Decizia civilă nr. 269/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. S.
SECȚIA CIVIL
Dosar nr._ *
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 269/2013
Ședința publică din data de 24 D. 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G., președinte secție civilă JUDECĂTOR: K. M., președinte tribunal
H. A., grefier
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea hotărârii, în cauza civilă privind apelul formulat de reclamantele T. E. și T. R., ambele cu domiciliul în comuna S. O., nr. 343, județul S., împotriva Sentinței civile nr. 744 din 03 octombrie 2012, a Judecătoriei Jibou, având ca obiect - rectificare carte funciară -.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului declarat:
Prin sentința civilă nr.744/_ Judecătoria Jibou a admis în parte acțiunea reclamantelor T. E. și I. R. , formulată în contradictoriu cu pârâții C. locală de fond funciar S. - O., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, D. F. și M. .
Admite în parte acțiunea reclamantei D. M., formulată în contradictoriu cu pârâții T. E., M. M. și M. .
Stabilește linia de hotar între proprietățile reclamantelor T. E. și I. R. și cea a pârâților D. M. și F. conform Anexei 3 a expertizei efectuate de domnul expert Panie Sergiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În modificarea hotărârii prima instanță a reținut că, terenul în suprafață de 1550 mp din CF nr.634 S. -O., nr. top 97 a fost prorietatea, în cote egale a fraților Opriș Andrei și G. ă. În august 1948, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ a lui Opriș Andrei a fost donat fiicelor, M. și E. și a soției, Ana, transferul de proprietate fiind operat în cartea funciara.
Dreptul de proprietate asupra celeilalte cote de ½, aparținând lui Opriș G., de asemenea a fost donat, în anul 1950, fiului sau Opriș Traian, transfer operat în cartea funciară.
Pe aceste terenuri, în suprafață de câte 775 mp, au fost construite două case de locuit, în anul 1959, Opriș Traian și T. Traian împreună cu soția, reclamanta
T. E., în anul 1965, așa cum rezultă din autorizațiile de construcție depuse la dosar.
După 1990, asupra terenurilor părților a fost reconstituit dreptul de proprietate, emițâdu-se TP nr.4588/11588/1993, Opriș Traian și TP nr._ ,
T. Traian. T. a decedat în 1998, conform CM nr.370/1998 lăsând moștenitori pe reclamanta T. E., soție, cu ¼ din masa succesorală și fiica, reclamanta I.
R. cu ¾ din moștenire. Dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și curte, de 700 mp, reconstituit în baza Legii 18/1991 a fost întabulat în CF nr.50173 S. -O., nr.cad.50173, precum și dreptul de proprietate asupra casei de locuit.
În ceea ce privește terenul de 700 mp, proprietatea def. Opriș Traian, figurează în două cărți funciare, ca proprietate a pârâtei-reclamante D. M., fiica defunctului, care ulterior a moștenit-o și pe mama ei, Opriș V., fiind singura descendentă, 450 mp în CF nr.50212 S. -O., nr. top 97/2 și CF 634, 250 mp și 150 mp.
Proprietățile părților se învecinează, și din cauza diferențelor din teren, față de situația scriptică și a suprafețelor primite, părțile au avut o înțelegere conform căreia au folosit terenurile, stabilind linia de hotar de comun acord .După înțelegerea părților, în momentul în care s-a dorit delimitarea proprietăților în concret, pârâții D. nu au mai fost de acord cu modalitatea de grănițuire convenită cu reclamantele.
Raportul de expertiză a identificat terenurile părților, conform descrierii de mai sus, stabilind totodată că există o suprapunere de 29 mp între cele două terenuri, conform anexei nr.2 din raport. S-a mai constatat că ambele părți folosesc suprafețe mai mari decât cele înscrise în cărțile funciare.
În ceea ce privește primul capăt de cerere al reclamatelor T. E. și I.
, de rectificare a cărții funciare în sensul majorării suprafeței de la 700 mp la 935 mp, cât este în realitate, va fi respins. Cu privire la surplusul de teren, reclamantele susțin că acesta provine din acordarea de către autoritățile locale, în anii 1970, a unui lot ajutător. Reclamantele consideră că sunt aplicabile prevederile art.23 din Legea 18/1991.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru antecesorul reclamantelor s-a făcut conform Registrului agricol, în care sunt evidențiați 700 mp, aceeași suprafață fiind solicitată de cel îndreptățit, în baza registrului agricol.
În ceea ce privește cererea pârâtei Drâmbe M. de radiere din cartea funciară a construcțiilor vechi și notarea celor noi va fi respinsă, instanța constatând că în cartea funciara sunt notate construcțiile noi. La fel va fi respins și capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, formulat de reclamanta pârâta Drâmbe M. în contradictoriu și cu pârâții M. M. și M., sistarea stării de indiviziune între părți făcându-se demult, acești din urmă pârâți arătând acest lucru și declarând că nu mai au nici un fel de pretenții de la celelalte părți din proces.
Cu privire la linia de hotar între proprietățile părților T. E. și I. R. și Drâmbe M., instanța o va stabili conform anexei nr.3 de la expertiza efectuată în cauza de domnul expert Panie Sergiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Această variantă de linie de hotar este conformă folosinței actuale
terenurilor învecinate, și reprezintă o înțelegere mai veche a părților, cu privire la care ulterior s-au ivit neînțelegeri între proprietarii terenurilor învecinate.
Această variantă de grănițuire, care diferă de vechile semne de hotar, stabilite în anexa nr.4 a expertizei este cea mai echitabilă, având în vedere că suprafețele folosite de părți sunt mai mari decât cele întabulate.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel pârâta D. M. solicitând în principal admiterea acestuia și casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.
În motivul de apel invocat pârâta arată că, instanța de fond a reținut corect, în cuprinsul sentinței, faptul că au fost formulate mai multe capete de petit de ambele părți reinterindu-le parțial, căzând în confuzie doar asupra ultimului capăt de petit, consemnat la punctul 6 în acțiunea introductivă, constând în plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta apelantă se referă apoi la confuziile pe care instanța de fond le face cu privire la fondul cauzei în sensul că în privința frontului la stradă și a părții din spate a terenului părțile și-au făcut concesii reciproce deși aceste aspecte nu rezultă din actele dosarului sau că și-au fi îngrădit proprietatea deși din piesele și susținerile părților rezultă că partea adversă și-a împrejmuit terenul din spatele casei spre curtea pârâtei. Se mai arată că instanța face confuzii între "reclamant"; și
"pârât"; fără să spună de cine este vorba, mai ales că ambele părți au dublă calitate dar și asupra gradului de rudenie întrucât Ana nu este soție ci fiică iar M. și E. sunt nepoate, fapt menționat la fila 3 alin.2 din sentință iar la alineatul 4 pe aceeași filă se reține că, construcția datează din anii 1970 însă revine și spune că "cea edificată de Opriș Traian și T. Traian este din anul 1959, iar cea a lui T. E. în anul 1965 sau nu face distincție între terenurile din cele 2 titluri de proprietate și cele situate în intravilanul localităților aferente casei de locuit sau că varianta liniei de hotar din anexa 3 cea conform folosinței actuale, ar fi cea corectă deși din actele dosarului nu rezultă această variantă iar cu privire la punctul 3 din cererea introductivă a omis să se pronunțe. Mai arată pârâta că hotărârea este nelegală sub aspectul încălcării dreptului de proprietate astfel cum este înscris în CF prin schița ce este anexa 5 la expertiză având un front la stradă de 13 m iar în spatele terenului tot 13 m însă prin Anexa 3 se limitează frontul la 12,34 m iar spatele terenului la 11,86 m dar și asupra fântânii ce este proprietatea apelantei fiind construită de aceasta pe terenul proprietatea acesteia și îi reduce suprafața care i se cuvine cu 29 mp în lipsa unei rectificări de carte funciară și în lipsa unei acțiuni în revendicare.
ul pârâtei D. M. nu este întemeiat.
Potrivit extrasului CF 634 S. O. nr. top 97 proprietari asupra terenului în suprafață de 1550 mp au cei doi frați Opriș Andrei și Opriș G. ă.
În anul 1948 cu Încheierea nr.506/09 august 1948, cota lui Opriș Andrei a fost înscrisă în favoarea fiicei Ana și a nepoatelor M. și E. .
De asemenea în anul 1950, cu Încheierea nr.668/28 iulie 1950, cota lui Opriș
G. ă a fost donată lui Opriș Traian.
Pe terenurile în suprafață de câte 775 mp conform cotelor au fost construite două case noi de către Opriș Traian în anul 1959 și de către T. Traian în anul
1965 conform Autorizațiilor de construcție nr.933/13 iulie 1959 și respectiv nr.5/22 martie 1965 ( fila 90-91 - dosar fond).
Ambele părți au solicitat câte 700 mp teren în baza Legii nr.18/1991 suprafețe cu care au figurat și în Registrul agricol la data colectivizării ( fila 73-74, 76-77 dosar fond).
Este de reținut că pentru terenurile aferente celor două case de locuit au fost reconstituite drepturile de proprietate prin T.P. nr.4588/11588/_ pentru suprafața de 700 mp teren intravilan pentru Opriș Traian și prin T.P. nr.4589/11768/_ pentru 700 mp teren intravilan la T. Traian (fila 132, 147
- dosar fond).
Pentru T. Traian reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut luând în considerare faptul că la colectivizare avea poziție separată în Registrul Agricol, figurând la nr. 340 împreună cu T. E. - soție și T. R. fiică, cu suprafața de 700 mp intravilan ( fila 74 - dosar fond).
Terenul în suprafață de 700 mp proprietatea defunctului Opriș Traian figurează în două cărți funciare, ca proprietate a pârâtei D. M. fiica defunctului, care ulterior a moștenit-o pe mama ei Opriș V. - 450 mp în C.F. 50212 S. O. nr. top 97/2 și CF 634 cu 250 mp. ( fila 98-99 - dosar fond).
În cazul în speță conform raportului de expertiză topografică judiciară suprafețele de teren folosite de părți sunt mai mari decât cele înscrise în titlurile de proprietate.
Astfel reclamantele folosesc 847 mp teren în loc de 775 mp, iar pârâții folosesc 806 mp în loc de 775 mp teren.
Rezultă deci că ambele părți folosesc o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
S-a realizat identificarea terenurilor după dezmembrările numărului topografic 97, în baza actelor de moștenire și documentațiilor tehnice stabilind totodată că există o suprapunere de 29 mp între cele două terenuri, conform Anexei nr.2 la raport.
În motivul de apel invocat pârâta - apelantă a cerut să se constate că au fost demolate casele vechi, să se noteze cele noi și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în C.F. nr.634 S. - O. nr. top 97/1 prin formarea a două loturi.
În acest sens pârâta critică prima instanță că nu face diferența între terenurile ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și cele din intravilanul localităților aferente caselor de locuit.
Numai că în motivarea hotărârii prima instanță a reținut că în cărțile funciare sunt notate construcțiile noi și că sistarea stării de indiviziune între părți s-a făcut demult, ceea ce corespunde realității și probelor de la dosar.
De altfel chiar apelanta D. M. a depus la dosarul cauzei Certificatul de moștenitor nr.58/2011 în cuprinsul căruia este inclusă casa nouă înscrisă în C.F. 634 S. -O., imobil dobândit în anul 1990 (fila 111 - dosar fond).
În privința sistării stării de indiviziune este de reținut faptul că partajul între părți s-a făcut cu mult înainte.
În acest sens din cola în extenso a C.F. -ului 634 S. - O. proprietarii au fost în cote egale cei doi frați Opriș Andrei și Opriș G. ă asupra topograficului 97 cu suprafața de 1550 mp.
În anul 1948, cu Încheierea nr.506/09 august 1948, cota lui Opriș Andrei a fost înscrisă în favoarea fiicei acestuia Ana și a nepoatelor M. și E., iar în anul 1950, cu Încheierea nr.668/28 iulie 1950, cota lui Opriș G. ă a fost donată lui Opriș Traian.
Acestea au fost singurele operațiuni din C.F. nr.634, anterioare anilor 1990- 1991, când au fost adoptate Decretul nr.42/1991 și Legea nr.18/1991, acte normative care au adus prevederi noi cu privire la constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Pentru terenurile aferente celor două case de locuit, au fost reconstituite drepturile de proprietate pentru părți, prin T.P. nr.4588/11588 din_ pentru Opriș Traian și prin T.P. nr.4589/11768/_ pentru T. Traian.
De altfel extrasele C.F. anexate cererii introductive de către pârâtă au fost eliberate în anul 1998, deci acum 16 ani, dată de la care au fost făcute dezmembrări și întabulări, astfel că instanța de fond în mod justificat a respins capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune.
Conform schițelor care fac parte din documentația tehnică pentru obținerea autorizațiilor de construcție - frontul la stradă pentru reclamant este de 13 m, iar pentru pârât de 12 m.
Rezultă aceste dimensiuni din schița de la fila 93 efectuată cu ocazia obținerii autorizației de construire a casei din anul 1965 în care T. Traian apare cu 13 m. iar Opriș Traian cu 12 m. front la stradă.
Pârâții însă nu au depus schița din anul 1959 cu ocazia obținerii autorizației de construire, ci au depus o schiță cu dimensiunile casei, fără amplasarea în teren ( fila 44 - dosar fond).
Cu privire la critica modalității de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile părților este de reținut că aceasta este cea care corespunde Anexei 3 din expertiza efectuată de expertul Panie Sergiu. Această variantă corespunde folosinței actuale a terenurilor.
În această modalitate de stabilire a liniei de hotar pârâta arată că nu are 13 m front la stradă conform Anexei 5 în baza căreia s-a întabulat și nu are drept exclusiv asupra fântânii în litigiu și că instanța i-a redus terenul cu 29 mp.
Este de reținu că schița notată de expertul Panie Sergiu, cu Anexa 5 a fost întocmită de expertul Mastan Leontin, în anul 1998 cu ocazia întabulării pârâtei pe suprafața de 450 mp grădină. În această schiță apare un front la stradă de 13 m ( fila 165 - dosar fond).
Numai că cei 13 m nu reprezintă un front la stradă iar această schiță este ulterioară schițelor întocmite cu ocazia obținerii autorizațiilor de construcție de către reclamante.
Conform acestor schițe frontul la stradă pentru reclamante este de 13 m iar pentru pârâtă este de 12 m (fila 91 și 93 - dosar fond).
Schița întocmită de expertul Mastan Leontin este greșită fiind corectată de către expertul Panie Sergiu care la pct. 5.7. arată că există eroare de poziționare scriptică a amplasamentului doar pe medalionul de carte funciară, că acest amplasament este poziționat în partea de sud a parcelei folosită de pârâtă și a hașurat cu roșu amplasamentul corect, putându-se observa că această suprafață nu este la drum ci în grădină ( fila 179, 186 - dosar fond).
Fântâna a fost construită de antecesorii comuni ai părților anterior anilor 1959 și anterior cooperativizării, și-au delimitat proprietățile, astfel încât fântâna să o poată folosi în comun.
În privința terenului în suprafață de 29 mp suprapus este de reținut că această suprapunere apare în Anexa 2 și nu în Anexa 3. E. ul consideră că această suprapunere rezultă din compararea actelor prezentate de părți cu situația actuală existentă.
Rezultă deci, că există o suprapunere, ceea ce înseamnă că ambele părți au întabulat acea suprafață și deci nu este dreptul exclusiv al pârâtei la acest teren așa cum reține apelanta și nu poate susține că este prejudiciată cu acest teren atâta timp cât din expertiză rezultă că ambele părți folosesc mai mult teren decât au întabulat, iar reclamantele și-au întabulat primele terenul și au prioritate.
Prin urmare se poate spune că reclamantele sunt cele prejudiciate prin adoptarea variantei din Anexa 3 pe când varianta din Anexa 4 corespunde documentației lor de întabulare și schițelor aferente.
Stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților s-a făcut conform Anexei 3 din expertiza efectuată de expertul Panie Sergiu, care face parte integrantă din hotărâre.
În această variantă stabilirea liniei de hotar este conformă folosinței actuale a terenurilor învecinate, și reprezintă o înțelegere mai veche a părților cu privire la care ulterior s-au ivit neînțelegeri între proprietarii terenurilor învecinate.
În acest sens expertul consemnează în expertiză că pârâții declară că au folosit terenul din curte și până în spatele casei reclamanților cu acceptul acestora - pct. 5.3 ( fila 178 - dosar fond).
Este de reținut că în această variantă fântâna este pe linia de hotar, accesibilă ambilor proprietari, iar dimensiunile frontului la stradă, mai apropiată, respectiv pentru reclamanți 12,45 m iar pentru pârâți 12,34 m ( fila 179, 184- dosar fond).
Se poate deci, observa că, deși conform schițelor întocmite cu ocazia obținerii autorizațiilor de construire frontul la stradă pentru reclamante este de 13 m iar pentru pârâți la 12 m, conform anexei 3 reclamantele au sub 13 m, respectiv 12,45 m iar pârâții peste 12 m respectiv 12,34 m.
Prin urmare se poate spune că, prin stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților conform anexei 3 din expertiză sunt afectate reclamantele cu diminuarea frontului la stradă și nu pârâta apelantă.
Nu poate fi stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților conform Anexei 6 așa cum solicită apelanta deoarece în această variantă se taie din colțurile clădirilor reclamanților cele două anexe iar fântâna în litigiu ar trece în terenul proprietatea pârâtei apelante, care nu a făcut dovada că ar fi construit-o pe terenul său.
Este de reținut că fântâna a fost făcută de către antecesorii comuni a părților, anterior anilor 1959 și anterior cooperativizării, aceștia și-au delimitat proprietățile, astfel încât fântâna să o poată folosi împreună.
Nu se impune efectuarea unei noi expertize întrucât expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite de părți și dispuse de instanță oferind toate variantele posibile și necesare așa încât instanța a putut alege, astfel că, corect s-a stabilit linia de hotar conform variantei din Anexa 3 din expertiză, conform folosinței actuale a terenurilor învecinate.
Nu se justifică varianta din Anexa 6 din expertiză deoarece așa cum s-a arătat ar afecta clădirile reclamanților construite aproape de linia de hotar cu acordul pârâților, iar fântâna ar trece în proprietatea pârâtei apelante ( fila 187- dosar fond).
Așa încât motivele de apel invocate de pârâta-apelantă nu sunt întemeiate.
În consecință în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Drâmbe M., împotriva Sentinței civile nr.744 din 03 octombrie 2012 pronunțată de J. Jibou.
În baza art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Obligă apelanta la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamantele- intimate T. E. și I. R. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Drâmbe M. , împotriva Sentinței civile nr.744 din 03 octombrie 2012 pronunțată de J. Jibou.
Obligă apelanta la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamantele- intimate T. E. și I. R. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 24 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
D. G. | K. | M. | H. | A. |
Red. D.G. / _
Dact.H.A. /_ / 10 ex. Jud. fond: M. G.
| ← Decizia civilă nr. 3390/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 243/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
