Decizia civilă nr. 610/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 610/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ IE 2013 INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent G. ANA-M. (fosta
U. ) și pe intimat B. E., intimat B. G., intimat D. I., având ca obiect Sentinței civile nr. 4467 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
T. ul constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat, recurenta solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că la data de 23 mai 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatului Demter I. prin care a arătat că este de acord cu recursul promovat de recurentă.
La data de 29 mai 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimaților B. E. și B. G., prin care solicită respingerea recursului.
T. ul reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 4467/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a anulat acțiunea civila formulata de reclamantele B. E. si B. G. în contradictoriu cu paratii
U. Ana-M. (in prezent G. Ana-M. ) și D. I. .
S-a luat act de renunțarea paratei, reclamanta reconvenționala G. Ana-M. la judecata cererii de ajutor public judiciar.
S-a admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconventionale, invocata din oficiu și s-a anulat ca nelegal timbrata cererea reconvenționala formulata de parata, reclamanta reconvenționala G. Ana-M. .
Au fost obligate reclamantele la plata către paratul D. I. a sumei de
300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. De asemenea, a fost obligată pe parata, reclamanta reconvenționala G. Ana-M. la plata către reclamante a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civila înregistrata sub nr. de mai sus, reclamantele B. E. si B.
G. in contradictoriu cu paratii U. ANA-M., in prezent G. Ana-M., si
D. I. au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, sa se dispună reducțiunea contractului de donație cu uzufruct viager autentificat sub nr. 330/_, incheiat intre tatăl lor G. V., in calitate de donator,
si parata U. Ana M., in calitate de donatar; sa se constate ca masa succesorala după defunctul G. V., decedat la data de_, se compune din cota de ¾ parte din apartamentul nr. 13 situat in imobilul din C. -N., str. Herculane nr. 17, inscris in CF nr. 2. -C1-U12 C. -N., nr. top 23039/C/XIII; sa se constate vocația lor succesorala la masa succesorala după defunct, in cota de ¾ parte, in calitate de fiice, moștenitoare rezervatare; sa se dispună sistarea indiviziunii asupra imobilului sus identificat, in modalitatea atribuirii lui către parata, concomitent cu obligarea acesteia la plata sultelor corespunzatoare cotelor parți de proprietate ale fiecăruia, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamantele arata ca sunt fiicele defunctului G. V., decedat la data de_, cu ultimul domiciliu in C. -N., astfel ca sunt si moștenitoare rezervatare. In timpul vieții, intre tatăl lor si parata U. Ana M. s-a incheiat contractul de donație menționat, prin care parata a devenit beneficiara cotei de ¾ parte din imobilul in cauza, proprietar asupra cotei de
¼ parte fiind paratul D. I. . Acest contract s-a incheiat in perioada in care parata U. Ana M. era casatorita cu un alt bărbat si avea o relație de concubinaj cu tatăl lor, motivul determinant pentru încheierea contractului fiind acela de a salva apartamentul de la o eventuala impartire prin despăgubirea lor si continuarea relației de concubinaj prin mutarea paratei in apartament, situație in care cauza actului juridic a fost ilicita si imorala. In aceasta situație au fost prejudiciate in dreptul lor la mostenire, prin incalcarea rezervei succesorale, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
In drept au fost invocate art. 841, 1143 C. civ., art. 274 C. proc. civ.
Prin intampinare, paratul D. I. solicita respingerea actiunii promovata de reclamante si obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata, învederând ca in principal înțelege sa invoce excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece la data introducerii actiunii nu mai avea calitatea de coproprietar al imobilului in litigiu, calitate pe care nu o deține nici in prezent, dat fiind faptul ca a instrainat cota sa parte de coproprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 140/2011, anexat. In subsidiar, paratul arata ca prin acelasi contract de vânzare-cumpărare a instrainat cota ei de coproprietate si numita G. Ana M., in prezent proprietarul imobilului fiind numitul Roboca H. -M., cumparatorul apartamentului.
In drept a fost invocat art. 242 C. proc. civ.
Prin cererile de la filele 31 si 36, 46 dos., reclamantele au arătat ca înțeleg sa isi modifice acțiunea, respectiv al doilea capat de cerere, in sensul ca solicita sa se fie obligata parata de rând 1 sa raporteze la masa succesorala contravaloarea cotei parți cuvenite reclamantelor din apartamentul instrainat si sa renunțe la judecata capătului de cerere având ca obiect partajul bunului imobil, care nu mai are eficacitate, in acelasi timp solicitând recalcularea taxei judiciare de timbru si timbru judiciar in funcție de modificarea acțiunii si renunțării parțiale la judecata.
Prin înscrisul de la fila 38 dos., paratul D. I. a invocat excepția nelegali timbrări a actiunii pentru neplata taxei judiciare de timbru, excepția prematuritatii actiunii, pentru faptul ca reclamantele nu au făcut dovada convocării parților la notarul public pentru dezbaterea succesiunii, anterior promovării actiunii.
Prin cerere reconvenționala, parata G. Ana M. a solicitat instanței respingerea actiunii si sa se constate ca actul intitulat contract de donație cu uzufruct viager autentificat sub nr. 330/_ de BNP S. Codruta L.
este un act simulat cu privire la natura sa juridica, in fapt acesta fiind un contract de vânzare-cumpărare cu păstrarea dreptului de uzufruct viager referitor la nuda proprietate a cotei de ¾ parte din apartamentul in discuție, cu cheltuieli de judecata, arătând ca înțelege sa invoce si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului D. I. .
In fapt, parata, reclamanta reconvenționala arata ca a fost cea de a treia soție a lui G. V., pe care l-a cunoscut in anul 1997, când acesta era văduv după a doua soție, si când casatoria sa era de mult timp doar formala, condiții in care intre ei s-a înfiripat o relație reciproca de afecțiune, astfel ca au trăit in concubinaj pana in anul 2000, când a fost ceruta in casatorie. Totodată, G. V. a hotărât din proprie inițiativa sa-i transmită cu titlu de vânzare-cumpărare cota lui de ¾ parte din apartament, menținându-si un drept de uzufruct viager, pentru prețul ce nu l-au stabilit atunci, dar pe care i-l va preda după ce va înstrăina unul din cele doua apartamente pe care le deținea împreuna cu fostul soț si ca da o parte celor doi fii ai săi, dat fiind faptul ca relația lui G. V. cu fiicele sale din prima casatorie era deosebit de rece. Prin urmare, la începutul anului 2001 a clarificat problema divorțului cu fostul soț si au hotărât sa instraineze cele doua apartamente pe care le aveau, astfel ca i-au revenit 80.000.000 lei, care alaturi de economiile sale in suma de 20.000.000 lei, a fost predata lui G. V., care a depus-o personal la CEC. Opțiunea pentru încheierea unui contract de donație a aparținut lui G. V., care a hotărât astfel pentru ca era mai ieftin, insa membrii săi de familie, rudele si prietenii au știut pana cu puțin înainte de decesul lui G. V. ca au incheiat un contract de vânzare-cumpărare. In toamna anului 2001 s-a casatorit cu G. V. si după ce acesta s-a îmbolnăvit si a căzut la pat a început sa se informeze cu privire la contractul incheiat, context in care soțul sau a fost de acord sa dea o declaratie cu privire la primirea prețului apartamentului, insa pana ce au apelat la un notar care sa se deplaseze la domiciliu, care a solicitat sa duca înainte un medic psihiatru, si mai era si problema banilor, soțul sau a devenit aproape
inconștient si nu au mai reușit. De îngrijirea soțului sau, operat de trei ori, s- a îngrijit ajutata fiind de o verisoara, a suportat toate costurile cu medicamentele si apoi cu înmormântarea, iar pe fondul încercărilor solicitante s-a îmbolnăvit si dat fiind si creditul luat in timpul casatoriei, a fost constrânsa sa vanda apartamentul in cauza.
In drept au fost invocate art. 1174, 1175 C. civ., legea nr. 7/1996, art.
274 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunțata in ședința publica din data de_, instanța a respins ca neîntemeiata cererea de recalculare a taxei judiciare de timbru formulata de reclamante si a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare in judecata formulata de acestea, pentru motivele acolo reținute.
Reclamantele, parate reconventionale au formulat intampinare la cererea reconvenționala, prin care au solicitat respingerea acesteia, cu cheltuieli de judecata, arătând ca fata de inexistenta obiectului actiunii principale, invoca excepția lipsei calității lor procesuale pasive, datorita faptului ca nu sunt parte in contractul de donație a cărei simulație se solicita a fi constatata.
La înregistrarea cererii de chemare in judecata, reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru in suma de 39 lei si a anexat timbre judiciare in valoare de 0,30 lei.
Instanța a stabilit ca taxa judiciara de timbru pe cererea reconvenționala este in valoare de 3609 lei si timbre judiciare de 5 lei,
obligația de a le achita fiind date in cunostinta paratei, reclamanta reconvenționala la termenul de judecata din data de_ .
Parata, reclamanta reconvenționala a formulat cererea de ajutor public judiciar, solicitând scutirea sa de obligația de plata a taxei judiciare de timbru si timbru judiciar, iar in subsidiar reducerea taxei judiciare de timbru cu 50% si eșalonarea ei in 24 de rate lunare.
La data de_, parata, reclamanta reconvenționala a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata cererii de ajutor public judiciar si a cererii reconventionale.
In temeiul art. 246 C. proc. civ., instanța a luat act de renunțarea paratei, reclamanta reconvenționala la judecata cererii de ajutor public judiciar si fata de împrejurarea ca aceasta nu a achitat taxa judiciara de timbru si timbru judiciar stabilite in sarcina sa si dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, din oficiu, instanța a invocat excepția nelegalei timbrări a cererii reconventionale.
Raportat la dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fata de excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale, care primează fata de oricare alta cerere, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 3 alin. 1-2 din O.G. nr. 32/1995, cu modificările ulterioare, "Cererile de chemare în judecata, adresate instanțelor judecătorești, se timbrează cu timbru judiciar în valoare de 3.000 lei, în cazul în care se solicita soluționarea în fond a cauzei, și în valoare de 1.500 lei, când cererile au ca obiect exercitarea unei cai de atac. În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de
15.000 lei, dacă valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 30.000 lei, iar dacă valoarea este de peste 100.000.000 lei, se aplica timbre judiciare de 50.000 lei";, iar potrivit art. 9 alin. 2 din același act normativ, în situația în care nu este respectată obligația de plată a timbrului judiciar se procedează conform prevederilor în vigoare la plata taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorată pana la primul termen de judecata, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit fiind sancționata cu anularea acțiunii sau a cererii. Potrivit art. 9 alin. 1 din OG nr. 32/1995 si art. 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, neîndeplinirea obligației de plata până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii.
Având în vedere faptul că parata, reclamanta reconvenționala nu si-a îndeplinit obligația de plata a taxei judiciara de timbru si timbru judiciar asupra cererii formulate si de a depune la dosar dovada corespunzatoare, înainte de închiderea dezbaterilor la primul termen de judecata, deși a luat la cunostinta despre obligația sa, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 9 din OG nr. 32/1995, instanța constata ca excepția nelegalei timbrări a cererii reconventionale este întemeiata, drept care urmează sa fie admisa, și pe cale de consecință se va dispune anularea ei.
Ca efect al admiterii excepției nelegalei timbrări a actiunii principale, in temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 si aceasta a fost anulata ca nelegal
timbrata. Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pe reclamante la plata către paratul D. I. a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorariul avocațial.
In acelasi timp, in temeiul art. 274 C. proc. civ., si parata, reclamanta reconvenționala a fost obligata la plata către reclamante a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale, constând in onorariul avocațial ocazionate de cererea reconvenționala ce a fost anulata.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta G. Ana-M., solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul scutirii sale de la plata cheltuielilor de judecată datorate reclamantelor, în sumă de 350 lei.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin cererea sa reconvențională a solicitat, printre altele, obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată. În același timp, reclamantele prin acțiune și prin întâmpinarea la cererea reconvențională au solicitat cheltuieli de judecată
Apreciază că instanța de fond a aplicat un tratament diferențiat între persoane aflate pe poziții similare, cu atât mai mult cu cât acest proces a implicat un efort financiar pentru condiția materială a recurentei, iar faptul că reclamantele au ales să renunțe la judecată nu ar trebui să le scutească de la plata cheltuielilor înregistrate cu judecarea cauzei.
Consideră recurenta că este îndreptățită la cheltuieli de judecată din partea reclamantelor, fie să opereze compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată intimatele Bendek E. și B. G. ¸ au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.civ. "partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata";, iar conform art.276 C.proc.civ. "cand pretentiile fiecarei parti au fost incuviintate numai in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putand face compensarea lor";.
În temeiul acestor dispoziții legale, cheltuielile de judecată pot fi acordate de instanța de judecată numai la cerere, neputând fi acordate din oficiu.
În speță, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei G. Ana-M. la plata cheltuielilor de judecată pe care le-au făcut pentru apărările în privința cererii reconvenționale formulate de pârâtă, respectiv suma de 350 lei, onorariul avocațial.
În ședința publică din_, reprezentanta pârâților G. Ana-M. și
D. I. a arătat că doar pârâtul D. I. solicită cheltuieli de judecată, conform întâmpinării.
În consecință, tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond, contrar celor arătate în motivele de recurs, recurenta nesolicitând cheltuieli de judecată pentru acțiunea principală, astfel încât nu se poate dispune obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată și nici compensarea acestor.
Pentru motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de pârâtă este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta G. Ana-M. împotriva sentinței civile nr. 4467 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2013
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, C. -G. H. |
Red. D.T./C.Ț./_
Jud. fond: F. M.
| ← Decizia civilă nr. 1218/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 3395/2013. Succesiune → |
|---|
