Decizia civilă nr. 200/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 200/2013
Ședința publică din data de 26 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă
H. A., grefier
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea hotărârii, privind apelul, formulat de apelanta-pârâtă, S.C. V. S.R.L. - Z., cu sediul în localitatea Z.
, strada M., bl. GD -7, et. parter, ap. 1, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 1746 din 05 iunie 2013, pronunțată de J. Z., în dosarul nr._, având ca obiect - pretenții -.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului declarat : | |||
Prin Sentința civilă nr.1746 din 05 iunie 2013, J. | Z. | admite | |
cererea în pretenții formulată de reclamanta S. R. | de R. | B. , | |
împotriva pârâtei SC V. S.R.L. Z. . |
Obligă pârâta să achite în favoarea reclamantei suma de 630 lei, reprezentând taxa radio pentru perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011, precum și penalități de întârziere în sumă de 105,08 lei, calculate până la data de_ .
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că, mandatarul SC Electrica Furnizare Transilvania Nord SA a emis in sarcina pârâtei facturile fiscale aferente perioadei aprilie 2010 - decembrie 2011, depuse în copie la filele 6-26 din dosar, în care este inclusă și suma lunară de 30 lei, pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de taxă legală pentru serviciul public de radiodifuziune. Pârâta nu a achitat contravaloarea acestor facturi, aspect pe care de altfel nu l-a contestat. Datoria acumulată de pârâtă, reprezentând taxa radio, pentru perioadei aprilie 2010 -
decembrie 2011, este de 630 lei, iar penalitățile calculate la acest debit, conform calculului reclamantei, necontestat de pârâtă, sunt de 105,08 lei.
Din interpretarea textelor legale incidente în cauză se desprinde concluzia ca societățile comerciale cu sediul in România, inclusiv dezmembrămintele acestora fără personalitate juridică, si reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine sunt considerate beneficiare ale serviciului public prestat de reclamanta si sunt ținute de obligația de plata a taxei lunara stabilita prin HG nr. 977/2003 și, în caz de neplată la scadență, de obligația de plată a penalităților de întârziere.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel pârâta S.C. V.
Z. solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de apel invocat pârâta consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică întrucât prin Decizia nr. 297 din 06 iulie 2004 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 care dispun obligația persoanelor juridice române sau străine, cu sediul în România, de a plăti în calitate de beneficiari o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune nu sunt contrare Legii fundamentale. Se mai arată că art. 40 din Legea nr. 41/1994 republicată stabilește ca veniturile proprii ale Societății Române de R. și S. R. de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar taxele sunt datorate de către subiectele de drept acelea menționate, în calitate de beneficiari ai acestor servicii și interpretând dispozițiile legale sus arătate se ajunge la concluzia că noțiunea de beneficiar din art. 40 din Legea nr. 41/1994 include persoanele fizice sau juridice în folosul cărora se pretează efectiv cele două servicii și că doar aparent excepția de la plata acestor taxe este instituită numai pentru persoanele fizice, deoarece nu este exclusă aplicarea acestei excepții și pentru persoanele juridice. Se mai arată că pârâta nu deține receptoare radio, nu sunt beneficiari în sensul prev. de art. 40 și deci nu datorează suma solicitată.
ul pârâtei S.C. V. S.R.L. Z. nu este întemeiat.
Nu este întemeiat motivul de recurs invocat de pârâta S.C. Electrocent
S.R.L. întrucât, este adevărat că prin Decizia civilă nr. 2102/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal instanța a anulat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003, numai că Guvernul României a emis o nouă hotărâre cu nr. 1012/_, prin care legiuitorul a modificat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003, iar conținutul articolului are următorul cuprins: persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003, persoanele juridice cu sediul în România,
inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune";.
Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul art. susmenționat este constituțional.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1930/_
, s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, ținând seama și de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei indiferent de deținerea sau nu de receptoare, iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea, prin Decizia nr. 1930/_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice, în mod evident legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres, așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma - beneficiari ai acestor servicii - nu poate fi altfel interpretată decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel, art. 56 alin. 1 din Constituție instituție obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății pârâte la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Aceste considerente fac astfel ca recursul pârâtei S.C. Electrocent S.R.L. Z.
, să fie nefondat, urmând ca acesta să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. V. S.R.L. Z. , împotriva Sentinței civile nr. 1746 din 05 iunie 2013 a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
K. M. | D. | G. | H. | A. |
Red. D.G. /_
Dact.H.A./_ / 4 ex. Jud. Fond: E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 130/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 262/2013. Punere sub interdicție → |
|---|
