Decizia civilă nr. 1264/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1264/R/2013
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța alcătuită din:
PREȘEDINTE A. -F. D. JUDECĂTOR O. R. G. JUDECĂTOR C. -A. C. GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de intimata revizuentă M.
O. împotriva Deciziei civile nr. 928/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat C. M. E., având ca obiect contestație la executare_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta revizuemtei, avocat Petcu Olga Vasilisia și reprezentanta intimatei, avocat Percsi C. în substituirea avocatului ales M. Sorana.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin Încheierea camerei de consiliu nr. 315/R/_, pronunțată în prezentul dosar, s-a admis declarația de abținere formulată de d-na judecător O. C. T., s-a dispus înlăturarea sa din componența completului 1 R de la judecarea cauzei și înlocuirea sa cu d-na judecător C. A. C., conform listei de permanență.
Întrebată fiind de către instanță, reprezentanta revizuentei declară că susține calea de atac în baza art. 84 C.pr.civ. ca fiind contestație în anulare întemeiată conform art. 318¹ C.pr.civ, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat pe toate motivele de recurs.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de substituire și practică judiciară.
Se comunică un exemplar din practică judiciară cu reprezentanta contestatoarei.
Reprezentantele părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în baza art. 318 C.pr.civ., apreciind că în speță sunt aplicabile prev. art. 382 C.pr.civ. - debitoarea s-a sustras urmăririi prin înstrăinarea bunului său; art. 390 - nu se va notifica debitorul când somația se face în cazul prevăzut de art. 382. nu se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației ca fiind inadmisibilă, menținerea deciziei pronunțate de instanța de recurs. În opinia sa motivele invocate se încadrează pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 928/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., s-a respins ca nefondat recursul declarat de M. O. în calitate de tutore al moștenirii defunctului MANCINI GINO în contra Sentinței civile nr. 7450 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
A obligat recurentul să plătească intimatei C. M. E. suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
În dosarul_ al Judecătoriei C. -N. s-a pronunțat la dat de_ sentința 4257/2011 prin care s-a respins contestația la executare formulată.
La acest moment suspendarea executării silite a încetat astfel încât creditoarea era obligată și avea posibilitatea de a solicita, printr-o cerere de stăruință, continuarea executării silite. Argumentele legate de aplicabilitatea art. 102 C.pr.civ. nu pot fi primite în cauză întrucât din analiza art 403 C.pr.civ. rezultă că doar până la momentul pronunțării hotărârii de contestație la executare dăinuie suspendarea executării și nu până la comunicarea acesteia sau eventual soluționarea recursului. Această interpretare decurge și din faptul că recursul nu este suspensiv de executare, cu excepțiile prevăzute în art. 300 C.pr.civ. situație care nu sunt îndeplinite în cauza de față.
Critica referitoare la nelegalitatea hotărârii prin prisma art 390 C.pr.c nu este întemeiată întrucât într-adevăr titlul executoriu reprezintă o hotărâre judecătorească întemeiată pe disp Legii LX/1881, însă executarea silită a început în anul 2011 când executarea se face în baza Legii 134/2010 așa cum dispune art 725 C.pr.civ. Este evident că executarea silită presupunea existența unei somații, somație care de altfel în dosarul execuțional 24/2011 al BEJ Stolnean D. M. a fost întocmită (f. 18 verso a dosarului execuțional atașat în copie certificată la dosarul_ ). În cauză nu a vreun motiv de întrerupere a cursului perimării prev. de art. 250 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. a respins ca nefondat recursul declarat de M. O. în calitate de tutore al moștenirii defunctului MANCINI GINO în contra Sentinței civile nr. 7450 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Intimata, a făcut cheltuieli de judecată, cu angajarea unui avocat, în cuantum de 6200 lei. Obligarea unei părți, la plata cheltuielilor de judecată, se circumscrie culpei sale procesuale. Este adevărat, că una dintre părțile procesului, căreia i s-au respins pretențiile, este considerată în culpă procesuală.
Însă și dreptul de a cere cheltuieli de judecată ca și orice alt drept, trebuie exercitat cu bună credință, astfel încât exercitarea acestuia să nu fie de natură a crea părții adverse un prejudiciu, susceptibil de a fi reparat pe cale a răspunderii civile delictuale. De aceea, în fiecare caz în parte, este necesar a se evalua, raportat la toate elementele și circumstanțele speței, culpa procesuală a părții căzute în pretenție, prin prisma cererii de obligare la cheltuieli de judecată. În fiecare caz în parte trebuie verificat cât reprezintă un cuantum rezonabil și necesar pentru sancționarea culpei procesuale, pentru stabilirea sumelor ce vor fi acordate cu acest titlu.
Este real că art.274 al.3 C.pr.c. conferă posibilitatea cenzurării onorariului de avocat, însă aceasta se poate face doar în condițiile arătate mai sus, prin raportare la culpa procesuală a unei din părți.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că un onorariu de 1000 lei, este suficient și rezonabil, pentru a sancționa culpa procesuală a recurentului. În temeiul art. 274 C.p.c. a obligat recurenta să plătească intimatei C. M. E. suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Împotriva acestei sentințe intimata M. O. a formulat cerere de revizuire la data de_, solicitând admiterea în principiu și apoi în fond a cererii de revizuire, cu consecința rejudecării recursului declarat de subsemnata, a admiterii acestuia și modificarea în parte a sentinței civile nr. 7450/_ a Judecătoriei C. -N., prin respingerea în întregime a contestației la executare formulată de C. M. E. .
Pentru termenul de judecată din data de_ intimata a depus la dosar contestație în anulare privind Decizia civilă nr. 928/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., solicitând admiterea contestației în anulare, cu consecința anulării hotărârii atacate și rejudecând cauza solicită analizarea tuturor
motivelor de recurs formulate în termenul legal de aceasta, cu consecința admiterii acestuia și modificarea în întregime a sentinței civile nr. 7450/_ a Judecătoriei
C. -N., prin respingerea contestației la executare formulată de C. M. E. .
În motivare intimata a arătat că prin motivele de recurs a criticat soluția instanței de fond întrucât a stabilit greșit starea de fapt și nu a aplicat corect legea prin admiterea excepției perimării executării silite, în prezenta speță, raportat la hotărârea de încuviințare vânzare la licitație imobil, art 389 C.pr.civ nu este aplicabil, deoarece potrivit art.390 C.pr.civ. executarea silită se face fără somație.
Contestatoarea a susținut că a lăsat dosarul în nelucrare mai mult de șase luni, începând cu data de_, data pronunțării sentinței civile nr.4257/2012 motiv pentru care a intervenit perimarea executării silite, iar instanța fondului a dat apreciere susținerilor acesteia admițând excepția perimării prevăzută de art.389 alin.(1) și (2) C.pr.civ.
Arată intimata faptul că a susținut atât prin întâmpinare cât și prin concluziile scrise că nu sunt incidente în cauză prevederile legale invocate de contestatoarea și perimarea nu poate opera, motiv pentru care critică hotărârea instanței de fond și solicită a fi modificată prin respingerea în totalitate a contestației la executare.
Prin motivele de recurs a arătata că perimarea nu intervine, potrivit art.390 rvpr.civ.. dacă legea încuviințează executarea fără somație, cum este cazul în speță, având în vedere titlul executoriu - sentința civilă nr. 5480/1999 din dosar nr. 3173/1999 a Judecătoriei C. -N., prin care s-a dispus vânzarea la licitație publică a apartamentului nr. 6 din C. -N., B-dul Nicolae T., nr. 145, la prețul de 180.000.000 lei pentru o creanță de 15.000.000 lire italiene sau echivalentul în lei la data plății -hotărâre care s-a pronunțat în temeiul Legii LX/1881, privind executarea silită.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 C.pr.civ., începe să curgă, potrivit art. 102 C.pr.civ. de la data comunicării hotărârii prin care s-a respins contestația la executare respectiv_, iar faptul că s-a formulat recurs la 1 august 2012, a pricinuit o întrerupere a cursului executării.
Instanța fondului însă nu a ținut cont de această prevedere legală și a interpretat-o în sensul că art. 102 cpr.civ nu are aplicare în speță, deoarece suspendarea a operat până la_ .
Întreaga speță trebuie analizată și raportat și la art.248 și 250 C.pr.civ., de care face mențiune însăși debitoarea în susținerile sale, potrivit cărora orice contestație se perima, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.
Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, în această situație ne aflăm în speța de față.
Deci, nu e suficient să se constate că au trecut 6 luni de la data de_, ci trebuie avută în vedere, data comunicării hotărârii, precum și dacă a existat sau nu vina părții care să fii lăsat cauza în nelucrare și culpa sa este înlăturată dacă actul trebuia făcut din oficiu.
Or, aceste condiții nu sunt întrunite cumulativ, apoi sunt incidente în cauză și prev. art.390 C.pr.civ. care conduc la neaplicare art.389 C.pr.civ.
Instanța de recurs nu motivează de ce apreciază că nu s-a întrerupt cursul permării prev. de art.250 C.pr.civ., ci doar enunță: "în cauză nu a vreun motiv de întrerupere a cursului perimării prev. de art.250 C.pr.civ."
Prin cererea de recurs a susținut că existența titlului de încuviințare vânzare la licitație - sentința civilă nr.5480/1999 - scutește pe executor să întreprindă alte formalități relativ la persoana urmăritului și nu poate fi contestată de debitoare întrucât s-a dat în contradictoriu cu acesta. Însăși contestatoarea a recunoscut că executarea silită s-a promovat în temeiul Legii LX/1881 și drept urmare are un regim specific, existând acestă hotărâre de încuviințare de vânzare la licitație a imobilului, nu mai sunt necesare alte formalități în cursul executării.
Instanța de recurs afirmă doar că :"Este evident că executarea silită presupunea existența unei somații..." fără să motiveze de unde rezultă această evidență.
Instanța de recurs nu a avut deloc în vedere că titlu executoriu este unul de încuviințare executare silită și nu a mai fost necesară o investire cu formulă executorie, respectiv titlul său executoriu era chiar o hotărâre judecătorească irevocabilă de încuviințare executare silită imobiliară, situație în care nu mai este necesară vreo somație.
Instanța de recurs, a enunțat doar și nu a motivat respingerea recursului, deși aceasta are dreptul la un recurs efectiv și la o motivare susținută de argumente de fapt și de drept, după cum prevăd și art. 6 din C E D O.
Subliniază intimata și faptul că prin motivele de recurs a relevat și altă situație de natură a duce la concluzia că debitoarea s-a sustras urmăririi silite, deoarece a înstrăinat bunul supus urmării pe o perioadă de timp îndelungată, deoarece acesta situație produce efecte juridice asupra regimului executării silite, însă nici cu privire la acest aspect instanța de recurs nu se pronunță deloc cu argumente susținute pe starea de fapt și de drept.
Deși, actele de înstrăinare și de redobândire datează din 1999 și 2003 ele relevă totuși faptul că debitoare a încercat să-și sustragă bunul de la executarea silită, motiv pentru care este aplicabil în speță și art. 382 C. proc. civ. și art. 390 C. proc. civ. .
Intimata C. M. E., legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Cea de-a doua teză a art.318 C pr civ are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare prevăzute de art.304 C pr civ, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte, aceste argumente trebuind a fi subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute.
Or, verificând considerentele Deciziei civile nr.928/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., tribunalul constată că instanța a răspuns criticilor formulate în recurs, din perspectiva incidenței dispozițiilor art.102 C pr civ, art.390 C pr civ, art.250 C pr civ, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-o.
Așa cum s-a pronunțat și fosta instanță supremă, instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun.
Așa cum am evocat anterior, în prezenta speță, instanța de recurs a arătat în mod explicit, neechivoc care sunt considerentele pentru care argumentele legate de aplicabilitatea art.102 C pr civ nu pot fi primite, de ce critica referitoare la nelegalitatea hotărârii prin prisma art.390 C pr civ nu este întemeiată și nu în ultimul rând faptul că în cauză nu a existat vreun motiv de întrerupere a cursului perimării prevăzut de art.250 C pr civ.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.320 C pr civ va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea M.
O. împotriva Deciziei civile nr. 928/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea M.
O. împotriva Deciziei civile nr. 928/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, C. -A. C. |
Grefier, G. -C. Ț. |
G.Ț. 20 Decembrie 2013 Red AD/tehn CȘ
09 ianuarie 2013/2 ex
| ← Decizia civilă nr. 435/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 380/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
