Decizia civilă nr. 380/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 380/R
Ședința publică din 11 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea | asupra | recursurilor civile formulate de |
recurenta-contestatoare R. A. | M. | , cu domiciliul procesual ales în B. |
M., Bd. Republicii nr. 3/1, la Societatea Civilă Profesională de Avocați |
"Stănilă&Feher";, jud. M. | , și de către recurenții-intimați C. | O. | , |
domiciliat în B. M., strada A. | , nr. 1/51, județul M. și Z. | P. L. | , |
domiciliat în P., nr. 108, județul M., împotriva sentinței civile nr. 10987/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 10987/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea R. A. M. în contradictoriu cu intimații: C. O., Z.
P. L., B. - Groupe Societe Generale - Sucursala B. M. și B. B. A. . A fost respinsă cererea intimaților C. O. și Z. P. L. referitoare la obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Ca urmare a cererilor de executare silită formulate de Z. P. și
C. O., cereri înregistrate sub nr. 352/_ și respectiv 351/_, s-a
declanșat urmărirea silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea sumelor împrumutate acesteia, în baza contractelor de împrumut autentificate sub nr. 629/_, 604/375/_ și nr. 639/_ .
În data de_, cu ocazia licitației organizate la această dată, s-au adjudecat terenul și casa situate în baia Sprie, str. Rîului nr. 35, fosta proprietate a contestatoarei, de către B. B. .
Chiar dacă acest adjudecatar cunoștea pe creditorii-pârâți, așa cum a reieșit din proba testimonială, și chiar dacă acesta ar fi licitat în numele acestora, acest aspect nu conduce prin sine însuși, la anularea licitației prin care s-a adjudecat bunul atâta timp cât s-au respectat dispozițiile codului de procedură civilă referitoare la vânzarea la licitație, respectiv art. 500 - 510.
Or, în speță, bunurile scoase la licitație, respectiv terenul și casa din B. Sprie, str. Rîului nr. 35 au fost evaluate de un expert autorizat, potrivit art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă, iar raportul de evaluare întocmit cu această ocazie nu a fost atacat.
Întrucât imobilele urmărite silit nu au fost vândute la prețul stabilit prin expertiză, licitația din_ a început, conform art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.
Prin urmare, procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Potrivit art. 512 alin. 2 Cod procedură civilă adjudecatar poate fi și creditorul, numai debitorului fiindu-i interzis să liciteze personal sau prin alte persoane ( art. 507 alin. 2 Cod procedură civilă).
Prin urmare, chiar dacă adjudecatarul a licitat imobilele urmărite pentru creditori, acest lucru nu este interzis, și prin urmare, ținând cont și de faptul că licitația a avut loc cu respectarea dispozițiilor prevăzute de codul de procedură civilă pentru vânzarea la licitație arătate mai sus, a fost respinsă cererea contestatoarei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimații C. O. și Z. P. L. acestea nu au fost acordate întrucât nu s-a dovedit că au fost efectuate. Astfel, din chitanțele depuse la dosar, cu nr. 0971752/_, 0971747/_, nr. 0971763/_ și nr. 0971762/_ nu rezultă că sumele cuprinse în acestea cu titlu de onorar avocat au fost achitate pentru reprezentarea în dosarul nr._ .
Împotriva sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurenta
R. A. M. solicitând: admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a Sentinței Judecătoriei B. M. pronunțată în prezentul dosar. În măsura respingerii cererii anterioare solicită modificarea în tot a Sentinței criticate și pe cale de consecință admiterea contestației la executare cu consecința desființării actelor de executare silită criticate; suspendarea provizorie a executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului; cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele: Sub aspectul casării, încheierea prin care s-a dispus disjungerea este nelegală.
După întoarcerea cauzei în rejudecare, potrivit îndrumarului Deciziei Civile 87/R/_, instanța de fond a dispus în mod greșit disjungerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, de contestația la executare însăși, cu motivarea că asupra cererii de suspendare s-ar fi pronunțat pe fond.
O asemenea soluție este lipsită de fundament juridic, instanța alegând o soluție juridică pe care nu o avea la îndemână:
Dacă instanța s-a abținut în mod just și considerentele care stau la baza abținerii sunt întemeiate, abținerea trebuie să poarte asupra întregului obiect dedus judecății și anume asupra contestației însăși, neexistând posibilitatea mutilării acțiunii introductive.
Ca urmare a acestei situații, cererea de suspendare a rămas fără obiect, respectiv instanța a soluționat celelalte capete de cerere după ce, inițial, ajunsese la concluzia că s-a pronunțat asupra cauzei.
În măsura în care motivele de abținere erau întemeiate, instanța trebuia să se abțină cu privire la întregul dosar, respectiv să investească spre soluționare un alt complet, situație în care atât cererea incidentală cât și cea principală puteau fi judecate ca un tot unitar.
În măsura în care s-ar fi considerat că motivele de abținere nu poartă, și că instanța s-ar putea pronunța în continuare asupra cauzei, cererea de abținere ar fi trebuit respinsă și, respectiv, instanța de fond să rămână învestită cu judecarea întregii cauze.
Disjungerea cauzei este reglementată în cod distinct față de motivele de abținere, mai mult decât atât, din economia textelor legale incidente în materie, rezultă cu claritate că în nici o situație abținerea ca incident procedural nu este aptă la disjungerea soluționării unor cereri, respectiv, transformarea unei cereri accesorii în o cerere de sine stătătoare, cu atât mai puțin în materia contestației la executare.
Ca urmare, în nici una dintre situații, instanța nu putea proceda de maniera în care a făcut-o, modalitatea de disjungere fiind ingenioasă, însă complet lipsită de suport procedural.
În ceea ce privește petitul de modificare în tot a sentinței recurate este admisibil, hotărârea suferind foarte grav sub aspectul interpretării prevederilor legale incidente în cauză.
Astfel, instanța de fond susține că "chiar dacă adjudecatarul a licitat imobilele urmărite pentru urmăritori, acest lucru nu este interzis, dacă licitația a avut loc cu respectarea prevederilor prevăzute de C.Proc.Civ". Susținerea instanței este eronată și suferă serioase corecții în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Astfel, potrivit prevederilor art. 445 C.Proc.Civ., creditorii urmăritori sau intervenienții, nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare, la un preț mai mic de 75% față de prețul de începere a licitației.
Raportat la aceste prevederi, acest lucru nu s-ar putea realiza nici măcar prin persoane interpuse, motivat de faptul că, în primul rând, textul legal nu oferă o asemenea posibilitate și în al doilea rând, pentru minima protecție a debitorului și a celorlalți creditori garantați, cum este cazul în speță, și nu în ultimul rând, pentru ca procedura de vânzare la licitație să nu depășească limita ilicitului civil.
Foarte discutabilă este ideea acreditată cu îndrăzneală de către instanța de fond, potrivit căreia creditorii urmăritori ar putea licita prin persoane interpuse, fapt care nu rezultă din dispozițiile legale aplicabile materiei de față, motivat de faptul că în ceea ce îi privește pe creditori, C.Proc.Civ. nu prevede o altă modalitate de adjudecare a bunului decât cea realizată nemijlocit.
Sub aspectul fondului cauzei: Din probele administrate în fața instanței de judecată, participanții la licitație, adică adjudecatarul B. B. și celălalt ofertant Gherghel Victor A. sunt persoane interpuse ale creditorilor, care din cauza creditorului ipotecar B. G. B. M., nu puteau adjudeca imobilul în contul creanței proprii la un preț convenabil, adică sub cota de art. 510 al. 2 C.Proc.Civ., care edictează astfel:
"(2) in toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienti nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat"
Astfel, deși potrivit raportului de evaluare, efectuat în cadrul procedurii de executare silită, imobilul valora 61.453 lei, și, respectiv, creditorii urmăritori puteau să îl adjudece doar la prețul de 46.089,75 lei, prin participare directă la licitație, prin intermediul adjudecatarului B. B., aceștia au reușit să îl adjudece la nivelul sumei de 31.000 lei.
Printr-o atare manoperă, nu numai că interdicția legală imperativă a fost eludată, dar subzista și posibilitatea înstrăinării în profit a imobilului, valoarea acestuia de piață apropiindu-se de suma trecută în raportul de evaluare.
Executarea silită asupra debitorului a fost continuă și prin poprire.
În nici o modalitate, creditorii urmăritori nu puteau adjudeca bunul în contul creanței, din cauza existenței creditorului ipotecar B. G. B. M., creditor care ar fi trebuit să primească în concret prețul de adjudecare al bunului, fiind creditor ipotecar.
Cu referire la probele administrate în cauză: La interogatoriul luat creditorilor C. O. și Z. P. L., aceștia recunosc că numărul de telefon inserat în cuprinsul anunțului de vânzare a imobilului urmărit la "mica publicitate" le aparține.
Refuzul de a se prezenta la interogatoriu, al adjudecatarului B. B., fără a avea vreo justificare temeinică pentru acest lucru, poate echivala, potrivit prev. art 225 C.Proc.Civ. ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă.
Din depoziția martorului audiat la ultimul termen de judecată, rezultă fără putință de tăgadă, faptul că de vânzarea imobilului se ocupau creditorii urmăritori, persoane fizice, exclusiv.
Toate demersurile atât execuționale cât și judiciare ale creditorilor urmăritori persoane fizice, îi expun doar la cheltuieli, fără a exista posibilitatea, nici măcar teoretică de îndestulare de pe urma debitorului urmărit.
Astfel, raportat la creanța B. G. B. M., nu exista posibilitatea ca în urma vânzării creditorii urmăritori, persoane fizice, să mai primească bani în urma vânzării imobilului.
Cu toate acestea, acești creditori avansează sume de bani pentru derularea procedurii execuționale, deși scopul lor de îndestulare nu poate fi, teoretic, atins.
În ceea ce privește demersul judiciar însuși, este de neînțeles faptul că se apelează la aceeași reprezentare judiciară, deși interesele procesuale sunt contrare, sau așa ar trebui să fie în mod teoretic, nefiind explicabil faptul că, deși creditorii chirografari nu au încasat nici un leu, aceștia își doresc menținerea actelor de executare, care, aparent, ar trebui să fie săvârșite în dauna lor.
In realitate, concluzia poate fi doar una singură, că, de fapt, adjudecarea a operat prin persoane interpuse, eludându-se atât interdicția legală mai sus amintită cât și interesele creditorului ipotecar, respectiv ale debitorului urmărit. lei.
Titlurile executorii respectiv contractele de împrumut autentificate sub nr. 629 din_ și 604/375/_, în baza cărora s-au desfășurat formele de executare silită săvârșite în aceste dosare execuționale reprezintă, în realitate, acte de împrumut cămătăresc, sumele inserate în cuprinsul acestora fiind mult mai mari decât sumele împrumutate efectiv, diferența fiind constituită de dobânda lunară de aproximativ 1.000.
Împotriva sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M., în termen legal au formulat recurs și recurenții C. O. și Z. P. -L. criticând soluția primei instanțe în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată și solicitând, în temeiul art. 312 al. 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 274 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă: admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea contestatoarei R. A. M. la plata către intimați a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea recursului acești recurenți au arătat următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.pr civilă "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată"; iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "J. ecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut";.
Contrar acestor dispoziții legale, instanța de fond a respins cererea intimaților de obligare a contestatoarei la plata față de aceștia a cheltuielilor de judecată cu motivarea că "nu rezultă că sumele cuprinse în chitanțele cu care s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat au fost achitate pentru reprezentarea în dosar nr._ ".
Atât soluția, cât și motivarea instanței sunt nelegale, întrucât dacă instanța avea dubii sau neclarități în ceea ce privește onorariul consemnat în cele 4 chitanțe depuse la filele 29 (două chitanțe a câte 500 lei) și respectiv la filele 278 și 279 (două chitanțe a câte 1.000 lei ) în virtutea rolului activ avea obligația să solicite lămuriri reprezentantului intimaților sau să solicite o copie a contractului de angajament.
Pe de altă parte, nu există nici o dispoziție legală care să oblige partea care își dovedește cheltuielile cu onorariul avocațial de a dovedi cu chitanța depusă că aceasta s-a eliberat pentru apărări într-un anume dosar, precum de altfel nici formularul chitanței nu cuprinde o rubrică în care să fie consemnat nr. dosarului instanței.
Nici în practica instanțelor de judecată de până la această dată nu a fost solicitată o astfel de mențiune pe chitanță, ba mai mult, în cazul în care chitanța se eliberează înainte de a exista un nr. de dosar înregistrat, nici nu este posibil ca o astfel de mențiune să fie făcută.
In consecință, instanța de fond nu avea nici un temei legal care să justifice înlăturarea celor 4 chitanțe ca dovadă a achitării onorariului de avocat în dosarul aflat în judecată.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M. prin prisma motivelor de recurs formulate prin cele două cereri de recurs, precum și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenta R. A. M., sunt de reținut următoarele:
Motivele de recurs invocate în argumentarea cererii de casare cu trimitere a sentinței civile nr. 10987/_ sunt neîntemeiate.
Examinând actele și lucrările dosarului Judecătoriei B. M. nr._ se remarcă împrejurarea că nu în acest dosar s-a luat măsura disjungerii menționată în motivele de recurs.
Dosarul nr._ se află în primul ciclu procesual.
Cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de_ a fost soluționată în primul ciclu procesual prin sentința civilă nr. 10987/_ .
Examinând informațiile generate pe portalul T. ui M., se constată că în dosarul nr._ /a1, prin Decizia civilă nr. 847/2012, a fost admisă cererea de recurs și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din informațiile furnizate de portalul T. ui M. rezultă că încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite a fost atacată cu recurs.
Prin decizia 847/2012 a fost admis recursul cu consecința trimiterii spre rejudecare.
În rejudecare, cererea de abținere a judecătorului care a pronunțat încheierea casată a fost admisă în baza art. 24 alin. 1 Cod procedură civilă,
care arată că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare.
Având în vedere că încheierea prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării a fost atacată separat în acel dosar judecătorul care a pronunțat încheierea casată cu trimitere spre rejudecare în mod corect s-a abținut în baza art. 24 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește soluționarea contestației la executare, în mod greșit se susține în motivele de recurs că abținerea trebuia să poarte asupra contestației la executare, nefiind incidente dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă.
Prima instanță nu s-a pronunțat prin încheierea casată cu trimitere asupra fondului cauzei, ci asupra cererii de suspendare a executării silite, prin urmare motivele de recurs vizând greșita disjungere și abținerea sau absența abținerii sunt neîntemeiate.
În cauză nu s-a procedat la disjungere.
Instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării silite prin încheierea care a fost atacată separat și casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 847/2012 iar în rejudecare au devenit incidente dispozițiile art.
24 privind incompatibilitatea judecătorului însă numai în ceea ce privește cererea asupra căreia s-a pronunțat prin încheierea casată cu trimitere spre rejudecare, aceea având ca obiect suspendarea executării silite.
Prin urmare, tribunalul constată că în cauză nu se verifică niciun motiv de casare dintre cele prevăzute de lege.
În ceea ce privește petitul din cererea de recurs formulată de contestatoare vizând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare, tribunalul constată că motivele invocate în memoriul de recurs sunt neîntemeiate de asemenea.
Examinând actele și lucrările dosarului primei instanțe, tribunalul constată că susținerile din motivele de recurs vizând titlurile executorii nu au suport probator.
Contestatoarea nu poate pe calea unei simple contestații la executare propriu-zisă să solicite anularea procesului verbal de licitație invocând drept argument fictivitatea înscrierilor din cuprinsul actului autentic fără a fi urmat în prealabil procedura prevăzută de lege în acest scop.
În ceea ce privește susținerile vizând calitatea de persoană interpusă a adjudecatorului în raport de creditori, acestea nu au fost dovedite de către contestatoare.
Examinând actele depuse la dosarul de fond se constată că nu s-a dovedit nerespectarea dispozițiilor art. 500-510 Cod procedură civilă vizând vânzarea la licitație.
Așa fiind, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins contestația la executare.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă teza a II-a, tribunalul va respinge ca nefondat recursul
declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M. .
Cererea de suspendare a executării sentinței 10987/_ va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect. Aceasta de altfel nu a mai fost susținută de către reprezentantul contestatoarei în ședința publică din_ .
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenții-intimați C. O. și Z. P. -L., acesta vizează doar neacordarea cheltuielilor de judecată la fond.
Examinând acest recurs, tribunalul constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
La dosarul de fond au fost depuse chitanțele nr.: 0971752/_, 0971747/_, nr. 0971763/_ și 0971762/_, vizând achitarea de către recurenții-intimați a onorariului avocațial pentru avocatul ales al acestora.
În recurs, s-a depus contractul de asistență juridică nr. 121/_ din care rezultă că onorariul fixat a fost de câte 1500 lei pentru fiecare dintre cei doi intimați, eșalonările de plată prevăzute în contract fiind reflectate în cele patru chitanțe depuse în original la dosarul de fond.
Așa fiind, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată dovedite cu cele patru chitanțe reprezentând onorariul avocațial.
Sub acest aspect, în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, sentința atacată va fi modificată în parte, conform dispozitivului.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul va respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului, formulată de către recurenta R. A.
M. .
Va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta R. A.
M., cu domiciliul procesual ales în B. M., Bd. Republicii nr. 3/1, la Societatea Civilă Profesională de Avocați "Stănilă&Feher";, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 10987/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Va admite recursul declarat de către intimații C. O., domiciliat în B.
M., str. A., nr. 1/51, M. și Z. P. L., domiciliat în P., nr. 108, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M., pe care o modifică în parte în sensul că o obligă pe contestatoarea R. A.
M. la plata către intimații C. O. și Z. P. L. a cheltuielilor de judecată la fond în sumă de câte 1500 lei către fiecare.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului, formulată de către recurenta R. A. M. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta R. A. M.
, cu domiciliul procesual ales în B. M., Bd. Republicii nr. 3/1, la Societatea Civilă Profesională de Avocați "Stănilă&Feher";, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 10987/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de către intimații C. O., domiciliat în B.
M., str. A., nr. 1/51, M. și Z. P. L., domiciliat în P., nr. 108, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei B. M., pe care o modifică în parte în sensul că o obligă pe contestatoarea R. A.
M. la plata către intimații C. O. și Z. P. L. a cheltuielilor de judecată la fond în sumă de câte 1500 lei către fiecare.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 10987/_ a Judecătoriei
B. M. .
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. G. | G. | Ț. D. | , P. M. B. , | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./2_
2 ex.
J. ecător la fond: D. D. R.
| ← Decizia civilă nr. 1264/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 616/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
