Decizia civilă nr. 130/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/A
Ședința publică din 05 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
JUDECĂTORI: G. G. P.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de către reclamantul R. V., cu domiciliul în B., str. E. nr. 6, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2687 din_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 29 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2687 din 22.XI.2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâții P. C. S. și P. C. S. .
În considerentele sentinței se reține că cererile reclamantului vizează obligarea pârâților la plata unor daune morale pentru repararea prejudiciilor cauzate onoarei, reputației și demnității sale, în urma faptelor ilicite ale pârâților, constând în adresarea de cuvinte și expresii jignitoare, gesturi obscene și violente, în cadrul a trei incidente, din data de_ ,_ și _
.
Temeiul legal pentru acordarea unor astfel de daune îl reprezintă art.1349 C.civ. raportat la art.1357 C.civ., care instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, fiind obligat să îl repare, întrucât orice persoană are îndatorirea să nu aducă atingere, prin acțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
În speță, drepturile reclamate a fi atinse prin acțiunile pârâților sunt ocrotite generic sub forma dreptului la demnitate prevăzut de art.72 C.civ., în discuție fiind și aspecte ce țin pe de altă parte, de dreptul la libera exprimare, prevăzut de art.70 C.civ. Onoarea și reputația unei persoane, în esență,
demnitatea acesteia, se referă la integritatea morală a persoanei, vrednicia, cinstea, probitatea acesteia și desigur, părerea publică despre acea persoană, felul în care este cunoscută.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit susținerilor reclamantului, coroborate cu cele ale martorilor audiați în cauză și susținerile pârâtului P. C. S., este adevărat că, între părți, la începutul lunii iunie anul acesta, au avut loc incidente în cadrul cărora reclamantului i s-au adresat cuvinte și expresii jignitoare și vulgare, de genul celor indicate în cererile de chemare în judecată.
Astfel, unul dintre incidente, a fost generat de discuții politice desfășurate pe terasa magazinului societății O. ul SRL, înainte de alegerile locale, reacția pârâtului fiind stârnită de afirmațiile făcute de către reclamant la adresa unuia dintre candidații la alegeri, un prieten apropriat al pârâtului, despre care reclamantul a spus că este un porc. Pe terasă, se aflau aproximativ 10 persoane și numai reclamantul și cei doi pârâți au discutat în contradictoriu.
Celelalte două incidente s-au petrecut într-un cadru și mai restrâns, fiind generate de tensiunile existente între reclamant și pârât, fără a avea vreun impact asupra altor persoane.
Atât reclamantul, cât și pârâtul, s-au manifestat impulsiv, au folosit cuvinte și expresii urâte, și-au adus reciproc jigniri, atât personale cât și la adresa unor alți membri ai familiei (mama reclamantului, nepotul pârâtului), implicarea soției pârâtului fiind colaterală.
Reclamantul a adresat jigniri pârâtului P. C. S. prin însăși cererea de chemare în judecată, apreciind ca fiind justificată reacția sa, dată fiind cea anterioară a pârâților. Părțile s-au exprimat una față de cealaltă și raportat la alte persoane, într-un mod specific, nefiind jenate de exprimări vulgare, de repetarea permanentă a unor cuvinte jignitoare, folosite impropriu și cu lejeritate.
Această situație de fapt este de natură a contura concluzia că, acțiunile pârâților nu au condus în concret și în mod efectiv la afectarea integrității morale a reclamantului, cu atât mai puțin, nu au influențat părerea publică despre reclamant, mai ales că, astfel cum s-a menționat, conflictele s-au derulat într-un cerc restrâns, nu au avut o amploare deosebită, neexistând date că ar fi fost chemate la fața locului și organele de poliție, au fost de scurtă durată, generate de comportamentul inadecvat al tuturor părților, pe fondul unor dispute politice, care permanent sunt aprinse, sau a unor probleme personale preexistente, astfel cum a arătat reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată din data de_ .
Împotriva acestei sentințe precum și împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de reexaminare a declarat apel R. V. care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și să i se admită acțiunea introductivă
de instanță. În subsidiar a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea apelului se arată că sentința instanței de fond a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor legale, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil și just, cu necercetarea fondului și interpretarea greșită a legii.
Prin faptele sale pârâții au adus atingere drepturilor sale nepatrimoniale, drepturi de care se bucură orice cetățean. Instanța de fond deși reține că s-a dovedit faptul că pârâții l-au jignit în mod repetat, totuși a considerat că manifestările petentului P. C. S. și ale soției sale nu sunt de natură a-i aduce atingere onorarei, reputației și imaginii personale. Greșit s-a reținut că nu i-a fost afectată integritatea morală, mai ales că altercația s-a petrecut într- un cadru restrâns și că nu au fost chemate organele de poliție. Legea nu prevede o asemenea condiție care să determine o repulsie publică. I-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Intimații P. C. S. și P. C. S. prin întâmpinarea depusă (fila 4 dosar) au solicitat respingerea apelului cu motivarea că, apelantul după ce i-a insultat pe ei și pe acele persoane și discuțiile au degenerate, au dorit să se îmbogățească fără muncă.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond (filele 27, 60,
61) reiese că, în cursul lunii iunie 2012 reclamantul se afla pe terasa societății "O. ul"; S.R.L., terasă pe care se mai aflau încă aproximativ 10 persoane. În timp ce discuta cu o persoană, tema discuțiilor fiind alegerile locale, pârâtul P.
C. S. s-a îndreptat spre masa reclamantului și i-a adresat mai multe cuvinte "poponar";, "sugău";, "homosexual";. Aceleiași cuvinte le-au fost adresate reclamantului și de către pârâta P. C. S. (fila 27). De față în acel moment erau prezente cca. 10 persoane. Cu o altă ocazie, în prezența martorilor Timiș
G. și Mihăilă Constantin pârâtul i-a spus reclamantului că i-a dat suma de 200 Euro ca să întrețină relații sexuale anale și când i-a adresat și alte cuvinte jignitoare, respective "poponar";, "homosexual";, "să-i sugă…";. Întâlnirea celor doi a avut loc tot pe terasa aceluiași local.
Art. 72 din Noul cod civil prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzis orice atingere adusă onoarei, reputației unei persoane fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75. Art. 1 alin.3 din Constituție specifică faptul că România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate.
Cartea Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în art. 1 precizează că demnitatea umană este inviolabilă.
Art. 252 din Noul Cod civil precizează că "orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private…";, iar persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori
amenințate poate cere instanței despăgubiri sau o reparație patrimonială pentru un prejudiciu chiar nepatrimonial (art. 253 alin. 4 Noul Cod Civil).
Față de textele de lege mai sus redate, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantului pe considerentul că nu ar fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 1349 și 1357 C.civ. Este adevărat că reclamantul nu și-a motivat în drept cererea de chemare în judecată, însă din cuprinsul acesteia reiese că daunele au fost solicitate pentru atingerile ce i-au fost aduse onoarei, reputației. Prin cuvintele folosite și adresate reclamantului, în loc public se apreciază că s-au încălcat drepturile nepatrimoniale ale reclamantului reglementate de art. 72 Noul Cod Civil rap. la art. 252 Cod penal vizând dreptul la onoare.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va admite apelul, se va schimba în tot sentința judecătoriei în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului. Pârâtul P. C. S. va fi obligat la 1000 lei, iar pârâta
P. C. S. la 500 lei cu titlu de despăgubiri. La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a avut în vedere faptul că pârâta P. C. S. a adresat reclamantului cuvintele arătate cu o singură ocazie, pe când soțul ei a săvârșit fapta în mod repetat.
Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, deși au fost solicitate nu au fost justificate. În apel, apelantului nu i se poate dispune restituirea taxei judiciare de timbru deoarece nu a fost achitată. Pentru taxa judiciară depusă la instanța de fond și nedatorată acesta poate formula o cerere adresată acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În baza art. 296 C.pr.civilă
Admite apelul
declarat de R. V. contra sentinței civile nr. 2687 din 22.XI.2012 a Judecătoriei Vișeu de Sus pe care o schimbă cum urmează: Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâții
P. C. S. și P. C. S. și în consecință:
Obligă pe pârâtul P. C. S. să plătească reclamantului 1.000 lei despăgubiri morale și pe pârâta P. C. S. la 500 lei despăgubiri morale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
W. D. | P. G. | G. | M. | C. |
Red.: P.G./_
T.red.: M.C./_ /5 ex.
J. ecător la fond: Ana M. L.
| ← Decizia civilă nr. 102/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 200/2013. Pretenții → |
|---|
