Decizia civilă nr. 859/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr.859
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: H. I. - D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de către SC T. SRL, cu sediul în loc. B., com. Filipeștii de Târg,, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1219 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională O.G. nr. 37/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit disp. art. 87 și următoarele
Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conf. art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 1219/_ a Judecătoriei Z., s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de către petenta SC T. SRL, în contradictoriu cu intimatul M. T. -I. de S. pentru C. in Tranpsortul R. -I.S. T.R., privind anularea procesului verbal de contravenție seria I. nr. 0064292 din_ întocmit de intimat.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria I. nr.0064292 întocmit de către intimată la data de_ petenta SC T. SRL a fost sancționată contravențional în temeiul art.8 alin.3 pct.1 din OG 37/2007, conform art.9 alin.1 lit.e din lege, cu amenda de 1.500 lei. De asemenea, a fost sancționată contravențional și în temeiul art.8 alin.1 pct.6 din OG nr.37/2007, conform art.9 alin.1 lit.c din lege, cu amenda de 2.000 lei.
În sarcina petentei s-a reținut că la data de_, ora 12.34, în localitatea Borla, jud.S. pe DN1 F km.97+600m, a fost oprită pentru control autoutilitara
DAF cu nr._ care tracta semiremorca KRONE cu nr._ deținut de Unicredit Leasing Corporation IFN SA utilizat de T. SRL în baza contractului de leasing financiar nr30032126, condus de auto Spanu V. care efectua un transport rutier contra cost de marfă în trafic național în baza scrisorii de transport (CMR) din_ . La controlul diagramelor tahografice din data de_ și_ s-a constatat că șoferul Spanu V. în data de_ /_ a depășit perioada maximă zilnică de conducere cu până la o ora de la_ ora 19.16 până la_ ora 12.37 adică 10 ore și 52 min în loc de 10 ore, și nici nu respectă perioada minima de odihnă zilnică redusă cu mai mult de 2 ore de la_ ora 12.37 până la_ ora 19.16 adică 6 ore și 39 min în loc de 9 ore. A fost întocmit formularul de control în trafic seria LS nr.0011533/_ pe care conducătorul auto l-a semnat și din care a primit un exemplar.
menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că reprezentantul legal al societății nu a fost de față la întocmirea procesului verbal și că persoanele aflate de față au refuzat să-și asume calitatea de martor.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria I. nr. 0064292, încheiat de către intimat la data de_, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește motivele de nulitate ale procesului verbal atacat, în sensul nerespectării prevederilor art.16 alin.(7) din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, acestea pot reprezenta (eventual) doar motive de nulitate relativă a procesului verbal atacat. Or, nulitatea relativă a procesului verbal atacat atrage anularea acestuia, doar în condițiile producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Motivele de nulitate invocate de către petentă în plângerea sa sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Cu privire la lipsa atribuțiilor intimatului de a aplica sancțiuni, instanța constată că potrivit art.2 alin.1 din OG nr.26/2011, I. este organismul tehnic permanent specializat al M. ui T. și I. desemnat sa asigure inspecția și controlul respectări reglementarilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere privind condițiile de efectuare a activităților de transport rutier. La art. 7 din Hotărârea nr. 1088/2011 se prevede că până la 31 decembrie 2012, I.S. T.R. ia măsurile necesare astfel încât cel puțin activitățile de control, de întocmire a proceselor-verbale de constatare a contravenției, de aplicare a măsurilor complementare și administrative și de actualizare a clasificării întreprinderilor din punctul de vedere al riscului, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr._ al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de
abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, să se realizeze la locul și momentul efectuării controlului, în sistemul electronic informațional, iar la art. 7 alin.1 lit. g din Regulamentul de aplicare a Ordinului se arata ca I. exercita controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrarea a activității acestora având obligația prevăzută de art.12 alin.1 lit. h de a aplica sancțiunile corespunzătoare în cazul constatării contravențiilor.
De asemenea, în cauză nu s-au încălcat nici prev. art.19 din OG 2/2001 deoarece în cuprinsul procesului - verbal, încheiat în lipsa petentei, s-a făcut mențiune cu privire la motivele pentru care nu a fost prezent la redactarea procesului-verbal nici un martor, respectiv "persoanele aflate de față au refuzat să- și asume calitatea de martor";, aceste motiv putând fi apreciat ca suficient pentru legalitatea încheierii procesului verbal având în vedere faptul că procesul-verbal a fost întocmit în prezența unui angajat al petentei (conducătorul auto) .
Așadar, petenta nu a suferit o vătămare prin modul în care a fost dresat procesul-verbal, respectiv nu a suferit nici o vătămare față de împrejurarea că procesul verbal a fost semnat de către agentul constatator doar la finalul acestuia iar mențiunile acestuia sunt suficiente pentru a stabili concret circumstanțele stării de fapt și pentru ca instanța să poată cerceta legalitatea și temeinicia actului sancționator. În cauză, este evident că nu s-a produs o vătămare petentei, iar dacă s-ar fi produs o vătămare acesteia, ar fi putut fi înlăturată în alt mod decât prin anularea de plano ,totala sau parțială, a procesului verbal atacat .
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin
impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța constată că, deși petiționara a avut posibilitatea de a propune administrarea unor mijloace de probă în favoarea sa, acesta nu și-a exercitat acest drept, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Având în vedere mențiunile cuprinse în procesul verbal de contravenție, reiese că în efectuarea controlului în trafic agentul constatator a verificat înregistrările tahografice din data de_ /_ din care a rezultat starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Raportat la aceste aspecte, instanța va retine ca petenta se face vinovată de săvârșirea faptelor consemnate în procesul verbal.
Art. 8 alin.3 pct.1 prevede ca depășirea perioadei zilnice de conducere, respectiv a perioadei maxime zilnice de conducere cu până la o oră "(3) Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, iar art.8 alin.1 pct. 6 prevede că nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:
Prima fapta contravențională este sancționată conform art. 9 alin.1 lit. e cu amenda contravențională între 1500-3000 lei, iar cea de a doua faptă contravențională este sancționată cu amenda cuprinsă între 4000-8000 lei aplicabile intreprinderii/operatorului de transport rutier.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate se constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în condiții de legalitate, cu respectarea atât a dispozițiilor art.16 din OG nr.2/2001 cât și a dispoziției cuprinse în art.17 din OG nr.2/2001, intimata încadrând corect atâta faptele contravenționale săvârșite de petentă cât și sancțiunile amenzilor aplicate pentru contravențiile săvârșite în cuantumul minim prevăzut de lege.
Prin urmare, atât din punct de vedere formal cât și din punctul de vedere al faptelor săvârșite, procesul verbal de contravenție îndeplinește toate cerințele de legalitate și temeinicie prevăzute de lege, neexistând nici un motiv care să conducă la anularea acestuia sau la constatarea nulității sale.
În situația dată nu se justifică nici înlocuirea amenzilor aplicate cu sancțiunea avertismentului, nefiind îndeplinite cerințele art.7 din OG nr.2/2001, republicată.
In ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța apreciază ca fiind corecte, in conformitate cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001. În speță a fost respectat principiul proporționalității, prin aceea că s-a aplicat petentei minimul legal al amenzii, cu posibilitatea achitării a
jumătate din cuantum, în timp de 48 de ore de la comunicare, în cazul ambelor contravenții.
Însă înlocuirea sancțiunii amenzilor contravenționale cu aceea a avertismentului, așa cum propune petenta nu ar reflecta gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, iar agentul constatator a avut în vedere acest aspect din moment ce a aplicat minimul amenzii prevăzut de lege, petenta beneficiind astfel o data de clemența inspectorului ce a constatat contravenția comisă. A circula, cu depășirea perioadei maxime admise de conducere neîntreruptă, și fără a respecta perioada minima de odihna înseamnă a eluda prevederile imperative ale legii emise tocmai în scopul de a asigura evitarea accidentelor rutiere cu consecințe dezastruoase în trafic. Implicit, fiind o contravenție de pericol, înseamnă a se pune în primejdie viața și sănătatea persoanelor și integritatea bunurilor, petenta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea retine că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
Așa cum rezultă din textul legal care sancționează faptele săvârșite de petentă, chiar legiuitorul a înțeles să caracterizeze această faptă contravențională ca fiind o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al CE, astfel încât nu se poate aprecia că faptele contravenționale sunt de un pericol social redus care să permită înlocuirea amenzilor cu sancțiunea avertismentului.
Împortiva hotărârii a declarat recurs petenta S. T. S. B., Jud. Prahova, solicitând anularea procesului verbal pentru motive de nulitate sau înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, arătând în motivare următoarele:
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat pe fiecare pagină deci s-au încălcat disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
de S. pentru Control în Transport R. nu au competența de a aplica sancțiuni.
Învestirea cu această prerogativă a I. ui a fost în intenția M. ui T.
, dar nu a fost legiferată.
Hotărârea Guvernului 1088/2011, nu poate modifica sau adăuga la lege.
Din moment ce a fost contestat procesul- verbal de contravenție a fost contestată chiar prezumția de care se bucură, iar cel care a formulat plângere nu trebuie să-și dovedească nevinovăția, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.
Se mai arată că nerespectarea perioadei de repaus se datorează forței majore, respectiv codului galben de ninsori, ploi și vânt.
Recursul nu este fondat.
Referitor la motivele de nelegalitate a procesului verbal de contravenție și de anulare a acestuia raportat la disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, se reține faptul că prin decizia nr. XXII/_ a I.C.C.J. pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că, în raport cu caracterul imperativ- limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespecatre a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un anume act, nulitatea acestuia nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura, decât prin anularea acelui act în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (care completează materia contravențională), însă, în speță, petenta nu a arătat în ce constă vătămarea ce i s-a adus prin încheierea procesului - verbal de contravenție,
astfel că se poate conchide că acesta conține toate mențiunile de legalitate și temeinicie.
Cu privire la competența I. ui de S. pentru C. în T. R., se reține că disp. art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 26/2011 prevăd că I.S. T.R., este organismul tehnic permanent specializat al M. ui T. ui și I., desemnat să asigure protecția și controlul respectării reglementărilor interne și internațional în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe, siguranța transporturilor, starea tehnică a autovehiculelor, masele și dimensiunile maxime admise pe drumurile publice, tariful de utilizare.
Au relevanță în cauză și disp. art. 12 alin. 1 din O.G. 26/2011 care prevăd că personalul I.S. T.R., va exercita atribuțiile de inspecție și control, care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul R.A.R. și C.N.A.D.N.R - S.A., precum și personalului împuternicit de M. T. și I. în acest scop.
Prin urmare O.G. nr. 26/2011, care are putere de lege, asimilează din punct de vedere al atribuțiilor de inspecție și control, personalului A.R.R, R.A.R și C.N.A.D.N.R., inclusiv cu privire la constatarea și încheierea proceselor verbale de contravenție, având în vedere că dispozițiile legale amintite se referă la toate atribuțiile fără a exclude cele de sancționare.
H.G. nr. 1088/2011, nu adaugă la lege, ci detaliază atribuțiile personalului I. care sunt principial prevăzute in O.G. nr. 26/2011.
Așa cum a subliniat și prima instanță, legislația internă este în consens cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din_ .
Procesul- verbal de contravenție este un act normativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritate statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform disp. art. 1169 Cod civil.de altfel, petenta nu contestă nerespectarea timpilor de odihnă.
Relativ la prezumția de nevinovăție a contravenientului raportat la disp. art. 6 CEDO și Decizia nt. 1096/_ a Curții Constituționale, se constată că, dacă petenta nu este ținută să-și dovedească nevinovăția, acest fapt nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul - verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere. Chiar dacă procesul verbal de contravenție nu ar beneficia de o prezumție de legalitate el constituie o probă a vinovăției contravenientului. Instanța nu poate admite plângerea pentru simplul fapt că aceasta a fost formulată în condițiile în care nu se prezintă probe, unica probă fiind procesul - verbal care indică culpabilitatea petentei.
Atenționarea de cod galben de vânt și ploi nu constituie forță majoră, care se definește ca fiind un eveniment extern, împrevizibil și absolut invincibil și inevitabil. În speță, aceste caracteristici, nu sunt îndeplinite, mai întâi pentru simplu motiv că înrăutățirea vremii a fost din timp anunțată.
Proporționalitatea dintre sancțiune și fapta comisă se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în
vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt în care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei, iar în speță, petenta, a creat o stare de pericol concret ridicat pentru valorile sociale ocrotite, respectiv asigurarea siguranței traficului rutier. Ținând cont că i s-au aplicat sancțiuni la nivelul minim, modificarea hotărârii sub acest aspect, nu se justifică.
Față de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC T.
SRL, împotriva sentinței civile nr. 1219 din_ a Judecatoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din | 17 septembrie 2013. | ||
Președinte, Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
C. | N. C. DP H. I. | - D. H. V. |
Red. D.P./_
Dact.H.V./_ Ex.2
Jud. fond: C. R. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 212/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 195/2013. Plângere contravențională → |
|---|
