Decizia civilă nr. 130/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 130/R2013
Ședința publică din data de 7 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții Z. L. și D. M. împotriva sentinței civile nr. 9541/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterea recursului a avut la data de 28 februarie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această decizie.
Pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantului să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 7 martie 2013.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 9541/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ * a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul Z. A., prin curator Z. L., în contradictoriu cu pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., Z. L., D.
M., M. Delia, în calitate de succesor al pârâtei decedate pe parcursul procesului, B. M., B. Sorin, în calitate de succesor al pârâtei decedate pe parcursul procesului, B. M. și B. Cosmin, în calitate de succesor al pârâtei decedate pe parcursul procesului B. M. și, în consecință:
S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 72841 emis la data de_ de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., în sensul radierii numiților Z. I. și B. M. (decedată la data de_ ) din titlul de proprietate mai sus menționat.
Pârâții Z. L. și D. M. au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3382 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria comunei Cetate sub nr. 611/_ (f. 73), reclamantul Z. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru suprafața introdusă în CAP de defuncta sa mamă Z. M. (f. 117), așa cum reiese din actele de stare civilă (f. 118), fiind îndreptățit prin certificatul de moștenitor emis la_ (f. 120) și evidențele agricole de la data preluării terenului în CAP (f. 126-133).
Z. M. împreună cu soțul său, defunctul Z. Samoilă, au avut 6 copii, respectiv pe: Z. Iustina, Z. loan, Z. A., Z. Zinuca, Z. M. și Z. S.
, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar (f. 85-86, 117, 118, 123, 124, 154), respectiv certificatul de moștenitor (f. 119-120), dintre care doar reclamantul mai trăiește.
Așa cum rezultă din cererea sa de intrare în CAP, cu nr. 43/1959, defuncta Z.
M. a introdus suprafața de 3,39 ha, iar din evidențele agricole - registrul agricol al anilor 1956-1958, figurează cu suprafața de 5,61 ha și, totodată, și la poziția numitului Z. S. .
Prin cererea depusă în copie la dosar la fila 122, numitul Z. S., fiul defunctei Z. M., a solicitat în baza art.8 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha, în nume propriu - ca posesor al acestuia (f. 122), iar prin cererea nr._ 91 (f. 121), a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,87 ha, în nume propriu - proprietar. Din evidențe agricole și cererea de intrare în CAP nr. 31/1961 (f. 129) rezultă că suprafața total introdusă este de 4,64 ha.
De asemenea, din evidențele anexate la dosar, rezultă că figurează în Registrul agricol al anilor 1956-1958, cu suprafața de 9,65 ha, iar în Registrul agricol al anilor 1959-1963, figurează cu suprafața de 8,15 ha, alături de mama sa - Z. M. (f. 130- 133).
Numitul Z. I. a formulat cererea nr. 734/1991 (f. 213), prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,82 ha, în nume propriu - (proprietar), iar în baza Certificatului nr. 80142/_ emis de Arhivele Statului jud.
B. -N. se atestă faptul că acesta împreună cu soția, Z. F. a, figurează în Registrul agricol al anilor 1959-1963, cu suprafața de 1,95 ha (f. 214).
În ceea ce o privește pe numita B. M., fiica numitei Z. M., nu s-a făcut dovada existenței vreunei cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar.
Conform certificatului de moștenitor nr. 754/1953, menționat și în cuprinsul cererii depuse de reclamantul Z. A., natura moștenirii rămase în urma defunctului Z. Samoilă este legală, iar moștenitorii sunt Z. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu cota de 6/24 părți, și copiii: Z. Iustina, Z. I., Z. A.
, Z. S., Z. Zinuca și Z. M., fiecare cu cota de 3/24 părți.
Aceștia, odată cu apariția Legii nr. 18/1991, au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii după autorii lor, dovada calității de moștenitor făcându-se conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, fiind astfel îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CAP de antecesorii lor.
Z. M. a introdus în CAP suprafața de 3,93 ha, deci moștenitorii acesteia au dreptul, în această calitate, să solicite exclusiv suprafața menționată, iar în favoarea numitului Z. I. a fost emis Titlul de proprietate nr. 72821/_, pentru suprafața totală de 2,80 ha, deși conform dovezilor depuse la dosar era îndreptățit la suprafața de 1,95 ha.
Coroborând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamantul Z.
A. este singurul care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al defunctei Z. M., iar ceilalți descendenți, respectiv Z. S. și Z.
I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu.
Așadar, reclamantul Z. A. a urmat procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de Legea nr.18/1991, iar în ceea ce îl privește pe numitul Z. I., acestuia i-a fost reconstituită suprafața dovedită, sens în care s-a emis Titlul de proprietate nr. 72821/_ .Totodată, și numitului Z. S. i s-a emis Titlul de proprietate nr. 5. din_ pentru suprafața de 4,64 ha, fiindu-i astfel reconstituită suprafața introdusă în CAP în nume propriu.
Fac obiectul Legii 18/1991 doar terenurile care au fost în proprietatea CAP- ului, iar numita Z. M. a introdus în CAP doar suprafața de 3,93 ha, ca atare moștenitorii ei au dreptul doar la această suprafață nu și la alte terenuri.
Raportat la starea de fapt expusă mai sus, confirmată de actele dosarului și de aproape toți pârâții, mai puțin Z. L. și D. M., care s-au opus admiterii acesteia doar cu ocazia promovării căii de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 7452/2011 pronunțată în dosar, instanța, în baza textelor legale mai sus enumerate, a admis acțiunea și a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 72841 emis la data de_ de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. în sensul radierii numiților Z. I. și B. M. din titlul de proprietate mai sus menționat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâților care s-au opus admiterii acțiunii, pârâții Z. L. și D. M. au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3382 lei, reprezentând onorariu avocațial perceput atât cu ocazia judecării în primă instanță, cât și în recurs și în rejudecare, conform facturilor și chitanțelor de la filele 229, 230, 39-42, 24-27 și 48-50.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs, în termen legal, pârâții Z. L. și Dochter M., prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în anularea titlului de proprietate nr. 7281/2003 și a înlăturării obligațiilor la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele ce urmează.
Reclamantul Z. A. i-a chemat în judecată pe recurenți și pe pârâta B. M. pentru a se anula titlul de proprietate sus menționat cu motivarea că nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal.
Judecătoria Bistrița a admis cererea și a anulat titlul de proprietate, soluție dată prin sentința civilă 7452/2011 a Judecătoriei B. .
Au declarat în termen legal recurs, recurs ce a fost admis și cauza trimisă spre rejudecare.
La rejudecare, Judecătoria Bistrița prin sentința acum recurată a admis din nou acțiunea și a anulat parțial titlul de proprietate nr. 72841/2003 în ce privește înscrierea lui Z. I. și B. M. în titlu de proprietate sus menționat.
De asemenea, i-a obligat la 3382 lei cheltuieli de judecată.
Apreciază sentința ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și modificarea ei.
Titlul de proprietate 72841/_ s-a emis pe numele reclamantului Z. A. și a lui Z. I. al căror urmași sunt recurenții și B. M. . Toți aceștia sunt urmașii defunctei Z. M. .
Titlul s-a emis pentru o suprafață de 3,82 ha teren.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere.
La 12 martie 1991, Z. A. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al defunctei Z. M. pentru suprafața de teren pe care aceasta a înscris-o în CAP.
La data de 11 martie 1991, Z. I. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, cerere prin care a solicitat reconstituirea pentru suprafața de 3,82 ha teren,
La data de 10 septembrie 2003 s-a emis titlul de proprietate 72821 lui Z. I. pentru 2,80 ha, reconstituire făcută în nume propriu, nu în calitate de urmaș.
Pornind de la acest fapt al reconstituirii pentru Z. I. a unei suprafețe de teren în nume propriu instanța atât în primul ciclu procesual, cât și în al doilea a concluzionat că Z. I. nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor. Instanța a ajuns la această concluzie având în vedere susținerile reclamantului care interpretează că Z. I. a formulat cerere doar pentru termenul deținut în nume propriu, nu și în calitate de moștenitor pentru că nu ar fi formulat două cereri de reconstituire.
În mod cert interpretarea dată de instanță «la sugestia reclamantului» că trebuiau două cereri este una esențial greșită. Ca să ceri ceva nu trebuie 10,2 sau mai multe, este suficient una singură.
Dacă instanța fondului ar fi analizat corect cererea de reconstituire formulată de Z. I., cea cu nr. 734 din 11 martie 1991, ar fi remarcat că acesta a solicitat să i se reconstituie drept de proprietate pentru 3,82 ha teren. Mai mult, în cerere a indicat ridurile unde se află terenurile aceleași, care apar în titlu de proprietate atacat.
Este de necontestat că Z. I., înainte de cooperativizare, a deținut în nume propriu o suprafață de teren confirmată prin adresa fostului stat popular al comunei
D. nr. 5750/_ . Pentru această suprafață de teren i s-a reconstituit drept de proprietate în nume propriu și eliberat titlu de proprietate nr. 72821/_, care nu a fost atacat niciodată de nimeni. Cum prin cererea de reconstituire a solicitat 3,82 ha teren este evident că diferența de teren a solicitat-o în calitate de moștenitor a lui Z.
M., motiv pentru care, când s-a eliberat titlul de proprietate 72841/2003 pentru averea defunctei Z. M., au fost înscriși ca beneficiari moștenitorii acesteia care au făcut cererea, respectiv și Z. I. .
În condițiile în care în mod cert și de necontestat este faptul că Z. I. alături de Z. A. este fiul defunctei Z. M., înscrierea lui în titlu este una corectă și legală.
Este de neimaginat cum instanța fondului în motivarea sentinței ajunge la concluzia că doar Z. A. a formulat cerere de reconstituire împotriva evidenței, mai ales că cererea lui Z. I. a fost anexată și recursul anterior.
Dacă Z. M. a înscris în Cap 3,93 ha teren și este decedată, titlul de proprietate trebuia emis pentru moștenitori. Moștenitorii sunt cei înscriși în titlu de proprietate atacat. Mai sunt și alți moștenitori, enumerați de instanță, rezultați din certificatul de moștenitor 754/1983, care nu au fost înscriși în titlu de proprietate pentru că nu au formulat cerere.
Cu rea credință instanța fondului interpretează că Z. I. a formulat cerere de reconstituire numai în nume propriu, nu și în calitate de moștenitor în condițiile în
care el indică o suprafață mai mare de teren în care se include și cea deținută în nume propriu, cât și parte din moștenire.
Dacă Z. I. ar fi formulat cerere de reconstituire doar în nume propriu nu solicita suprafața de 3,82 ha teren, cum a cerut, și nu indica ridurile Loza, Răzoare, Delnița și altele înscrise în titlul 72841/2003 acum atacat. Este cât se poate de clar că interpretarea corectă a cererii este aceea că a solicitat atât terenurile deținute în nume propriu, cât și cele în calitate de moștenitor.
Dacă ar fi solicitat nume terenurile deținute în nume propriu ar fi atacat titlul de proprietate 72821/2003 eliberat în nume propriu pentru suprafața de 2,8 ha și ar fi solicitată majorarea la 3,82 cât a cerut. Nu a făcut-o pentru că la aceeași dată s-a eliberat și titlu de proprietate 72841 și a remarcat că diferența de teren solicitată era în acel titlu de proprietate.
În consecință, în mod cert și fără putință de tăgadă sau contestat, Z. I. a formulat cerere atât pentru terenurile deținute în nume propriu, cât și în calitate de moștenitor, astfel că soluția instanței este esențial greșită, dată cu interpretarea greșită a legii și se impune a fi modificată.
Instanța fondului a greșit și în ceea ce privește cheltuielile de judecată pe care le-a stabilit la suma de 3382 lei în condițiile în care pentru primul ciclu procesual nu puteau fi calculate cheltuieli întrucât casarea cu trimitere nu s-a făcut din culpa recurenților, ci a fost o greșeală a instanței, iar apoi la rejudecare reclamantul a făcut alte cheltuieli pe care în mod greșit le-a pus în sarcina recurenților.
Reclamantul, prin mandatar avocat, s-a opus admiterii recursului și a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.
Restul intimaților nu și-au exprimat poziția față de calea de atac declanșată în cauză.
Recursul nu este fondat și se va respinge în consecință.
Recurenții nu contestă că reclamantul Z. A. a cerut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 asupra terenurilor pe care Z. M., mama sa, le-a înscris în CAP, în suprafață de 3,39 ha, împrejurări atestate de înscrisurile existente în dosarul nr._, la filele 73 și 128.
Demonstrația din recurs prin care încearcă să convingă instanța de control că cererea pe care a formulat-o tatăl lor Z. I., la data de 11 martie 1991 (f. 213 din același dosar), în realitate vizează retrocedarea inclusiv a terenurilor avute în proprietate de Z. M. - proprietar deposedat, alături de alte terenuri pe care le-a avut în proprietate exclusivă, de 2,80 ha, indicate în Certificatul nr. 80142/24 octombrie 1990 eliberat de Filiala Arhivelor Statului județului B. -N. (f. 214), nu poate fi însușită, pentru două argumente.
În primul rând, elementele intrinseci ale cererii denotă că Z. I. însuși s-a autointitulat ca fiind "proprietar"; al suprafețelor solicitate, mențiune pe care instanța de fond a interpretat-o corect în sensul că cererea este formulată în nume propriu, din moment ce înscrisul nu conține date din care clar sau implicit, dar neechivoc, să se deducă că s-a comportat ca moștenitor al mamei sale.
Apoi, tot în cererea cu nr. 734/1991 se stipulează că își dovedește dreptul de proprietate prin actele anexate la cerere, reprezentând certificatul eliberat de arhivele naționale, amintit anterior, copia certificatului său de naștere (f. 215) și o declarație sub semnătură privată (f. 216). Se amintește, totodată, că se folosește și de dovezi cu martori, declarații în acest sens neexistând la dosar. Lipsesc așadar orice indicii din
care să se poată trage neîndoielnic concluzia că Z. I. s-a erijat în calitatea de moștenitor al mamei sale, cum din contră a procedat fratele său Z. A., prin cererea de la fila 73.
Cel de-al doilea considerent pentru care nu poate fi acceptată teza recursului se constituie în recunoașterea emanând de la recurentul Z. L. prin scriptul cu valențe de întâmpinare de la fila 71, unde se arată că: "Am încercat în nenumărate rânduri să stau de vorbă cu ei dar tot timpul sunt puși pe scandal și nu ai cu cine să te înțelegi omenește. Z. A. specifică că tatăl meu Z. Ion a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pe terenul ce îl avea înscris în rolul său agricol, dar a solicitat această reconstituire deoarece el a predat respectivul teren la CAP, pentru terenul pe care l-a predat la CAP mama lui nu a mai făcut cerere deoarece a considerat suficientă cererea făcută de fratele lui, oricum în certificatul de moștenitor se specifică clar cota parte ce le revine fiecărui frate după moartea mamei lor";.
Această mărturisire vine să întărească dezlegările de mai înainte. În același timp, trebuie menționat că cererea de reconstituire este una de ordin personal, impunându-se a fi făcută de însuși solicitant sau, ca a doua ipoteză, prin mandatar. Existența unei împuterniciri dată de Z. I. fratelui său Z. A. în direcția reconstituirii în comun a averii pe care a avut-o mama lor nu s-a dovedit și nici măcar nu s-a invocat.
Cheltuielile de judecată avansate de reclamant în toate fazele procesuale în mod corect s-au pus în sarcina pârâților recurenți, întrucât spre deosebire de moștenitorii numitei B. M., s-au opus admiterii acțiunii introductive, au căzut în pretenții și sunt în culpă procesuală, astfel că în privința lor trebuia făcută aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
De rea credință susțin că desființarea sentinței inițiale prin care s-au rezolvat raporturile juridice dintre părți, cu nr. 7452/2011, a fost rezultatul unei greșeli comise de prima instanță. Decizia de casare nr. 51/R/2012 a reținut că sentința de mai înainte este lovită de nulitate întrucât s-a pronunțat față de o persoană care nu mai avea capacitate de folosință, pârâta B. M. fiind decedată la_, în timp ce sentința a fost pronunțată la data de_, iar ceea ce devine extrem de important este sublinierea că acest motiv de nelegalitate nu a fost cunoscut de instanța de fond, care nu a fost încunoștințată de nici una dintre părți despre decesul acestei pârâte. Evident, datoria anunțării instanței despre survenirea decesului uneia dintre părți aparține în egală măsură tuturor celorlalte părți rămase în viață, indiferent de calitatea pe care o au în proces, deci inclusiv recurenților.
Motivele de recurs, completate prin scriptul de la filele 17-18, nu se vor supune analizei întrucât nu se constituie în unele de ordine publică și s-au formulat cu depășirea termenului imperativ statornicit de art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă.
Recurenții au căzut în pretenții, sunt în culpă procesuală, așa încât potrivit art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați să plătească reclamantului suma de 960 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata onorariului avocațial (f. 43).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Z. L. și Dochter M. , domiciliați în B., str. Ion V., nr. 45, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 9541/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ *.
Obligă pe recurenți să plătească în solidar reclamantului Z. A. , prin curator Z. L., domiciliat în B., str. C., nr. 2, bl. G4, sc. A, ap. 6, jud. Vaslui, suma de 960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. V. | V. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond M. N.L.
| ← Decizia civilă nr. 110/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1205/2013. Fond funciar → |
|---|
