Decizia civilă nr. 1196/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1196/2013
Ședința publică din 03 Decembrie 2013
Completul compus din: Președinte: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul I. de P. Județean S., cu sediul în municipiul Z., str. Tudor Vladimirescu, nr. 14, județul S., împotriva sentinței civile nr. 2259 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimatului petent H. F. - avocat C. I. - cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 10, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 187 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, este semnat, după care :
Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza și nefiind alte cereri, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca fiind fără obiect, întrucât în fața instanței de fond nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar în dispozitivul sentinței instanței de fond nici nu a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, pentru că nu au fost solicitate.
Instanța arată că în considerentele hotărârii primei instanțe este obligat intimatul recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentului solicită respingerea recursului și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 2259 din_ a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea petentului H. F. D. prin reprezentant H. D. în contradictoriu cu intimata I. de P. Județean S., intervenienții forțați M. M. - A. și
1
S.C. Euroins asigurare Reasigurare S.A. București și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție seria AX nr. 0145630 din_ încheiat de I. de P. Județean S., prin care petentul a fost sancționat cu amenda de 140 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 72 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționata de art.99 alin.1 pct.3 din OUG nr.195/2002. S-a reținut în fapt că la data de_, in jurul orelor 15.30 petentul a pătruns in calitate de pieton pe partea carosabila deși in zonă era trotuar pentru circulația pietonala, acesta intenționând sa se urce pe mopedul cu nr. de înregistrare Z. 0225.
S-a respins cererea petentului de obligare a intervenientului forțat M. M.
-A. la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât din declarația petentului data la data de_ rezulta cu certitudine ca intenția sa era de a conduce mopedul pe drumul public si nu de a se deplasa cu mopedul pe drumul public, în calitate de pieton.
Petentul a precizat ca motorul era pornit și intenționa să pătrundă pe partea carosabila.
Pe de altă parte, deplasarea petentului pe drumul public nu a avut loc in calitate de pieton ci in calitate de conducător de moped.
Astfel, atât intimatul M. M. -A. cat si martorul Ortan A. F., au precizat ca petentul se afla pe mod in momentul pătrunderii pe carosabil, având casca de protecție pe cap.
Declarația martorului Bordas F., martorul petentului, instanța o va înlătura întrucât aceasta nu se coroborează nici măcar cu declarația petentului. Astfel petentul a precizat ca motorul mopedului era pornit in timp ce martorul a declarat ca nu era pornit. Apoi martorul a declarat ca in momentul impactului petentul se afla cu spatele la carosabil in timp ce petentul a declarat ca intenționa sa pătrundă pe carosabil.
Apoi, declarația petentului H. F. D. nu este susținuta de nicio alta proba, întrucât inclusiv din raportul de expertiza întocmit in cauza rezulta ca evitarea accidentului o putea realiza conducătorul mopedului daca se asigura regulamentar înainte de a intra pe carosabil.
Concluzia care se desprinde din probele administrate si analizate mai sus este aceea ca deplasarea petentului H. F. D. pe drumul public nu a avut loc in calitate de pieton ci in calitate de conducător de moped, astfel ca in mod nelegal a fost sancționat in calitate de pieton, ceea ce face ca petentul sa nu se facă vinovat de fapta contravenționala reținută in sarcina sa de către agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe intimatul I. de P. Județean S. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și a se casa sentința prin care s-a dispus obligarea I. ui de P. Județean S. la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită în ceea ce privește obligarea I. ui de P. Județean S. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât în speță de față agentul constatator a procedat la redactarea procesului verbal pe baza declarațiilor acestuia. Totodată se face precizarea că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care se apreciază că nu se poate reține vreo
culpă procesuală în sensul art. 274 Cod procedură civilă.
Asupra recursului de față instanța reține următoarele:
2
Norma de referință înscrisă în art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă permite statuarea că obiect al recursului îl constituie hotărârea emanată de puterea judecătorească sau alt organ cu atribuții jurisdicționale iar motivele de recurs delimitează câmpul procedural al cercetării legalității hotărârii, limitele în care judecătorii sunt obligați să se pronunțe în respectarea principiului disponibilității.
Motivul de recurs invocat de recurentă se referă la nelegalitatea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond în condițiile în care nici în minuta și nici în dispozitivul sentinței atacate o asemenea dispoziție nu se regăsește, iar ceea ce este executoriu și obligă părțile este dispozitivul unei sentințe și nu considerentele acesteia.
Cum dispozitivul sentinței atacate nu cuprinde obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată iar motivele de recurs ale acesteia privesc o dispoziție ce nu se regăsește în dispozitivul sentinței, recursul apare ca nefondat fiind fără obiect., urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca fără obiect recursul declarat de I. de P. Județean S., împotriva sentinței civile nr. 2259/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
I. D. D. G. K. M. C. P. E.
Red. KM/_ /dact. ECP/_ /2 ex. /jud. fond C. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 195/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 794/2013. Plângere contravențională → |
|---|
