Decizia civilă nr. 129/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.129/A
Ședința publică din 31 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ECĂTOR: L. | C. | L. | - Președintele T. | ui M. |
GREFIER: B. | D. |
Pe rol fiind pronunțarea soluției la apelul civil formulat de reclamanții B.
V. și B. I., ambii domiciliați în localitatea S., nr.68/52, județul M., împotriva sentinței civile nr. 415 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 30 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 999, 998 din Noul Cod de Procedură Civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 31 mai 2013, orele 14,00, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.415/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Dragomirești a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B.
V. și B. I. în contradictoriu cu pârâții M. N., B. A. și P. T., având ca obiect ordonanță președințială prin care solicită ca pârâtele să fie obligate să le deschidă cale de acces. A respins ca nedovedită cererea pârâtelor privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea promovată, reclamanții au solicitat ca pârâtele să fie obligate să le permită trecerea pe drumul de acces pentru a ajunge la terenul
lor care are caracter de loc înfundat.
La termenul din_ reclamanții au fost întrebați dacă au pe rolul instanței o acțiune în constituirea servituții de trecere, însă aceștia au arătat că nu au depus o astfel de acțiune și nu sunt întabulați pe terenul lor.
Văzând disp. alin. 1 al art. 996 NCPC, care prevăd că instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va
putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, precum și cele prevăzute de alin. 5 al art. 996 NCPC, care prevăd că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, instanța consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile.
În primul rând, în prezenta acțiune, instanța trebuie să constate dacă în favoarea reclamantului există aparența dreptului. Instanța nu se poate pronunța asupra acestui aspect fără să se pronunțe cu privire la fondul litigiului, raportat la faptul că instanța nu poate stabili, fără să cerceteze fondul dreptului cine sunt proprietarii terenurilor, dacă terenul pentru care se solicită constituirea unei servituți de trecere are caracter de loc înfundat.
O altă condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială vizează existența unui litigiu pe fond între părți, așa cum prevede aliniatul al 2- lea al art. 996 NCPC. Reclamanții au recunoscut că între părțile din prezentul proces nu există litigii pe fond având ca obiect servitute de trecere.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, nici aceasta nu este îndeplinită deoarece în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale, nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve pe fond litigiul dintre părți.
Cu ocazia soluționării unei cererii de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, cercetând doar aparența dreptului.
Cu privire la susținerile reclamanților că singurul loc de unde pot procura hrană pentru animale este de pe acel teren care are caracter de loc înfundat și că există riscul ca animalele să moară dacă ei nu-și vor transporta de urgență fânul de pe acel teren, instanța a apreciat că nu este realistă această susținere, având în vedere că la data soluționării acțiunii de 18 aprilie, este primăvară, că "a dat firul ierbii"; și că reclamanții și-ar putea procura prin cumpărare, împrumut, sau prin alte modalități de la consătenii lor hrană pentru animale, astfel că instanța apreciază că nu este îndeplinită nici condiția urgenței.
Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite condițiile legii pentru a fi admisibilă cererea de ordonanță președințială, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pârâtele au solicitat cheltuieli de judecată de câte 100 lei pe zi, reprezentând câștigul nerealizat prin prezența la instanță, însă având în vedere că dosarul s-a luat la ora 9 dimineața și că ziua de lucru nu este compromisă prin prezența lor la instanță și că acestea nu și-au dovedit pretențiile de 100 lei, în temeiul art. 452 NCPC, instanța a respins cererea privind cheltuielile de judecată, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr.415/_ a Judecătoriei Dragomirești au formulat, la data de_, apel, apelanții-reclamanți B. I. și B. V., solicitând admiterea apelului și casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în regim de urgență și admiterea cererii de ordonanță președințială, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că părinții apelantei B. I. au înzestrat-o pe aceasta conform obiceiului local, cu o bucată de teren din locul denumit "Valea Bistriței";, stabilindu-i-se o cale de acces peste terenul proprietatea familiei, spre calea de acces la drumul public (Ulița Valea Bistriței), având în vedere că terenul cu care a fost înzestrată are caracter de loc înfundat.
La căsătoria surorilor apelantei, pârâtele din prezenta cauză, au fost și acestea înzestrate cu o anumită suprafață de teren, tot în acel loc, cu condiția pusă de părinții părților ca aceasta să-și păstreze dreptul de servitute de trecere înspre calea de acces publică. Această condiție s-a respectat întocmai, conform condițiilor impuse de părinți.
După moartea părinților, apelanta și intimatele au împărțit moștenirea rămasă prin bună învoială, cu respectarea dreptului de servitute de trecere impusă de părinți la înzestrarea celor trei surori. Această condiție a fost respectată până în primăvara anului 2013, când pârâtele, fără niciun motiv întemeiat, au refuzat să mai permită apelanților folosirea căii de acces.
Terenul proprietatea apelanților are caracter de loc înfundat, calea de acces instituită de către părinți a fost folosită în mod sezonier, pentru întreținerea terenului și transportul recoltei, fără produceri de pagube și conform înțelegerii făcute la împărțirea moștenirii între surori prin bună învoială.
Apelanții au folosit aceeași cale de acces de peste 40 de ani, de când apelanta a fost înzestrată de părinți, în mod sezonier, public, netulburat, cu acordul intimatelor.
Apelanții au rămas fără furajele necesare animalelor din gospodărie, nu mai pot efectua lucrările agricole de primăvară, în condițiile interzicerii accesului la terenul proprietate apelanților.
Apelanții arată că sunt întrunite cerințele art. 996 din Noul Cod de procedură Civilă.
Apelanții consideră că motivele invocate de instanța de fond pentru respingerea cererii de ordonanță președințială sunt total neîntemeiate și legale. Instanța nu a analizat, în opinia apelanților, în mod obiectiv realitatea susținerilor părților și consecințele grave produse prin închiderea căii de acces. În drept, apelanții au invocat dispozițiile art. 466-471, art. 480 din Noul
Cod de procedură civilă.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare.
Cererea de apel a fost comunicată intimatelor.
Intimatele nu au depus întâmpinare și, deși legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței de apel.
La primul termen de judecată în apel, tribunalul, din oficiu, în baza art. 247 și art. 248 din Noul Cod de procedură civilă a invocat excepția tardivității introducerii cererii de apel și a pus în discuție excepția invocată.
Apelanții prezenți au solicitat respingerea excepției tardivității arătând că, în opinia acestora, au depus în termen cererea de apel.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, care arată că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, tribunalul a analizat excepția tardivității introducerii cererii de apel, invocată din oficiu, potrivit art. 247 din Noul Cod de procedură civilă, care arată că excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Analizând excepția tardivității formulării cererii de apel, tribunalul constată că această excepție este întemeiată și urmează să o admită, pentru următoarele considerente:
Apelanții-reclamanți au introdus pe rolul Judecătoriei Dragomirești, la data de_, o cerere în procedura ordonanței președințiale reglementată de Cartea a VI-a, intitulată: "Proceduri speciale";, Titlul VI din Noul Cod de procedură civilă.
Ordonanța președințială s-a dat cu citarea părților.
Potrivit art. 999 din Noul Cod de procedură civilă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților.
Ordonanța președințială atacată a fost pronunțată în_ .
Fiind dată cu citarea părților, apelul trebuia exercitat în termen de 5 zile de la pronunțare.
Termenul de apel în speță, calculat conform art. 181 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, fără a se socoti nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, expira în data de 25 aprilie 2013.
Apelanții au înregistrat cererea de apel la Judecătoria Dragomirești la data de_, deci după împlinirea termenului de apel prevăzut de art. 999 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite excepția tardivității apelului și în baza art. 999 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 415/_ ca fiind tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată din oficiu de către tribunal.
Respinge ca fiind tardiv introdus apelul formulat de către apelanții B. V. și B. I., ambii domiciliați în S. nr.68/52, jud. M., împotriva sentinței civile nr.415/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._
.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||||
Ț. D. | L. | C. | L. | B. | D. |
Red.Ț.D./_ | ||
T.red.B.D./_ | ||
7 ex. | ||
J. ecător la fond:V. | E. | Gavriș T. |
| ← Decizia civilă nr. 249/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 112/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
