Decizia civilă nr. 1274/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1274/R/2013
Ședința publică de la 18 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta P.
L. L. născută C. împotriva Sentinței civile nr.574/8 mai 2013, pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații C. Pentru A. L.
F. Ț., C. J. C., M. M. -moștenitoare legală a lui M. T.
, T. F., P. Ana, C. I., C. O. -C., având ca obiect, fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta P. L., asistată de av. B. M., intimata T. F. asistată de av. Mican G., intimata C. O., pentru aceasta și intimatul C. I., se prezintă av .Puț Septimiu, lipsă fiind:
intimat pârât - C. I.
intimat pârât - C. Pentru A. L. F. F. Ț.
-intimat pârât - C. J. C.
-intimat pârât - M. M. -moștenitoare legală a lui M. T.
- intimat pârât - P. Ana Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentanta recurentei P. L., av. B. M., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 639 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
T. ul constată că în ce privește obligația recurentei P. L., privind plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar a fost îndeplinită.
De asemenea, pune în discuția reprezentanților și a părților prezente, că au posibilitatea de a soluționa litigiu pe cale amiabilă a cauzei.
Reprezentanții prezenți și părțile prezente, arată că nu pot ajunge la o înțelegere și a soluționa litigiul pe cale amiabilă.
Reprezentanta recurentei P. L. ,. Av. B. M., depune la dosar o declarație dată de av. P. f. I., un răspuns primit de P. L. și av. P. F. I., din partea C. ui Local T. o notificare emisă de P. L. prin P. F. I., către Primăria T., înregistrată la data de_, din conținutul căreia reiese înțelegerea dintre aceste părți .Din răspunsul primit din partea C. T. reiese că aceasta recunoaște situația terenurilor în cauză, cât și faptul că nu au verificat mai riguros situația acestora. Ca urmare a solicitat să fie explicate aceste aspecte, recurenții P. dând o declarație și coroborat cu înscrisurile depuse în probațiune, reiese că s-a ajuns la o soluție cu privire la acest aspect. Comunică aceste înscrisuri cu reprezentanții intimaților T. și Courtin.
Reprezentanta intimatei T. F. ,av. Mincan G., solicită a se constata că în ce privește declarația dată de av. P. F. I., nu se impune a fi
reconsiderată ca o declarație legală, atâta timp cât nu a fost dată în fața unui notar, sau în fața instanței, ci ca o declarație de martor și considerând-o nepertinentă și inutilă în cauză, având în vedere că în conținutul acesteia se referă la alte terenuri, decât cele în prezentul litigiu.
Reprezentantul intimaților C., av. Puț Septimiu, arată că în ce privește răspunsul primit de P. F. I. și P. L., nu poate fi considerată probă în prezenta fază procesuală ori și la fond, ar fi avut efecte juridice reduse și, de asemenea, depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.
T. ul după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri noi în recurs, respectiv notificarea formulată de P. L. prin av. P. F.I., în contradictoriu cu Primăria C. T. . De asemenea, apreciază neadmisibilă ca probă în această fază procesuală declarația dată de av. P. F. I. .
Reprezentanta recurentei P. L. av. B. M., solicită în probațiune a se încuviința efectuarea unei adrese de către instanță către C. Locală T., pentru a ne comunica dacă acest act, " notificare";, nu vizează și terenurile în cauză, privind pe numitul M. T. . În ce privește comunicarea C. T., solicită a se constata că numitul Hanzi Dănilă, tatăl numitului M. T., a avut terenuri anterior cooperativizării, evidențiate în registrul agricol a C. T., cu care s-au înscris în CAP, fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate conform prev. art. 8 și 15 al.2 din L-18/1991 .Se solicită doar suprafața de 1400 m.p., deși suprafața de teren este mult mai mare. În momentul în care C. Octavia a solicitat terenurile, acestea au fost solicitate și de alte persoane, ceea ce justifică conduita comisiei față de numita P. L. .
Reprezentanta intimatei T. F., arată că în faza de recurs, recurenta P. L. este decăzută din dreptul de a mai exercita alte probe. Reprezentanta recurentei P. L., av. B. M., arată că este cerere de reconstituirea dreptului de proprietate formulată pentru 4 ha de teren. De asemenea, arată că până la pronunțare, va face dovada plății onorariului avocațial.
T. ul după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentanta recurentei P. L., privind efectuarea adresei către C. de Fond F. - Primăria C. T., pe care o apreciază neconcludentă în cauză.
Reprezentanții prezenți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de ridicat și solicită acordarea cuvântului cu privire la recurs.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentei P. L., av. B. M., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, respectiv modificarea în totalitate a hotărârii de fond, în temeiul art. 304 ind. 1 rap. la art. 304 pct. 7,8 și 9 C.pr.c..,, respectiv fundamentat pe toate dispozițiile invocate. În susținerile sale arată că instanța de fond și-a însușit practic trei elemente acela al unei îndreptățiri concurente. Reține în ce privește recunoașterea dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu, că amplasamentul ar fi revenit recurentei
P., iar faptul că ar fi acceptat un alt amplasament, consideră ca este imoral. Instanța de fond a omis a analiza îndreptățirea concurentă, cât și a indica pe ce dispoziții legale se încadrează. Cu privire la intimații C. se reține de instanță o analiză referitor la momentul de dobândire și promovare a acțiunii, constatând că nu există nici o soluție care s-ar impune în cauză, ceea ce duce la stabilirea unei soluții de admitere a recursului. În ce privește îndreptățirea concurentă a părților, la recunoașterea dreptului de proprietate, trebuia să se facă o analiză a cererii reclamanților și pârâților. Solicită a se constata că este îndreptățit C. O.
, iar în vederea obținerii T.P., actele primare privesc pe Oșorhean Virginia, care
apare cu o suprafață de teren de 800 m.p. în privința căreia a fost o atribuire de teren din partea Primăriei T. . În ce privește, pe Băgăcean I., acesta nu are nici o legătură cu Oșorhean Virginia, actul de dobândire al acesteia este în temeiul D.nr,. 444/1953 și HCM nr. 3522/1953, privind teren atribuit din rezerva statului. În ce privește pe numitul M. T., actele nu au fost filtrate de comisie și nici de instanță. Solicită a se constata că pentru M. T., se reține 3,74 ha și pentru tatăl lui Hanzi Danilă 96 ha. Instanța de fond pentru a se justifica, reține legătură de rudenie între Hanzi Dănilă și M. T., ceea ce nu este adevărat. Solicită a se constata că au existat contracte consensuale între părți, respectiv între Hanzi Dănilă și familia M., aceștia mai departe încheie cu M. T. în anul 1994, act în care este singura reținere a aspectelor legate de teren și se indică vecinătățile, ceea ce reiese că acea suprafață de 1400 de
m.p. teren intră în suprafața totală a terenului indicat. Din punctul său de vedere, arată că în ce privește Legea nr. 1/2000 și L. 247/2005, instanța de fond nu a făcut diferența acestor aspecte și că vechile amplasamente solicitate au fost sau nu atribuite legal altor persoane. Se reține de instanța de fond că numita P.
L. ar fi acceptat un alt amplasament a terenului eventual printr-un contract încheiat cu comisia, ori și dacă ar fi existat o declarație unilaterală cu privire la acest aspect, potrivit H.G. 890 /2005, solicită a se constata că a existat un accept tacit de voință, privind atribuirea pe un alt amplasament, când de fapt când i s-a arătat poziția de comisiei, terenul în acel moment nu era liber, deoarece era atribuit legal altor persoane.
Reprezentanta intimatei T. F., av.Mican G., arată că recursul este nefondat, ca urmare solicită respingerea acestuia pentru motivele arătate în
întâmpinare, cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținerile sale arată că instanța de fond a analizat probele privind T.P., potrivit principiului tempus regit actum, sens în care nu s-a constatat nulitatea acestuia și s-a constatat că a fost încheiat în mod legal. Solicită a se constata conform registrului agricol că antecesorul intimatei figurează cu suprafața de teren indicată în T.P., fiind formulate cereri în temeiul L.18/1991 și L.247 /2005. Menținerea T.P., fiind eliberat în anul 1998, se impune și în conformitate cu art. 22 din L18/1991, art. 61 din Legea 1/2001, conform acestuia din urmă putea să se ia în considerare de parte și acea măsură de acordarea de despăgubiri.
Reprezentantul intimaților C., av. Puț Septimiu, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală, pentru motivele din întâmpinare. În susținerile sale arată că potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis …solicită a se constata că indiferent care ar fi realitatea, o declarație de acceptare nu poate fi revocată, aceasta nu mai este admisibilă în acest moment. Solicită a se constata că înscrierea în CF s-a făcut în anul 1943 și contează momentul deposedării, cine a fost deposedat de acest teren și l-a înscris în CAP. Solicită a se constata că recurenta a acceptat alt amplasament, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu bună credință.
Reprezentanta recurentei, av. B. M., arată în replică, că în ce privește acceptarea și revocarea, sunt valabile .
. T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 574/8 mai 2013, pronunțată în dosar nr._ au fost respinse excepțiile invocate de pârâți privind prematuritatea, tardivitatea acțiunii formulate precum și neparcurgerii procedurii prealabile;
lipsei calității procesuale active și de interes a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni.
A fost respinsă pe fond acțiunea civilă formulată de reclamanta P. L. L. născută C. - împotriva pârâților C. Pentru A. L. F. F. Ț., C.
J. C. j, M. M. -moștenitoare legală a lui M. T., T. F., P. Ana, C. I. Și C. O. -C., pentru fond funciar, anulare a parțială a contractului de vânzare cumpărare și rectificare Cf.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților astfel: în favoarea pârâtei T. F. în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu avocațial iar în favoarea pârâților C.
I. și soția O. C. în sumă de 2100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța e fond a reținut următoarele:
Reclamanta este moștenitoarea legală a defunctei C. Octavia născută F.
, care în 1991 formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate sub nr. 850/_ pentru terenul deținut anterior cooperativizării în suprafață totală de 5 ha teren în comuna T., sat S., din care 1,20 ha grădină intravilan și 3,80 ha extravilan (f. 156).
La data de_, numita C. Octavia, revine cu o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o diferență de 13,48 ha teren, în baza unor cărți funciare, respectiv nr. 451 și 572 S. (f. 66-67).
Cele două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de numita C. Octavia au fost validate prin hotărârea Comisiei județene C. sub nr. 431/2009 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 14 ha 6400 mp în comuna T. sat S. (f. 76), fiind eliberate două titluri de proprietate în favoarea defunctei C. Octavia, respectiv nr. 3246/2382/_ pentru suprafața de 8200 mp și titlul de proprietate nr. 15737/_ pentru suprafața totală de 13 ha 8200 mp.
În privința pârâților, s-a reținut că prin titlul de proprietate nr. 27656/963/_ a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei Oșorhean S. Virginia, pentru suprafața totală de 4 ha 1500 mp în S. com. T.
, din care face parte terenul în cauză în suprafață de 3800 mp tarlaua 17 parcela 16 și 17.
Oșorhean S. Virginia (fostă C. ), a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în_, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul deținut anterior cooperativizării în suprafață totală de 4,34 ha situată în T. .
În registrul agricol al anilor 1958-1962 al comunei Ț. numita Oșorhean Virginia (fostă C. ) apărea înscrisă alături de fostul soț, defunctul C. V., cu suprafața totală de 4,34 ha, extravilan și intravilan.
Pe baza acestui registru agricol din anii 1958-1962 precum și pe baza unor acte de schimb de terenuri și de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1950, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4 ha 15 ari (deși în registrul agricol apare 34 ari, în favoarea defunctei Oșorhean Virginia, fiindu-i emis titlul de proprietate mai sus menționat.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 374/_ eliberat de notarul public D. G. I. cu (f. 21), numita Oșorhean Virginia fostă C., a decedat la data de_ și are ca moștenitori legali pe pârâtele T. Florența și P. Ana, care au înstrăinat prin act de vânzare-cumpărare autentic o parte din terenul de 4700 mp moștenit de la antecesoarea lor, respectiv suprafața de 4569 mp înscrisă deja în CF 50224 T., pârâților C. .
Prin titlul de proprietate nr. 3142/2140/_, a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului M. T. pentru suprafața totală de 1400 mp, intravilan în comuna Ț., sat S. .
Acesta formulează tot în baza Legii nr. 18/1991, de reconstituire a dreptului de proprietate în data de_, pentru terenul deținut atât de el personal cât și de tatăl său Hanzi Dănilă, anterior cooperativizării, în suprafață totală de 5,70 ha. (f. 56).
Potrivit înregistrării făcute în registrul agricol al anilor 1959-1962 al com.
T., tatăl numitului M. T., defunctul Hanzi Dănilă, era înscris cu o suprafață de 14 ari teren arabil, iar M. T. era înscris cu suprafața de 1,96 ha teren. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost validată și i se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea defunctului M. T. pentru suprafața de 1400 mp intravilan, fiind emis titlul de proprietate mai sus menționat.
M. T. a decedat, iar unica moștenitoare legală a acestuia este pârâta
M. M. .
Prin acțiunea de față reclamanta, prin apărătorul ales a invocat că celor doi antecesori ai pârâților, respectiv defuncților Oșorhean Virginia și M. T., li s-au reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 3800 mp și respectiv 1400 mp intravilan în Ț., sat S., în mod nelegal întrucât nu erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste suprafețe, ci antecesoarea ei, C. Octavia ar fi fost îndreptățită să primească cele două suprafețe.
Conform art. 8 din Legea 18/1991 cu modificările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul CAP, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face prin reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate și de care beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în CAP sau cărora li s-au preluat în orice mod teren de către acesta; stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin emiterea titlului de proprietate până la limita de 10 ha de familie.
În speța de față, antecesoarea reclamantei C. Octavia nu a fost membră cooperatoare și nici nu s-a înscris cu teren în CAP-ul Ț., însă ea înainte de cooperativizare a deținut teren arabil și pădure în S., conform CF 451 și CF 572, teren care a fost preluat de regimul comunist fără înscriere în CAP.
În schimb, antecesorii pârâților Oșorhean Virginia și M. T. și tatăl său Henzi Dănilă au avut terenuri anterior cooperativizării cu care s-au înscris în CAP în anul 1958, fiind evidențiate în registrul agricol ale com. T. din 1958- 1962.
După apariția legilor fondului funciar, toți antecesorii părților au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute de ei anterior cooperativizării, cereri care au fost validate în limita prevăzută de legiuitor și emise apoi titluri de proprietate a căror valabilitate este pusă în discuție.
Din actele administrate, rezultă cu claritate că atât defuncta Oșorhean Virginia cât și defunctul M. T. au fost persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două terenuri intravilane de 3800 mp și respectiv 1400 mp, invocate de reclamantă, încadrându-se în prevederile art. 8 și 15 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare, adică persoane care fie au fost membrii cooperatori, fie că nu au fost, însă au avut terenuri care au trecut cu sau fără titlu în patrimoniul CAP-ului T. .
Este real că potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară topografică efectuată în cauză de exp. P. Antonela, o parte din cele două
terenuri intravilane înscrise în titlul de proprietate emis în favoarea celor doi defuncți, se suprapun peste vechiul număr topo. 339 înscris în CF 451 S. în favoarea antecesoarei reclamantei C. Octavia (născută F. ) însă dreptul de proprietate în favoarea acestuia a fost înscris în 1943, astfel că până la cooperativizare adică din 1943 și până în 1958, cât și după anii 1958-1962, o parte din aceste terenuri înscrise în acest CF de 12.409 mp, este posibil să fi fost vândute, schimbate de C. Octavia fără evidențiere în CF sau alte registre agricole, sau au fost date prin reforma agrară din 1948, ori după cooperativizare, de fostul regim comunist altor persoane fizice, cum este cazul antecesoarei pârâților T. și P. care primește în 1974 o parcelă de 800 mp din acest teren, în baza unei adeverințe eliberate de CAP; edificator este și faptul că, așa cum apare în evidențele agricole ale comunei T., atât Oșorhean Virginia cât și
M. T. și tatăl său Hanzi Dănilă, s-au înscris cu terenuri în CAP Ț. în 1958, din care fac parte și terenurile în cauză.
Ca urmare a faptului că în momentul solicitării terenurilor de către C. Octavia și apoi a reclamantei, acestea erau solicitate și de alte persoane care-și justificau cererea lor, pârâta C. locală de fond funciar T. a propus reclamantei reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren reconstituit în suprafață totală de 13 ha 82 ari, teren arabil în S. pe un alt amplasament în echivalent, propunere care a fost acceptată de reclamantă prin
înscrisul intitulat declarație din data de_ . (f. 77).
Pe acest considerent a fost emis titlul de proprietate în favoarea reclamantei ca moștenitoare a defunctului C. Octavia pentru suprafața de 13,82 ha teren pe un alt amplasament, depășind totodată suprafața înscrisă în CF.
Raportat la aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8, 9, 10, 24 din Legea nr. 18/1991, art. 2 din Legea nr. 1/2001, în sensul că antecesorii pârâților erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în cauză care au fost deținute și apoi înscrise în CAP, fără să se facă dovada că au fost dobândite înainte de cooperativizare, în mod nelegal, iar antecesoarea reclamantei a beneficiat de efectul reparator al legii fondului funciar, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât cea deținută inițial, în echivalent și pe un alt amplasament.
Schimbarea poziției reclamantei față de cea avută la data de_, când a acceptat reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, este total nejustificată, nelegală dar și imorală.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților astfel: în favoarea pârâtei T. F. în sumă de 3000 lei, reprezentând onorariu avocațial iar în favoarea pârâților C.
și soția O. C. în sumă de 2100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței civile nr.574/2013 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosar nr._ a declarat recurs reclamanta P. L. solicitând admiterea recursului, schimbarea hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii, însă cu menținerea soluției în ceea ce privește respingerea ca nefondate a excepțiilor invocate de pârâți și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția Judecătoriei G. surprinde prin superficialitatea în analiza stării de fapt, a argumentelor de drept pe care le-am invocat și omisiunea de a aprofunda problemele speței. Întreaga hotărâre stă de fapt în trei idei esențiale:
aceea că atât recurenta cât și pârâții sunt în categoria persoanelor îndreptățite la reconstituirea proprietății potrivit L.nr. 18/1991,
aceea că amplasamentul în discuție a revenit legal pârâților deoarece este amplasamentul care rezultă din înscrierile de terenuri în registrele agricole pe care le-au prezentat,
aceea că recurenta a acceptat un alt amplasament pentru terenurile ce au fost deținute de antecesoarea sa.
Toate aceste idei sunt, în realitate, o simplă transpunere a argumentelor pe care C. locală de fond funciar Ț. și-a justificat eliberarea titlurilor de proprietate, atât pentru antecesoarea mea, C. Octavia (TP nr._ și TP nr. 15737/4 iunie 2009), cât și pentru pârâți (TP nr. 27656/30 aprilie 1998 - Oșorhean Virginia și TP nr. 3142/2140/8 octombrie 2003 - M. T. ).
Soluția instanței de fond apare astfel ca nemotivată, instanța neabordând exact chestiunile care interesează cauza, respectiv: înscrierile din registrele agricole ale pârâților nu au ca temei acte primare de proprietate în favoarea lor pentru acel amplasament, în condițiile în care se afirmă preluarea terenurilor de la antecesoarea mea ca efect al aplicării D.nr. 444/1953;pe amplasamentele în discuție nu există construcții (case de locuit și anexe gospodărești) care să justifice păstrarea terenurilor în beneficiul moștenitorilor sau succesorilor (avânzi-cauză) ai pârâților, astfel încât să se poată reține ca incidență dispoziția din art. 24 al L.nr. 18/1991, deși instanța a făcut referire la aceasta;care era de fapt conduita conformă cu legea a comisiilor pârâte și, cu deosebire, a Comisiei locale Ț. de aplicare a legilor fondului funciar, în ceea ce privește modul de soluționare a cererilor antecesoarei mele și a antecesorilor pârâților. Nu despre existența concomitentă a unor solicitări ale antecesoarei mele și ale antecesorilor pârâților era vorba în speță, ci despre faptul că cererile antecesoarei mele au fost categoric anterioare oricăror emiteri de TP în favoarea pârâților. Iar, din acest punct de vedere, nu au fost deloc analizate chestiunea îndreptățirii antecesorilor pârâților la reconstituirea proprietății pe amplasamentul din litigiu față de
îndreptățirea antecesoarei mele, din perspectiva dispozițiilor L.nr. 1/2000. ci instanța s-a mulțumit să indice incidența art. 2 din această lege;modul concret
al acceptării din partea subsemnatei a unui alt amplasament, printr-o declarație semnată doar de avocat și fără a se fi dovedit de către comisii legalitatea atribuirii acestui amplasament către alte persoane.
Și nu doar nemotivarea de către instanța de fond, într-o manieră corespunzătoare, a problemelor ridicate de speța de față surprinde, ci și faptul că s-au introdus în argumentare nerealități flagrante, atât față de starea de fapt cât și față de probele administrate - este cazul afirmației potrivit căreia îndreptățirea la reconstituirea proprietății pentru M. T. se sprijină pe faptul că terenurile provin de la tatăl său, Hanzi Dănilă, deși in mod vădit și probat în dosar între M.
T. și Hanzi Dănilă nu există nicio legătură de rudenie, ca și aceea că terenurile cu care s-au înscris în CAP atât Oșorhean cât și Hanzi Dănilă provin din terenurile din CF nr. 451 S., precum și presupuneri pur hazardate din partea instanței, târă nicio probă și, mai ales, fără nici un fel de indiciu din cuprinsul vreunui act de la dosar - cum este aceea că din 1943 până în 1958 - 1962 antecesoarea mea, C. Octavia, a vândut sau schimbat aceste terenuri fără evidențiere în CF sau că terenurile ar fi fost date prin reforma agrară (cea din 1945 nu din 1948) altor persoane.
Aspectele mai sus relevate se circumscriu în speță motivului de recurs din art. 304 ind. 1 comb. cu art. 304 pct. 7 (vechiul) C.pr.civilă deoarece nu pot fi considerentele hotărârii ca fiind conforme exigențelor de motivare corespunzătoare a pretențiilor deduse judecății, iar sentința pronunțată nu este un răspuns adecvat la problemele pe care, în mod real, le-a ridicat această cauză.
Recurenta solicita să se constatate în speță nelegalitatea soluției la care s-a oprit Judecătoriei G., având în vedere motivele înscrise în art. 304 ind. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și pct 8 (vechiul) C.pr.civilă.
Recurenta a dovedit indubitabil în cauză dreptul de proprietate al antecesoarei mele, C. Octavia n. F. (CF nr. 451 S., nr. top 339 și 340, poz. B.3) precum și îndeplinirea cerințelor Legea nr. 18/1991 și a celorlalte acte normative de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin depunerea cererilor de reconstituire în favoarea sa a proprietății și de reprimire, în natură, a terenului din litigiu.
Instanța de fond a reținut în favoarea pârâților că aceștia au beneficiat legal de eliberarea TP, deoarece antecesorii lor au fost persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. Cu toate acestea, instanța de fond nu a filtrat exact conținutul cererilor depuse de antecesorii pârâților și a dat i u. legal valoare probatorie absolută de proprietate mențiunilor cuprinse în registrele agricole pe care pârâții și-au întemeiat reconstituirea proprietății în favoarea lor.
In speță se poate constata însă că pârâții nu au dovedit decât îndreptățirea cu caracter general la reconstituirea unui drept de proprietate în favoarea lor, nicidecum îndreptațirea ca acest drept să le fie reconstituit asupra terenului ce a fost proprietatea sale (și pe care, așa cum rezultă din dosar, dânsa îl solicitase deja).
Prin urmare, din actele prin prisma cărora instanța de fond a constat aceeași îndreptățire a lui C. Octavia la reconstituirea proprietății ca și a antecesorilor pârâților și a făcut din acestea îndreptățiri concurente între ele, iar apoi a dat valoare doar celor ale antecesorilor pârâților, soluția pronunțată este vădit nelegală.
În regimul L. nr. 18/1991, luată în considerare în forma ei inițială și cea modificată prin L.nr. 169/ 1997 îndreptățirea lui C. Octavia la reconstituirea proprietății sale este certă. Dimpotrivă, cele ale antecesorilor pârâților nu puteau fi avute în vedere decât dacă și în măsura în care acestea erau completate cu acte primare de dobândire a dreptului de proprietate asupra acelui teren și nu asupra unor oarecare terenuri. Ori, nu este cazul în speță, pârâții nedovedind prin nici un act cert dobândirea unui drept de proprietate de către antecesorii lor pe acest teren.
Singurul element care ar fi susținut pretențiile pârâților în privința acestui teren ar fi fost exercitarea de către ei a stăpânirii în fapt dar acest lucru nu era și nu este suficient în sine, nici măcar în forma inițială a L.nr. 18/1991, pentru o reconstituire a proprietății așa cum s-a realizat de către comisiile de fond funciar, respectiv în favoarea pârâților.
Instanța de fond a interpretat textul art.2 alin.1 respectiv ca și cum acesta ar face referire la simpla existență a mai multor solicitări de reconstituire a dreptului de proprietate pentru același/aceleași teren/terenuri, făcute în aceeași epocă de mai multe persoane. Ori, dispozițiile art. 2 din L.nr. 1/2000 nu vizează și nu se reduc la o astfel de ipoteză, ci pe de o parte, pun în relație reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente cu existența liberă a acestor amplasamente (până în 2005), respectiv cu faptul că vechile amplasamente solicitate au fost sau nu au fost atribuite legal altor persoane (ulterior modificării L.nr. 1/2000 prin L.nr. 247/2005).Pe de altă parte, pun în relație reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente cu existența unor drepturi ale altor persoane, constatate prin adeverințe de proprietate și prin titluri de proprietate, drepturi care să fi fost dobândite cu respectarea prevederilor L.nr. 18/1991.
Concluzia instanței de fond în sensul că deși antecesoarea recurentei solicitase terenul din litigiu încă din 1991, existau și solicitările pârâților deci corect s-ar li dat acestora eficiență, nu are acoperire în textul art. 2 din L.nr. 1/2000.
In al doilea rând, instanța de fond era ținută să facă distincția între TP eliberat pe numele lui Oșorhean Virginia și cel eliberat pe numele lui M. T.
d.p.v. al momentului eliberării lor.
Dacă TP nr. 27656 pentru Oșorhean Virginia a fost eliberat în 30 aprilie 1998, TP nr. 3142/2140 în favoarea lui M. T. a fost eliberat în 8 octombrie 2003, în virtutea disp. alin. 2 din art. 2 al L.nr. 1/2000 instanța de fond era obligată să constate că dreptul de proprietate de care se prevalează M. M. ca moștenitoare după M. T. nu poate fi luat pur și simplu în considerare, acesta nu poate fi apreciat că rămâne valabil fără nici o altă confirmare, deci recurenta a solicitat în mod corect ca modul de dobândire a acestui drept să se verifice riguros, iar pretenția sa în sensul constatării nulității absolute totale a TP nr. 3142/2140/8 octombrie 2003 este întemeiată, întrucât M. T. nu a dovedit nici o îndreptățire la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru terenul ce a aparținut antecesoarei sale.
In al treilea rând, instanța de fond era obligată la o analiză a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui Oșorhean Virginia. Dacă TP a fost emis în 1998 și aparent ar susține dreptul de proprietate în favoarea acesteia, potrivit alin. 2 din art. 2 al L.nr. 1/2000 pentru ca acest drept să fie considerat valabil dobândit (iar astfel să fie păstrat) în beneficiul ei trebuia verificată îndeplinirea condițiilor de reconstituire a proprietății așa cum au fost prevăzute de L.nr. 18/1991.
Instanța de fond, dacă a "stabilit" îndreptățirea atât a antecesoarei reclamantei, cât și a antecesorilor pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate, iar astfel a plasat analiza pe tărâmul L.nr. 1/2000, era în egală măsură obligată să constate incidența și să facă aplicarea disp. art. 6 din L.nr. 1/2000.
Ori, din nou, textul art. 6 (atât în forma de până în 2005 cât și în cea ulterioară modificării aduse de L.nr. 247/2005) dă categoric prioritate și preferință la reconstituirea proprietății în favoarea antecesoarei sale și nu a numiților Oșorhean Virginia și M. T. .
Luarea în considerare a prevederilor L.nr. 1/2000 aduce în discuție chestiunea vechiului amplasament al terenului solicitat de antecesoarea sa și a împrejurării dacă acesta era liber, respectiv a fost nelegal atribuit altor persoane la data când ea 1-a solicitat.
Instanța de fond a trecut cu vederea această chestiune, acoperind-o doar cu referirea sumară la lucrarea de expertiză tehnică topo care s-a administrat și raportul, respectiv suplimentul, întocmit de către d-na expert topo P. Antonela. Iar ceea ce a reținut instanța de fond a fost doar că prin lucrarea tehnică s-a demonstrat faptul că o parte din cele două terenuri intravilane înscrise în TP emise antecesorilor pârâților se suprapun peste vechiul nr. topo 339 din CF nr. 451 S., proprietatea lui C. Octavia.
Problema pe care legea a indicat-o spre rezolvare este aceea a vechiului amplasament liber.
Din acest punct de vedere, nu doar în termenii L.nr. 1/2000 (în varianta anterioară modificării aduse prin L.nr. 247/2005) dar și în termenii Legii nr. 18/1991 și L.nr. 169/1997 soluția instanței de fond este nelegală.
Problema vechiului amplasament liber al terenului solicitat de antecesoarea sa, la data când aceasta s-a adresat cu cereri Comisiei locale Ț. de
fond funciar, evidențiază astfel și faptul că acest amplasament a fost și din acest punct de vedere nelegal atribuit antecesorilor pârâților.
Prima instanță și-a justificat soluția de respingere a acțiunii recurentei luând în considerare o declarație de acceptare din partea sa a unui alt amplasament, în suprafață echivalentă.
Declarația de acceptare a fost privită absolut superficial și a servit ca cel mai bun argument (de fapt pretext) pentru a fi păstrate ca valabile titlurile de proprietate ale pârâților de aceea prima instanță a și calificat revenirea sa ca fiind "total nejustificată, nelegală dar și imorală".
Instanța de fond a apreciat că antecesoarea sa ar fi beneficiat, acceptând acel alt amplasament, de o suprafață mai mare decât cea cuvenită. Nimic mai neadevărat. Conform cererii depuse și CF 451 S. îndreptățirea ei era la: 11,69 ha teren intravilan și 13, 48 ha teren extravilan. Rezultă 14,64 ha. I s-a eliberat TP pentru 8200 mp teren intravilan și TP pentru 13,82 ha teren extravilan. Rezultă tot 14,64 ha.
Acea declarație este un act asupra căreia recurenta este îndreptățită să revină în mod justificat deoarece este vorba despre o declarație tăcută în 2009, deci supusă exigențelor HG nr. 890/2005 de aprobare a Regulamentului de funcționare a comisiilor de fond funciar și de eliberare a titlurilor de proprietate; în realitate, aceasta dă expresie unei manifestări de voință în cadrul unui acord între comisie și cel care o face. Așa fiind, chiar dacă ar fi privită și luată în considerare ca o declarație unilaterală, este un act juridic ce își are cauza în propunerea din partea comisiei.
Această propunere trebuie să fie legală nu doar sub aspectul corectitudinii datelor ce privesc noul amplasament, ci și sub aspectul
corectitudinii datelor pe baza cărora s-a stabilit faptul că vechiul amplasament nu era liber, că acesta a fost legal atribuit altor persoane astfel că este vorba despre imposibilitatea obiectivă de atribuire a acestuia.
HG nr. 890/2005 prevede explicit în art. 5 lit. c) obligația comisiilor de fond funciar de a "... propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane (subl ns. av. M.E.B)".
Rezolvarea pretențiilor pe care recurenta le-a formulat în cuprinsul completării și extinderii de acțiune în legătură cu actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele T. F. și P. Ana, pe de o parte, și pârâții C.
I. și C. O. C., pe de altă parte, a fost făcută de instanța de fond în trena soluției la care s-a oprit în privința menținerii ca valabil a TP emis pe numele lui Oșorhean Virginia.
Prin prisma criticilor aduse de recurenta soluției de păstrare a TP nr. 27656/30 aprilie 1998 hotărârea instanței de fond se impune a fi modificată și pentru contractul care a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate pentru terenul ce provine din CF nr. 451 S. cu nr. top 399/2 și 340.
Pârâții C. nu se pot prevala de acest contract ca un titlu valabil de dobândire în favoarea lor a dreptului de proprietate deoarece: este vorba despre un act juridic a cărui nulitate se impune în virtutea principiului resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis; actul este nul absolut pentru nelegalitatea (lipsa) obiectului său, întrucât terenul vândut-cumpărat nu era, legal, proprietatea antecesoarei vânzătoarelor, deci nici a acestora; buna-credință de care se prevalează pârâții nu apără acest act de nulitate, pe de o parte deoarece nu se regăsesc în speță ca îndeplinite condițiile prev. art. III alin. 2 ind. 4 din
L.nr. 169/1997, pe de altă parte deoarece pârâții nu se pot prevala în favoarea lor de cuprinsul CF la momentul când au cumpărat, deoarece forța probantă (fie aceasta admisă și numai cu efect de opozabilitate față de terți) a înscrierilor de CF este suspendată chiar și în ceea ce îl privește pe terțul subdobânditor de bună credință în timp de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului de proprietate de către dobânditorul nemijlocit.
Este de observat în speță că intabularea dreptului de proprietate pretins dobândit de Oșorhean Virginia s-a înscris cu data de 28 decembrie 2010 (a se vedea poziția B.8 din CF nr. 451 Sîntejude și CF nr. 50244 a com. Ț., deschisă cu încheierea CF nr. 11943 din 28 decembrie 2010). Acțiunea recurentei a fost promovată la data de 1 martie 2012 iar completarea și extinderea de acțiune față de pârâții C. a promovat-o în 5 decembrie 2012, după ce aceștia își înscriseseră dreptul de proprietate în data de 4 martie 2011. Ambele demersuri judecătorești le-a înaintat deci în termenul legal, față de care pretinsa bună credință a pârâților nu are relevanță.
Prin întâmpinarea formulata intimații C. I. și C. O.
C. au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
Sentința civilă nr. 547/2013 pronunțată de către Judecătoria Gherla, în ședința publică din data de_, în prezentul dosar este legală și temeinică fiind pronunțată cu respectarea tuturor normelor juridice procedurale incidente, după o apreciere temeinică a probelor din dosar și o analiză minuțioasă a solicitărilor părților, transpunându-se într-o radiografie fidelă a stării de fapt existente.
Prin întâmpinare, intimata T. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii de fond.
Arată că nu subzistă motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7, 8 si 9 C.pr.civ., sentința instanței de fond cuprinzând motivele pe care se soluția pronunțata, neexistând nici o interpretare eronata a actului juridic dedus judecații, hotărârea fiind pronunțata cu respectarea si aplicarea corecta a legii, sens in care nu se impune modificarea ei.
Analizând recursul prin prisma probelor de la dosar și a motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și prima instanță în condițiile apariției Legii nr.18/1991 Oșorhean Virginia, fostă C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 4,34 ha deținut anterior cooperativizării. În dovedirea cererii, a fost depusă copia registrului agricol din anul 1959 a lui C. V., fostul soț, decedat între timp al solicitantei. Din cuprinsul R.A reiese că la nivelul anului 1959 acesta împreună cu familia deținea suprafața de 4,34 ha din care58 ari în intravilan, 14 ari având destinația de curți și clădiri. Atașat cererii a mai depus și copia adeverinței nr.796 din_ eliberată de
C.A.P Sântioana prin care i s-a atribuit în proprietate suprafața de 800 mp
, teren ce se identifică cu imobilul cu nr. top 339/1, pe care încă din anul 1965 C. V. și-a edificat o construcție. Prin urmare, pe lângă terenul cu care C. V. figura în anul 1959 în intravilan în suprafață de 58 ari, acesta a mai fost împroprietărit cu încă 800 mp. Cererea numitei Oșorhean Virginia a fost aprobată pentru suprafața de 4 ha și 1500 mp fiind trecută în anexa 2A. Ulterior i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._
din_ . În condițiile Legii nr.18/1991 se pare că și antecesoarea reclamantei a formulat o cerere de reconstituire, cerere care a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr.27656/977/_, titlu anulat prin
sentința civilă nr.1773/2002 a Judecătoriei G. motivat de faptul că doar mama reclamantei era îndreptățită la reconstituire nu și ceilalți moștenitori. Prin urmare, reiese că contemporan cu cererea defunctei Oșorhean Virginia, antecesoarea reclamantei chiar dacă a solicitat și
terenul în litigiu nu a uzat de cererea depusă în anul 1998, ci a formulat o nouă cerere pentru diferența de teren care nu i-a fost acordată în baza Legii nr.18/1991, precum și pentru ceea ce nu a solicitat în prima cerere.
În aceste condiții, în mod greșit a susținut recurenta că trebuia analizată îndreptățirea concurentă a părților la eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament.
Legea nr.18/1991 în forma inițială, în vigoare, la momentul emiterii
titlului de proprietate al numitei Oșorhean Virginia nu prevedea obligativitatea restituirii terenului pe vechiul amplasament. Ori, în condițiile în care Oșorhean Virginia era persoană îndreptățită la restituire conform art.8 și 13 din Legea nr.18/1991, întrucât a adus în C.A.P teren, conform mențiunilor din R.A,în mod legal comisia locală i-a eliberat titlu de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață de 4400 mp, cu
privire la care se solicită nulitatea titlului pentru suprafața de 3600 mp. De altfel, deși reclamanta a atacat Titlul de proprietate emis în baza cererii din anul 1991 a numitei C., acesta nu a atacat în temeiul Legii nr.18/1911 faptul că i s-a restituit doar parțial terenul intravilan.
În ceea ce privește titlul de proprietate emis defunctului M. T., acesta a formulat în condițiile apariției Legii nr.18/1991 cerere înregistrată sub nr.897/_, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu pentru suprafața de 3,74 ha, iar în calitate de moștenitor după tatăl său M. David suprafața de 1,96 ha. Cererea sa a fost aprobată, în nume propriu pentru suprafața de 3,55ha, iar în calitate de moștenitor după tatăl său suprafața de 1,96 ha. Anexat cererii de reconstituire, defunctul M. a depus copia unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 21 mai 1971 prin care Hanzi Dănilă de la nr. casei 173 S. a vândut numitei M. R. casa și terenul în suprafață de 14 ari. Ulterior, acest imobil a fost vândut de fiul numitei M. R. defunctului M. T. . Este real că înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat în anul 1994, dar sub forma unui
înscris recognitiv, în condițiile în care se menționează în cuprinsul înscrisurile că M. T. a folosit casa și terenul din anul 1988. În contract s-a mai menționat și faptul că grădina este situată între vecinii Oșorhean V. și Băgăcean I. .
De menționat că în Registrul agricol din anul 1959 Hanzi Dănila
figurează înscris cu suprafața de 14 ari teren, din care 4 ari reprezintă, curți și construcții, iar teren agricol 10 ari, acesta locuind în S. la nr.173. Prin urmare, din actele analizate reiese că între M. T. și Hanzi Dănilă nu există nici un grad de rudenie, însă acesta nu afectează
îndreptățirea acestuia la reconstituire. Reiese din analiza actelor în litigiu că Hanzi Dănilă a primit la baza Decretului nr.444/1943 suprafața de 0,14 ha, teren cu care acesta s-a înscris în Registrul agricol, terenul fiind situat în S. nr.173. Prin urmare, deși acest teren se suprapune peste terenul înscris în CF în favoarea antecesoarei reclamantei, din actele depuse în probațiune reiese că la momentul cooperativizării acest teren nu mai era în proprietatea acesteia, fiind atribuit numitului Hanzi Dănilă. Chiar dacă la momentul efectuării raportului de expertiză pe terenul atribuit lui M. T. nu mai era edificată o construcție, decât un fânar în stare de degradare,
acest aspect nici nu mai prezintă relevanță atâta timp cât la momentul anului 1959 terenul de la nr.173 era proprietatea lui Hanzi Dănilă și nu mai aparținea antecesoarei reclamantei. Nici unul din actele existente la dosar nu indică suprafața de teren deținută la momentul cooperativizării de către C. Octavia.
În consecință tribunalul apreciază că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile Legii nr.18/1991, că nerealitatea constând din faptul că M. T. a fost fiul lui Hanzi Dănilă este una scuzabilă,
fără a afecta dreptul la reconstituire al primului.
În ceea ce privește motivele de recurs care se circumscriu celui
prevăzut de art.304 pct.7 nici acestea nu sunt fondate. Așa cum s-a reținut anterior, reiese că din Registrul Agricol, adeverința de atribuire în
proprietate și în ceea ce privește pe M. T. Registrul agricol a lui Hanzi Dănilă, actele de vânzare-cumpărare, dar și actul de atribuire în proprietatea lui Hanzi Dănilă a terenului în suprafață de 14 ari, reiese fără dubiu că la momentul colectivizării, așa cum corect a reținut și prima
instanță situația terenului din CF solicitat de reclamantă se modificase, o parte din terenuri fiind atribuite altor persoane prin Decretul nr.444/1953.Deși potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul
încheierii contractelor de vânzare cumpărare anterior invocate actul sub semnătură privată nu era translativ de proprietate, practica și doctrina de după anul 1990 a considerat că raportat la realitatea acelor vremuri se
impune posibilitatea valorificării și recunoașterii acestor înscrisuri.
La data de_ când C. Octavia a formulat cerere de reconstituire, terenul fusese atribuit legal defunctei Oșorhean Virginia căreia i se aprobase cererea încă din anul 1991, se adoptase HCJ, fusese pusă în posesie, dar titlul a fost eliberat 4 luni mai târziu, respectiv mai 1998. Practic, la momentul depunerii cererii de către C. Octavia, terenul nu se mai afla la dispoziția comisiei, fiind legal atribuit altei persoane.
În fine, trebuie luată în considerare și atitudinea reclamantei care avea posibilitatea de a cunoaște situația terenului intravilan reconstituit în favoarea numiților Oșorhean și M. în condițiile în care a beneficiat de asistență juridică calificată și cu toate acestea a fost de acord cu
acordarea unui alt amplasament. Sub aspectul acestei acceptări recursul formulat este nefondat. Atâta timp cât a fost de acord cu un alt amplasament nu era în drept să revină asupra acestui acord. În baza acestui acord a fost pusă în posesie pe un alt amplasament pe care l -a acceptat și i s-au eliberat titlurile de proprietate. Practic cererea de rectificare a celor două titluri de proprietate este neîntemeiată atâta timp cât au fost înscrise chiar amplasamentele acceptate.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele T. F. și P. Ana, pe de o parte și pârâții C. acesta nu se mai impune a fi
analizată raportat la respingerea cererilor de constatare a nulității celor două titluri emise în favoarea lui Oșorhean și Mâneca, petitul de constatare nulitate contract fiind subsecvent celui de constatare nulitate titlu.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.304pct.7, 9 și art.3041Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de P. L. L. împotriva Sentinței civile nr. 574/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., pe care o va menține în totul.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă va obligă recurenta să plătească intimatului C. I. 1500 lei, iar intimatei T. F. suma de 1500 lei, cheltuieli parțiale de judecată în recurs. La stabilirea cheltuielilor de judecată tribunalul a avut în vedere munca depuse de avocatul intimatei T., gradul de complexitate al cauzei, apreciind că această sumă corespunde criteriilor de efectivitate, proporționalitate și realitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. L. L. împotriva Sentinței civile nr. 574/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
G., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului C. I. suma de 1500 lei, iar intimatei T. F. suma de 1500 lei,cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, E. C. |
E.C. 19 D. 2013 Red SS/tehn AP 3.ex.13.0.
Jud fond - C. S.
| ← Decizia civilă nr. 640/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 423/2013. Fond funciar → |
|---|
