Decizia civilă nr. 423/2013. Fond funciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

cod operator 4204

DECIZIE CIVILĂ Nr.423/R

Ședința publică din 27 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.

J. ecător A. S. -T.

J. ecător D. T.

G. ier A. S.

Pe rol este soluționarea recursului civil formulat de pârâta B. R. cu domiciliul în B. M., A. R., nr. 6/5, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6239/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_ apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6239/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a admis cererea în nulitate absolută și cererea de rectificare de carte funciară, introduse de reclamantele F. V. și B. V.

A., în contradictoriu cu pârâtele C. locală T. M. de Fond F. ,

C. J. M. de fond funciar și B. R. .

S-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 10686/_ eliberat pârâtei B. R. de către C. J. M. de fond funciar, în măsura suprafeței de 369 mp, delimitată grafic în anexele 2-3 la Raportul de expertiză inițial întocmit de dl. expert A. A., de conturul 10-B-6-7-A-10 și identificată conform anexei varianta 1 ce constituie Completarea nr. 1 la același raport, în CF nr. 784 T. M. sub nr. topo. 126/8/1 (107 mp) și nr. topo. 127/5/1 (247 mp), devenite nr. cadastral 50216 UAT T. M. și sub nr. topo. 127/5/2/1 (15 mp).

S-a dispus radierea dreptului de proprietate întabulat în favoarea pârâtei

B. R. pentru suprafața de 369 mp, delimitată grafic în anexele 2-3 la Raportul de expertiză inițial întocmit de dl. expert A. A., de conturul 10- B-6-7-A-10 și identificată conform anexei varianta 1 ce constituie Completarea nr. 1 la același raport, în CF nr. 784 T. M. sub nr. topo. 126/8/1 (107 mp) și nr. topo. 127/5/1 (247 mp), devenite nr. cadastral 50216 UAT T. M. și sub nr. topo. 127/5/2/1 (15 mp).

S-a dispus reînscrierea aceleiași suprafețe de 369 mp, în CF nr. 784 T.

M., pe vechiul proprietar.

S-a respins cererea conexată având ca obiect anulare proces-verbal de punere în posesie și revendicare imobiliară, formulată de reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâtele F. V., B. V. A., R. S., F.

D. R., toti cu domiciliul în T. M., nr. 114 (fost nr. 72), județul M. ,

C. locală T. M. de Fond F., C. J. M. de fond funciar.

A fost obligată pârâta B. R. și C. locală T. M., în solidar, să plătească reclamantelor suma de 2250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea inițial înregistrată la data de_, sub nr._ ,

reclamantele F. V. și B. V. A., în contradictoriu cu pârâtele

C. L. de fond funciar T. M. i, C. J. M. și B. R., au solicitat a se constata nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr. 10686/_

, eliberat celei din urmă pârâte, în măsura suprafeței de 354 mp teren intravilan, aceeași cerere privind și Procesul-verbal de punere în posesie nr. 541/2008.

S-a solicitat radierea dreptului de proprietate al aceleiași pârâte, pentru aceeași suprafață de 354 mp, înscrisă în CF nr. 784 T. M., sub nr. topo 126/8/1 (107 mp) și nr. topo 127/5/1 (247 mp), transcrisă în CF nr. 50216 UAT

T. M. i, urmată de reînscrierea aceleiași suprafețe în CF nr. 784, pe vechiul proprietar. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin Decizia civilă nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., pronunțată între aceleași părți, în calitatea lor de moștenitori ai părților inițiale, s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului reclamantelor, F. Victor, pentru suprafața de 800 mp teren aferent casei de locuit situate în T. M. i, nr. 139/a, identificat cu nr. topo 127/3 și 126/5, fiind dobândit de la autoarea pârâtei B. R., numita Govor Irina, conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3583/_

, dispunându-se eliberarea titlului de proprietate cu privire la această suprafață, pe numele autorului reclamantei.

S-a învederat că pentru punerea în posesie a fost necesară o nouă judecată, în cadrul căreia s-a dispus în sensul solicitat, prin Sentința civilă nr._ a Judecătoriei B. M., pronunțată în Dosarul nr._, soluția fiind pronunțată în baza expertizei efectuate în cauză, însă la data punerii efective în posesie (_ ), s-a constatat că, pentru jumătate din suprafața reconstituită, fusese eliberat pârâtei B. R., după ce s-a efectuat punerea în posesie a acesteia, conform Procesului-verbal nr. 541/2008, titlul a cărui

nulitate s-a cerut a se constata, această împrejurare fiind apreciată de reclamante ca fiind relevantă pentru a deduce reaua-credință a pârâtelor C.

L. și B. R. .

S-a mai învederat că terenul în litigiu a făcut parte din numerele topografice inițiale 126/5 și 127/3, ce au fost dezmembrate de-a lungul timpului în nr. topo 127/4; 127/5; 126/7; 126/8. În fine, s-a arătat că pârâta B. R. a întabulat dreptul de proprietate astfel dobândit.

În drept s-au invocat dispozițiile L. nr. 18/1996 și art. 274 C.pr.civ. Pentru primul termen de judecată s-a depus cerere completatoare,

solicitându-se a fi radiat dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului intravilan cu suprafața de 354 mp, și din CF nr. 50216 UAT T. M. i, nr. topo 126/8/1 și 127/5/1, devenite nr. cad. 50216.

Pârâta C. L. T. M. a depus întâmpinare învederând că a efectuat punerea în posesie a reclamantelor conform Sentinței civile nr. 5196/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr._, cu respectarea configurației amplasamentului ce a rezultat din expertiza efectuată în această cauză. A învederat că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei, în același sens fiind și întâmpinarea depusă de C. J. M. .

Prin întâmpinarea depusă de această pârâtă, B. R., s-a solicitat respingerea cererii reclamantelor, cu cheltuieli de judecată. S-a solicitat a se pune în vedere reclamantelor să indice temeiul de drept al cererilor, iar în continuare s-a prezentat istoricul terenului în litigiu, pârâta susținând, în esență, legalitatea actelor contestate de reclamante, întrucât autoarea sa a vândut casa înscrisă în CF nr. 784 T. M. i, fără a vinde și terenul aferent, regimul acestuia fiind reglementat de dispozițiile L. nr. 58 și nr. 59 din 1974, iar de la data vânzării și până în prezent, părțile au folosit terenul conform delimitării făcute prin gard.

Prin cererea conexată (Dosarul nr._ ), reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâții F. V., B. V. A., R. S., F.

D. R., precum și în contradictoriu cu pârâtele C. L. T. M. i și C.

J. M., a solicitat astfel: să îi fie lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața aproximativă de 400 mp, aflată în proprietatea sa conform TP nr. 10686/_ și înscrisă în CF nr. 50216 T. M. sub nr. cad. 50216 (fost nr. topo 126/6/1; 126/8/1; 127/5/1); să se constate nulitatea absolută a Procesului-verbal de punere în posesie nr. 662/_, încheiat de C. L. T.

M. pentru primii trei pârâți, continuatori ai autorului lor, F. Victor, decedat; să se dea preferință titlului pârâtei. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei cereri, reclamanta B. R. a arătat că autoarea sa a făcut cerere la Legea nr. 18/1991, pentru terenul cu suprafața de 4.344 mp, de care a fost deposedată anterior anului 1990, cererea fiind continuată de reclamantă în baza L. nr. 247/2005, fiindu-i eliberat TP nr. 10626/_, după ce s-a efectuat punerea în posesie conform Procesului-verbal nr. 541/_

S-a mai arătat că pe terenul revendicat se află construită o casă de vacanță, încă din anul 1976, notată în cartea funciară și delimitată prin gard de vecini, însă la data de_, constatând blocat întregul front stradal, s-a adresat cu plângere la Poliția T. M. i, care i-a comunicat împrejurarea potrivit căreia C. L. a fost obligată să pună în posesie pe vecina reclamantei, F. V., pentru terenul cu o suprafață de 800 mp, identificați parțial pe terenul reclamantei din cauza conexată, și ocupată în parte de construcția numită "casă de vacanță";.

A mai arătat reclamanta că, prin adresa Comisiei L. T. M. nr. 2058/_, i s-a comunicat că punerea în posesie s-a efectuat în baza Sentinței civile nr. 5196/2009 a Judecătoriei B. M., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 97/R/2010 a T. ui M., față de care reclamanta a invocat inopozabilitatea întrucât nu a fost parte în acest proces.

S-a învederat în continuare că autorului pârâților, F. Victor, i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru o suprafață de 1.783 mp, ce a fost redusă, prin Hotărârea Curții de Apel C., la suprafața de 800 mp "aferentă casei";, fără însă a fi modificate hotarele laterale ale terenului, reducerea suprafeței vizând terenul în adâncime și recunoașterea reciprocă a vecinătăților, împrejurare ce nu justifică schimbarea poziționării terenului în detrimentul dreptului reclamantei.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 27 din Legea nr. 18/1991, art. 111 din Legea nr. 169/1997, art. 480-481 C.civ., art. 274 C.pr.civ.

Pârâtele C. L. T. M. i și C. J. M., prin întâmpinările depuse în dosarul conexat au învederat că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

După conexare, pârâtele F. V. și B. V. A., au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei B. R. din cauza conexată (f. 151-154).

În apărare s-a subliniat opozabilitatea față de reclamantă a Deciziei civile nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., iar această decizie a stat la baza Sentinței civile nr. 5196/2009 a Judecătoriei B. M., cu privire la care reclamanta a invocat inopozabilitatea, redându-se în continuare considerente din cuprinsul deciziei evocate, pe baza cărora s-a concluzionat în sensul că reclamanta din cererea conexată, prin acțiunea sa, încearcă eludarea deciziei Curții de Apel C. .

S-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei R. S., renunțătoare la moștenirea tatălui, conform Certificatului de moștenitor nr. 31/2000, atașat la întâmpinare (f. 155).

La termenul din_, s-a depus cerere de recuzare a judecătorului cauzelor conexate, autorul cererii fiind B. R. (f. 172-173).

Cererea de recuzare a fost admisă, iar după repartizarea aleatorie a cauzelor conexate, acestea s-au înregistrat sub numărul unic de Dosar _

Examinând cererile conexate și apărările formulate, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil, instanța a reținut cele ce urmează:

1. Cu privire la cererea reclamantelor F. V. și B. V. A., formulată în contradictoriu cu pârâta B. R. și Comisiile de fond funciar, instanța a constatat că, solicitându-se constatarea nulității absolute parțial a titlului de proprietate eliberat pârâtei B. R., inițial pentru suprafața de 354 mp si ulterior, după efectuarea lucrării de expertiză, pentru cea de 369 mp, această cerere reprezintă o continuare a altor procese.

Primul dintre aceste procese s-a desfășurat între autorii părților persoane fizice, F. Victor, autorul reclamantelor și Govor Irina, autoarea pârâtei B.

R., Govor Irina solicitând constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate eliberat defunctului F. Victor, în sensul diminuării suprafeței atribuite, aceea de 1.783 mp, la suprafața de 154 mp.

Prin Sentința civilă nr. 908/_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în Dosarul nr. 4929/1998 (atașat), s-a admis cererea reclamantei Govor Irina, autoarea pârâtei B. R. din prezenta cauză, sentința fiind menținută prin Decizia civilă nr. 1090/A/_ a T. ui M., pronunțată în Dosarul nr. 2652/1999 (atașat).

Autorul reclamantelor din prezenta cauză, F. Victor, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, iar Curtea de Apel C., prin Decizia civilă nr. 1347/2000, pronunțată în Dosarul nr. 1089/2000 (atașat), a admis recursul, a casat Decizia civilă nr. 1090/A/_ pronunțată în Dosarul nr. 2652/1999 al T. ui M. și, rejudecând pricina, a admis apelul declarat de pârâtul F. Victor contra Sentinței civile nr. 908/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul civil nr. 4929/1998, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei Govor Irina, prin moștenitoarea B. R.

, dispunându-se: "(…)anularea titlului de proprietate nr. 60444/4 eliberat de C.

J. M., la_, pe numele lui F. Victor, prin diminuarea suprafeței terenului intravilan aferent casei de locuit din T. M. i, nr. 193/a, de la 1.783 mp la 800 mp, cât reprezintă suprafața parcelelor cu nr. topo 127/3 și 126/5 înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina conform contractului autentic de vânzare-cumărare autentificat sub nr. 3583/_ și obligă pe pârâta C. J. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să-i elibereze pârâtului F. Victor un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 800 mp";.

Întrucât decizia din care s-a citat dispozitivul nu a fost pusă în executare, reclamantele F. V. și B. V. A., au solicitat, în cadrul unui al doilea proces, obligarea Comisiei Locale T. M., să efectueze punerea în posesie conform deciziei evocate.

În cadrul acestui al doilea proces, pârâta B. R. nu a fost parte, astfel că a invocat inopozabilitatea Sentinței civile nr. 5196/_ a Judecătoriei B.

M., pronunțată în Dosarul nr._ (atașat), definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 97/R/_ a T. ui M. .

Instanța nu a primit această apărare a pârâtei B. R., întrucât, chiar reținând că sentința de punere în posesie a reclamantelor constituie numai un mijloc de probă față de această pârâtă, constituind un res inter alios acta, prin considerentele și probele în baza cărora s-a pronunțat, nu a făcut altceva decât

să concretizeze Decizia civilă nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., ce este deplin opozabilă pârâtei B. R., materializând suprafața de 800 mp teren "cât reprezintă suprafața parcelelor cu nr. topo 127/3 și 126/5 înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina conform contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3583/_ _";.

Prima instanță a reținut că nu este chemată să lămurească înțelesul/ întinderea dispozitivului deciziei evocate și, cu atât mai puțin sunt chemați experții ce au efectuat lucrările de expertiză în prezenta cauză și în cauza având ca obiect punere în posesie cu privire la suprafața de 800 mp, a reclamantelor

F. V. și B. V. A., astfel încât au fost înlăturate și apărările pârâtei B. R. privitoare la înțelesul și întinderea ce trebuie atribuite Deciziei nr. 1743/2000 a Curții de Apel C. .

S-a apreciat că pârâta B. R. nu ar putea invoca în prezenta cauză nici apărările ce nu le-a invocat în cauza finalizată cu aceeași Decizie nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., care este învestită cu prezumția absolută de legalitate și veridicitate, astfel încât se impune părților cu putere de lucru judecat, fiind de observat că autoarea sa este cea care, după șapte ani de la crearea unei anumite situații juridice, a solicitat modificarea acesteia, prin cererea de anulare a titlului autorului reclamantelor.

Astfel, însăși autoarea acestei pârâte, după ce a obținut o suplimentare a validării cererii sale de reconstituire "după șapte ani de la apariția și punerea în aplicare a L. nr. 18/1991";, așa cum a reținut Curtea în decizia sa (pct. 4, al 2-lea paragraf), a chemat în judecată pe autorul reclamantelor, susținând că în cuprinsul suprafeței suplimentar validate (5.691 mp), este cuprinsă și suprafața de 1.783 mp situată în intravilanul localității T. M., aferentă gospodăriei de la nr. 193/a, susținere față de care, chiar statuând Curtea în sensul că nu îi este opozabilă pârâtului F. u Victor acea HCJ M. nr. 9486/_, prin care s-a suplimentat suprafața de 1,81 ha inițial atribuită autoarei pârâtei, a anulat titlul pârâtului, în măsura ce a rezultat din probele analizate de instanța de recurs.

Prin aceeași Decizie nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., s-a dispus obligarea Comisiei J. ețene M. de a elibera un nou titlu de proprietate pârâtului F. Victor, pentru suprafața de 800 mp teren "cât reprezintă suprafața parcelelor cu nr. topo 127/3 și 126/5 înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina conform conform contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3583/_ (…)";.

Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. III alin. 1 lit. c) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale

L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;(…).

Prin Decizia nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., pronunțată în contradictoriu cu pârâta din cererea aici analizată, s-a statuat în sensul că reducerea suprafeței din titlul eliberat autorului reclamantelor se va face la 800 mp "cât reprezenta în sensul art. 23 alin. 2 al L. fondului funciar terenul aferent construcției înstrăinate la 29.nov.1975";

Prin expertiza topografică efectuată în cauză de dl. expert A. A. (f. 173-189), s-a identificat suprafața de 800 mp aferentă parcelelor cu nr. topo 127/3 și 126/5 din CF nr. 784 T. M. i, înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina, fiind redată grafic această suprafață în anexa 1 la raport (f. 181), delimitate de conturul 1-2-5-6-7-8-9-10-4-1, expertul menținând numerotarea folosită de dl. expert P. oviciu C. G., în Dosarul nr._, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 5196/_ de punere în posesie a reclamantelor.

S-a identificat apoi acea suprafață de teren înscrisă în TP nr. 10686/_

, eliberat pârâtei B. R., care se suprapune cu terenul atribuit reclamantelor prin Decizia civilă nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., delimitată grafic în anexele 2-3 la raport (f. 182), de conturul 10-B-6-7-A-10, întinderea suprapunerii fiind de 369 mp.

Așadar, pârâta B. R. nu era îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren strict individualizat și pentru care fusese recunoscut dreptul de proprietate al autorului reclamantelor, prin hotărâre judecătorească irevocabilă și opozabilă atât acestei pârâte, cât și pârâtelor C. locală de fond funciar T. M. și C. J. M., care au fost părți în procesul finalizat cu Decizia nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., fiind indiferentă pentru soluționarea cauzei existența construcției asupra căreia pârâta B. R. a afirmat un drept de proprietate, regimul juridic al acesteia fiind guvernat de alte reguli de drept, ce nu sunt incidente în cauză, raportat la limitele învestirii.

Pentru motivele expuse, instanța a reținut ca nefiind legală eliberarea Titlului de proprietate nr. 10686 din_ pârâtei B. R. pentru suprafața totală de 2 ha 829 mp, în măsura în care suprafața de 3.796 mp cuprinde pe cea de 369 mp, identificată prin numerele topografice dezmembrate din numerele topografice la care se referă Decizia nr. 1743/2000 a Curții de Apel C. și delimitată grafic în anexa 2 la raportul de expertiză (f. 182), de conturul 10-B- 6-7-A-10.

Raportat la considerentele ce preced, reținând nelegalitatea titlului pârâtei pentru terenul cu suprafața de 369 mp, cu privire la care, anterior, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a dispus în favoarea autorului reclamantelor, instanța a admis cererea reclamantelor F. u V. și B. V. A. și a constatat nulitatea absolută a TP nr. 10686/_, în măsura suprafeței de 369 mp, delimitată grafic în anexele 2-3 la Raportul de expertiză inițial întocmit de dl. expert A. A., de conturul 10-B-6-7-A-10 și identificată conform anexei varianta 1 ce constituie Completarea nr. 1 la

același raport, în CF nr. 784 T. M. sub nr. topo. 126/8/1 (107 mp) și nr. topo. 127/5/1 (247 mp), devenite nr. cadastral 50216 UAT T. M. și sub nr. topo. 127/5/2/1 (15 mp), urmând ca, pe cale de consecință, să se dispună și radierea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață, cu reînscrierea aceleiași suprafețe de 369 mp, în CF nr. 784 T. M., pe vechiul proprietar, instanța reținând că diferența dintre cele două suprafețe, cea de 369 mp si cea de 354 mp, înscrisă în CF nr. 784 T. M., sub nr. topo 126/8/1 (107 mp) și nr. topo 127/5/1 (247 mp), transcrisă în CF nr. 50216 UAT T. M., rezultă din împrejurarea că pârâta B. R. nu a întabulat întreg dreptul său de proprietate, conform concluziei nr. 5 din raportul de expertiză (f. 176).

2.În ce privește cererea conexată, formulată de reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâții F. V., B. V. A., R. S., F.

D. R., C. locală de fond funciar T. M. și C. J. M., instanța, având în vedere soluția dată primei cereri analizate, a dispus respingerea acesteia, sub aspectul tuturor capetelor de cerere, pentru considerentele ce au fost deja expuse în cele ce preced.

Astfel, reținând că Procesul-verbal de punere în posesie nr. 662/_ a fost emis în baza unei hotărâri judecătorești, instanța a reținut că acesta a fost valabil întocmit, fiind avută în vedere expertiza efectuată în Dosarul nr. _

Motivul invocat de reclamanta B. R., în sensul inopozabilității Sentinței civile nr. 5196/_, pronunțată în dosarul referit, nu este un motiv de nulitate suficient prin el însuși, câtă vreme, în contradictoriu cu însăși reclamanta B. R., s-a statuat, în mod definitiv și irevocabil, prin Decizia civilă nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pentru care s-a efectuat punerea în posesie, al autorului pârâtelor F. V. și B. V. A. din cauza conexată.

Sub aspectul cererii de revendicare, instanța a pus în discuție interesul acestei cereri, raportat la împrejurarea că terenul revendicat se află în posesia reclamantei B. R. .

Instanța a constatat că a devenit de prisos a se mai analiza interesul acestei cereri, întrucât, analizându-se cu prioritate, valabilitatea titlului în baza căruia s-a formulat cererea de revendicare, s-a constatat că acesta nu a fost legal eliberat, în măsura înseși a suprafeței revendicate, care nu poate fi decât aceea cu privire la care expertul a demonstrat suprapunerea, astfel cum s-a argumentat cu prilejul examinării cererii de constatarea nulității absolute și parțiale a acestuia și, având în vedere soluția dată acestei cereri, pe cale de consecință, s-a dispus respingerea acțiunii în revendicare.

În fine, cererea de a se acorda preferință titlului reclamantei B. R., a fost apreciată de instanță, a nu fi o veritabilă cerere, ci numai un efect al procedeului de comparare a titlurilor părților în cadrul unei acțiuni în revendicare, iar prin considerentele ce preced s-a argumentat de ce nu s-a preferat titlul reclamantei din cererea conexată.

Pentru aceleași argumente nu s-au valorificat nici declarațiile martorilor ascultați, instanța reamintind că este indiferentă pentru soluționarea cauzei

existența construcției asupra căreia pârâta B. R. a afirmat un drept de proprietate, regimul juridic al acesteia fiind guvernat de alte reguli de drept, ce nu sunt incidente în cauză, raportat la limitele învestirii.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în baza art. 274 C.pr.civ., instanța a admis numai cererea reclamantelor F. V. și B. V. A., obligând pârâta B. R. și C. L. T. M., în solidar, la plata sumei de 2250 lei, reprezentând onorariu avocat (800 lei) și ½ parte din onorariul expertului achitat de către această reclamantă (1450 lei, compusă din onorariu provizoriu de 500 lei - f. 86, 725 lei diferența de onorariu stabilită în sarcina reclamantelor prin încheierea din_ - f. 163, neputând fi pusă în sarcina paratelor suma de 60 lei achitată de reclamante în plus - f.161, 225 lei diferența onorariu), instanța reținând culpa procesuală numai în sarcina acestor pârâte, ambele știind că prin punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în beneficiul pârâtei B. R., se aduce atingere puterii de lucru judecat a Deciziei civilă nr. 1743/2000 a Curții de Apel C., prin care parte din terenul înscris în titlu fusese deja atribuit altei persoane.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta (reclamantă în cererea conexă) B. R., solicitând admiterea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. (3) și al. (7). art. 304 indice 1 și 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ., modificarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se respingă acțiunea înaintată de reclamantele pârâte F. V. și B. V. A. și să se admită acțiunea înaintată de recurentă.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu art. 312 al. (5) C.Pr.Civ.. instanța neintrând în cercetarea fondului privind capătul de petit de constatare a nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 541/2008 al recurentei.

În motivarea recursului s-a învederat că sentința pronunțată este nelegală și neîntemeiată, fiind dată cu încălcarea flagrantă a normelor procedurale și a dispozițiilor legale privind Legea F. F., cu ignorarea probațiunii complexe administrate în cauză și a efectelor pe care o asemenea hotărâre le-ar putea produce, raportat la starea de fapt și la respectarea art. 1 din Protocolul C.E.D.O., a art. 6 C.E.D.O. și Constituției României privind garantarea dreptului de proprietate.

Reccurenta înțelege să critice sub aspect procedural sentința atacată, invocând aplicarea art. 304 pct. 7 C.Pr.Civ. care prevede: "Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". În speță, acest text se aplică sub aspectul motivării insuficiente, chiar a lipsei acesteia, raportat la respingerea acțiunii introduse de recurenta-reclamantă, având ca obiect: revendicare, nulitate proces-verbal de punere în posesie, comparare titluri.

Instanța a considerat că dacă a motivat acțiunea de admitere a constatării nulității absolute parțiale, sub aspectul suprafeței de 369 mp, aceleași argumente se aplică ad literam și în totalitate și acțiunii sale, fără a intra într-o motivare expresă. în fapt și în drept, cu indicarea judicioasă a

motivelor care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile recurentei și mijloacele de apărare.

Potrivit art. 261 al. (5) C.Pr.Civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

In acest sens, Înalta Curte a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Decizia nr. 3338 din 11 aprilie 2011 - Secția Civilă).

In dispozitivul hotărârii nici măcar nu se menționează respingerea petitului distinct privind compararea titlurilor, nefiind motivată hotărârea prin considerente sub acest aspect.

Instanța a apreciat că cererea (petitul) de acordare a preferinței titlului recurentei nu este o veritabilă cerere, ci doar un efect al procedeului de comparare a titlurilor părților în cadrul unei acțiuni în revendicare, iar prin considerentele ce preced s-a argumentat de ce nu s-a preferat titlul reclamantei din cererea conexată." Din analiza hotărârii pronunțate nu rezultă însă, în considerentele hotărârii motivele pentru care instanța a respins acest petit contrar probelor administrate (martori, schițe, acte de proprietate, interogatorii). De altfel, însăși instanța recunoaște că nu valorifică probațiunea administrată, dar cu motivarea că aceasta "este indiferentă pentru soluționarea cauzei". Instanța, deviind de la conținutul probațiunii administrate, motivează hotărârea cu o afirmație privind un aspect care nici măcar nu a fost pus în discuție de părțile litigante. și anume că "existența construcției asupra căreia recurenta a afirmat că are un drept de proprietate, are un regim juridic guvernat de alte reguli". Menționează că dreptul de proprietate al antecesoarei sale, continuat de recurentă ca și succesoare asupra construcției era înscris în cartea funciară încă din anul 1978 și instanța nu a fost investită de partea adversă cu un petit de contestare a acestui drept, ca atare recurenta nu avea niciun interes să pună în discuție dreptul său de proprietate asupra construcției.

Recurenta a mai precizat că instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a petitului de revendicare formulat prin acțiunea lui B. R., care a fost pusă în discuția părților, dar care nu a fost soluționată, cu motivarea că "a devenit de prisos a se mai analiza interesul acestei cereri". Instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes raportat la împrejurarea că terenul este momentan în posesia recurentei și motivează nepronunțarea pe această excepție pe ideea că, din moment ce aceasta consideră că titlul nu a fost legal eliberat pentru suprafața revendicată, a devenit de prisos pronunțarea instanței pe excepție.

Instanța, fără a se pune în discuție de către nicio parte și nici de instanță însăși, existența vreunui petit sau cereri separate privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului Deciziei 1347/2000 a Curții de Apel C. se consideră de jure învestită și motivează respingerea acțiunii recurentei pe lipsa de investire a instanței de către recurentă cu privire la întinderea și înțelesul dispozitivului deciziei invocate. Paradoxal, instanța prin întreaga motivare, explică înțelesul Deciziei Curții de Apel așa cum îl consideră de cuviință, argumentându-și astfel hotărârea, citând constant din această decizie.

În ceea ce privește invocarea inopozabilității Sentinței Civile 5196/_ a Judecătoriei B. M. . pronunțată în dosar nr._ privind obligarea Comisiei la punerea în posesie a reclamantelor pârâte, ridicată de recurentă, instanța a considerat-o inaplicabilă în speță pentru că sentința pronunțată respectă întrutotul Decizia nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., la care a fost parte recurenta.

S-a apreciat absurdă această motivare fiind și o încălcare a dreptului elementar de exercitare a apărării părții, în condițiile în care faptul neparticipării terțului la proces (a recurentei B. R. ) nu dă posibilitatea acestuia să demonstreze în contra adevărului judiciar reținut de instanță.

Inopozabilitatea reprezintă acea sancțiune care lipsește actul jurisdicțional de aptitudinea sa de a fi opus, ca existență si ca efecte substanțiale, terțelor persoane, pentru că actul îl prejudiciază, procesul fiind disimulat, necorespunzând unor raporturi litigioase reale între părți, ci intenției acestora de a-i frauda pe terți, așa cum s-a întâmplat în speță.

Prin înlăturarea inopozabilității de către instanță pe baza acestui raționament fals, care a dus la formarea unei convingeri greșite, recurenta a fost lipsită de considerarea hotărârii ca neavenită, în condițiile exercitării unei probațiuni complexe în care, însă, instanța i-a opus prin propria hotărâre, de o manieră incontestabilă, înlăturarea probelor, aprecierea acestora și efectul lor asupra situației faptice și juridice, fiind lipsită de posibilitatea ca elementele noi aduse și dovedite de recurentă în dezbateri să fi fost luate în considerare in mod legal, elemente care ar fi condus la o altă soluție, în sensul admiterii acțiunii recurentei și respingerii acțiunii reclamantelor pârâte.

Deși pe parcursul procesului s-a pus în discuție și admis, chiar la început, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților R. S. și F. D. R.

, instanța nu a luat act de acest aspect, respingând acțiunea și față de aceștia cu aceeași motivare.

Recurenta a mai învederat că înțelege să critice hotărârea sub aspectul art. 312 al. (5) C.Pr.Civ. instanța nu a intrat în cercetarea fondului și nu s-a pronunțat pe petitul reclamantei privind constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie al recurentei, nr. 541/2008, solicitat de reclamante prin primul petit al acțiunii acestora. Prin concluziile scrise și cuvântul pe fond, a învederat motivele pentru care se impune a fi respinsă și acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal al recurentei de punere în posesie pentru suprafața de 369 mp. având în vedere că prin Decizia Curții de Apel 1347/2000 în dosar 1089/2000 de care se

prevalează reclamantele pârâte nu a fost stabilit amplasamentul, ci doar diminuarea suprafeței terenului intravilan aferent casei de locuit a acestora, de la 1783 mp la 800 mp. cât reprezintă suprafața parcelelor cu nr. top 127/3 și 126/5, înstrăinate de antecesoarea acesteia, conform contractului autentic de vânzare-cumpărare, așadar în interiorul perimetrului amplasamentului reconstituit prin titlul de proprietate nr. 60444/4 lui F. Victor, amplasament ce a făcut obiectul procesului verbal de punere în posesie din_ . Anexa nr. 11 din Completarea nr. 2 la Raportul de Expertiză efectuat de expert ing. A.

A., în care este redată hașurat configurația din procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1783 mp confirmă acest fapt.

Recurenta a susținut că procesul-verbal de punere în posesie eliberat recurentei a respectat amplasamentul vechi pe care Govor Irina 1-a avut încă de la formarea parcelei sale. Existența frontului distinct la stradă al recurentei a fost delimitat clar de gardurile diferite, de stâlpii acestora până la momentul introducerii acțiunii, aceștia necontestând niciodată frontul la stradă, front care a fost atestat de toate expertizele efectuate și de martorii audiați în cauză și de punerea în posesie în anul 1993 a familiei F., care a acceptat-o fără a ataca în instanță amplasamentul. Așadar, față de aspectele invocate și probate, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. III din Legea 169/1997 pentru constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie.

Recurenta a mai criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalității prevăzute dc art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ. și al netemeiniciei conform art. art. 304 indice 1 C.Pr.Civ., învederând că instanța se contrazice în considerente, făcând astfel o greșită interpretare și aplicare a legii, în contextul în care reține la pag. 6 din hotărâre - alineatul 2. că Govor Irina a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat defunctului F. Victor în sensul diminuării suprafeței atribuite, aceea de 1783 mp la suprafața de 154 mp și la alineatul 4, citând din Decizia Civilă nr. 1347/2000 pronunțată de Curtea de Apel C. în dos. 1089/2000, că "anularea titlului de proprietate eliberat pe numele lui F. Victor prin diminuarea suprafeței terenului intravilan aferent casei de locuit din T. M. nr. 193/a de la 1783 mp la 800 mp, înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina conform contractului autentic de vânzare- cumpărare nr. 3583/1975, în care s-a vândut construcția "parte din casă"" și ulterior, la pag. 8 din hotărâre, aplică din proprie inițiativă, (nu la investirea instanței cu acest temei juridic de către reclamantele pârâte) art. III al. (1) lit.

c) din Legea 169/1997, considerând "nelegală eliberarea titlului de proprietate nr. 10686/2008 al recurentei pentru suprafața totală de 2 ha 829 mp în măsura în care suprafața de 3796 mp cuprinde pe cea de 369 mp", instanța însăși având dubii asupra suprafeței de 3796 mp cuprinsă în suprafața de 2 ha 829 mp, pe care o consideră nelegală.

De altfel, întreaga motivare a instanței vis-a-vis de constatarea nulității absolute parțiale a titlului recurentei în baza art. III al. (1) lit. c) din Legea 169/1997 se întemeiază pe interpretarea proprie și citarea Deciziei 1743/2000 a Curții de Apel C. .

Recurenta a precizat că din analiza conținutului art. III al. (1) lit. c) din Legea 169/1997, a rezultat că acesta se aplică doar în situațiile în care actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților nu vizează art. 23 din Legea F. F. . Condițiile cumulative pentru incidența acestui caz de nulitate sunt acelea că la data reconstituirii dreptului de proprietate terenul să fie revendicat de foștii proprietari, să existe un act de reconstituire în favoarea unor persoane neîndreptățite și să privească terenurile din intravilan.

Recurenta a susținut că nu sunt incidente prevederile acestui articol, având în vedere următoarele aspecte: recurenta, în calitate de succesoare conform certificatului de moștenitor nr. 99/2009 - nepoată de soră - a mătușii mele Govor Irina (născ. Săsăran), persoană care a fost îndreptățită să i se reconstituie terenul deținut în proprietate și care a făcut obiectul L. 18/1991, a continuat cererea introdusă de antecesoarea sa, conform L. 247/2005 prin emiterea Procesului-Verbal de punere în posesie și a Titlului de Proprietate, declanșate prin cererea la Legea 18/1991 și Hotărârea Comisiei J. ețene de către Govor Irina.

Prin cererea introdusă cu nr. 1723/_ la Legea 18/1991, adresată Comisiei Locale, Govor Irina a solicitat suprafața de 23.691 mp, iar C. L. a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 18.100 mp. În această cerere (existentă la fila 59 din dos. 4929/1998. atașat în probațiune prezentului dosar), aceasta a solicitat în intravilanul localității terenurile cuprinse în CF 784. 785 T. M. . top 127/5. 126/7 și 126/6. Aceasta a formulat contestație pentru diferența de suprafață de 5691 mp. iar C. J., prin Hotărârea nr. 9486/_ (f. 3 dos. 4929/1998), a validat această suprafață, înscriind-o pe Govor Irina în tabelul anexă corespunzător, dovedind întinderea dreptului de proprietate.

Terenul care a făcut obiectul legii 18/1991 a constituit inițial proprietatea bunicului său, Săsăran P., iar după decesul acestuia, a revenit soției acestuia Săsăran Terezia și copiilor lor. Acest teren avea o suprafață de 2 iugăre 552 stj.p. cu casă de locuit și construcții gospodărești, constând în pivniță și podul casei, cu nr. top. 126. 127 înscrise în CF 116. transcris ulterior în CP 784. După decesul soției, moștenirea de mai sus a fost transmisă integral celor 3 copii: Govor Irina, C. C. ia și Săsăran I. Sena și Degeratu C. ia V., în calitate de succesori ai celui de-al treilea copil.

In baza sentinței judecătorești nr. 194/1971 pronunțată în dos. 2342/1969, care a avut la bază schița întocmită de ing. Pintea Ion, lui Govor Irina (născ. Săsăran) îi revin terenurile cu nr. top 126/5 - în suprafață de 286 mp și 127/3 - în suprafață de 514 mp, pe aceste terenuri fiind înscrisă și construcția parte din casă.

In data de_, Govor Irina a dezmembrat terenul aferent construcției

"parte din casă" prin schița 284/1975 întocmită de ing. Novotny Rudolf după cum urmează: terenul cu număr top 127/3 în suprafață de 514 mp s-a lotizat în două parcele:

parcela cu număr top nou 127/4 în suprafață de 124 mp aferent construcției "parte din casă"
parcela cu număr top nou 127/5 în suprafață de 390 mp
- terenul cu număr top 126/5 în suprafață de 286 mp s-a lotizat în două parcele:
parcela cu număr top nou 126/7 în suprafață de 30 mp aferent construcției "parte din casă"
parcela cu număr top nou 126/8 în suprafață de 256 mp

Recurenta a subliniat că ambele schițe la care a făcut referire mai sus și care dovedesc modul în care a fost dezmembrat terenul și data când a avut loc această dezmembrare, nu au existat ca mijloc de probă depuse în dosarul nr. 1089/2000 privind Decizia Curții de Apel nr. 1347/2000, ele aflându-se în dosarul nr._, la filele 40 -49, împreună cu dosarul notarial care a avut la bază contractul autentic de vânzare-cumpărare, decizia de trecere a terenului la Stat, cu anexele aferente. De asemenea, dovedește și configurația terenului în lungime.

Practic, terenul în discuție a fost solicitat încă din 1991 de antecesoarea recurentei și încă o dată din 2005 (f. 41 dos. fond funciar în dos._ ), în calitate de moștenitoare, de către recurentă, conform îndrumărilor Comisiei Locale și dat fiind decesul antecesoarei Govor Irina, în anul 2000.

Așa cum a rezultat și din raportul de expertiză întocmit de exp. ing. A.

A. (f. 173 - 190. dos._ ) - obiectivul 8 - terenul în suprafață de 3796 mp înscris în titlul de proprietate eliberat în favoarea recurentei, nr. 10686/2008. provine din nr. topografice 126/6/1, 126/8/1, 127/5/1, dezmembrate din nr. topografice 126/6 - înscris în CF 785 și 126/8, 127/5 - înscris în CF 784, proprietatea mătușii recurentei, Săsăran Irina, (căsăt. Govor). Aceste numere topografice au fost cuprinse în parcela cu nr. cad. 50216 intabulate în CF 50216 T. M. pe numele recurentei, dar cu o suprafață întăbulată de 3527 mp.

In CF 826 T. M., la_, când este încheiat contractul de vânzare-cumpărare, apar nr. topografice dezmembrate 127/4 și 126/7 ca efect al contractului de vânzare - cumpărare încheiat pe numele de F. V. și F. Victor.

Recurenta a mai arătat că în timpul vieții, Govor Irina a vândut lui F. Victor și soția F. V. construcția "parte din casă"" înscrisă în CF 784 T.

M., fără a se vinde și terenul aferent construcțiilor, întrucât acesta a fost reglementat conform L._ . Dezmembrarea de mai sus s-a făcut tocmai pentru reglementarea situației de carte funciară a construcției și pentru reglementarea terenului aferent construcției în suprafață totală de 154 mp, identificați conform parcelării în numerele topo noi 127/4 și 126/7 și care au trecut pe Statul român. Lotizarea s-a făcut în baza schitelor efectuate de mg. Novotny Rudolf la data de_, cu nr. 284/1975, schiță care delimitează în mod clar, pe lungime, amplasamentul și care evidențiază ca vecină, pe latura de Est - pe Săsăran Irina căs. Govor, care a rămas cu terenul cu nr. top nou 127/5 și 126/8 și cu construcția edificată pe acest teren având acces direct la șosea, cu

un front la stradă de 12m. Dezmembrarea face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3583 din_, intabulat în CF 784 T. M. i sub B21 în ziua de_ în dos, cu nr. 721/1976 și 722/1976.

Antecesoarei recurentei Govor Irina, i-au rămas pe amplasamentul din litigiu parcelele de teren cu număr top nou 127/5 și 126/8 pe care se aflau pivnița și podul pivniței din construcția veche, pe care a edificat o casă de vacanță, pe care a și întăbulat-o în cartea funciară în anul 1978.

Ca atare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 23 al L. 18/1991 care prevede că sunt și rămân în proprietatea privată terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, prin al. (4) acesta fiind aplicat și persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator.

Aspectele legalității dreptului de reconstituire al antecesoarei sale și al său, ca și moștenitoare ulterior, au fost cenzurate de Curtea de Apel în momentul în care s-a stabilit anularea titlului antecesorului reclamantelor pârâte prin diminuarea suprafeței, la care au fost îndreptățiți. Practic, verificarea condițiilor de valabilitate a titlului se face prin raportare la cererea inițială în care se constată dacă persoana a fost îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, fiind fostul proprietar al terenului revendicat.

Așa cum a arătat mai sus, antecesoarea sa este cea care a deținut terenul în litigiu, de drept și în fapt, de la parcelare, cea care a înstrăinat o parte din teren în condițiile legii de atunci, care a folosit partea neînstrăinată din acel moment, așa cum a probat, și până la momentul ocupării abuzive a suprafeței de 369 mp de către reclamantele pârâte în baza unei sentințe la care nu a fost parte recurenta.

Din probațiunea complexă administrată în cauză și ignorată prin înlăturarea ei nejustificată de către instanță, a rezultat că fiecare parcelă, respectiv "parte din casă" cu teren aferent aparținând reclamantelor pârâte, anexe gospodărești constituite în casă de vacanță cu terenul aferent, au fost despărțite prin gard (f. 207 - planșe foto_ ), fiecare parcelă având front propriu la șoseaua națională, respectiv familia F. un front de 11 mp, cu care a și fost pusă in posesie în anul 1993 conform procesului verbal de punere în posesie din_, neatacat de acestea în instanță și recurenta un front la stradă de 12,8 m, cu care de asemenea a fost pusă în posesie și i s-a eliberat în mod legal titlul de proprietate. Astfel, a fost pusă în posesie pe amplasamentul vechi, inițial, deținut în proprietate și folosit de mătușa sa, Govor Irina (născ. Săsăran), pe care se află amplasată și casa de vacanță intabulată în cartea funciară și existentă încă înainte de vânzarea părții din imobil către F., ca și construcție distinctă, cu terenul aferent.

Intabularea cadastrală a terenului a avut loc cu respectarea planului de punere în posesie a amplasamentului, pe care i s-a reconstituit dreptul de proprietate după antecesoarea sa incluzând și suprafața de 369 mp pretinsă de reclamante ca și amplasament.

Recurenta a subliniat că interogatoriul luat pârâtei F. V. (f. 58 - 63 dos._ ), întrebarea a treia: dacă a folosit terenul potrivit schiței anexată la interogator, întocmită de ing. Novotny Rudolf, având ca vecină la est

pe Săsăran Irina (căsăt. Govor), aceasta recunoaște chiar parțial că această înțelegere ar fi fost pe timpul vieții, acceptând să fie pusă în 1993 în posesie cu indicarea vecinătăților la est - Govor Irina, conform procesului-verbal de punere în posesie în favoarea acesteia și cu un front la stradă de 11 metri așadar nicidecum pe amplasamentul și terenul proprietatea recurentei, pe care 1-a solicitat prin prezenta acțiune. Această probă se coroborează cu declarațiile martorilor C. A. și Ciuban S. (f. 203 - f. 205 și urm. dos._ ).

In acest sens, martorul C. A. arată că este vecin cu părțile încă din timpul în care antecesoarea recurentei era proprietară, atât pe imobilul recurentei cât și pe imobilul ce a fost vândut reclamantelor, deci cu mult înainte de anul 1975, anul vânzării imobilului reclamantelor. Declarația acestuia este deosebit de relevantă, arătând că reclamantele au folosit și deținut un front stradal de 11 m, aferent celui aparținând doamnei Govor Irina și că aceasta și-a folosit căsuța de vacanță, iar soțul dânsei a montat un gard la jumătatea terenului, începând de la stradă, trecând prin grădină și peste pârâu, până la capătul proprietății și că terenul aferent construcțiilor a fost împărțit cu gard din sârmă ghimpată pe toată lungimea proprietății.

Martorul Ciuban confirmă odată cu punerea în posesie a recurentei, în calitate de topograf al Primăriei T. M., membru al comisiei de punere în posesie, că frontul la stradă pe care a fost pusă în posesie recurenta era de 11 m, terenul fiind delimitat de un gard pe o parte și de un gard ruinat pe partea cealaltă, fiind de față chiar d-na F. când au fost montați țărușii între vecinătăți.

Recurenta a mai arătat că totodată, raportul de expertiză - obiectivul 12 - precizează și confirmă existența gardului despărțitor vechi, care delimitează pe latura estică terenul folosit de către reclamante, confirmând că actualul proces verbal de punere în posesie a cărui nulitate o solicită recurenta, nr. 662/2010 îi atribuie o suprafață de teren dincolo de gardul despărțitor, precum și faptul că frontul inițial al familiei F. la stradă este de 11 m, depășind chiar lățimea terenului dat în folosință în anul 1976 conform contractului de vânzare- cumpărare prin care au dobândit imobilul.

Recurenta a susținut că având în vedere prevederile art. 2 alin 2 din Legea 1/2000 dreptul de proprietate dobândit cu respectarea L. 18/1991, pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, rămâne valabil dobândit, fără nicio altă confirmare.

In concluzie, din ansamblul probator administrat a rezultat că antecesoarea recurentei și aceasta în calitate de moștenitoare a fost persoană îndreptățită pentru suprafața de 369 mp. pe care există suprapunere și s-a dispus anularea titlului recurentei, autorul reclamantelor pârâte nefiind îndreptățit la această suprafață, motiv pentru care la Legea 18/1991 i s-a și diminuat suprafața deținută prin titlu de proprietate la 800 mp, în baza art. 23 din Legea 18/1991, neavând cerere pe numele său și pentru terenurile solicitate, cererea existentă în dosarul nr. 1089/2000 al Curții de Apel privind alt teren și alte persoane.

Așadar, terenul nu a fost revendicat de autorul reclamantelor pârâte, așa cum prevede acest articol, iar recurenta a avut calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea terenului în intravilan solicitat în calitate de succesoare a autoarei sale, Govor Irina.

Susținerea instanței de fond că nu era îndreptățită la reconstituirea unui drept de proprietate asupra unui teren "strict individualizat"" este neavenită și contrazisă de înscrisurile - acte de proprietate, de proba testimonială și cea cu expertiza efectuată în cauză.

Procesul-verbal de punere în posesie eliberat recurentei a respectat amplasamentul vechi pe care Govor Irina 1-a avut încă de la formarea parcelei sale, de la autorul său, una din cele trei dezmembrate prin ieșirea din indiviziune din anul 1969, amplasament delimitat ulterior, odată cu împărțirea parcelei prin vânzarea familiei F. în două parcele de teren cu construcție, prima cu parte din casă și a doua cu casa de vacanță păstrată de Govor Irina, prin fronturi distincte la stradă de 11 m - familia F., respectiv 12.8 m - Govor Irina și garduri diferite la stradă aferente frontului, precum și gard despărțitor între cele două parcele, pe lungime, delimitându-se astfel vecinătățile proprietății, la Est -Govor Irina, astfel reperele vechi de delimitare a proprietăților sunt edificatoare sub aspectul amplasamentului și ele au fost luate în considerare și de C. L. de A. a L. 18/1991.

Recurenta apreciază că, configurația terenurilor recurentei și al familiei

F., pe care instanța trebuia să o aibă în vedere când verifica aspectul amplasamentului a rezultat și din schițele întocmite de C. L. cu prilejul punerii în posesie. Coroborat cu aceasta, raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. A. A. a redat în anexa 11 din Completarea nr. 2 la Raportul de Expertiză configurația din procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1783 mp, așadar în interiorul perimetrului amplasamentului reconstituit prin titlul de proprietate nr. 60444/4 lui F. Victor, amplasament ce a făcut obiectul procesului verbal de punere în posesie din_ .

Instanța nu a analizat îndeplinirea prevederilor art. III al. (1) lit. a) pct. ( i ) - ( iv ) din Legea 169/1997 și ale art. 27 al. 2 ind. 2 din Legea 18/1991, actualizate și republicate.

Procesul-verbal de punere în posesie nr. 662/_ a cărui nulitate absolută a solicitat-o a avut la bază sentința civilă nr. 5196/2009 a Judecătoriei

B. M., dosar nr._, sentință care constituie un fapt juridic și nu îi este opozabilă, cu toată motivarea instanței de fond privind opozabilitatea acesteia și are valoarea unui mijloc de probă (prezumție).

Probele administrate judicios, respectiv raportul de expertiză efectuat, cu completările aferente, interogatoriile luate, martorii audiați, înscrisurile depuse, schițe, planșe foto de la fața locului, încheieri de întăbulare a contractului autentic, decizia de preluare de către Stat, documentația cadastrală, dosarele de fond funciar și dosarele care au stat la baza pronunțării Deciziei 1347/2000 a Curții de Apel C. nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii nr. 5196/2009 a Judecătoriei B. M., fiind mijloace de probă noi, care au analizat situația de fapt și de drept în complexitatea ei,

răsturnând prezumția dată prin Sentința nr. 5196/2009 privind amplasamentul în favoarea reclamantelor pârâte. Totodată, procesul-verbal contestat a fost refuzat la întabulare de către O.C.P.I. M., întrucât exista intabulată o casă de vacanță din 1976.

Recurenta a susținut că așa cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. A. A. și din completările Ia raportul de expertiză, punerea în posesie și stabilirea amplasamentului și a dimensiunilor terenului a fost și este atributul exclusiv al Comisiei Locale de fond F., decizia stabilind doar suprafața comparativă ca mărime cu suprafața topograficelor 127/3 și 126/5. Chiar și C. L., prin întâmpinare, a menționat că nu se opune întocmirii procesului-verbal de punere în posesie în limita suprafeței de 800 mp, dar pe vechiul amplasament, fără a ieși din limitele procesului verbal de punere în posesie emis în data de_, care a stat la baza emiterii Titlului de Proprietate al familiei F. .

Prin decizia civilă nr. 1347/2000 a Curții de Apel C. în dosar 1089/2000, decizie la care reclamantele pârâte F. V. și B. V. fac referire s-a stabilit reducerea suprafeței de teren intravilan aferent casei de locuit din T. M. i nr. 193/A de la 1783 mp la 800 mp în condițiile respectării prevederilor legii privitoare la măsurători, delimitarea terenului, stabilirea și recunoașterea reciprocă a vecinătăților.

Astfel, rezultă indubitabil că prin decizia civilă nu s-a stabilit decât suprafața terenului rămas în urna anulării parțiale a titlului de proprietate a acestora și nicidecum amplasamentul acestuia peste numerele topografice 127/3 și 126/5. In nici un mod nu se poate da o altă interpretare Deciziei Curții de Apel C., din care, după acvirarea dosarelor, a rezultat indubitabil că instanța de fond a fost investită de către Govor Irina cu soluționarea acțiunii prin care aceasta a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate a lui F. prin reducerea suprafeței de la suprafața de 1783 mp la suprafața de 154 mp care a fost vândută.

Din studiul dosarului acvirat la prezentul dosar, a rezultat că reducerea suprafeței din titlu a cuprins reducerea suprafeței din procesul-verbal de punere în posesie, așa cum a fost el realizat în anul 1993 și prezentat în anexa nr. 10 față și verso din Completarea la Raportul de Expertiză efectuat de expert ing. A.

A., în lungime, respectiv cu aceeași configurație și amplasament, că în probațiune nu s-a efectuat și nu a fost solicitat de către părți în dosarul Judecătoriei rămas irevocabil prin decizia Curții de Apel, la care fac referire reclamantele pârâte, niciun raport de expertiză privind amplasamentul parcelei ce urma a fi redusă și nicio schiță privind configurația acestuia.

Un argument în plus în susținerea celor de mai sus este și faptul că în respectivul proces din anul 2000, F. nu a formulat nicio cerere reconvențională prin care să solicite stabilirea amplasamentului suprafeței de 800 mp peste nr. top. 127/3, 126/5. Nici nu putea să facă o astfel de cerere având în vedere că numerele top. 127/3, 126/5 nu mai există, fiind dezmembrate încă din anii 1975. De asemenea în dispozitivul deciziei Curții de Apei C. se face referire la numerele top. 127/3, 126/5 doar în sensul cuantificării

suprafeței totale de 800 mp pentru care rămâne valabil titlul și nicidecum stabilirea amplasamentului peste aceste topografice.

Prin întabularea dreptului ei de proprietate în cartea funciară recurenta beneficiază de opozabilitate fată de terți, în condițiile în care înscrierea s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, având un titlu bine conturat și caracterizat, provenit direct de la autor, în baza unui titlu valabil, iar contractul de vânzare -cumpărare reprezentând actul de dobândire al reclamantelor, de care se prevalează la origini, creează suspiciuni cu privire la dreptul de proprietate al terenului așa cum îl invocă, neclaritate, nesiguranță a circuitului civil. Titlul recurentei și punerea ei în posesie este configurată de elemente clare, originare, de repere vechi, cum sunt existența frontului la stradă, a gardului diferit între fronturi, a gardului despărțitor pe lungime între părți.

S-a mai arătat că F. Victor și soția F. M., în cererea adresată la Legea 18/1991, cu nr. 1343/_ (f. 59 din dosarul Curții de Apel), solicită teren pentru fratele acestuia, defunctul F. D., în locul "Hagău", în suprafață de 1332 stj. și nu în calitate de dobânditori ai contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat în_ și nu pentru terenul pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 60444/4 din 1993, titlu care conform Deciziei Curții de Apel a fost redus la suprafața de 800 mp de teren.

Totodată, este și ilogică conceperea faptului că prin Decizia Curții de Apel 1347/2000 reducerea suprafeței din titlul de proprietate la 800 mp ar fi putut avea loc în afara perimetrului suprafeței pentru care li s-a reconstituit titlul de proprietate, diminuarea suprafeței operând în interiorul perimetrului din procesul-verbal de punere în posesie, așa cum a fost susținut și menționat în anexa nr. 10 față și verso, combinată cu anexa 11 din Completarea la Raportul de Expertiză.

Concluzionând, recurenta a precizat că prin probațiunea administrată a dovedit că apreciind-o ca o prezumție, aceasta a fost răsturnată de mijloacele de probă administrate în prezentul proces, din care a rezultat o stare de fapt diferită de cea judecată.

Așa cum prevede art. 27 al. 2 ind. 2 din Legea 18/1991, în cazurile in care s-au emis titluri de proprietate in mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau, la acel moment adeverințe de proprietate si aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu incalcarea legii, daca acestea nu au intrat in circuitul civil. Daca respectivele titluri de proprietate au intrat in circuitul civil prin acte de vanzare-cumparare sau in alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea L. fondului funciar nr. 18/1991

De asemenea, recurenta a invocat că hotărârea pronunțată încalcă art. 1 din Protocolul CEDO, art. 6 C.E.D.O., art. 480 C.Civ. și art. 44 din Constituția României.

Stabilirea amplasamentului reclamanților peste terenul proprietatea recurentei, respectiv în lățime și nu în lungime, așa cum a demonstrat că a fost folosit și deținut în proprietate de către reclamanți și familia Govor, constituie o

încălcare a dreptului ei de proprietate și a modului în care s-a intenționat și a fost dobândit imobilul, prevăzut de art. 480 C.Civ., art. 44 Constituția României și art. 1 din Protocolul C.E.D.O.

Prin hotărârea atacată, s-ar ajunge în situația în care menținându-se procesul-verbal de punere în posesie al reclamantelor-pârâte pe suprafața de 800 m.p. cu un front stradal de 22,87 m, deci inclusiv asupra unei părți de 369 mp din terenul dobândit de la antecesoarea recurentei, Govor Irina, în proprietate, recurenta nu mai are niciun metru front stradal, tot frontul de 22,87 m fiind "dat" pârâților, nu are acces la construcția proprietatea sa și la restul terenului său: casa sa de vacanță, intabulată în cartea funciară, la care pârâții nu au nici un drept, se află pe terenul dat în posesia și proprietatea lor, ce a mai rămas din gardul care desparte terenurile părților nu mai are nicio "semnificație".

Apreciază că dreptul de proprietate este un drept fundamental garantat de Constituția României si de art. 1 din Protocolul CEDO, instanțele de judecată trebuind sa asigure conform art. 6 din Protocolul CEDO un proces echitabil în care sunt respectate drepturile cetățenilor și să-și exercite rolul determinant în stabilirea corectă a raporturilor juridice dintre justițiabili.

Intimatele F. V. și B. V. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat a se dispune respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Reiterând motivarea primei instanțe, intimatele au învederat că, critica adusa sentinței in sensul ca trebuiau audiați martori pentru a se vedea cum au folosit părțile terenul nu interesează cauza si nu sunt de esența, intrucat, prezenta cauză a fost si trebuie analizata in continuare din perspectiva deciziei Curții de Apel, instanța la acel moment diminuând considerabil titlul de proprietate al familiei F. pana la limita suprafatei de 800 mp, iar in considerarea acestei diminuări a statuat exact si intinderea celor 800 mp, căror nr. top. le corespunde, înlăturând și apărarea intimatei Govor Irina (moștenitoarea fiind B. R. ) care susținea că pe o parte din terenul de 800 mp s-ar afla casuta de vacanta a acestora.

Acest aspect este subliniat in mod expres in fila 5 a deciziei Curții de Apel

C. din 2000, in care se arata următoarele: " La data cumpărării construcției, respectiv a casei de locuit, terenul aferent construcției corespunde parcelelor cu nr. top. 127/3 a cărei suprafața era de 514 mp si 126/5 in suprafața de 286 mp.

Prin urmare suprafața de teren aferenta casei de locuit, la momentul înstrăinării era de 800 mp.

Dezmembrările ulterioare înstrăinării au avut rolul de a eluda practic dispozițiile legii 58/1974 pentru a se evita ca intreg terenul sa fie trecut in proprietate de stat conform art. 30 din lege si pentru a salva dreptul vânzătoarei Govor Irina care neavand calitatea de membru cooperator si locuind in alta localitate a inteles sa-si protejeze dreptul la folosința terenului devenit lot CAP si asupra magaziei denumita ulterior casa de odihnă";.

Nemulțumirea paratei-reclamante B. R., cu privire la existenta unei case de vacanta inscrisa in cartea funciara, proprietatea acesteia, aflata pe

terenul pentru care s-a făcut punerea in posesie în urma sentinței civile 5196/3 iulie 2009, invocata in prezentul dosar, a fost dezlegata tot de Curtea de Apel C. in anul 2000, in sensul ca aceasta casa de vacanta a fost inițial o magazie, devenita ulterior casa de odihna. Aceasta casa era notata in CF si la momentul judecării recursului in 2000 si a ținut cont instanța de recurs de acest aspect.

Intimatele au mai susținut că sentința civila nr. 5196/3 iulie 2009 in care a fost obligata C. L. T. M. sa procedeze la punerea in posesie a intimatelor a parcelei de 800 mp, nu a făcut decât sa materializeze in urma expertizei intocmite, dispozitivul deciziei Curții de Apel C. . De altfel C. L. nici nu s-a mai opus admiterii acțiunii in prezentul dosar, pentru faptul ca fusese obligata la cheltuieli de judecata si refuzase sa respecte dispozițiile deciziei Curții de Apel C., tocmai pentru a-I proteja interesele d-nei B. R., prin eliberarea unui nou titlu de proprietate care este nul si care constituie obiectul acțiunii lor introductive. Daca s-ar da preferința titlului paratei ar insemna sa se legifereze un abuz, or asa ceva nu este cu putința.

Redarea stării de fapt in motivele de recurs de către recurenta-parata B., cu nuanțările sale si din punctul sau de vedere, nu pot fi luate in considerare deoarece tot Curtea de Apel C. in 2000 a statuat starea de fapt si ce anume a constituit obiect al vânzării in anul 1975. Din aceasta perspectiva Curtea de Apel a stabilit neechivoc si amplasamentul celor 800 mp, tocmai pentru a se putea evita procese ulterioare privitoare la amplasament, pentru ca era extrem de important sa se arate si care este configurația celor 2 parcele 127/3 si 126/5 înainte de dezmembrările forțate care s-au făcut ulterior.

Nu este necesar a se dispune nici casarea cu trimitere spre o noua judecata instanței de fond intrucat, instanța fondului in sentința atacată a dezvoltat toate motivele care au condus la admiterea acțiunii intimatelor si respingerea cererii reconventionale.

Recurenta a depus la dosar concluzii scrise, invocând și nerespectarea dreptului său la un proces echitabil, argumentând motivele de recurs. Aceste concluzii scrise au fost completate în data de_ .

Prin acestea din urmă a relevat că inopozabilitatea ar fi trebuit să determine instanța de fond să analizeze cererea intimatelor prin prisma probelor administrate, verificând în principal două aspecte: interesul legitim al celor ce defăimează titlul și legalitatea și temeinicia titlului de proprietate, defăimat a fi nul parțial.

Dacă s-ar fi procedat în acest fel, s-ar fi constatat că F. Victor și soția F. M., în cererea formulată la Legea nr. 18/1991, având nr. 1343/_ (fila 59 din dosarul Curții de Apel nr. 1089/2000), au solicitat teren pe seama lui F. D. în locul numit "Hagău"; în suprafață de 1332 stânjeni. Nu au solicitat teren în calitate de dobânditori ai contractului de vânzare-cumpărare încheiat în_ . Se poate susține cu temei că intimatele nici măcar nu au solicitat acest teren.

Probele demonstrează că, în urma actului de vânzare-cumpărare din anul 1975, părțile și-au delimitat proprietățile pe lungime, existând un gard despărțitor, fiecare având front la stradă, intimatele de 11 metri iar recurenta de 12,8 metri.

Schițele de dezmembrare fac parte integrantă din Contractul de vânzare- cumpărare nr. 3583 din_ . Lotizarea s-a făcut în baza schițelor efectuate de ing. Novotny Rudolf, la data de_, având nr. 284/1975, schiță care în t127/5 și 126/8 și cu construcția edificată pe teren, având acces direct la șosea cu un front la stradă de 12,8 metri.

Părțile au folosit terenul așa cum a arătat mai sus. Susținerea intimatelor că "această înțelegere ar fi fost pe timpul vieții"; nu poate fi primită, ea nefiind probată, ba mai mult, este contrazisă de probele de la dosar și chiar de conduita intimatelor.

Analizând recursul, T., cu majoritate, apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:

Elementul litigios central în acest dosar, din perspectiva poziției divergente adoptate de părți îl reprezintă aspectul dacă, prin decizia civilă nr. 1347/2000 din 21 iunie 2000, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 1089/2000, s-a statuat asupra amplasamentului exact al celor 800 mp teren cu privire la care s-a stabilit îndreptățirea lui F. Victor la constituirea dreptului de proprietate.

Din această perspectivă, se rețin următoarele:

În dosarul nr. 4929/1998 al Judecătoriei B. M. antecesoarea recurentei, Govor Irina, a solicitat a se dispune anularea în parte a titlului de proprietate nr. 60444/4 din_ emis lui F. Victor, antecesorul intimaților, în sensul reducerii suprafeței recunoscute în favoarea acestuia, de la 1783 mp la 154 mp.

Analizând argumentele invocate de Govor Irina în susținerea pretențiilor sale, se constată că aceasta s-a prevalat de faptul că prin contractul autentificat sub nr. 2583/1975 i-a înstrăinat lui F. partea sa de casă, cu suprafața de 154 mp din CF 826 nr. topo 127/4 și 126/7, teren care a trecut în proprietatea statului, dar acestuia i s-a eliberat Titlul de proprietate pentru 1783 mp., cuprinzând și parte din nr. topo_ /6 și 126/8 din CF 784 și 785 T. M.

, astfel încât pentru evitarea suprapunerilor se impune anularea în parte a titlului, însăși reclamantei fiindu-i suplimentată prin Hotărârea Comisiei J. ețene nr. 9486 din_ suprafața inițial reconstituită, cu 5691 mp. De asemenea, reclamanta Govor Irina a arătat că F. Victor deține, faptic, 2500 mp.

Așadar argumentul invocat de reclamanta din acel proces și care a fost analizat de instanța de judecată, a constat în lipsa îndreptățirii lui F. Victor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare decât 154 mp deoarece reclamanta Govor Irina nu ar fi înstrăinat acestuia decât casa, terenul de 154 mp a trecut în proprietatea statului, așadar ea este cea legitimată la reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlului aferent pentru suprafața ce excede celor 154 mp.

În CF 784 T. M., proprietar tabular sub B20 asupra imobilelor identificate cu nr. topo 127/3 și 126/5 (parte de casă, curte, intravilan - 514 mp respectiv arătător în intravilan 286 mp, în total 800 mp) a fost Govor Irina.

Conform încheierii nr. 722/_, în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3583/1975, a Deciziei nr. 28/1976 a Consiliului

P. ular al Comunei T. M., a Deciziei nr. 1/1976 a Consiliului P. ular al J.

ețului M., a schiței de dezmembrare aprobată sub nr. 284/1975 cele două nr. topo au fost dezmembrate și parcelate astfel: 127/3 în 127/4 în suprafață de 124 mp și 127/5 în suprafață de 390 mp., iar 126/5 s-a dezmembrat în 126/7 în suprafață de 30 mp și 126/8 în suprafață de 256 mp. Parcelele cu nr. topo 127/4 și 127/7 în suprafață totală de 154 mp s-au transcris în CF 826, unde proprietar tabular asupra terenului s-a înscris Statul Român, iar asupra casei,

F. Victor și soția F. V. cu drept de folosință, în timp ce parcelele cu nr. topo 127/5 și 126/8 au rămas intabulate în favoarea lui Govor Irina, pe acestea fiind notată în 9 iulie 1976 existența unei construcții formate din magazie și pivniță, iar în 3 mai 1978 s-a notat că respectiva construcție este considerată "casă de odihnă";.

Pronunțând decizia civilă nr. 1347/2000 din 21 iunie 2000 în dosarul nr. 1089/2000, Curtea de Apel C. a avut în vedere și a analizat tocmai situația tabulară invocată de reclamanta Govor Irina (succedată în drepturi de B. R.

, recurentă în acest dosar).

Curtea de Apel a relevat că dezmembrarea a fost ulterioară încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare din_, că nu constituie un temei determinant pentru anularea titlului de proprietate faptul că Govor Irina a obținut suplimentarea suprafeței atribuite inițial cu încă 5691 mp din care 1783 mp intravilan T. M., apreciind că hotărârea Comisiei J. ețene nu ține seama de dispozițiile L. nr. 18/1991 privind reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate, atât aceasta cât și instanțele nesocotind prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

În continuare, Curtea de Apel a relevat prin considerentele decizorii că la data cumpărării construcției, a casei de locuit, terenul aferent construcției corespunde parcelelor cu nr. topo 127/3 de 514 mp și 126/5 în suprafață de 286 mp., prin urmare suprafața de teren aferentă casei de locuit la momentul înstrăinării era de 800 mp.

În mod expres Curtea a dezlegat problema dezmembrărilor ulterioare înstrăinării, reflectate tabular, statuând că acestea au avut rolul de a eluda practic dispozițiile L. nr. 58/1974 pentru a se evita ca întreg terenul să fie trecut în proprietate de stat conform art. 30 din Lege și spre a salva dreptul vânzătoarei Govor Irina care neavând calitatea de membru cooperator și locuind în altă localitate a înțeles să-și protejeze dreptul la folosința terenului devenit lot CAP și asupra magaziei denumită ulterior casă de odihnă.

Curtea a constatat acesta din analiza actului depus în dosarul de recurs și a concluzionat că înstrăinarea din anul 1975 a avut în vedere nu numai ceea ce s-a consemnat în actul autentic ci și teren, fiind contrară probelor de la dosar și dispozițiilor art. 23 alin. 1 și 4 din Legea nr. 18/1991 hotărârea instanțelor de anulare a titlului de proprietate al pârâtului cu 1629 mp.

Pe cale de consecință s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 60444/4 eliberat de C. J. M. la data de_ pe numele lui F. Victor, prin diminuarea suprafeței terenului intravilan aferent casei de locuit din T. M. nr. 193/a de la 1783 mp la 800 mp (cât reprezenta, conform considerentelor, în sensul legii art. 23 alin. 2 al L. fondului funciar terenul

aferent construcției înstrăinate la 29 noiembrie 1975), cât reprezintă suprafața parcelelor cu nr. top 127/3 și 126/5 înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina conform contractului autentificat sub nr. 3583/29 noiembrie 1973. C. J.

M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost obligată să elibereze lui F. Victor un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 800 mp.

Faptul că în considerente Curtea a precizat că eliberarea titlului se va face în condițiile respectării prevederilor legii privitoare la măsurători, delimitarea terenului, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței și recunoașterea reciprocă a vecinătăților constituie o trimitere la dispozițiile legale aplicabile în materie, nicidecum o posibilitate de neconsiderare și statuare contrară celor stabilite prin hotărârea irevocabilă.

După pronunțarea deciziei nr. 1347/2000 a Curții de Apel C. C. locală de fond funciar T. M. a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 505 din_, pentru suprafața de 800 mp, prin care a stabilit pentru familia F. un front la stradă de 23,10 m, vecinul estic al parcelei fiind Mărieș I., iar cel nordic, B. R. .

Prin sentința civilă nr. 5196/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 97/R din_ a T. ui M., C. L. T. M. a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a reclamantelor F. V. și B.

V. A. asupra suprafeței de 800 mp, teren aferent nr. topo 127/4, 127/5, 126/7 și 126/8, dezmembrat din terenul nr. topo 127/3 și nr. topo 126/5 din CF 784 T. M., conform expertizei efectuate în cauza respectivă. În acel proces nu a fost parte recurenta B. R. .

În cauza Raicu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a statuat că unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția dată în mod definitiv într-un litigiu să nu fie supusă unor revizuiri ulterioare. În virtutea acestuia principiu, niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în acest scop.

Decizia civilă nr. 1347/2000 a Curții de Apel C. este pe deplin opozabilă recurentei, astfel că aceasta nu este legitimată să repună în discuție în acest cadru procesual, chiar cu elemente probatorii noi, cele statuate irevocabil și nici să invoce (pentru prima dată în recurs) prevederile art. 23 ale L. nr. 18/1991, cu scopul de a se decide contrar celor dezlegate irevocabil.

Astfel, decizia evocată se bucură de prezumția puterii de lucru judecat, de prezumția absolută de legalitate și veridicitate. Instanța a analizat aceeași

situație juridică invocată (parțial) de reclamanta B. R. și în acest proces: contractul de vânzare-cumpărare dintre Govor Irina și soții F., obiectul real al acestuia, situația de carte funciară, a reținut notarea casei de vacanță, a apreciat asupra îndreptățirii lui F. Victor la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 800 mp teren intravilan, suprafața parcelelor cu nr. topo 127/3 și 126/5 înstrăinate de vânzătoarea Govor Irina conform contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 3583/_, a reținut caracterul și scopul dezmembrărilor ulterioare, de a eluda dispozițiile legale aplicabile.

Cu alte cuvinte, decizia evocată a analizat și a rezumat îndreptățirea lui

F. Victor la terenul identificat cu aceste numere topografice, 127/3 și 126/5, instanța s-a raportat anume la starea tabulară, a analizat-o și a reținut că acest teren a fost cumpărat, este aferent casei de locuit și i se cuvine lui F. Victor. Împrejurarea că în respectivul dosar nu s-a administrat proba cu expertiză topografică, că nu existau schițe privind configurația terenului este irelevantă în acest litigiu, Curtea pronunțându-se cu privire la îndreptățirea asupra unui amplasament tabular concret, prin corelație cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, cu împrejurarea că acesta este terenul aferent casei de locuit, reținând chiar existența casei de odihnă notate în cartea funciară în privința căreia prin recurs s-au invocat dispozițiile art. 23 din Legea nr.

18/1991.

În aceeași argumentare, nu pot fi revalorificate aspectele invocate și tranșate irevocabil, vizând conținutul cererii formulate de F. Victor și F.

M., în anul 1991.

Faptul că în data de_ F. Victor a semnat procesul verbal de punere în posesie pe suprafața de 1783 mp intravilan, cu front la stradă de 11 ml, vecinul de la est fiind Govor Irina, iar cel de al Nord,-P. V., nu poate determina ignorarea celor statuate în mod irevocabil de Curtea de Apel în sensul vocației lui F. Victor la constituirea dreptului de proprietate asupra a 800 mp., suprafață însumată a nr. topo 127/3 și 126/5.

Nu subzistă nici argumentele recurentei relative la faptul că prin decizia nr. 1347/2000 mu a putut opera reducerea suprafeței din titlul de proprietate la 800 mp., în afara perimetrului suprafeței din titlul de proprietate, diminuarea putând opera doar în interiorul acestei suprafețe, deoarece limitele punerii în posesie anterioare nu au fost aduse la cunoștința instanței, reclamanta Govor Irina a fost cea care a prezentat starea de fapt, iar decizia instanței de judecată a analizat dreptul de proprietate prin eficientizarea stării tabulare, independent de limitele din teren, de neînțelegerile părților (Govor Irina a arătat de altfel prin acțiunea introductivă că F. Victor deține faptic 2500 mp teren).

Apoi, a stabili amplasamentul celor 800 mp conform susținerilor recurentei, în adâncime, cu conservarea frontului stradal pentru aceasta, ar echivala cu stabilirea dreptului de proprietate al lui F. Victor, în parte, asupra unor parcele ce nu au fost vizate prin decizia Curții care a determinat acest drept în contradictoriu cu recurenta.

Eventuala eficientizare a prevederilor art. III lit. a indice i-iv din Legea nr. 169/1997 ori a dispozițiilor art. 27 alin. 2 indice 2 din Legea nr. 18/1991, invocate de către recurentă, ar avea drept efect o statuare contrară deciziei nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., la momentul pronunțării instanța de control judiciar reținând și faptul că s-a suplimentat reclamantei Govor Irina suprafața de teren intravilan reconstituită, prin hotărâre a Comisiei J. ețene de aplicare a

L. fondului funciar, pe care a evaluat-o critic. Reiterarea cererii la Legea nr. 247/2005, de către B. R., continuarea demersurilor nu sunt de natură a determina o altă soluție, drepturile părților asupra respectivei suprafețe de teren fiind practic analizate comparativ, de vreme ce s-a menținut titlul lui F. Victor pentru 800 mp.

Lipsa frontului stradal pentru recurentă, lipsa accesului la construcția și la terenul proprietatea sa, amplasarea casei de odihnă pe terenul proprietatea intimaților sunt aspecte susceptibile de soluționare juridică pe alte căi, nu prin ignorarea dreptului de proprietate al intimaților, recunoscut în contradictoriu cu aceasta prin hotărârea irevocabilă, (așadar neabuziv), care deopotrivă pentru ei reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO.

Sunt nefondate criticile recurentei relative la absența motivării respectiv motivarea insuficientă a hotărârii primei instanțe.

Astfel, sentința recurată cuprinde răspunsul în fapt și în drept al judecătorului relativ la cererile deduse judecății, conform prevederilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, obligația sa de a motiva neantrenând obligația de a răspunde fiecărui argument invocat ori fiecărui aspect a cărui soluție rezultă în mod necesar din soluția pronunțată asupra cererii generale.

Se reține că prin acțiunea formulată în dosarul nr._ reclamantele

F. V. și B. V. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta B. R. a se constat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 10686/_ și a procesului verbal de punere în posesie nr. 511/2008 emise acesteia, pentru suprafața de 354 mp (ulterior 369 mp), radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra respectivei suprafețe cu reînscrierea în CF 784 M., pe vechiul proprietar.

În dosarul conex, nr._, reclamanta B. R. a solicitat a fi obligați pârâții F. V., B. V. A., R. S. și F. D. R. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața aproximativă de 400 mp (392 mp) proprietatea sa conform Titlului de proprietate nr. 10686/_

, înscrisă în CF 50216 T. M. nr. cadastral 50216 (fost nr. topo 126/6/1, 126/(/1 și 127/5/1), să constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 662/_ încheiat de pârâta C. locală a fondului funciar T.

M. în favoarea pârâților și să dea preferință titlului său de proprietate, respectiv CF 50316 T. M., privind amplasamentul celor două imobile.

În ce privește petitul de revendicare, prima instanță a motivat în mod corect că, în contextul în care a constatat că titlul de proprietate de care s-a prevalat reclamanta B. R. în formularea acțiunii în revendicare nu a fost legal eliberat pentru chiar suprafața revendicată, se impune respingerea acțiunii în revendicare.

Acțiunea în revendicare presupune strict o comparare a titlurilor pe care le invocă părțile (posesorul neproprietar și proprietarul neposesor) doar în situația în care ambele titluri sunt valabile, atestând dreptul de proprietate invocat. În speță, instanța în prealabil a constatat, pentru suprafața de suprapunere de 369 mp, delimitată grafic în anexele 2-3 la raportul de expertiză întocmit de expert A. A., lipsa de validitate a Titlului de proprietate nr. 10686 din_ eliberat recurentei B. R., ipoteza juridică fiind cea în care doar una dintre părți (pârâții din revendicare) înfățișează titlu valabil, astfel încât a respins acțiunea în revendicare.

În mod corect a apreciat instanța de fond că solicitarea de acordare a preferinței, titlului reclamantei B. R., nu este o veritabilă cerere, ci doar un efect al procedeului de comparare a titlurilor părților în cadrul unei acțiuni în revendicare.

După cum s-a relevat în doctrina și jurisprudența relative la aplicarea prevederilor art. 480 din Codul civil de la 1864, atunci când ambele părți înfățișează titluri scrise ce provin de la autori diferiți, în cadrul procedurii de comparare a acestora se va acorda preferință celui ce se prevalează de un titlu provenind de la autorul al cărui drept este mai preferabil. Dacă titlurile provin de la același autor, sunt avute în vedere criterii precum: efectuarea cu prioritate a formalităților de publicitate imobiliară; dată certă; data cea mai veche.

Așadar, compararea titlurilor stricto sensu presupune ca acestea să fie deopotrivă valabile și este doar un procedeu în soluționarea unui petit de revendicare, astfel încât este nefondată critica recurentei în sensul că instanța nu a respins petitul în mod distinct și că nu ar fi motivat în considerente acest aspect.

Împrejurarea că instanța de fond a arătat că nu va valorifica declarațiile martorilor, fiind irelevantă existența construcției proprietatea lui B. R. pe terenul în litigiu este o consecință a considerentelor pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială (în măsura suprafeței de 369 mp teren) a Titlului de proprietate al recurentei.

Argumentul esențial și corect al primei instanțe a fost acela că prin decizia civilă nr. 1743/2000 a Curții de Apel C. s-a stabilit exact suprafața de teren de 800 mp la care are vocație F. Victor, ca rezultând din cumularea suprafeței parcelelor cu nr. 127/3 și 126/5.

Apreciind că aceste parcele se cuvin reclamantelor (pârâte în acțiunea de revendicare) în baza hotărârii judecătorești irevocabile evocate, prima instanță nu a mai analizat probațiunea testimonială și celelalte dovezi, ci a acordat prioritate, în mod corect, efectelor puterii de lucru judecat, fără a mai valorifica alte probe contrare prezumției absolute de veridicitate, conform dispozițiilor art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864.

De asemenea, nu constituie un motiv de nelegalitate faptul că instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei de interes, drept consecință a constatării nevalabilității titlului recurentei pentru suprafața revendicată, cu argumentarea anterior expusă.

Prima instanță nu a lămurit înțelesul Deciziei nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., ci s-a raportat la considerentele decizorii ale hotărârii respective,

care au intrat în puterea lucrului judecat, pentru a-și motiva propria sentință și a pronunța o hotărâre în cauză. Este adevărat că, sentința civilă nr. 5196/_ a Judecătoriei B. M., pronunțată în dosarul nr. 5196/_ este inopozabilă recurentei, dar stabilirea îndreptățirii lui F. Victor la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp., identificat cu nr. topo 127/3 și 126/5 s-a statuat prin decizia civilă nr. 1347/2000 a Curții de Apel C., care este pe deplin opozabilă recurentei, parte în acel proces.

Nu este permisă înlăturarea acestei opozabilități într-un proces ulterior, prin repunerea în discuție a celor statuate irevocabil, înafara căilor prevăzute de lege, pentru a se obține o soluție judiciară diferită pentru situații ori acțiuni ce nu sunt decât consecințe juridice necesare ale conflictului de drept anterior dezlegat, precum în speță. S-a statuat vocația lui F. Victor asupra parcelelor identificate topografic cu nr. 127/3 și 126/5 (independent de dezmembrările ulterioare), iar a delimita exact în teren limitele concrete ale acestor parcele este o consecință necesară a dreptului de proprietate anterior determinat tabular.

Analiza actelor depuse la dosar și a încheierilor de ședință nu relevă că reclamanta B. R. ar fi invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Remes S. și F. D. R., neexistând nici vreo cerere de renunțare la judecata în contradictoriu cu aceștia. Chiar prin precizarea de acțiune pretențiile recurentei au fost menținute și față de cei doi pârâți. Ca atare, părțile respective s-au regăsit în dispozitiv, nici în cadrul recursului neexistând o desistare procesuală expresă față de cei doi intimați. De altfel, independent de calitatea lor de moștenitori acceptanți ai succesiunii lui F. Victor, Remeș S. și F. D. R. au fost părți în litigiul finalizat prin pronunțarea Deciziei civile nr. 1347/2000, după cum rezultă din dispozitivul hotărârii prin care s-a stabilit întinderea dreptului de proprietate al lui F. Victor, astfel că nu se poate aprecia că nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, dată fiind finalitatea demersului judiciar vizată de către recurentă.

În ce privește nepronunțarea primei instanțe asupra petitului de constatare a nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr.541/2008 eliberat recurentei, se constată că aceasta nu are interes să critice hotărârea sub acest aspect, nefiind titulara respectivei cereri.

Raportat la toate aceste considerente, cu majoritate, recursul va fi respins ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 Cod procedură civilă, T. o va obliga pe recurentă să achite intimatei B. V. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată a căror efectuare a fost dovedită cu chitanțele depuse la fila 44 și 63 dosar, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta B. R., domiciliată în B. M. ,

A. R. nr. 6/5, județul M., în contradictoriu cu intimații F. V., F.

D. R., Remeș S., toți cu domiciliul în T. M. nr. 114 (fost 72), județul M., B. V. A. domiciliată în B. M., strada P. R. nr. 25/9, județul M., cu domiciliul procesual ales în T. M. nr. 72, județul

M., C. locală T. M. de A. a L. F. F. și C. J. M. de A. a Legilor F. F., împotriva sentinței civile nr. 6239/2013 din _

, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .

Obligă pe recurentă să achite intimatei B. V. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 septembrie 2013.

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI		GREFIER
W. D.	S. -T.	A.	Ț. D.	SA

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de recurenta B. R. și trimiterea

cauzei în rejudecare aceleiași instanțe

Red.STA/_

Tred. A.S/_ - 2 ex

J. ecător la fond: E. M. S.

OPINIA SEPARATĂ

Am opiniat în mod diferit față de opinia majoritară, pornind de la analiza Deciziei civile nr. 1347/2000 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ în dosarul nr. 1089/2000 și a conținutului dosarului în care decizia a fost pronunțată.

Astfel, în opinia mea prin decizia sus enunțată nu s-a statuat asupra amplasamentului exact al suprafeței de 800 mp teren cu privire la care s-a stabilit îndreptățirea lui F. Victor (autorul intimaților) la constituirea dreptului de proprietate.

Inițial prin Titlul de proprietate nr. 60444/4/_, numitului F. Victor i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1783 mp teren intravilan.

Acest titlu s-a eliberat în baza procesului verbal de punere în posesie întocmit la data de_ . În procesul verbal menționat (semnat fără obiecții de F. Victor), se configurează pe verso terenul pus în posesie cu relevarea fondului la stradă de 11 ml cuvenit lui F. Victor.

Reducerea suprafeței din titlu lui F. Victor nu se putea realiza decât în cadrul conturului inițial al parcelei și nicidecum cu schimbarea configurației acesteia.

În Decizia Curții de Apel C. nr. 1347/2000 în dosarul nr. 1089/2000 se specifică următoarele: "C. J. M. va fi obligată să elibereze pârâtului

un nou titlu de proprietate, pentru suprafața de 800 mp., în condițiile respectării prevederilor legii privitoare la măsurători, delimitarea terenului, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței și recunoașterea reciprocă a vecinătăților";. În consecință, comisia de fond funciar trebuia să stabilească dimensiunile și vecinătățile suprafeței de 800 mp., aferente casei de locuit, să stabilească dimensiunile și vecinătățile suprafeței de 800 mp aferente casei de locuit cumpărate.

În cuprinsul acestei decizii se precizează că: "anularea titlului de proprietate nr. 60444/4 eliberat de C. J. M. la data de_ pe numele lui F. Victor, prin diminuarea suprafeței terenului intravilan aferent casei de locuit din T. M. nr. 193 de la 1783 mp la 800 mp., cât reprezintă

suprafața parcelelor cu nr. topo 127/3 și 126/5 înstrăinare de vânzătoarea Govor Irina conform contractului autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3583/1975";. Din lectura contractului de vânzare respectiv, rezultă că nu sunt menționate ca și obiect al contractului parcelele cu numerele topo 127/3 și 126/5, ci doar din casa de locuit.

Astfel, în cuprinsul Deciziei Curții de Apel C. nr. 1347/2000 a fost stabilită doar suprafața generic cuvenită lui F. Victor de 800 mp,

comparativă ca mărime cu suprafața nr. topo 127/3 și 126/5 , urmând ca punerea în posesie și stabilirea amplasamentului și a dimensiunilor terenului să fie făcute de către C. locală de fond funciar T. M. .

Dacă prin amintita decizie a Curții de Apel C. s-ar fi stabilit în mod exact amplasamentul suprafeței de 800 mp., cuvenită lui F. Victor (consecutiv reducerii titlului) atunci n-ar mai fi avut rost cererea acestuia din dosar_ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5196/_ (de stabilire a amplasamentului).

Pe de altă parte, în opinia mea sentința civilă nr._ nu este

opozabilă recurentei B. R., așadar amplasamentul cu front la stradă de 23 ml stabilit în favoarea lui F. Victor prin respectiva sentință nu poate fi opus recurentei.

În concluzie, în opinia mea prima instanță trebuia să pornească de la premisa că, pe de o parte prin decizia civilă nr. 1743/2000 Curtea de Apel C. nu a stabilit exact amplasamentul suprafeței de 800 mp., cuvenit lui F. Victor, pe de altă parte amplasamentul nu putea fi stabilit cu modificarea conformației geometrice a parcelei astfel cum este redată în procesul verbal de punere în posesie din_ și în fine că, sentința nr._ a Judecătoriei B.

M. care stabilește amplasamentul suprafeței de 800 mp nu este opozabilă recurentei B. R. .

Din această perspectivă trebuiau analizate atât cererea reclamantelor intimate F. V. și B. V. cât și cererea conexă formulată de B. R. .

Se impunea așadar ca pornind de la premisele de mai sus, prima instanță să analizeze întreaga probațiune (inclusiv cea testimonială) pentru analiza acțiunii conexate cu privire la care s-a limitat la a arăta că o respinge prin raportare la considerentele avute în vedere la admiterea primei acțiuni.

De asemenea, dispunând constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate eliberat recurentei B. R., prima instanță nu s-a pronunțat și asupra valabilității procesului verbal de punere în posesie întocmit recurentei sub nr. 541/2008, deși a fost investită cu o astfel de cerere prin acțiunea inițială.

Fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în opinia mea se impunea admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe.

J. ecător

W. D.

#Fond Funciar. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 1274/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 461/2013. Fond funciar →

Decizia civilă nr. 423/2013. Fond funciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 423/2013. Fond funciar