Decizia civilă nr. 781/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 781/R/2013
Ședința publică de la 21 August 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător D. -I. T. Judecător Ana-SS Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent C. M. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C. -N. împotriva
sentinței civile nr. 8577/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C.
-N., privind și pe intimat G. A., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C. -N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului G. A., av. S. Francisc, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Se constată că la data de_, intimatul G. A. a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul intimatului G. A. solicită în probațiune acvirarea dos. 4574/1994 al Judecătoriei C. -N. pentru a se stabili identitatea dintre terenuri.
T. ul, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată, apreciind că actele existente la dosar sunt suficiente pentru justa soluționare a cauzei.
Reprezentantul intimatului G. A. arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
A. cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8577/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul G. A., in contradictoriu cu paratele C. LOCALA PENTRU S.
D. DE P. A. T. C. și C. J. PENTRU S. D. DE P.
A. T. C. si in consecința:
A obligat pe parata C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N. sa intocmeasca documentația necesara si sa o înainteze paratei C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. in vederea acordării despăgubirilor in favoarea antecesorului reclamantului, defunctul G. Francisc, la rândul sau moștenitor al defunctei G.
M., moștenitoarea defunctei Turos R., pentru terenul in suprafața de 1,57
ha, inscris in CF nr. 5351, nr. top 13191 si in CF nr. 2150 C., nr. top 14679, care nu sunt libere.
A obligat pe parata C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ca pe baza documentațiilor ce ii vor fi înaintate de C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. sa intocmeasca documentația necesara acordării de despăgubiri pentru antecesorul reclamantului, conform dispozițiilor sus menționate.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament.
A obligat pe parate la plata către reclamant a sumei de 2880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Din adeverința nr. 31951/_ - f. 55 dos. si adresa nr. 174/_ - f. 62 dos., rezulta ca numitul G. Francisc a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, in temeiul Legii nr. 18/1991, in calitate de moștenitor al defunctelor Torok R. si G. M., iar cererea sa a fost validata prin hotărârea Comisiei județene nr. 80/_ pentru suprafața totala de 1,287 ha prevăzuta in anexa nr. 3 la poziția 295, urmare aplicării procentului de reducere de 45%.
Conform anexei mai înainte mentionata - f. 29 dos., după defuncta Turos R. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numita G. M., pentru terenurile in suprafața de 2,86 ha, din care a fost validata suprafața de 1,287 ha.
In acelasi timp, conform anexei de la fila 31 dos., in favoarea lui G. Francisc a fost validata si suprafața de 0,45 ha, in calitate de moștenitor al membrului cooperator care a adus teren in CAP, respectiv G. M., după cum atesta parata C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N., teren care a fost inscris in registrul agricol in favoarea lui G. Francisc si G. M. - f. 25 dos.
Prin Titlul de proprietate nr. 5484/375/_ a fost reconstituit dreptul de proprietate in favoarea numiților G. Francisc si G. M., in calitate de moștenitori ai defunctei Turos R., asupra terenului in suprafața de 1,20 ha, iar prin Titlul de proprietate nr. 5407/466/_ a fost reconstituit dreptul de proprietate in favoarea numitului G. Francisc, asupra terenului in suprafața de 6313 m.p., din care terenul primit in intravilan in suprafața de 1813 m.p., iar terenul primit in extravilan in suprafața de 4500 m.p. - f. 41, 42 dos.
Ulterior, cu cererea înregistrata la Primăria Cluj-Napoca sub nr. 60079/304/_, in temeiul Legii nr. 247/2005, numitul G. Francisc a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol in suprafața de 1,415 ha, ca moștenitor al defunctelor Turos R. nasc. Albert si G. M. nasc. Albert, anexând drept dovada copii după CF nr. 5351, 13594 si adeverința nr. 31951/_ - f. 24 dos.
Prin urmare, contrar susținerilor paratei C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., din suprafața adusa in CAP de numita Turos R., de 2,86 ha, rezultând din copiile CF nr. 5351 C. si 2150 C. de la filele 14-23 dos. si cererea de înscriere in CAP din data de_ de la filele 38, 39 dos., s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea moștenitorilor săi asupra terenului in suprafața de 1,20 ha, ramanand astfel o diferența de 1,573 ha, pe care o pretinde reclamantul.
Apărarea paratei C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. conform căreia si terenul in suprafața de 1813 m.p. din Titlul de proprietate nr. 5407/466/_ a fost restituit numitului G. Francisc in calitate de moștenitor al defunctelor Turos R. si G. M. nu poate fi primita de instanța întrucât nu se verifica cu dovezile administrate cata vreme titlul de proprietate a fost emis pentru G. Francisc in nume propriu, iar G. M., la rândul sau, s-a inscris personal in CAP cu terenuri in suprafața de 1,17 ha, potrivit cererilor de la filele 33, 34 si 36 dos.
Relativ la indreptatirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, instanța a constatat ca acesta este moștenitorul lui
G. Francisc, decedat la data de_, la rândul sau moștenitorul lui G. M., decedata la data de_, aceasta fiind moștenitoarea defunctei Turos R., decedata la data de_, astfel cum rezulta din certificatele de moștenitor anexate in copie la filele 6-10 din dosarul cauzei.
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara administrat in cauza, întocmit de expert tehnic judiciar B. I. (f. 148-163 dos.) s-a concluzionat ca terenurile înscrise in CF nr. 5351 C. -N., nr. top 13191, in suprafața de 50682 m.p. si in CF nr. 2150 C. -N. nr. top 14679 in suprafața de 18853 m.p., asupra carora sunt coproprietari tabulari defunctele Albert R., casat. Turos, Albert M., cas.
G. si Albert Stefan sen., nu sunt libere si prin urmare nu pot fi restituite in natura.
In drept, potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, daca aceștia sunt proprietarii vecini ai parcelei pe toate laturile, conform art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000 si art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005.
Ori, reclamantul a produs dovezi in sensul celor impuse de textele legale amintite cu privire la terenul in suprafața de 1,57 ha pe care il pretinde, cat si la calitatea de persoana indreptatita a titularului cererii de reconstituire.
In acelasi timp, apărarea paratei C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N., relativ la inadvertentele dintre suprafața solicitata de antecesorul reclamantului prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate si cererea de chemare in judecata se impune a fi inlaturata si din perspectiva prevederilor art. 11 alin. 8 din HG nr. 890/2005, unde se prevede ca in cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea in posesie, pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafața dovedita, cum este cazul si in speța de fata.
Raportând starea de fapt reținuta in baza probelor administrate, instanța a retinut ca acțiunea formulata de reclamant este in parte întemeiata si trebuie admisa ca atare.
Astfel, cata vreme parata C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N. arata ca nu deține alte terenuri, asupra carora sa se realizeze reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, urmează ca pretenția reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate pe alt amplasament este neîntemeiata.
Prin urmare, in temeiul dispozițiilor art. 8 si urm. din Legea nr. 18/1991 coroborat cu cele ale art. 18 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 si art. V din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 rap. la Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța a obligat pe parata C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.
-N. sa intocmeasca documentația necesara si sa o înainteze paratei C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., in vederea in vederea acordării despăgubirilor in favoarea antecesorului reclamantului, defunctul G. Francisc, la rândul sau moștenitor al defunctei G.
M., moștenitoarea defunctei Turos R., pentru terenul in suprafața de 1,57 ha, inscris in CF nr. 5351, nr. top 13191 si in CF nr. 2150 C., nr. top 14679, care nu sunt libere si, corelativ, a obligat pe parata C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. ca pe baza documentațiilor ce ii vor fi înaintate de C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. sa intocmeasca documentația necesara acordării de despăgubiri pentru antecesorul reclamantului, conform dispozițiilor sus menționate, urmand ca pretenția reclamantului privind reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament sa fie respinsa ca neîntemeiata.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul art. 274 C. proc. civ., paratele au fost obligate la plata către reclamant a sumei de 2880 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata constând in onorariul expertului, dovedit cu chitanțele depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. M. pentru
S. D. de P. P. asupra T. C. -N. , solicitând instanței admiterea prezentului recurs, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii in parte a acțiunii reclamantului, respectiv in ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1,41 ha, in condițiile stabilite de art. 16 din Legea nr. 165/2013.
În motivare pârâta arată faptul că, critică hotărârea instanței de fond având în vedere faptul ca, asa cum a arătat si in fata instanței de fond, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, in forma inițiala, in urma cererii cu nr. 7828/1991, numita G. M., născuta Albert, in calitate de sora, revendica impreuna cu numita Toros R., suprafața de 2,86 ha teren, si 0,44 cu care cele doua surori au intrat in CAP.
In baza Legii nr. 18/1991, numita Turos R. a fost validata in anexa nr. 3 înfrățirea, la poziția 295, cu suprafața de 1,28 ha, iar in anexa nr. 2b înfrățirea numitul G. Francisc moștenitorul numitei G. M., a fost validat cu suprafața de 0,45 ha . In urma celor doua validări s-au eliberat 2 TP, respectiv Tp nr. _
, in favoarea lui G. Francisc, pentru suprafața de 0,6313 mp ( validata in anexa nr. 2b, poziția 247, după G. M. ) si Tp nr._, in favoarea G. Francisc si
G. M., după Turos R., pentru suprafața de 1,20 ha ( validata in anexa nr. 3, poziția 295). Astfel suprafața de teren atribuita prin cele doua titluri de proprietate este mai mare decata suprafața validata cu 2000 mp.
In urma balanței realizate atât pentru terenurile cu care Turos R. si G.
M. au intrat in CAP, rezulta faptul ca Turos R., conform cererii de intrare in CAP a intrat cu suprafat de 2,86 ha, iar G. M. a intrat cu suprafața de 0,44 ha. Prin urmare, susținerea instanței cum ca numita G. M. a deținut in registrul agricol suprafața de 1,71, nu poate fi acceptatat, deoarece suprafața de teren cu care acesta a intrat in CAP este de 0,44 ha, singura care poate fi atribuita conform Legile fondului funciar.
Pe cale de consecința, rezulta faptul ca numita Turos R., avea declarat in registrul agricol suprafața de 2,86 ha, din care in anexa nr. 3, poziția 295 a fost validata cu suprafața de 1,28( aplicandu se coeficientul de reduce), iar TP eliberat a fost pentru suprafața de 1,20 ha. Numita G. M. intrat in CAP cu suprafața de 0,44 ha, iar in anexa nr. 2b, poziția 247, a fost validata cu suprfata de 0,4: ha, iar TP s-a eliberat pentru suprafața de 0, 63 ha, in plus cu 2000 mp.
Rezulta astfel ca, adunând cele doua suprafețe de teren cu care defunctele au intrat in CAP respectiv 2,86+0,44, rezulta un total de 3,31 suprafața de teren adusa in CAP. Din aceasta suprafața de teren totala de 3,30, scăzând suprafața de teren pentru care au fost eliberate TP, respectiv 1,20-0,63=1,83, (3,30-1,83= 1,47 ha) a rămas o diferența de teren neatribuit de 1,47 ha.
Insa având in vedere faptul ca reclamantul prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005 a solicitat numai suprafața de 1,41 ha, consideră ca aceasta este singura suprafața de teren la care este îndreptățit reclamantul, pentru care poate primi despăgubiri in condițiile Legii nr. 165/2013.
Pin cererea înregistrata in baza Legii nr. 247/2005, cu nr. 60079/2005, numitul G. Francisc revendica după Turos R., diferența de teren neatribuita conform procentului de reducere, respectiv suprafața de 1,41 ha si nu 1,57 cat solicita in prezenta cauza civila.
P. diferența de teren de la 1,41 la 1,57 reclamantul nu a formulat cerere in baza Legii nr 247/2005. Având in vedere faptul ca cererea formulata in baza Legii nr. 18/1991 a fost soluționată de către C. Locala, iar reclamantul nu a contestat validările, iar in baza Legii nr. 247/2005 reclamantul nu solicita decât suprafața de 1,41 ha, si nu 1,57 cat solicita prin prezenta acțiune civila considera ca instanța nu poate acorda o suprafața mai mare de teren decât aceea solicitata prir cereera de revendicare, respectiv 1,41 ha.
In ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de judecata, învederează pârâtul ca potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 si 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanatul are obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional si topografic pe baza unei schite cu precizarea vecinătăților, precum si dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciara. Având in vedere faptul ca acțiunea a fost admisa doar in parte, consideră că si cheltuielile de judecata ar fi trebuit reduse proporțional, in măsura in care a fost admisa acțiunea.
În susținerea celor mai sus arătate înțelege pârâta să invoce dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr.
583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel instanța are posibilitatea de a cenzura cuantumul onorariului avocațial, la cererea debitorului executant astfel acestuia ii este încălcat dreptul de acces la justiție sub acest aspect si supus atitudinii abuzive a creditorului.
Faptul ca reclamanții au convenit un onorariu avocațial mai mare acesta nu poate fi pus pe seama Comisiei Locale, ca parte executanta, intucat cuantumul lor nu este unul rezonabil si necesar .
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, C. Locala de fond funciar, constituie o autoritate publica si are calitate procesuala activa sau pasiva, in limita competentei sale si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica si are patrimoiu propriu, ca element distinct al persoanalitatii juridice.
Fata de cele menționate mai sus, C. Locala de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum îi definește legea natura juridica, nu are persoanalitate juridica, nu are buget propriu de venituri si cheltuieli, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea reclamantului G. A. , solicitând instanței respingerea in întregime a recursului promovat de către recurentă, ca fiind nefondat, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței atacate, ca fiind temeinice si legale, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului recurs.
În motivare, reclamantul arată că în primul rând se invoca faptul ca acesta nu ar fi îndreptatit la primirea de despăgubiri pentru suprafața de 1,57 ha, intrucât prin cererea formulata in temeiul Legii nr. 247 / 2005 antecesorul acestuia, numitul G. Fraiicisc ar fi solicitat, după antecesoara lui -Turos R., suprafața de 1,41 Ha si nu suprafața de 1,57 Ha.
Se mai invocă ca deși defuncta G. M. a intrat in CAP cu suprafața de 0,44 Ha, iar in anexa nr. 2b, poziția 247 a fost validata cu suprafața de 0,45 Ha, iar Titlul de P. s-a eliberat pentru suprafața de 0,63 Ha, in plus cu 2000 mp, fata de suprafața cu care a intrat inCAP.
In al doilea rând recurenta critica faptul că i s-au acordat cheltuieli de judecata, constând în onorar expert judiciar si onorar avocațial, apreciind ca aceste cheltuieli nu pot fi puse in sarcina sa, intrucaț dovada identificării terenului din
punct de vedere dimensional si topografic si dovada dreptului de proprietate este in sarcina reclamantului, neputandu-se pune aceste cheltuieli in sarcina acesteia.
Mai apoi apreciază recurenta că intrucaț acțiunea a fost admisa in parte s-ar fi impus acordarea doar parțiala a cheltuieililor de judecata.
În ceea ce privește prima critica adusa sentinței atacate, solicită a se observa netemenicia acesteia, cu raportare la următoarele aspecte:
Reclamantul este unicul moștenitor acceptant al succesiunii, (in calitate de nepot de frate), după defunctul G. FRANCISC, astfel cum rezulta din cuprinsul Certificatului de Calitate de Moștenitor nr. 105/2011 intocmit de către Biroul Notarilor Publici Asociați P. an.
G. Francisc la rândul sau a fost unicul moștenitor - in calitate de sot supraviețuitor si legatar universal, după defuncta proprietara tabulara; G. M., asa cum rezulta din cuprinsul Certificatului de Moștenitor nr. 1841/1991 intocmit de către notariatul de Stat al județului C. in dosar nr. 2461/1991 si după defunctul proprietar tabular ALBERT ȘTEFAN senior, asa cum rezulta din Cuprinsul Sentinței Civile nr. 10957/1994, pronunțata de către Judecătoria Cluj- Napoca, in dosarul nr. 4574/1994.
G. M. la rândul sau este unica moștenitoare, in calitate de sora si legatara universala, a proprietarului tabular TUROS R. (identica cu Albert R. din CF nr. 5351 C. ), astfel cum rezulta din cuprinsul Certificatului de Moștenitor nr. 1004/1987 din 22 iunie 1987, intocmit de către Notariatul de Stat Județean C.
, in dosar nr. 1322/1987;
Asa cum rezulta din cuprinsul cărții funciare nr. 5351 C. si a cărții funciare nr. 2150 C., defunctele proprietare tabulare ALBERT R. (identica cu TUROS R.
) si ALBERT M. (identica cu G. M. ) au deținut in proprietate cota totala de 12/60-a parte din intreagă suprafața de 51.072 mp. (5,107 Ha) inscrisa in C.F. nr. 5351 C. si cota de 6/45-a parte fiecare din întreaga suprafața de teren inscrisa in CF nr. 2150 C., sub A+l "Arator la Eperies", iar defunctul proprietar tabular ALBERT ȘTEFAN senior a deținut in proprietate cota de 30/60-a parte din întreagă suprafața de 51.072 mp. (5,107 Ha) înscrisa în C.F. nr. 5351 C. si cota de 15/45 parte din intreaga suprafața inscrisa inițial in CF nr. 2150 C. .
Asa cum rezulta din cuprinsul Cererilor adresate Comitetului de Inițiativa pentru înființarea de întovărășire Agricole, si, mai ales din cuprinsul TABELULUI NOMINAL cu membrii cooperatori care au adus pamant in C.A.P. defuncta TUROS ROZ ALIA s-a inscris in C.A.P. cu suprafața de 2,86 Ha, din care s-a aprobat in vederea reconstituirii dreptului de proprietate suprafața de 1,287 Ha, asa cum rezulta din cuprinsul Tabelului Nominal, rămânând o suprafața nerestituita de 1,57 Ha.
G. Francisc s-a inscris in C.A.P. cu suprafața de 0,45 Ha din care s-a validat suprafața totala de 0,45 Ha, asa cum rezulta din cuprinsul Tabelului Nominal intocmit in baza legii nr. 18/1991.
Diferența de suprafața, invocata de către recurenta, existenta intre suprafața cu care defuncta G. M. a intrat in CAP (0,44 Ha) si suprafața de 0,63 Ha pentru care aceasta a primit titlu de proprietate, si care este de 1900 mp. si nu de 2000 mp. cum susține recurenta (0,63 - 0,44 = 0,19), se datorează faptului ca defunctei G. M. in mod greșit s-a reconstituit dreptul de proprietate, in afara suprafeței de 0.44 Ha cu care a intrat in CAP si asupra suprafeței de 1900 mp. ce a revenit acesteia in urma moștenirii legale, după defuncta Turos R., teren ce nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, intrucat la data apariției legii nr. 13/1991 era deja in circuitul civil, asa cum rezulta din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 1752 / 1990 intocmit de către Notariatul de Stat Județean C., la data de 05 noiembrie 1990. Și a certificatului de moștenitor nr. 1841/1991 intocmit la data de 05 nov. 1991 de către Notariatul de Stat al Județului C. . Aceasta suprafața de teren se identifica cu cota de 1060/1814 - parte din parcela cu nr. Topo. 13864/3/1 inscris inițial in CF nr. 21.468 C. -N., transcris in urma intabularii dreptului de proprietate al antecesorului subsemnatului, G. Francisc, in CF nr. 1.
C. .
Deci aceasta suprafața de 1900 mp nu trebuia cuprinsa in titlul de proprietate, intrucat nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, neiesind prin urmare din patrimoniul antecesorilor acestuia.
Prin includerea, in mod greșit, a acestei suprafețe in titlul de proprietate nu poate fi diminuata insa suprafața de teren preluat realmente de CAP de la defuncta TUROS R., care s-a inscris in C.A.P. cu suprafața de 2,86 Ha din care s-a aprobat in vederea reconstituirii dreptului de proprietate suprafața de 1,287 Ha, asa cum rezulta din cuprinsul Tabelului Nominal, rămânând o suprafața nerestituita de 1,57 Ha.
Rezulta prin urmare ca, critica recurentei, formulata sub aspect la adresa sentinței atacate are o premisa greșita.
In ceea ce privește cea de-a doua critică adusa sentinței atacate, solicită a se observa netemenicia acesteia, cu raportare la următoarele aspecte:
Prin Sentința atacata parata-recurenta C. LOCALA DE APL. ARE A LEGII NR. 18 / 1991, de pe langa Consiliul Local al Municipiului C. -N., a fost obligata la plata, către acesta, a sumei de 2880 lei, cu titlu de cheltuieili de judecata.
Asa cum se poate observa din cuprinsul documentelor justificative aflate la dosarul cauzei acesta a suportat contravaloarea expertizei tehnice judiciare, ordonata in cauza, la inițiativa instanței de judecata, intrucat aceasta proba nu a fost solicitata de către el, ci instanța din oficiu a dospus administrarea acestei probe, iar onorariul final încuviințat a fost de 2880 lei, asa cum rezulta si din cuprinsul Chitanței nr. 5199406/1 din data de_ prin care se atesta plata sumei ede 802,40 lei, achitata cu titlu de avans, si din cuprinsul Chitanței nr. 6051829/1 din data de_ ., prin care se atesta plata sumei de 2080 lei, cu titlu de diferența onorar expert.
Rezulta un total de 2882,40 lei din care instanța a stabilit, in sarcina paratei suportarea sumei de 2880 lei, cu titlu de cheltuieili de judecata.
Deci suma la a cărei suportare a fost obligata parata-recurenta, reprezintă in întregime onorar expert judiciar, pentru expertiza tehnica judiciara ordonata in cauza, din oficiu, de către instanța de judecata.
Prin urmare nu înțelege reclamantul sa se refere la susținerile si argumentele paratei-recurente ce vizează problematica reducerii onorariului avocațial, intrucat suma in cauza, asa cum a arătat, nu reprezintă nici măcar parțial onorar avocațial ci onorar expert.
Având in vedere inclusiv faptul ca proba cu expertiza tehnica judiciara in domeniul topografie nu a fost solicitata de către el ci a fost dispusa de către instanța de judecata, care a apreciat ca aceasta proba este necesara si indispensabila soluționării prezentei cauzei, este cat se poate de legal, firesc si moral, ca parata-recurenta, care a si căzut in pretenții, sa suporte, cu titlu de cheltuieili de judecata, suma de 2880 lei reprezentând onorar expert.
In final, in ceea ce privește motivul invocat, conform căruia daca acțiunea acestuia a fost admisa parțial si cheltuieilile de judecata trebuiesc limitate proporțional, nu poate fi acceptat intrucat acțiunea sa a fost admisa in parte, nu pentru ca pretențiile formulate ar fi fost doar parțial admise sau doar parțial fondate ci datorita faptului ca acesta, prin acțiunea introductiva, a solicitat alternativ fie acordarea unui teren in schimb (in temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 18 / 1991, astfel cum acest articol a fost modificat prin Legea nr. 67/010), fie acordarea de despăgubiri, fiind evident faptul ca nu putea solicita admiterea cumulativa a celor doua cereri, iar instanța stabilind indreptatirea lui la masuri reparatorii s-a oprit asupra soluției acordării de despăgubiri.
Este evident ca in aceste condiții nu se impune reducerea cheltuieililor de judecata acordate, pentru considerentul ca acțiunea lui s-a admis in parte si nu integral.
Pentru a dovedi faptul ca suprafața de 1900 mp nu a făcut obiectul legilor naționalizării si prin urmare nu a ieșit niciodată din patrimoniul antecesorilor acestuia, adaugandu-se suprafețelor a cărei restituire se impune.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 C. proc. civ., îl va admite în parte pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat, respectiv stabilirea îndreptățirii reclamantului la despăgubiri pentru o suprafață mai mare decât cea solicitată, tribunalul îl socotește ca fiind întemeiat, având în vedere că în principiu și în materia fondului funciar prevalează principiul disponibilității celui deposedat de teren sau succesorilor acestuia.
Astfel, prin cererea formulată în temeiul Legii 247/2005 reclamantul G. Francisc, antecesorul reclamantului a solicitat în mod expres suprafața de teren agricol de 1,415 ha, în condițiile în care a precizat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 asupra unei suprafețe de 1,287 ha.
Este de remarcat faptul că în temeiul Legii 18/1991 din suprafața solicitată de defuncta G. M., soția antecesorului reclamantului, după defuncta Turos R.
, de 2,86 ha, suprafață cu care s-a înscris în CAP, i s-a validat doar 1,287 ha ca urmare a aplicării unei cote de reducere eliberându-se titlul de proprietate nr._ în favoarea lui G. M. și a antecesorului reclamantului pentru o suprafață de 1,2 ha, iar din suprafața deținută de către G. M. de 0,44 ha care a fost preluată de către CAP s-a validat 0,45 ha, dar cu toate acestea antecesorul reclamantului a obținut eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de 0,6313 ha potrivit TP_ emis în favoarea antecesorului recurentului.
Făcând un simplu calcul matematic rezultă că s-a solicitat în mod ferm suprafața de 1,415 ha, făcându-se o diferența aproximativă dintre suprafețele preluate de CAP de la persoanele arătate de 2,86+0,44=3,3 ha și suprafața validată în urma reconstituirii Legii 18/1991 de 1,287 ha+0,6313 ha=1,91831 ha (3,3 ha- 1,91831 ha=1,38 ha).
În justificarea solicitării unei suprafețe mai mari în prezentul litigiu față de cea efectiv solicitată prin cererea formulată în temeiul Legii 247/2005, recurentul a arătat că în realitate prin cel de-al doilea titlu de proprietate menționat anterior s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1900 mp din CF 21468
C. cu nr. top 13864/3/1 care a aparținut defunctei Turos R. și care era în circuitul civil nefiind cooperativizată, situație în care a făcut obiectul masei succesorale al persoanei menționate, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 1752/1990.
Sunt reale susținerile recurentului în sensul că potrivit înscrierilor din CF-ul menționat, în data de_ imobilul cu nr. top. 13864/3/1 în suprafață de 504 stjp a fost înscris în urma unui partaj voluntar realizat în favoarea defunctei Turos
R. și apoi în 1991 în baza certificatului de moștenitor arătat în favoarea lui G.
M. și în cele din urmă în favoarea antecesorului recurentului, însă T. ul apreciază că acest teren a făcut obiectul cooperativizării având în vedere cererea de înscriere ulterioară a defunctei datată _ ( fila 38 dosar fond), prin care a solicitat admiterea sa în colectiv cu suprafața totală deținută de 2,86 ha din care 1,12 ha arabil și 1,74 ha fânaț, terenul în discuție fiind arător.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite recursul promovat din perspectiva acestei critici, reducând îndreptățirea recurentului la despăgubiri strict în limita suprafeței solicitate în condițiile în care suprafața excedentară reconstituită nu se mai regăsea în circuitul civil fiind la rândul ei cooperativizată, înscrierile din CF necorespunzând realității cu atât mai mult cu cât au fost făcute în 1991.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, tribunalul îl socotește ca fiind neîntemeiat, cheltuielile de judecată acordate de către judecătorie constând doar în onorariu cuvenit expertului și nicidecum onorariu avocațial, expertiza fiind dispusă din oficiu pentru a se stabili dacă este posibilă restituirea în natură în condițiile în care prin întâmpinarea formulată ( fila 49) C. Locală a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii dacă vechiul amplasament este ocupat, deși recurentul a atașat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate copiile CF- urilor unde se regăsesc terenurile, astfel încât era posibilă identificarea tehnică a
terenurilor, cu atât mai mult cu cât, în aparatul propriu Comisa Locală are personal tehnic.
Art. 39 din HG 890/2005 stabliește că persoana îndreptățită are obligația depunerii schiței amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat, dar apreciem că în sistem de CF identificarea este realizată prin depunerea extras CF .
Este lipsită de relevanță împrejurarea că nu are patrimoiu propriu și nici personalitate juridică atâta timp cât potrivcit art.52 din Legea 18/1991 prevederile art.274 C.pr.civ. privind culpa procesuală din perspectiva cheltuielilor de judecată sunt pe depin aplicabile comisiilor locale.
Drept urmare, nu poate fi reținută culpa reclamantului nici chiar raportat la soluția de admitere în parte, expertiza fiind oricum necesară pentru verificarea amplasamentului.
Față de cele ce preced, tribunalul va modifica în parte sentința conform celor arătate anterior.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite in parte recursul declarat de parata C. M. PENTRU S.
D. DE P. P. A. T. C. -N. impotriva sentintei civile nr. 8577/2013 pe care o modifica partial in sensul acordarii despagubirilor pt. suprafata de 1,415 ha.
Mentine restul dispozitiilor sentintei. Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, L. M. |
RED./DACT./OT/CȘ_ /2 ex.
Jud. fond .F. M. Judecătoria Cluj-Napoca
L.M. 22 August 2013
| ← Decizia civilă nr. 461/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 612/2013. Fond funciar → |
|---|
