Decizia civilă nr. 19/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/2013
Ședința publică din 08 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursurile formulate de: petentul M. I., cu domiciliul în municipiul C. -N., str. N., Bl. N 2, ap. 13, județul C., și intimatul I. de P. J. S., cu sediul în municipiul Z., str. Tudor V. nr. 14, județul S., împotriva sentinței civile nr. 834 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de reprezentanta acestuia - avocat Floca P. E., cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 16,lipsă fiind recurentul I. de P. J. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursurile sunt motivate, semnate, recurentul intimat solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, la dosarul cauzei a fost depusă cerere de către reprezentanta recurentului petent prin care solicită strigarea cauzei după ora 9,30 - fila 14, după care:
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentanta recurentului petent depune la dosar împuternicire avocațială și de substituire - fila15-16 și arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea procesului verbal cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecată, arătând că procesul verbal trebuia să indice cuantumul amenzii, respectiv jumătate din minimul amenzii, această condiție nu a fost îndeplinită, procesul verbal astfel întocmit fiind nul, cu privire la recursul declarat de intimat solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Instanța, în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 834/_ a Judecătoriei Jibou, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. I., CNP 1. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. .
S-a constatat că petentului nu i-a fost aplicată nicio sancțiune contravențională complementară, ci doar i-a fost aplicată măsura tehnico administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare, eliberându-i-se dovadă cu drept de circulație pe 15 zile.
S-a repus petentul M. I. în termenul de 2 zile lucrătoare prevăzut de art.109 alin.5 din OUG nr.195/2002 pentru plata sumei de 315 de lei reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2002. Termenul va începe să curgă de la data comunicării hotărârii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.2324036 încheiat la data de_ ca fiind legale și temeinice.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității, procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că potrivit art. 102 alin. 1 pct. 1 raportat la art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție
"conducerea pe drumurile publice a unui vehicul al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat";, atrăgând sancțiunea amenzii prevăzute în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă).
Agentul de poliție a constatat în mod direct faptul că autoturismul cu care circula petentul avea inspecția tehnică periodică expirată din data de_ . Petentul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa.
Probatoriul administrat certifică că fapta contravențională reținută în cuprinsul procesului verbal există, a fost săvârșită cu vinovăție de către petent, a fost constatată în condițiile impuse de legislația în vigoare și nu este incidentă nici una dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzute de art.11 din OG nr.2/2001.
Măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare a fost luată în conformitate cu prevederile art.112 alin.1 lit. a din OUG nr.195/2002, eliberându-i-se petentului o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile, potrivit prevederilor art.112 alin. 2 din același act normativ.
Potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța de judecată este obligată să dispună asupra sancțiunilor aplicate, urmărind ca acestea să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei, conform art.21 alin.3 din același act normativ.
Pentru contravenție reținută în sarcina petentului, agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 9 puncte-amendă (630 de lei). Sancționarea acestei contravenții cu amendă conform clasei nr. IV
evidențiază gradul de pericol social abstract al faptei, apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat, concretizat în sancționarea cu amenda maximă aplicabilă persoanelor fizice.
Instanța reține că petentul a circulat cu un autoturism a cărui inspecție tehnică periodică expirase, prezumându-se că starea tehnică a autoturismului nu mai corespundea exigențelor legale. Astfel, petentul, a creat o stare de pericol concret pentru siguranța circulației rutiere, pentru viața, integritatea corporală și bunurile participanților la trafic și ale celorlalte persoane aflate în zona drumului public, valori sociale enumerate în cuprinsul art.1 alin.2 din OUG nr. 195/2002 și protejate de ansamblul normelor din acest act normativ.
Instanța apreciază că starea de pericol prezumată de lege se creează în momentul în care conducătorul auto pune în circulație un autoturism care nu are inspecția tehnică periodică în termen de valabilitate.
La dosar nu există dovezi care să ateste că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru încălcări ale normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice, această împrejurare operând în favoarea sa.
Având în vedere cele expuse mai sus se constată că nu există temeiuri pentru reindividualizarea sancțiunilor principale aplicate, avertismentul aplicându-se doar când fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OUG nr. 2/2001), iar instanța de judecată nu poate mări cuantumul amenzii aplicate prin procesul verbal întrucât s-ar încălca principiul "non reformatio in peius";(neagravarea situației în propria cale de atac, plângerea contravențională fiind calea de atac împotriva procesului verbal de constatare a contravenției).
De reținut că petentului i-a fost adus la cunoștință prin procesul verbal pe care l-a semnat beneficiul legal conform căruia are posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege în termen de 2 zile lucrătoare de la primirea procesului verbal, însă nu a fost specificată suma rezultată prin reducerea cu jumătate a minimului prevăzut de lege.
Însă această omisiune este sancționată cu nulitatea relativă, având în vedere că motivele de nulitate absolută sunt prevăzute în art.17 din OG nr.2/2001, în acest sens exprimându-se și I. prin Decizia în interesul legii nr.22/2007. În consecință, nulitatea procesului verbal este atrasă doar dacă s-a creat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Este adevărat că petentului i-a fost creată o vătămare prin imposibilitatea de a plăti jumătate din minimul legal al amenzii aplicate, situație ce nu îi poate fi imputabilă..
Însă, pentru aceste situații, există dispozițiile legale ce reglementează instituția repunerii în termen. În consecință, potrivit art._ cod civil instanța va repune petentul M. I. în termenul de 2 zile lucrătoare prevăzut de 109 alin.5 din OUG nr. 195/2002 pentru plata sumei de 315 de lei reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2002. Termenul va începe să curgă de la comunicarea hotărârii.
Având în vedere raportul agentului constatator, instanța va constata că petentului nu i-a fost aplicată nicio sancțiune contravențională complementară, ci
doar i-a fost aplicată măsura tehnico administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare, eliberându-i-se dovadă cu drept de circulație pe 15 zile, potrivit art. 97 alin. 1 lit. a, art. 112 alin.1 lit. a, alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 2324036 încheiat la data de_ ca fiind legale și temeinice.
Petentul a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1070 de lei, petentul solicitând rambursarea acestora.
Potrivit prevederilor art.47 din OG nr.2/2001 raportat la dispozițiile art.274 alin. 1 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții este obligată să plătească cheltuielile de judecată ale celeilalte părți.
Plângerea petentului a fost admisă în parte astfel încât intimatul va fi obligat la plata unei jumătăți din suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv, 535 de lei, apreciind că această sumă este justificată prin prisma pretențiilor admise, ținând cont și de volumul și gradul de complexitate a activităților efectuate de către avocat.
Prima instanță a constatat că dispozițiile art. 275 Cod de procedură civilă sunt contrare procedurii reglementate de OG nr. 2/2001. Potrivit acestor dispoziții, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
O persoană vătămată printr-un proces verbal de constatare a contravenției care nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale nu are posibilitatea înlăturării vătămării pe cale amiabilă, întrucât procesul verbal contravențional, odată comunicat, nu mai poate fi revocat. Prin urmare, singura posibilitate pentru înlăturarea vătămării este ca cel interesat să introducă o plângere împotriva procesului verbal nelegal încheiat. Odată admisă plângerea, chiar în parte se constată culpa intimatului, aceasta rezultând din nerespectarea dispozițiilor legale edictate pentru încheierea valabilă a procesului verbal.
Procedura contravențională este una "penală"; în interpretarea dată de Curtea EDO articolului 6 din Convenție, prin urmare petentul are dreptul la apărare, ceea ce implică și dreptul său de a fi asistat sau reprezentat de un avocat, ales sau numit din oficiu, în condițiile legii.
Pentru a-și demonstra nevinovăția sau pentru a înlătura o vătămare ce rezultă dintr-un proces verbal nelegal sau netemeinic, unii petenți, neavând cunoștințe juridice, apelează la serviciile unui avocat angajat, efectuând și alte cheltuieli privind transportul la sediul instanței, comunicarea actelor de procedură etc., ce sunt cauzate direct de conduita ilicită a intimatului. Prin urmare este perfect legal, dar și moral, ca petentul a cărui plângere contravențională a fost admisă să beneficieze de rambursarea cheltuielilor pe care le-a efectuat pentru a-și demonstra nevinovăția sau pentru a înlătura o vătămare ce rezultă dintr-un proces verbal nelegal încheiat de către angajații intimatului.
Procesul verbal contravențional este și un act administrativ, astfel încât, pentru identitate de rațiune, trebuie să se țină cont și de dispozițiile art.52 din Constituție care prevăd că " Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei";.
Împotriva acestei sentințe atât petentul cât și intimatul au declarat recurs, petentul solicitând modificarea sentinței și rejudecând anularea procesului verbal atacat, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în totalitate făcute la prima instanță plus celor ocazionate în recurs, iar intimatul solicită admiterea recursului, casarea sentinței prin care s-a dispus obligarea IPJ la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său arată că în mod nelegal a înjumătățit prima instanță cheltuielile de judecată, considerând că nu este nejustificată, deși a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, potrivit art. 47 din OG. Nr. 2/2001 și fără a se ține cont de faptul că dacă nu ar fi făcut plângere, prin simpla recunoaștere a agentului constatator nu ar fi fost nici măcar repus în termen.
Prin recursul să I. de P. J. S. a solicitat admiterea recursului și înlăturarea obligării de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit, neputându-se reține vreo culpă procesuală în sensul art. 274 din Codul de procedură civilă. Numai în situația admiterii plângerii și a anulării procesului verbal se putea pune în discuție obligarea IPJ S. la plata unor cheltuieli de judecată.
Recursul petentului este întemeiat pentru următoarele:
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 9 puncte amendă, respectiv 630 de lei, reținându-se faptul că la data de_, ora 18,56 acesta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ prin localitatea Chechiș, județul S., DN1G având inspecția tehnică periodică expirată din data de_, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.102. alin.1 pct.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice. A fost reținut certificatul de înmatriculare al autoturismului și s-a eliberat petentului dovadă cu drept de circulație pe 15 zile.
Prin procesul verbal din litigiu nu a fost trecută posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege în termen de 2 zile lucrătoare de la primirea procesului verbal, motiv pentru care petentul nu a putut să o achite (f. 18), formulând plângere în acest sens.
Prin precizarea la plângerea contravențională formulată în fața primei instanțe (f. 19, 10) petentul a solicitat constatarea nulității și anularea procesului verbal de contravenție în consecință scutirea de la plata amenzii.
Prima instanță depășind limitele cererii cu care a fost investită a constatat că petentului nu i-a fost aplicată nicio sancțiune contravențională complementară, ci doar i-a fost aplicată măsura tehnico administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare, eliberându-i-se dovadă cu drept de circulație pe 15 zile și a fost trepus petentul M. I. în termenul de 2 zile lucrătoare prevăzut de art.109 alin.5 din OUG nr.195/2002 pentru plata sumei de 315 de lei reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin.1 pct.1 din OUG nr.195/2002. Termenul urmând să curgă de la data comunicării hotărârii.
De asemenea prima instanță a considerat în mod nelegal că deși petentului i- a fost creată o vătămare prin imposibilitatea de a plăti jumătate din minimul legal al amenzii aplicate, constatând astfel că este vorba de o nulitate relativă produsă a procesului verbal, a dispus repunerea în termen a petentului, fără să existe vreo cerere în acest sens a părților din cauză.
Or, în condiția existenței unei cauze de nulitate relativă, instanța trebuia să o constate și să aplice prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 și anume să cerceteze dacă mențiunile obligatorii și nesancționate cu nulitatea absolută, prevăzute de art. 17 din OUG nr. 2/2001, aduc o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel.
Ori, în speță există o vătămare a petentului prin lipsa mențiunii de posibilitate de achitare a jumătății din amenda aplicată în termen de 2 zile, întrucât prin lipsa acestei mențiuni,acesta nu putea achita amenda dreptul său fiind încălcat. În acest sens se impune admiterea recursului și modificarea sentinței primei instanțe, admițându-se plângerea și anulându-se procesul verbal de contravenție, cu
urmarea produsă de aceasta, de restituire a amenzii aplicate de 315 lei.
În ceea ce privește recursul intimatului și petentului în ceea ce privește cheltuielile de judecată, tribunalul constată că aceste cheltuieli în mod nelegal apar ca înjumătățite de prima instanță, în condițiile în care plângerea a fost admisă și procesul verbal de contravenție a fost anulat, fiind aplicabile prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 274Cod procedură civilă, sens în care intimatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor în întregime către petent de 1070 lei.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de I. de P. J. S. .
Admite recursul declarat de petentul M. I., contra sentinței civile nr. 834 din_ a Judecătoriei Jibou.
Modifică hotărârea atacată și dispune anularea procesului verbal nr.
2324036/_ încheiat de I. de P. J. S. . Dispune restituirea amenzii de 315 lei către petent.
Obligă intimatul la 1070 lei cheltuieli de judecată către petent. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
Președinte, Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
I. D., D. G. K. M. | C. P. | E. |
Red. KM/_ /dact. ECP/_ /2 ex. jud. fond M. C.
| ← Decizia civilă nr. 1185/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 560/2013. Plângere contravențională → |
|---|
