Decizia civilă nr. 1267/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1267/R/2013
Ședința publică din 18 D. 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE O. -C. T. JUDECĂTOR A. -F. D. JUDECĂTOR O. R. G.
GREFIER G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta recurentă C. L. DE
A. A L. 1. A C. F. împotriva Sentinței civile nr. 10361/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații
J. A., C. J. DE SA DE P. A. T. A J. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se constată lipsa părților, iar la a doua strigare se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocat Pîrva I. Ines, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că recursul este scutit de taxă de timbru, este declarat în termen legal și este comunicat.
La data de 06 decembrie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea intimatului J. A. întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta intimatului depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța reține că prin întâmpinare s-a susținut de către intimatul reclamant faptul că a solicitat pe cale administrativă recurentei să îi elibereze un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 mp. Astfel, instanța pune în vedere reprezentantei intimatului reclamant să depună la dosar dovada acestor demersuri. Reprezentanta intimatului arată că cererea a fost formulată de intimatul reclamant personal, anterior promovării prezentului litigiu și nu a păstrat copia
acesteia, prin urmare este în imposibilitate de a depune această dovadă.
Întrebat fiind de către instanță, intimatul reclamant personal arată că nu a înregistrat nicio cerere la Primărie.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
A. cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 10361/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis plângerea formulata de reclamantul J. A. împotriva paratelor C. L. de A. a L. Nr. 1. a comunei F., C. J. pentru S. a Dreptului de P. Privată A. T. C. .
S-a constatat dreptul reclamantului la despăgubiri bănești cu titlu de echivalent al suprafeței de 1000 mp situat in extravilanul satului L. de Sus din tarla 28 parcela 61, despăgubiri ce urmează a fi acordate în condițiile Titlului VII
din Legea nr. 247/2005 și obliga pârâtele la îndeplinirea procedurilor legale pentru transmiterea documentației către C. Centrala pentru stabilirea Despăgubirilor cf. L. nr. 247/2005.
A fost obligată pârâta C. L. DE A. A L. NR. 1. a comunei F. la plata către reclamant a sumei de 2.670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentinta civila nr.778/2012 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._ s-a anulat titlul de proprietate nr.3384/3632 din data de_ pentru suprafata de 1000 mp, parcela 61,tarlaua 28, eliberat in favoarea J. Francisc si J. Agneta, intrucat, conform expertizei, acest teren se suprapune faptic cu un alt teren. In acest litigiu, reclamantul a figurat parat si nu s-a opus la admiterea cererii, daca se va dovedi suprapunerea (f. 7, 8). Pentru dovedirea calitatii de mostenitor dupa titularii titlului de proprietate, reclamantul a depus Sentinta civila nr. 7724/2010 pronunțata de Judecatoria C. -N. in dosar nr._ (f.14), prin care s-a dezbatut masa succesorala si s-a efectuat un partaj al masei succesorale dupa defuncta J. Agneta, potrivit caruia reclamantului ii revine terenul în suprafață de 1100 mp arabil "situat în extravilanul satului L. de Sus la locul numit Zaneu înscris în titlul de proprietate nr. 3384/3632/_ emis de C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. din tarlaua 28 parcela 61 în suprafață totală de 2877 mp. între vecinii: la nord-cărare, la est-J. M, la sud-DN1-E 60, la vest-J. I (f.18,19). La termenul din data de_ reclamantul a aratat ca nu accepta cele doua oferte ale comisiei (f.60) si si-a precizat cererea pentru acordare de despăgubiri.
Potrivit art. 9 alin 3 din HG nr. 890/2006 fostii proprietari sau mostenitorii acestora vor fi compensati cu o suprafata de teren echivalenta valoric din terenurile intravilane sau, in lipsa, extravilane, ce au apartinut detinatorilor prevazuti la alin.
(1) sau ascendentilor acestora, din rezerva comisiei locale sau, dupa caz, din terenul proprietate privata a comunei, orasului sau a municipiului, acceptata de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora.
De asemenea, potrivit art. 10 alin 1 din HG nr. 890/2005 în situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceeași localitate sau intr-o localitate invecinata. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul in care răspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 de zile, daca persoanele indreptatite nu optează pentru primirea de despăgubiri. Conform raportului de expertiza evaluatorie imobiliară efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Trinca Dumitru(f.62) valoarea de circulatie a terenului în suprafață de 1000 mp situat in extravilanul satului L. de Sus din tarla 28 parcela 61, este de 86740 lei. La raportul de expertiza mentionat anterior, paratele nu au formulat obiectiuni.
Din interpretarea dispozițiilor art. 9 din HG nr. 890/2005 rezultă că echivalarea terenurilor, în situația în care reconstituirea nu mai este posibilă pe vechiul amplasament, are în vedere criteriul valoric, întrucât măsurile de restituire și reconstituire prevăzute de legile fondului funciar trebuie să asigure o reparație justă, echitabilă, integrală a proprietarilor a căror drept de proprietate a fost afectat. Astfel, în situația în care punerea în posesie s-ar fi făcut pe vechiul amplasament, valoarea intrată în patrimoniul reclamanților ar fi fost echivalentă cu valoarea de circulație a acestui teren, legile fondului funciar fiind legi de reparație, ori, o justă reparație presupune și acoperirea sporului de valoare. În acest sens sunt și dispozițiile L. nr. 247/2005 - Titlul VII care prevăd că valoarea despăgubirii se stabilește cf. art. 10 alin 9 raportat la data soluționării notificării.
In ceea ce privește acordarea de despăgubiri bănești, sunt incidente dispozițiile art. V din Titlul VI al L. nr. 247/2005 potrivit cărora despăgubirile acordare potrivit legii fondului funciar nr. 1., republicată, cu modificările și
completările ulterioare, și L. nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din Titlul VII, iar potrivit art. 3 alin. 3 din Titlul VI al L. nr. 247/2005, despăgubirile acordate în baza L. fondului funciar nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, a legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. și ale legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.
Potrivit art. 16 alin. 6 și 7 din titlul menționat, stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de C. Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de C. Centrală pentru S. a Despăgubirilor.
Procedura administrativă de stabilire și plată a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al L. nr. 247/2005 este obligatorie, iar instanțele de judecată nu au posibilitatea de a stabili cuantumul despăgubirilor solicitate, astfel ca la cuantificarea acestora, concluziile raportului de expertiza tehnică judiciară efectuat de expert tehnic judiciar Trinca Dumitru vor fi orientative.
Având în vedere opțiunea reclamantului în sensul acordării de despăgubiri bănești și în considerarea principiului satisfacției echitabile și respectării dreptului de proprietate, consacrat de art. 1 Protocolul 1 din CEDO instanța a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizata și i-a constatat dreptul la despăgubiri bănești cu titlu de echivalent al suprafeței de 1000 mp, despăgubiri ce urmează a fi acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a obligat pârâtele la îndeplinirea procedurilor legale pentru transmiterea documentației către C. Centrala de Despăgubiri pentru stabilirea despăgubirilor.
În temeiul art. 274 c.pr.civ., reținând ca din culpa pârâtei Comisiei Locale pentru aplicarea L. nr.1. a comunei F. care la punerea in posesie nu a verificat daca terenul în suprafață de 1000 mp situat in extravilanul satului L. de Sus din tarla 28 parcela 61 pentru care a fost anulat partial titlul de proprietate nr.3384/3632 din data de_ se suprapune pe terenul altor persoane, astfel ca din culpa acestei parate a fost generat prezentul litigiu, a fost obligata la plata către reclamant la suma de 2.670 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (1500 lei onorariu de avocat și 1170 lei onorariu de expert).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. locală de aplicare a L. nr. 1. a comunei F., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prevederile art. 275 Vechiul Cod de Procedura civilă statuează exonerarea pârâtului de cheltuieli de judecată de existența unei singure împrejurări, și anume, recunoașterea de către pârât a pretențiilor reclamantului, or prin întâmpinarea formulată pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul J. A. s-a solicitat respingerea recursului recurentei C. locala de aplicare a L. nr.1. a comunei
F. ca nefondat, cu consecința menținerii intru torul a sentinței civile nr. 10361/2013 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul civil nr._ ca legala si temeinica si a obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul recurs (constând din onorar avocațial, conform chitanței justificative anexate).
Unicul motiv pentru care recurenta C. locala de aplicare a L. nr.1. a comunei F. a inteles sa critice sentința instanței de fond il constituie faptul ca instanța de fond a dispus, ca o consecința a admiterii in întregime a cererii sale de chemare in judecata, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata (constând din onorar avocațial si onorar expert). Astfel, recurenta apreciază ca instanța de fond ar fi trebuit sa facă aplicațiunea dispozițiilor art. 275 din Vechiul
Cod de procedura civilă, raportat la poziția sa procesuala exprimata prin întâmpinare, aceea de neopunere la admiterea cererii sale de chemare in judecata.
Acest motiv de recurs nu este insa fondat si trebuie respins ca atare, motivat de următoarele considerente: in mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, intrucat culpa procesuala (adică motivul determinant care a necesitat introducerea acestei cereri de chemare in judecata) l-a constituit in exclusivitate greșeala recurentei (anterioara inițierii prezentului demers judiciar).
Aceasta greșeala a recurentei a fost constatata in mod irevocabil de către Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul civil nr._, care in sentința civila nr. 778/2012 a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 3384/3632 din data de_ pentru suprafața de 1000 mp. parcela 61 tarlaua 28, eliberat de favoarea antecesorilor mei J. Francisc si J. Agneta, ca urmare a existentei unei suprapuneri la reconstituirea dreptului de proprietate făcuta exact de carte recurenta pentru suprafața de 1000 mp.
Instanța de fond a evocat in acel dosar dispozițiile art.II alin.l litera a din Legea nr. 169/1997 modificat, potrivit căruia sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri si anume actele de reconstituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de aceștia in termenul legal.
Așadar, intrucat punerea in posesie si indicarea amplasamentului asupra căruia se face reconstituirea dreptului de proprietate fiind atributele exclusive conferite de legislația fondului funciar comisiilor locale de aplicare a acestei legislații, rezulta fara nici un dubiu ca recurenta este cea care a greșit atunci cand a eliberat doua titluri de proprietate peste care a existat o suprapunere parțiala. Pe de alta parte, dupa rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 778/2012 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul civil nr._, desi a solicitat pe cale administrativa recurentei sa ii elibereze un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 1000 mp. cu care a fost păgubit ca urmare a culpei acesteia, recurenta nu a dat curs solicitării sale, astfel incat din nou a fost nevoit sa formuleze o noua acțiune civila (dosarul nr._ ) prin care sa solicite obligarea recurentei la emiterea unui nou titlu de proprietate, iar in subsidiar, plata de despăgubiri in situația in care nu mai exista teren având aceeași destinație agricola si valoare economica ca si cel cu care a fost păgubit.
Acest nou proces a necesitat din nou cheltuieli, care insa evident ca urmau sa cada in sarcina celui căzut in pretenții, in speța recurenta. Simpla exprimare pur formala a unei poziții procesuale de neopunere la admiterea acțiunii nu poate genera exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecata aplicând pur si simplu textul de lege al articolului 275 din vechiul Cod de procedura civila, cata vreme insasi generarea acestui litigiu a fost determinata nu numai de culpa exclusiva a recurentei, dar chiar de intreaga legislație a fondului funciar, care nu permite modificarea si/sau anularea unui titlu de proprietate, precum si obligarea la respectarea obligațiilor legale in sensul eliberării unui nou titlu de proprietate in locul celui anulat (chiar parțial) decât in justiție.
Nu ii pot fi in nici un caz imputabile reclamantului intimat toate aceste aspecte, de maniera care sa conducă la obligarea sa de a suporta costurile a doua litigii, nu numai unul, generate din culpa exclusiva a recurentei.
Textul articolului 274 din Codul de procedura civila instituie prezumția de culpa procesuala a celui care cade in pretenții, pentru ca daca debitorul din raportul juridic dedus judecații si-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit sa suporte sarcinile pecuniare ale unui proces. Ori, aceasta prezumție a culpei procesuale nu poate fi răsturnata cu atâta ușurința, prin simpla afirmare pur formala a unei poziții procesuale de neopunere la admiterea acțiunii.
Așadar, instanța de fond a apreciat in mod corect ca recurenta sa fie cea care sa suporte in final toate cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu, pentru toate considerentele expuse mai sus, pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata in recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art.312 coroborat cu art. 304 ind.1 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Singura critică formulată vizează acordarea cheltuielilor de judecată raportat la incidența art. 275 C.pr.civ. având în vedere faptul că la prima zi de înfățișare recurenta a recunoscut pretențiile reclamantului.
Exonerarea celui aflat în culpă procesuală operează doar dacă nu a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată sau dacă nu este de drept pus în întârziere.
Verificând dosarul de fond, tribunalul constată într-adevăr că pârâta anterior primului termen de judecată stabilit în cauză a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii în măsura în care o va considera temeinică și legală, solicitând exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, precizând totodată că este de acord cu punerea în posesie a reclamantului asupra unui alt amplasament, anexând două oferte în acest sens (f. 32).
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că în materia fondului funciar atât C. locală, cât și C. județeană sunt de drept în întârziere raportat la faptul că legiuitorul a stabilit termene imperative în ceea ce privește soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite, încălcarea lor constituind o faptă culpabilă conform art.1349 și art.1357 N.C.civ..
Așadar, în asemenea condiții în opinia instanței de recurs nu mai este necesară punerea în întârziere, operând de drept la expirarea termenelor stabilite conform art.1523 alin.2lit.e N.C.civ. așa încât recunoașterea pretențiilor nu mai are nici o valoare
Situația din prezenta speță este oarecum atipică, în sensul că reclamantului i s-a anulat pe cale judecătorească titlul de proprietate datorită faptului că amplasamentul se cuvenea unei terțe persoane, menținându-se îndreptățirea acestuia la reconstituire, soluție rămasă irevocabilă, însă cu toate acestea C. locală nu a înțeles să propună măsurile ce se impun în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
În acest context tribunalul socotește că în virtutea acelorași reglementări privind termenele de soluționare a cererilor de reconstituire, comisia locală avea obligația îndeplinirii sarcinilor sale într-un termen rezonabil, dar raportat la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești nerecurate, mijlocul lunii aprilie 2012, aceasta a avut suficient timp până la momentul introducerii cererii, respectiv_, cu atât mai mult cu cât cererea mai fusese analizată anterior.
Față de cele ce preced, tribunalul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a recurentei, o va obliga să plătească intimatului J. A. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 284/_ .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă C. locală de aplicare a L. nr. 1. a comunei F. împotriva Sentinței civile nr. 10361/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului J. A. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 D. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. -C. T. | A. -F. D. | O. R. G. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red.dact.O.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.C. R. - jud. C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 291/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1207/2013. Fond funciar → |
|---|
