Decizia civilă nr. 1218/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1218
Ședința publică din 17 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP Judecător: H. I. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul N. S. , domiciliat în comuna N., str. H., nr. 14, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 572 din_, pronunțată de J. Ș. S. în dosarul nr._, având ca obiect, succesiune, partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimații reclamanți N. M. și N. M., apărătorul acestora - av. Biro Pacsa Kinga, precum și reprezentantul recurentului pârât N. S. - av. Nicorici V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că părțile au termen dat în cunoștință.
Reprezentanta intimaților reclamanți av. Biro Pacsa Kinga, depune la dosar chitanțele cu nr. 78 din data de_ și 88 din_, reprezentând onorariu avocațial. (f 30,31).
Reprezentantul recurentului pârât av. Nicorici V., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.608,65 lei și timbru judiciar de 4,5 lei precum și facturile de la filele 34, 35, reprezentând onorariu avocațial.
Părțile, întrebate fiind, arată că nu mai au alte cereri.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentului pârât av. Nicorici V., solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, judecătoria Ș. S. . Reiterează cele descrise pe larg prin cererea și motivele de recurs, arătând în esență faptul că prin sentința civilă, împotriva căreia au formulat recurs, s-a admis în totalitate acțiunea reclamanților, precum și în parte cererea reconvențională a pârâtului N. Ș., stabilindu-se că masa succesorală a defunctului N. M. se compune din imobilul înscris în CF 520 N N., format din casă cu anexe gospodărești și terenul aferent de 1900 mp, precum și terenuri arabile situate în extravilan, moștenitori fiind reclamanții și pârâtul. Prin aceeași sentință s-a dispus partajul imobilului compus din casă cu anexe gospodărești și terenul aferent, atribuindu-l
pârâtului cu obligarea acestuia, la plata a câte 23.011 lei sultă către reclamanți. S-a luat act de renunțarea pârâtului la partajul terenurilor extravilane, instanța a stabilit că părțile rămân în indiviziune asupra terenurilor și s-a respins ca nefondate capetele 1 și 4 din cererea reconvențională. Consideră sentința atacată nelegală și netemeinică întrucât s-a reținut că pârâtul a renunțat la capătul de cerere formulat la punctul 3 vizând sistarea stării de indiviziune, au fost respinse obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză precum și faptul că s-a respins capătul 1 din cererea reconvențională cu motivarea că reclamanta l-ar fi îngrijit pe defunct și a fost respins și capătul de cerere vizând îndemnizația de însoțitor de handicapat.
În esență, consideră că doi frați s-au coalizat împotriva fratelui mai mic, solicită casarea sentinței, refacerea expertizei care a dublat valoarea unei case aflate la marginea satului N., stabilirea valorii terenului care îi revenea pârâtului și cererea de creanță pentru handicap pentru persoana care îl îngrijește.
Reprezentanta intimaților reclamanți - av. Biro Pacsa Kinga, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Reiterează cele descrise prin întâmpinarea depusă la dosar, arătând în esență faptul că prin încheierea din data de 3 aprilie 2013, reprezentantul pârâtului nu a solicitat partajarea terenurilor extravilane și-a exprimat doar dorința că vrea să păstreze imobilul. Cu privire la criticile aduse lucrării de expertiză efectuată în cauză, reprezentanta intimaților reclamanți, arată faptul că expertul a stabilit o valoare a imobilului dar că nu s-a solicitat o contraexpertiză de către pârât. În ceea ce privește pensia, aceasta a fost folosită pentru îngrijirea defunctului, iar pensia de handicap, a fost virată pe cardul reclamantei. Mai arată reprezentanta intimaților reclamanți faptul că, declarațiile extrajudiciare date în fața notarului de către cei 3 oameni din sat, aceștia au relatat faptul că nici nu au știut ce au semnat în fața notarului, iar cu privire la audierea factorului poștal al satului, acesta a arătat că a predat pensiile ori defunctului, ori recurentului N. Ș., iar martorii audiați au arătat că reclamanta l-a îngrijit pe defunct, pârâtul nici măcar nu l-a vizitat, reclamanta este cea care a rămas peste noapte în spital cu acesta și îi pregătea mâncarea.
În replică, reprezentantul recurentului arată că în cadrul concluziilor scrise, depuse de către reclamanți la dosarul de fond, aceștia recunosc că fratele lor N. S.
, l-a îngrijit pe defunct când acesta era la N. .
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 572 din 7 mai 2013 a Judecătoriei Ș. S. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul N. Mihai și N. M. împotriva pârâtului N. Ș. . A fost admisă în parte și acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional N. Ș. .
S-a stabilit că masa succesorală rămasă după defunctul N. M. decedat la data de_ se compune din imobilul înscris în CF 520 N N. cu nr. cad. 993
- teren intravilan cu casă și anexe gospodărești cu suprafața de 2900 mp și din următoarele terenuri extravilane din N.: teren arabil în suprafață de 2900 mp în locul numit Csorgo și terenul arabil în suprafață de 4500 mp în locul numit
"Kiscsicso";, ambele terenuri înscrise în T.P. 43335/23279 din data de _
S-a stabilit că moștenitorii defunctului sunt reclamanții N. Mihai și N. M. și pârâtul N. Ș., în calitate de descendenți, în cote de 1/3 fiecare.
S-a dispus partajul imobilului înscris în CF 520 N N. cu nr. cad. 993 - teren intravilan cu casa și anexe gospodărești cu suprafața de 2900 mp, prin atribuirea acestui imobil pârâtului, cu obligarea sa la plata unor sulte de câte 23.011,33 către reclamanți.
S-a luat act de cererea de renunțare a pârâtului - reclamant reconvențional la partajul terenurilor extravilane.
S-a stabilit că cei trei descendenți ai defunctului au fiecare cota de 1/3 din terenurile extravilane care fac parte din masa succesorală, acestea urmând a rămâne în indiviziune.
Au fost respinse ca nefondate capetele 1 și 4 din cererea reconvențională. S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de deces de la fila 9 dosar, N. Mihai a decedat la data de 10 februarie 2011, ultimul domiciliu al acestuia fiind în localitatea N., motiv pentru care, în temeiul art. 651 C. Civil prima instanță a constata deschisă succesiunea acestui defunct.
Potrivit actelor de stare civilă de la filele 5-7 dosar, reclamanții și pârâtul sunt moștenitorii pârâtului, în calitate de descendenți de gradul I. În consecință, în baza art. 659 C. Civ., s-a stabilit că moștenitorii defunctului sunt reclamanții N. Mihai și N. M. și pârâtul N. Ș., în calitate de descendenți, în cote de 1/3 fiecare.
Potrivit extrasului CF 520 N N., nr. Top. 993, depus la fila 14 dosar, defunctul N. M. apare ca proprietar tabular cu privire la suprafața de 2900 mp teren intravilan cu casa și anexe gospodărești.
De asemenea, pe numele acestuia s-a emis T.P. 43335/23279 pentru suprafața de 1 ha 6100 mp, prin reconstituirea dreptului de proprietate.(f. 15).
Față de acestea, s-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului
N. M., se compune din următoarele bunuri: imobilul înscris în CF 520 N N. cu nr. cad. 993 - teren intravilan cu casă și anexe gospodărești cu suprafața de 2900 mp și din următoarele terenuri extravilane din N.: teren arabil în suprafață de 2900 mp în locul numit Csorgo și terenul arabil în suprafață de 4500 mp în locul numit "Kiscsicso";, ambele terenuri înscrise în T.P. 43335/23279 din data de _
Chiar dacă în T.P. mai sus menționat mai este menționată și suprafața de 5800 mp teren extravilan, în virtutea principiului disponibilității, având în vedere că nici reclamanții și nici pârâtul nu au solicitat cuprinderea acestui teren în masa succesorală, instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea masei succesorale și această suprafață de teren. De altfel, s-a susținut prin acțiunea introductivă, că această suprafață de teren a fost vândută de către defunct în timpul vieții, dar nu s-a dovedit acest aspect, însă nici nu a fost contestat de către pârât.
Deși prin acțiunea introductivă, reclamanții solicită atribuirea în favoarea lor a imobilului din CF 520 N cu nr. Cad. 993, cu sultă către pârât, după depunerea cererii reconvenționale, aceștia arată că sunt de acord cu modalitatea de partaj propusă de către pârât, respectiv cu atribuirea imobilului către pârât cu obligarea lui la plata unei sulte către reclamanți. De altfel, această poziție este susținută și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de către reclamanți.
Din probele administrate în cauză (interogatorii, părți, probe testimoniale), rezultă faptul că din anii 1989 sau 1991, în casa părintească au locuit defunctul împreună cu pârâtul N. Ș. .
Reclamanta a efectuat o serie de îmbunătățiri la casa părintească. Însă, reclamanta recunoaște că cea mai mare parte din cheltuielile efectuate, au fost suportate din banii defunctului.
S-a dovedit că și pârâtul a efectuat îmbunătățiri la casa părintească în cuantum de 1966 lei. Acestea sunt menționate în acțiunea reconvențională și evaluate separat în raportul de expertiză efectuat în cauză. Martorul Keseru Bela (f.
150) a declarat că pârâtul l-a contactat pentru efectuarea unor lucrări de tencuială a casei părintești și că prețul lucrării efectuate a fost achitat de către pârât. Din declarația martorului Vidui Paul rezultă că și pârâtul a efectuat lucrări de îmbunătățiri la casa părintească.( o poartă înspre grădină). Martorul Joo Gyula a declarat că el crede că pârâtul a angajat doi muncitori pentru efectuarea anumitor lucrări. Această declarație se coroborează cu declarația martorului Keseru Bela care a declarat că a fost contactat de către pârât pentru lucrări de tencuială precum și cu declarația martorului Forisz Levente care, de asemenea, a declarat că a fost angajat de pârât să efectueze lucrări de consolidare a casei, de tencuială. Prețul lucrării a fost achitat de pârât. (f. 116)
Având în vedere că pârâtul a contestat valoarea imobilului, instanța a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii imobilului și pentru stabilirea valorii îmbunătățirilor efectuate de către pârât.
Concluzia expertului este în sensul că valoarea de circulație a imobilului (casă, anexe și teren) este de 71.000 lei (f. 147). Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost respinse de instanță ca neîntemeiate. Nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize.
Prima instanță a apreciat că în cauză s-a dovedit faptul că pârâtul a efectuat următoarele îmbunătățiri: refacere tencuială exterioară casă, la fațada din spate și la anexa de lângă casă la fața din spate, refacere tencuială exterioară la casa la peretele de la fațada spre drum. Pârâtul nu a reușit dă facă dovada faptului că s-au efectuat și celelalte îmbunătățiri indicate în acțiunea reconvențională, respectiv introdus instalația de apă cu hidrofor electric și edificarea unui fânar.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea îmbunătățirilor efectuate este în cuantum de 1966 lei.
Transmisiunile succesorale nu pot avea ca obiect decât bunuri care au aparținut defunctului, deoarece, prin moștenire, are loc transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate asupra unei persoane sau a mai multor aflate în viață.
De aceea, adăugirile, respectiv îmbunătățirile aduse de moștenitor bunului sau bunurilor rămase de la defunct, nu se includ în masa succesorală și nu se evaluează ca atare, ele făcând obiect de desocotire între moștenitori, în măsura în care nu cad în lotul celui care le-a făcut.
Dovedindu-se faptul că pârâtul a făcut îmbunătățirile mai sus expuse și a căror valoare este de 1966 lei, instanța nu a cuprins valoarea acestor îmbunătățiri în masa succesorală.
În baza art. 728 C. Civil, art. 673 ind. 9 C. Pr. Civ., s-a dispus partajul imobilului înscris în CF 520 N N. cu nr. cad. 993 - teren intravilan cu casa și
anexe gospodărești cu suprafața de 2900 mp în sensul că va atribui acest imobil pârâtului, cu obligarea acestuia la plata unor sulte de câte 23.011,33 către reclamanți.
S-a luat act de faptul că în ședința publică din data de 3 aprilie 2013, reclamantul reconvențional a renunțat la partajul terenurilor extravilane.
Cu privire la cererea reclamantului reconvențional de a se constata că pârâtul are față de reclamantă un drept de creanță în cuantum de 15.660 lei reprezentând indemnizația de însoțitor handicapat încasată lunar de reclamantă pe perioada octombrie 2008-februarie 2011, instanța de fond a respins-o ca nefondată având în vedere că nu s-a dovedit că această sumă de bani, a cărei existență nu a fost contestată de către reclamanți, a fost încasată în interesul propriu al reclamantei. Dimpotrivă, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâta a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea tatălui atunci când acesta s-a îmbolnăvit, l-a dus la medici, la spitale, i-a cumpărat medicamente. Pârâtul nu a dovedit că aceste sume au fost cheltuite de către reclamantă în interes personal. De menționat este faptul că din probele administrate în cauză, a rezultat într-adevăr ca sumele de bani reprezentând indemnizație de însoțitor de handicap au fost depuse pe cardul reclamantei și ridicate de către aceasta dar că au fost cheltuite pentru îngrijirea bolnavului. Doar în cazul în care aceste sume ar fi fost ridicate de către persoana care a fost desemnată ca însoțitor al bolnavului, reclamanta- pârâtă reconvențională nu ar fi avut calitate procesuală pasivă. Însă, așa cum am mai menționat, din probele administrate ulterior, a rezultat că, într-adevăr, reclamanta a fost cea care a ridicat aceste sume de bani.
În ceea ce privește pensia și pensia de handicap a defunctului, din depoziția martorului Torkos Ferencz rezultă că aceste sume de bani au fost înmânate în fiecare lună personal defunctului, cu excepția unei perioade 3-4 luni când au fost încasați chiar de către pârât, tatăl părților fiind internat în spital. (f. 123).
În consecință, cererea reclamantului reconvențional prin care acesta solicită să se constate că în compunerea masei succesorale intră și suma de totală de 65.626 lei numerar, reprezentând cuantum pensiei lunare a defunctului, precum și indemnizația de handicap, a fost respinsă ca nefondată.
Tot nefondată, pentru motivele mai sus expuse, a fost considerată și cererea formulată de reclamantul reconvențional de constatare a unui drept de creanță al reclamantului reconvențional, în cuantum de 15.600 lei, reprezentând indemnizație însoțitor handicap.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul - reclamanat-reconvențional N. Ș., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare, recurentul consideră că, în mod cu totul greșit și nejustificat, prima instanță a reținut că pârâtul a renunțat la capătul de cerere formulat la punctul 3 din cererea reconvențională, vizând sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor extravilane. În realitate, prin cererea reconvențională s-a cerut partajarea acestora și atribuirea lor pe seama reclamanților, în indiviziune. Prin urmare, s-a solicitat sistarea stării de indiviziune numai față de pârât, prin atribuirea terenurilor din extravilan pe seama reclamanților, în indiviziune între ei, deci în cote de câte ½ parte fiecare. Câtă vreme reclamanții nu au cerut ieșirea din indiviziune asupra acestor terenuri, pârâtul nu putea să formuleze o astfel de cerere
în numele lor. În concluzie, instanța de fond, făcând confuzie între sistarea stării de indiviziune și modalitatea de partaj, care sunt două noțiuni distincte, a extins nejustificat obiectul renunțării la întregul petit nr. 3 din cererea reconvențională, încălcând astfel vădit, nu numai principiul disponibilității, ci și dispozițiile art. 728 C.civ., lăsându-l pe pârât, împotriva voinței sale, în indiviziune cu reclamanții, care nu au decât să rămână între ei în indiviziune, din moment ce nu au cerut ieșirea din indiviziune asupra extravilanelor.
În al doilea rând, deși prima instanță a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică pentru evaluarea imobilului din extravilan, asupra cererii în probațiune solicitate de pârât prin cererea reconvențională, de evaluare prin expertiză a terenurilor din extravilan, instanța a omis să se pronunțe. Faptul că s-a renunțat la partajarea celor două terenuri extravilane, în sensul împărțirii acestora în natură, prin formarea a 3 loturi egale, nu înseamnă că aceste terenuri nu trebuiau evaluate, din moment ce au fost incluse în compunerea masei succesorale și, prin cererea reconvențională, s-a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra lor.
În mod nejustificat a respins instanța de fond obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză care, fiind o lucrare de specialitate în construcții, doar expertul putea răspunde acestor obiecțiuni, mai ales că s-au contestat procentele gradelor de uzură reținut de expert asupra construcțiilor, instanța neputându-se substitui atribuțiilor expertului, în această privință. Prin respingerea obiecțiunilor la expertiză, pârâtului i-a fost încălcat dreptul constituțional la apărare, în condițiile în care casa în litigiu nu poate valora mai mult de 20.000 lei și chiar reclamanții au apreciat valoarea de circulație a imobilului la numai 45.000 lei.
Nejustificat a respins prima instanță, în întregime, primul capăt de cerere din acțiunea reconvențională, cu motivarea că reclamanta l-ar fi îngrijit pe defunct. Din probele administrate, inclusiv recunoașterea reclamantei, a rezultat că pârâtul este cel care l-a îngrijit pe defunct, cu excepția perioadei decembrie 2009 - mai 2010, cât defunctul a locuit la domiciliul reclamantei.
În fine, se mai arată în cererea de recurs, tot nejustificat a fost respinsă și cererea de la punctul 4 al reconvenționalei, vizând îndemnizația de însoțitor handicapat, în sumă de 12.874 lei. Acești bani au fost virați pe cardul personal al reclamantei și din nicio probă nu a rezultat că ei au fost cheltuiți în interesul defunctului.
În drept, cererea de recurs nu a fost motivată.
Intimații reclamanți N. Mihau’i și N. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Răspunzând criticilor aduse de pârât sentinței atacate, reclamanții arată, cu privire la renunțarea la judecată de care prima instanță a luat act, că din cuprinsul încheierii de ședință din data de_ rezultă fără putință de tăgadă că reprezentantul pârâtului a renunțat la partajul terenurilor extravilane. Recurentul încearcă să distorsioneze sensul unor noțiuni juridice, susținând că a renunțat la
"partajul"; în natură al terenurilor extravilane, deși din conținutul încheierii de ședință rezultă clar că renunțarea vizează partajul terenurilor extravilane și atât, fără alte precizări.
Neîntemeiate sunt și susținerile recurentului cuprinse în al doilea motiv de recurs, ce vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra probei cu expertiza de evaluare a terenurilor din extravilan. În realitate, pârâtul nu a formulat o astfel de cerere în probațiune, lipsind atât el, cât și reprezentantul său de la termenul de judecată l-a care s-au formulat cererile în probațiune.
În mod corect au fost respinse de către instanță obiecțiunile ridicate de pârât la expertiză, deoarece acestea nu fost obiecțiuni propriu-zise, pârâtul contestând valorile stabilite prin expertiză, fără să specifice dacă există vreo greșeală în cuprinsul raportului de expertiză. Pârâtul a fost întrebat însă de către instanță dacă solicită efectuarea unei contraexpertize, având în vedere că nu a fost mulțumit de valoarea stabilită de primul expert, iar reprezentantul pârâtului a răspuns în mod negativ.
Întemeiat a fost respins ca nefondat primul capăt de cerere din reconvențională, deoarece din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că, sumele solicitate de către pârât, reprezentând pensia lunară a defunctului și îndemnizația de handicap au fost ridicate de către defunct personal sau chiar de către pârât.
În ce privește petitul nr.4 din cererea reconvențională, referitor la îndemnizația de însoțitor de handicap, în mod corect a fost respins de către instanță, cu motivarea că, din probele administrate a rezultat că reclamanta a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea tatălui său, atunci când acesta s-a îmbolnăvit, l-a dus la medici, la spitale, i-a cumpărat medicamentele necesare.
În recurs, ambele părți au depus declarațiile extrajudiciare notariale ale unor martori.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul pârâtului este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin cererea reconvențională formulată în cauză, la punctul 3, pârâtul a solicitat
"sistarea stării de indiviziune, față de pârât, și asupra celor 2 terenuri din extravilan, de 2900 mp situat în locul numit "Csorgo"; … și respectiv de 4500 mp situat în locul numit "Kiscsicso"; … prin partajarea acestora și atribuirea lor pe seama reclamanților, în indiviziune";.
Deși greșit concepută din punctul de vedere al termenilor juridici utilizați, este în afară de orice îndoială că cererea pârâtului viza partajarea celor două imobile din extravilan, prin includerea lor în lotul reclamanților.
La ultimul termen de judecată din fața instanței de fond, din data de 3 aprilie 2013, în prezența pârâtului, s-a consemnat declarația reprezentantului pârâtului că nu solicită partajarea terenurilor extravilane, precizând că pârâtul "renunță"; la aceste terenuri. Imediat se consemnează însă declarația aceluiași reprezentant avocat al pârâtului că "Înțelege ca terenurile extravilane să fie împărțite între reclamanți, în contul imobilului (s.n. intravilan) pe care-l dorește pârâtul. Își menține renunțarea la partajul terenurilor extravilane";.
În aceeași încheiere de amânare a pronunțării, consemnându-se cuvântul pe fond al avocaților părților, se menționează în privința susținerilor avocatului pârâtului, următoarele: "Solicită atribuirea imobilului și a terenului intravilan la pârât cu obligarea la sultă corespunzătoare, apreciindu-se că aceasta ar putea echivala cu partea pârâtului din terenurile extravilane"; și, mai apoi, "La stabilirea
sultei, solicită a se reține faptul că pârâtul a renunțat la partajul terenurilor extravilane";.
Dacă se are în vedere sensul gramatical și juridic al termenilor utilizați de avocatul pârâtului, este evident că susținerile acestuia sunt contradictorii, pe de o parte arătând că renunță la "partajarea terenurilor din extravilan";, iar pe de altă parte solicitându-se ca aceste terenuri să fie atribuite reclamanților. Având însă în vedere declarațiile reprezentantului pârâtului, raportat și la conținutul petitului cuprins la punctul 3 al cererii reconvențională, nu există nici un dubiu că, în fapt, cererea exprimată de avocatul pârâtului a vizat exclusiv componența loturilor, respectiv pârâtului să-i fie atribuit imobilul din intravilan, teren și construcție, iar reclamanților să le revină cele două terenuri din extravilan.
Că este așa, rezultă și din modul în care, același avocat al pârâtului a motivat primul motiv de recurs, fiind evidentă confuzia pe care acesta o face între noțiunile de "partaj";, "modalitățile în care se poate înfăptui partajul judiciar"; și, în cazul partajării în natură, "formarea și atribuirea loturilor";. În ceea ce privește înțelesul juridic la termenul de "partaj";, care, atunci când are ca obiect o indiviziune, cum este o succesiune, este sinonim cu cel de "ieșire din indiviziune"; sau "sistare a indiviziunii"; sau "împărțeală judiciară";, acesta semnifică operațiunea juridică care pune capăt stării de indiviziune, prin împărțirea în natură și/sau echivalent, a bunurilor aflate în indiviziune. Efectul partajului este înlocuirea cotei-părți indivize asupra bunurilor aflate în indiviziune, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra unor bunuri sau valori, individualizate în materialitatea lor.
Cererea pârâtului de atribuire a terenurilor extravilane în favoarea reclamanților, semnifică prin ea însăși o cerere de partaj cu privire la aceste bunuri și, în acest context, așa-zisa "renunțare"; a pârâtului la "partajul terenurilor extravilane";, nu putea fi interpretată decât ca cerere ce viza componența loturilor, respectiv ca în lotul pârâtului să nu fie incluse aceste terenuri, sau părți individualizate din ele.
Așadar, confuzia de termeni juridici aparține reprezentantului avocat al pârâtului, nicidecum instanței de judecată, care a atribuit termenilor utilizați de avocatul pârâtului înțelesul lor juridic corect. Cu toate acestea, este nelegală soluția primei instanțe, de a face aplicarea prevederilor art. 246 C.pr.civ., luând act de renunțarea pârâtului la judecată cu privire la cererea de partajare a terenurilor extravilane, în condițiile în care este evident că nu acest lucru a intenționat pârâtul și avocatul său să-l exprime. Datoria instanței era, ca în temeiul rolului său activ reglementat de art. 129 C.pr.civ., să ceară pârâtului lămuriri suplimentare cu privire înțelesul și la scopul urmărit prin respectiva "renunțare";.
Pentru a caracteriza corect cererea pârâtului, instanța nu trebuia să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiți de pârât, ci după sensul pe care acesta a înțeles să-l atribuie respectivilor termeni, după scopul urmărit și clar exprimat atât înainte de intrarea în dezbaterile pe fond, cât și în cursul acestora.
În consecință, constatând că prima instanță, în mod nelegal a făcut aplicarea prevederilor art. 246 C.pr.civ., luând act de renunțarea reclamantului- reconvențional la judecarea cererii de partajare a terenurilor extravilane, deși nu aceasta a fost voința reală exprimată de acesta, iar pentru remedierea acestei neregularități este necesară reluarea judecății de la actul de procedură prin care s-a cauzat această vătămare, T. constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. Implicit, în privința acestui capăt de cerere din acțiunea
reconvențională, prima instanță nu a cercetat și nu a soluționat cauza pe fond, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., T. va admite recursul pârâtului, va casa Sentința civilă nr. 572/7 mai 2013 a Judecătoriei Ș. S. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași prime instanțe, respectiv J. Ș. S.
.
În rejudecare, prima instanță, va soluționa pe fond și cererea pârâtului - reclamant reconvențional de partajare a terenurilor din extravilan, scop în care va administra probele necesare, inclusiv o expertiză de evaluare, în cazul în care părțile nu cad de acord asupra valorii de circulație a acestor terenuri, precum și una care să vizeze formularea propunerilor de lotizare, în cazul în care niciuna dintre părți nu optează pentru atribuirea integrală a acestor terenuri. Evident, compunerea loturilor și sulta vor fi reconsiderate, ținându-se cont și de terenurile din extravilan.
Totodată, așa cum dispune expres art. 315 alin. (3) C. proc. civ.,instanța de fond va rejudeca litigiul din nou, ținând seama de toate motivele invocate de reclamanți prin acțiune, de pârât prin întâmpinare și de celelalte motive de recurs de care s-a prevalat recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâtul N. | S. | împotriva sentinței civile |
nr. 572 din_ pronunțată de judecătoria Ș. | S. | , pe care o casează și |
trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, J. | Ș. | S. . |
Irevocabilă. | ||
Pronunțată în ședința publică din data de _ | . |
Președinte, N. C. C. | Judecător, P. D. | Judecător, I. D. H. |
Grefier, V. H. |
Red. H.I.D./_
Dact.H.V./_ Ex.2
Jud.fond: M. -A. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 2/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 610/2013. succesiune → |
|---|
