Decizia civilă nr. 1215/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1215
Ședința publică din 17 decembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: N. C. C., judecător Judecător: DP
Judecător: H. I. D. Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de către contestatoarea S.C. C.
A. SA, cu sediul social în S., str. N. O., nr. 5, Turnul A, et. 3-6, jud. S., prin sucursala Oradea, împotriva Sentinței Civile nr. 2191 din data de 11 sept. 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul intimatului C. G. - av. Chende Ciprian, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată.
După strigarea cauzei, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se depune la dosar prin serviciul registratură al instanței răspuns la întâmpinare, formulat de recurenta contestatoare SC C. A. S.A.(f. 22-24), precum și delegație de reprezentare pentru c.j. Bei I. .
Reprezentantul intimatului - av. Chende Ciprian, depune la dosar copie onorariu avocațial de la fila 26.
Întrebat fiind, reprezentantul intimatului arată că nu mai are de formulat cereri, probe sau excepții.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentantul intimatului - av. Chende Ciprian -solicită în principal constatarea nulității recursului declarat de recurentă, iar în subsidiar, respingerea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2191 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, ca fiind nefondată, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Susține întâmpinarea formulată, reiterând faptul că introducerea recursului fără existența unei argumentări de drept, poate duce la nulitatea recursului. În ceea ce privește fondul cauzei, reprezentantul intimatului arată faptul că nu s-a criticat sau contestat nici un act de executare, iar
în ceea ce privește onorariul avocațial, acesta a fost perceput nu pentru efectuarea unei cereri de executare silită, ci pentru toate operațiunile privind executarea.
Consideră hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, întrucât nu s-a putut identifica nici un motiv de real de casare . Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 2191 din 11 septembrie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC C. Asig S.A., în contradictoriu cu intimații C. G. și B. E. J. K.
L. F., privind diminuarea onorariului de avocat și al executorului judecătoresc aferente dosarului execuțional nr. 16/2013.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de_, în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 3968/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., intimatul C. G. a formulat cerere de executare silită împotriva intimatei S.C. C. Asig S.A., cerere care face obiectul dosarului execuțional nr. 16/2013 al B. ui E. J.
K. L. F. .
Prin contestația la executare formulată, contestatoarea a solicitat diminuarea onorariului de avocat și al executorului judecătoresc aferente acestui dosar execuțional.
Potrivit art. 403 CPC, în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare silită se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestatoarea nu a înțeles să conteste nici un act de executare silită, respectiv somația din data de_ și procesul verbal de constatare din aceeași dată, prin care au fost stabilite și comunicate cheltuielile de executare. Astfel, fără a dispune cu privire la valabilitatea acestor acte, instanța nu poate proceda la reducerea acestor cheltuieli.
Pe de altă parte însă, raportat la complexitatea activității pe care atât avocatul creditorului, cât și executorul judecătoresc trebuie să o desfășoare în cazul executării silite imobiliare, prima instanță a apreciat că onorariile acestora au fost corect stabilite.
Astfel, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, potrivit procesului verbal de constatare din data de_, a fost stabilit la suma de 1.463 lei, incluzând TVA.
În ce privește modalitatea de cuantificare a onorariul execuțional, Ordinul nr. 2550/2006, stabilește limitele minime și maxime ale acestuia, raportat la activitatea prestată. Astfel, în cazul executării silite indirecte mobiliare sau imobiliare, cuantumul maxim al onorariului poate fi stabilit la 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Având în vedere faptul că valoarea creanței ce face obiectul executării silite este de 11.896,97 lei, onorariul stabilit este la valoarea maximă, la care se adaugă TVA, taxă pe care executorul are obligația de a o plăti statului, neputând fi considerată ca fiind un venit propriu.
În ce privește cuantumul onorariului de avocat, instanța de fond, analizându- l prin raportare la dispozițiile art. 127 din Statutul profesiei de avocat și reținând că acest onorariu, în cuantum de 1.600 lei, incluzând TVA, are ca obiect faza de executare silită, indiferent de durata acesteia și de incidentele ce pot interveni pe durata executării, inclusiv asistarea/reprezentarea creditorului în cadrul contestației la executare, l-a apreciat ca fiind rezonabil.
Faptul că debitul a fost achitat la scurt timp după emiterea somației și înființării popririi, nu putea fi anticipat de către creditor și executorul judecătoresc, sens în care onorariile au fost stabilite în raport de creanța urmărită și volumul de activitate estimat de către aceștia.
Pe de altă parte, debitoarea ar fi putut evita achitarea cheltuielilor de executare, în situația în care ar fi executat benevol debitul stabilit prin titlu executoriu. Or, debitoarea nu a înțeles să achite benevol obligația stabilită prin titlul executoriu timp de trei luni, cerere de executare silită fiind înregistrată la data de_ .
Procedura executării silite implică pentru debitor suportarea tuturor cheltuielilor de executare. Refuzând executarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu - Sentința civilă nr. 3968/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., debitoarea și-a asumat riscul suportării acestor cheltuieli de executare silită.
Pentru aceste considerente, contestația la executare a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea SC C. Asig SA, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului se arată că cheltuielile de executare stabilite, respectiv un onorariu de avocat de 1600 lei și unul pentru executor de 1463,20 lei, sunt nejustificate și exagerate față de activitatea depusă în dosarul execuțional.
Onorariul stabilit nu a fost plătit anticipat și, în această situație, creditorul nici nu ar fi avut vreun interes să procedeze la o eventuală negociere a onorariului, ce urma a fi perceput de la debitor.
Instanța avea obligația de a aprecia cuantumul celor două onorarii raportat la actele de executare întocmite în dosarul execuțional. Posibilitatea reducerii onorariilor practicate de avocați este reglementată de dispozițiile art. 451 alin.2 C.pr.civ., dispoziție care, pentru identitate de rațiune, trebuie aplicată și în cazul onorariilor executorului judecătoresc.
Recurenta mai arată că nu a înțeles să conteste actele de executare silită, după cum prevede art. 711 alin.1 NCPC, ci doar valoarea onorariului avocatului și respectiv al executorului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 483 și urm. C.pr.civ., art. 451 alin.2, art. 711 și urm. C.pr.civ., precum și prevederile Ordinului 2550/2006 al Ministerului Justiției.
Intimatul C. G. a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a solicitat constatarea nulității recursului, conform art. 489 C.pr.civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Referitor la nulitatea recursului, se arată de către intimat că recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art.483 C.pr.civ., însă nu a dezvoltat
niciunul din cazurile de casare conform dispozițiilor art. 488 C.pr.civ., iar criticile formulate nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele legale prevăzute de lege. Introducerea recursului fără existența unei argumentări de drept echivalează cu lipsa motivării recursului, ducând la nulitatea lui, conform art.489 alin.1 C.pr.civ.
Referitor la fondul cauzei, intimatul susține că, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că, raportat la complexitatea activității pe care atât avocatul creditorului, cât și executorul judecătoresc trebuie să o desfășoare în cazul executării silite imobiliare, onorariile au fost corect stabilite.
Onorariul avocațial nu s-a perceput doar pentru efectuarea unei cereri de executare silită, ci și pentru consultațiile acordate creditorului, efectuarea de investigații cu privire la bunurile debitoarei, contestații la executare sau cereri de întoarcere a executării, ce ar putea interveni.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul contestatoarei este, parțial, întemeiat pentru următoarele motive:
Mai întâi de toate, trebuie menționat că judecarea litigiului de față, deci inclusiv a căii de atac, se face în acord cu dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Având în vedere că în cazul supus judecății de față executarea silită a început la data de_, când a fost înregistrată la executor cererea creditorului de executare silită, deci anterior intrării în vigoare a noului cod, rezultă că întreaga procedură de executare silită, inclusiv soluționarea contestațiilor la executare în fond și în căile de atac, se realizează în acord cu prevederile vechiului Cod de procedură civilă.
Prin urmare, prevederile legale invocate atât de recurentă, cât și de intimat, constând în dispozițiile aplicabile recursului din Noul C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză, motiv pentru care tribunalul va analiza atât recursul, cât și întâmpinarea intimatului, din punct de vedere procedural, în raport cu dispozițiile art. 299-316 din vechiul Cod de procedură civilă.
Așa fiind, referitor la excepția nulității recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, tribunalul o va respinge, reținând că, potrivit art. 304 ind.1 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Cum sentința recurată în prezentul dosar a fost legal pronunțată doar cu drept de recurs, în conformitate cu art. 402 alin.2 C.pr.civ., rezultă că motivele de recurs ce pot fi invocate nu se limitează strict la cele enumerate la art. 304, sentința putând fi atacată inclusiv pe motive de netemeinicie, cum este de altfel și cazul de față.
Analizând temeinicia criticilor aduse sentinței recurate de către contestatoare, tribunalul constată că, parțial, în privința cheltuielilor de executare stabilite ca reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1600 lei, acestea sunt întemeiate. Aceasta, deoarece creditorul intimat nu a fost în măsură să dovedească
suportarea unei atare cheltuieli. Astfel, la dosarul de executare silită creditorul a depus doar factură emisă pentru suma de 1600 lei de către societatea de avocați angajată pentru faza de executare silită, nu și chitanța din care să rezulte că a plătit efectiv acest onorariu. Nici în cursul judecății de fond și nici în recurs intimatul nu a fost în măsură să prezinte vreun document care să ateste efectuarea plății onorariului avocațial, cu toate că instanța de recurs i-a solicitat acest înscris, în mod expres, reprezentantului intimatului.
Asemenea fazei de judecată a procesului civil, și în cadrul fazei de executare civilă, pentru ca onorariul achitat avocatului să poată fi considerat drept cheltuială de judecată, respectiv de executare silită, el trebuie achitat efectiv, deoarece numai în momentul plății se naște dreptul celui ce a suportat-o de a-și recupera sumele cheltuite în scopul susținerii procesului, de la parte adversă. Fundamentul suportării cheltuielilor de judecată ori de executare de către cel ce pierde procesul îl constituie răspunderea civilă delictuală. Or, dreptul la reparație pe acest temei se naște doar în momentul cauzării prejudiciului. De aceea, câtă vreme onorariul avocatului nu a fost plătit, în această privință creditorului nu i s-a cauzat nici un prejudiciu, neexistând o diminuare a patrimoniului său cu suma de bani pentru care solicită acordarea cheltuielilor de judecată/executare..
În acest sens sunt și dispozițiile art. 371 ind.7 alin.3 C.pr.civ, potrivit căruia sumele ce urmează să fie plătite de către debitor, cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Prin urmare, în privința menținerii actelor de executare cu privire la onorariul avocațial în sumă de 1600 lei, sentința primei instanțe este netemeinică, neobservându-se faptul că această cheltuială nu a fost practic suportată de către creditor, sau cel puțin nu s-a putu face proba în atare sens.
Altfel stau însă lucrurile în cazul onorariului ce se cuvine executorului judecătoresc pentru activitatea sa de realizare a executării silite. În acest caz există o derogare expresă de la regulile de drept comun mai sus expuse, deoarece prevederile art. 39 alin.3 din Legea 188/2008 stipulează că executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului. Prin urmare, în cazul onorariului executorului, este legală cuprinderea acestuia în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, chiar dacă, în fapt, creditorul nu a achitat decât o parte din onorariu.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, asemenea primei instanțe, tribunalul constată că au fost respectate prevederile Ordinului nr. 2550/2006 ce stabilesc limitele minime și maxime ale onorariilor pe care executorii judecătorești le pot percepe pentru serviciile pe care le prestează.
Deși este adevărată susținerea contestatoarei referitoare la faptul că fixarea onorariul executorului este supus cenzurii instanței de executare, tribunalul apreciază că în cazul de față nu se impune reducerea acestui onorariu, raportat la valoarea creanței, actele de executare efectuate și faptul că a fost parcursă întreaga fază de executare silită, finalizată cu plata debitului prin poprire.
În fine, o ultimă mențiune se mai impune cu privire la argumentul primei instanțe că debitoarea nu a înțeles să conteste niciun act de executare silită. Deși aparent afirmația instanței de fond este corectă, nu poate fi ignorat faptul că scopul urmărit de contestatoare prin formularea contestației și pretenția concretă a acesteia
sunt evidente, respectiv aceea de a se reduce cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executor. Or, cum actul de executare prin care aceste cheltuieli se fixează îl constituie procesul-verbal întocmit de executor în conformitate cu art. 371 ind.7 alin.3 C.pr.civ., este evident că debitoarea a urmărit modificarea acestui act, respectiv a procesului-verbal de constatare întocmit de executor la data de _
, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente, în care cuantumul cheltuielilor de executare au fost preluate.
Prin urmare, respingerea contestației la executare doar pe acest motiv, al neindicării concrete al actului de executare contestat, în condițiile în care nici prima instanță, în baza rolului său activ reglementat de art. 129 alin.5 C.pr.civ., nu a cerut lămuriri în această privință, ar echivala cu o judecată de un formalism excesiv, denaturată de la sensul ei social necesar.
Trebuie arătat și faptul că procesul-verbal de constatare din_, prin care au fost stabilite și cheltuielile de executare, a fost comunicat debitoarei la data de 25 martie 2013, de unde rezultă că contestația la executare, înregistrată la data de_, a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin.1 lit.a C.pr.civ.
În consecință, apreciind în parte întemeiate motivele invocate în cererea de recurs, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1, 2 și 3 C. proc. civ., T. va admite recursul declarat de contestatoarea SC C. Asig SA împotriva Sentinței civile nr. 2191 din_ a Judecătoriei Z., pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea SC C. Asig SA, în contradictoriu cu intimații C. G. și B.E.J K. L. F. și, în temeiul art. 404 alin.1 C.pr.civ., va modifica actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 16/2013 al B.E.J K. L. F., în sensul reducerii cheltuielilor de executare cu suma de 1600 lei, reprezentând onorariu avocațial pentru faza de executare silită.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., proporțional cu pretenția admisă, intimatul C.
G. va fi obligat să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 145,8 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile cu plata taxelor judiciare făcute de debitoare în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite recursul declarat de contestatoarea SC C. Asig SA contra sentinței civile nr. 2191 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea SC C. A. SA, în contradictoriu cu intimații C. G. și B.E.J. K. L. F. și, în consecință, modifică actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 16/2013 al B.E.J.
K. L. F., în sensul reducerii cheltuielilor de executare cu suma de 1600 lei, reprezentând onorariu avocațial pentru faza de executare silită.
Obligă intimatul C. G. la cheltuieli de judecată către recurentă, de 145,8 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. DP H. I. - D. H. V.
Red. H.I.D./_
Dact.H.V./_ Ex.2.
Jud. fond: D. U. R. .
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 468/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 736/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
