Decizia civilă nr. 792/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 792/R/2013
Ședința publică de la 28 August 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. -I. T.
Judecător M. O. -S. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent J. E. CU D.
P. A., recurent J. E., G. E., D. E., G. C., SS J.
, împotriva Sentinței civile nr. 9668/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. L. DE F. F. D.
C. P. M. N., intimat C. J. DE F. F. D. C. P.
J. C., având ca obiect fond funciar DECLINARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul recurenților, avocat S. Francis Lipsă fiind:
intimat Pârât - C. J. DE F. F. D. C. P. J. C.
intimat Pârât - C. L. DE F. F. D. C. P. M. N.
recurent Reclamant - J. E.
recurent Reclamant - J. E., G. E., D. E., G. C., S.
S. J.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen, este motivat, a fost comunicat, este scutit de la plata taxelor de timbru, iar instanța este competentă material a soluționa prezentul recurs.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ și la data de_ intimata pârâtă C. L. de aplicare a Legii 18/1991 pe de lângă Consiliul local al municipiului C. -N. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurenților.
Reprezentantul recurenților arată că nu solicită un nou termen pentru studiul întâmpinării. De asemenea mai arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
Reține că, prin sentința civilă nr. 9668/_, Judecătoria Cluj- Napoca a respins cererea înaintată de reclamanții J. E., G. E., D.
, G. C. Și SS J. în contradictoriu cu pârâtele C. L.
De Aplicare a Legii F. ului F. C. -N. și C. J. de Aplicare a Legii
ului F. .
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
Art. 3 din Legea nr. 1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 care prevedea ca";( 1)Pentru aplicarea prezentei legi comisia locala dispune de totalitatea terenurilor proprietate privata a unitatii administrativ-teritoriale respective"; a fost abrogat prin Legea nr. 267 din 7 decembrie 2011.
Prin cererea formulată, reclamantii au aratat ca reconstituirea nu este posibila pe vechiul amplasament, sens in care solicita in schimb acordarea terenului liber proprietatea Statului roman in administrarea mun. C. -N. .
Chiar daca in art. 9 alin 3 din HG nr. 890/2006 se prevede ca fostii proprietari sau mostenitorii acestora vor fi compensati cu o suprafata de teren echivalenta valoric din terenurile intravilane sau, in lipsa, extravilane, ce au apartinut detinatorilor prevazuti la alin. (1) sau ascendentilor acestora, din rezerva comisiei locale sau, dupa caz, din terenul proprietate privata a comunei, orasului sau a municipiului, acceptata de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora, instanta a apreciat ca prin abrogarea articolului 3 alin.1 din Legea nr. 1 din 11 ianuarie 2000 nu mai este posibila reconstituirea dreptului de proprietate pe alte terenuri decat cele aflate la dispozitia comisiei, intrucat normele de aplicare nu au valoare de lege, iar vointa legiuitorului prin abrogarea articolului mentionat mai sus, a fost aceea de a exclude reconstituirea pe terenul proprietate privata a comunei, orasului sau a municipiului. Chiar si asa, art. 9 alin 3 din HG nr. 890/2006 prevede ca trebuie sa fie vorba de o oferta acceptata de fostii proprietari sau de mostenitorii acestora.
Potrivit art. 10 alin 1 din HG nr. 890/2005 în situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceasi localitate sau intr-o localitate invecinata. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul in care răspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 de zile, daca persoanele indreptatite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
Prin urmare, optiunea oferita de lege in situatia in care nu sunt acceptate ofertele comisiei este aceea de a solicita despagubiri.
D. inscrisurile depuse de parata (f.23-25) rezulta ca terenul solicitat de reclamanti nu este liber, acesta fiind afectat de proiecte de investitii publice.
Prin precizarea la actiune depusa la data de_ la dosar (f.275) se solicita să se dispuna reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament conform variantei 4 cuprinsa in completarea nr.2 din expertiza tehnica extrajudiciara, impunandu-se operatiunile de dezmembrare si alipire propuse de expert, sustinand ca aceasta raspunde solicitarii de identificare exacta a parcelelor de teren ce nu se suprapun peste geometria terenurilor cuprinse in HCL-urile invocate de comisie.
Chiar daca terenul solicitat prin precizare de actiune nu s-ar suprapune peste terenul afectat de proiecte de investitii publice, confom HCL din 2010 care modifica si completeaza Hotararea 93/2009 si care prevede ca
imobilul din Valea Garbaului avand nr.topo 1867 partial, 1870 partial, _
/2, 1873 partial, 1871/1/1 si 1866/1/1 inscrise in CF Floresti nr.3140 fac parte din domeniul public al municipiului C. -N. (f.49), totusi expertul nu a aratat in varianta 4 cuprinsa in completarea nr.2 din expertiza tehnica extrajudiciara, in care a propus operatiuni de dezmembrare si alipire, daca terenul solicitat de reclamanti se suprapune sau nu cu domeniul public al municipiului C. -N. .
Obligarea paratelor la acordrea de despăgubiri, formulată în concluziile scrise, nu se impune întrucat această cerere depinde de admiterea cererii de reconstituire pe terenul aflat în Valea Garbăului, cerere care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții J. E. ,
G. Eusabeta, Daboczîierzsebet, G. C. și SS J. , solicitând admiterea acestuia, modificarea integrala a hotărârii atacate, prin admiterea acțiunii.
În motivare s-a arătat că instanța a interpretare greșit legea cat si probele administrate in cauză, cu ignorarea disp. art 18 din Legea nr. 18 / 1991.
Chiar daca art. 3 alin. 1 din legea nr. 1 / 2000 a fost abrogat, prin Legea nr. 267 / 2011., obligația reconstituirii in natura a dreptului de proprietate, prin acordarea in schimb a unor terenuri echivalente aflate la dispozitia comisiei de fond funciar sau in domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, a rămas statuat in cuprinsul art. 18, pct. (3) din Legea nr. 18 / 1991, astfel cum acest text de lege a fost modificat de articolul unic din Legea nr. 67 din 31 martie 2010.
Prin coroborarea corecta a dispozițiilor legale cuprinse in Legea nr. 18
/ 1991, Legea nr. 1 / 2000 si Legea nr. 247 / 2005, rezulta ca intenția legiuitorului a fost de a crea pârghiile necesare reconstituirii dreptului de proprietate, cu prioritate pe vechiul amplasament, iar daca acest lucru un este posibil, prin acordarea, in schimb, a unor terenuri din categoriile de teren aflate in proprietatea privata a statului sau a unităților administrativ teritoriale. In acest sens se pronunța si dispozițiile Legii nr. 165 / 2013, care stabilesc ca trebuie acordate in schimb terenurile aflate in proprietatea privata a statului si pot fi acordate in schimb chiar si terenurile aflate in proprietatea publica a statului.
Prin urmare, in pofida argumentelor instanței de fond, din punct de vedere legal nu exista nici un impediment pentru ca dreptul de proprietate al recurenților sa fie reconstituit in natura prin acordarea in schimb a suprafețelor de teren, aflate in domeniul privat la Municipiului C. -N., identificate prin raportul de expertiza, completarea 2, varianta 4, intocmit in cauza de către expertul tehnic judiciar Opre V. C. .
D. conținutul raportului de expertiza tehnica extrajudiciara rezultă că " Prin propunerea de dezmembrare si intabulare detaliata in Varianta nr. 4 (varianta descrisa in cele ce urmează) parcelele solicitate de căite partea reclamanta nu se suprapun peste geometria terenurilor cuprinse in H.C.L. al Municipiului C. -N. nr. 93 din 26 februarie 2009, modificata prin H.C.L. al Municipiului C. -N. nr. 192 din 11 mai 2010 (nr. cadastral atribuit 2.
, CF nr. 2. C. -N., in urma cererii cu nr. de înregistrare la OCPI C.: 1. din_ .). "
Rezulta prin urmare, faptul ca terenul in suprafața de 81.043 mp. identificat faptic si in regim de carte funciara, de către expert, nu se suprapune nici măcar parțial peste terenul introdus (abuziv) in domeniul public al Municipiului C. -N., prin H.CL. al Municipiului C. -N. nr. 93
din 26 februarie 2009 modificata prin H.C.L. al Municipiului C. -N. nr. 192 din 11 mai 2011/ neexistand nici un impediment,, nici măcar de ordin formal, pentru atribuirea acestui teren, in schimbul terenului preluat abuziv de către Statul R. .
Un ultim argument pentru demonstrarea netemeniciei si nelegalitatii hotărârii atacate, privește modul in care instanța de fond intelege sa interpreteze prevederile art. 10 din H.G. nr. 890 / 2005, in sensul ca prin neacceptarea ofertelor făcute de comisia locala de aplicare a legii fondului funciar, singura opțiune ar fi solicitarea despăgubirilor in condițiile legii speciale si ca oricum acest text de lege, nu poate fi avut in vedere intrucat fiind norma de aplicare la legea fondului funciar, in condițiile abrogării art. 3 din legea nr. 1 / 2000, acesta un are valoare.
Aceasta interpretare contravine intenției legiuitorului, cuprinsa in actele normative incidente in speța si citate si contravine de asemenea finalității legii si aduce atingere chiar independentei actului de justitie. Nu exista niciun impediment legal ca o instanța legal investita sa analizeze posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe alt amplasament, si sa se substituie comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, in ceea ce privește analizarea oportunității acordării in schimb a unui teren identificat ce îndeplinește condițiile legale stabilite prin legile incidente, de a fi oferit in schimb.
Nu se poate vorbi de asemenea de inaplicabilitatea art. 9 si 10 din
H.G. nr. 890 / 2005, pentru motivul abrogării art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1 / 2000, prin Legea nr. 267 / 2011, întrucat art. 18 alin. 3 din Legea nr. 18 / 1991, introdus prin Legea nr. 67 / 2010 a rămas in vigoare in forma citata, deci argumentele conform cărora nu pot fi luate in considerare articolele 9- 10 din H.G. nr. 890 / 2005, intrucat acestea sunt doar norme de aplicare, care nu au valoare de lege, nu pot fi acceptate.
De asemenea nu poate fi acceptata nici interpretarea, data de către instanța de fond, prevederilor cuprinse in art. 10 din H.G. nr. 890 / 2005, conform căreia in situația in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 zile, după care, in situația neacceptarii acesteia, singura optiune rămane aceea de a solicita despagubiri.
Aceasta interpretare ignora rolul instanței de judecata si posibilitatea acesteia de a se pronunța pe fondul cauzei, sub toate aspectele si ignora finalitatea legii, si in egala măsura intenția legiuitorului materializata prin art. 18, pct. (3) din Legea nr. 18 / 1991, astfel cum acest text de lege a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 67 din 31 martie 2010.
Rezulta ca, chiar si persoanele inscrise in anexele privind despăgubirile si care in mod evident au parcurs etapele anterioare prin care li s-au făcut propunerile de acordare a unor terenuri in schimb si au refuzat aceste oferte, pot solicita terenuri in schimb din terenurile ramase la dispoziția comisiei sau din domeniul privat al statului, chiar si din alta localitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, de pe langa Consiliul Local al Municipiului C. -N. a solicitat respingerea recursului.
În principal invocă excepția prematurității cauzei civile, raportat la faptul ca prin cererile, înregistrate sub nr._ ,_, _
,_, formulate in baza Legii nr. 247/2005, numiții SS Joszef, G. E., G. C., si D. E., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat in Bare 1, Bare 2 si
Bare 3. Prin cererea formulata de către J. E., in baza Legii nr. 10/2001, transmisa Comisiei Locale de fond funciar, aceasta a solicitat suprafața de 3,4 ha, tot in zona Bare 1,2,3.
Cererile formulate in temeiul Legii nr. 247/2005, cat si cea a numitei
J. E., au fost supuse atenției Comisiei Locale in data de_ . Prin adresele 82720/_, 82721,_, 82722/_ ,82723/_
,10142/_, Recurenților le-a fost adus la cunostinta modul de soluționare al acestora si faptul ca aceste hotărâri pot fi contestate in termen de 10 zile, insa cu toate acestea reclamanții nu au formulat contestații impotriva acestora, in termen legal adresate Comisiei Județene . Prin faptul ca reclamanții nu au formulat contestații impotriva hotărârilor Comisiei Locale, denota faptul ca aceștia au achiesat la aceste propuneri, urmanad ca procedura administrativa sa-si urmeze cursul.
Formularea prezentei acțiuni, in aceste condiții, incalca prevederile legale privitoare la soluționarea contestațiilor privind hotărârile Comisiei Locale, stipulate in art. 27 din HG nr. 890/2005, coroborat cu art.51-53 din Legea nr. 18/1991, care stabilesc faptul ca, persoanele nemulțumite de propunerile stabilite de către Comisiile locale, pot face contestație adresata Comisiei Județene, iar impotriva modului de soluționare a contestației, persoanele nemulțumite pot formula plângere la Judecătorie. D. dispozițiile
legale mai sus amintite, rezulta ca atât timp cat cererile reclamanților au fost soluționate, aceștia au obligația de a urma procedura prevăzuta de lege si nu se pot adresa direct instanței de judecata.
Pe fondul cauzei, se arată că terenul solicitat de către reclamanți in compensare nu este liber, este afectat de investiții publice care deservesc întreaga populație a Municipiului C. -N., prin proiectele care se desfășoară pe acest teren, si nu poate fi restituit in natura.
In realitate întreaga, suprafața de teren de pe Valea Garbaului, formata din terenul Municipiului C. -N. + terenul preluat prin HCL 192/2010, constituie locația viitorului cartier ANL care se va construi aici.
Terenul din zona Valea Gârbăului este înscris în CF nr.3140 Florești (nr. vechi de carte funciară), cu nr.topo 1866/_, 1870, 1871/1/1, _
/2, 1873 (în suprafață de 126.976 mp), fiind întabulat pe Municipiul C. -
N., dar care a figurat în inventarul bunurilor aflate în administrarea și folosința exclusivă a M. ului Apărării Naționale sub nr. de inventar 3192, făcând parte din domeniul public al statului, dar care în baza Hotărâri nr.628/2010 a revenit în domeniul public al municipiului, cu un scop bine definit/precizat.
Propunerile expertului, care sunt în concordanță cu solicitările reclamanților, nu sunt coroborate cu prevederile legislației în vigoare, astfel că sunt în contradicție cu prevederile L 18/1991 rep.
Terenul în cauză nu se află la dispoziția Comisiei municipale de fond funciar și face la această dată parte din domeniul public al mun.C. - N., nefăcând parte din terenurile care pot face obiectul Legii 18/1991- si nici cele ale Legii nr. 165/2013.
Reclamanții fac confuzie intre terenul aflat in domeniul privat al statului si terenul aflat in proprietatea Municipiului Clui-N. .
Scopul preluării acestor terenuri a fost ca acestea să fie sistematizate pentru a se realiza obiective de interes public si a construirii de locuințe si funcții complementare, spatii de locuit inclusiv prin programul A,N.L.
În varianta în care s-ar accepta ca terenul revendicat de către reclamanți să le fie atribuit, cu toate că acesta nu se află la dispoziția Comisiei de F. F. și face parte din domeniul public al municipiului (fapt
specificat și în solicitarea reclamanților, respectiv și în cadrul raportului de expertiză), nu din domeniul public al statului, practic toate demersurile întreprinse pentru executarea acestui nou ansamblu de locuințe, sunt nule, iar cheltuielile utilizate din bugetul public al municipiului, pentru realizarea diferitelor studii și implicit documentația PUZ realizată, ar fi pierdute.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, nu poate fi primită critica recurenților referitoare la interpretarea greșită dată de prima instanță, prevederilor art.18 din Legea nr.18/1991.
Conform dispozițiilor alin.3 al acestui articol, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.67/2010 "(3) Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, se pot restitui, la cerere, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar."
În speță, recurenții au solicitat, în schimbul terenului deținut de antecesorii lor și care nu poate fi restituit în natură, acordarea unei suprafețe echivalente, identificate în C. -N., zona Valea Garbăului ,nr. Top_ ,_ /_ ,1871/1/1 și 1866/1/1 înscrise în CF nr.3140 Florești.
Ori, verificand cuprinsul acestei cărți funciare, se constată că terenul astfel identificat este proprietatea tabulară a Municipiului C. -Suburbia C.
-Mănăștur, așadar, nu este la dispoziția comisiei locale și nici nu este proprietatea privată a statului, astfel cum impun dispozițiile art.18 al.3 din Legea nr.18/1991 rep., ci aparține unității administrativ teritoriale, Municipiul C. -N. .
Drept urmare, nu sunt incidente niciuna dintre ipotezele cuprinse în textul art.18 al.3 din Legea nr.18/1991 rep. invocat de recurenți care să permită acordarea terenului solicitat, fiind de asemenea lipsite de relevanță în acest context, reținerile expertului în sensul că terenul revendicat nu se suprapune peste geometria terenurilor cuprinse în HCL nr.93/2009 a Mun.
-N., modificată prin HCL nr.192/2010.
Pe de altă parte, tribunalul reține ca nefondată și critica referitoare la interpretarea dispozițiilor art.10 al. 1 din HG nr.890/2005 conform cărora
"În situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceasi localitate sau intr-o localitate invecinata. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul in care răspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 de zile, daca persoanele indreptatite nu optează pentru primirea de despăgubiri.";
aceste prevederi se desprinde ideea că, în cazurile ca și cel de față, dacă vechiul amplasament nu este liber, se impune urmarea procedurii prevăzute de textul legal citat, însă sarcina și totodată competența identificării suprafețelor disponibile revine Comisiei locale, reclamanții nefiind îndreptățiți să solicite direct instanței acordarea unui anumit amplasament și prin aceasta, să eludeze procedura instituită de art.10 din HG nr.890/2005 .
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții J. E., G. E.
, D. E., G. C., SS J., împotriva Sentinței civile nr. 9668 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 August 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, C. -S. Ș. |
C.Ș. 28 August 2013 Red./Dact.M.O.S./L.M.-_
| ← Decizia civilă nr. 1207/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 733/2013. Fond funciar → |
|---|
