Decizia civilă nr. 14/9. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.14 9
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2013
Instanța constituită din: Președinte: L. M. Teodora, judecător
I. D. D., judecător Ș. L., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă, privind, apelurile declarate de reclamanții C. A. și C. M., domiciliați în P., Nr.54, Comuna Creaca, Jud. S. și apelurile declarate de pârâții K. I. și K. T., domiciliați în P., Nr.55, Comuna Creaca, Jud. S., împotriva sentinței civile nr. 358 din_ pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul cu nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura de citare făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T .
Prin sentința civilă nr. 358 din_, pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul cu nr._ s-a încuviințat decontul cheltuielilor (200 de lei) și onorariul (1400 de lei) expertului Stanca Florin în sumă totală de 1600 de lei și s- au dispus următoarele:
Au fost obligați reclamanții C. A. și C. M. să plătească în termen de 5 zile suma de 1300 de lei expertului Stanca Florin, reprezentând diferența neachitată a decontului cheltuielilor și onorariului expertului.
Executorie de drept.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a O. lui de C. și P.
I. S., invocată prin întâmpinare.
S-a respins cererea de chemare în judecată modificată având ca obiect rectificarea cărții funciare introdusă de reclamanții C. A. și C. M. domiciliați în comuna Creaca, sat P., nr.54, județul S. în contradictoriu cu pârâtul O. l de C. și P. I. S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția prematurității cererii, invocată prin întâmpinare
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului K. I., invocate prin întâmpinare.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei K. T., invocată prin întâmpinare.
S-a respins cererea de chemare în judecată modificată având ca obiect grănițuire introdusă de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâta K. T., domiciliată în comuna Creaca, sat P., nr.55, județul S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată prin întâmpinare.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată modificată având ca obiect grănițuire formulată de reclamanții C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâtul K. I., domiciliat în comuna Creaca, sat P., nr.55, județul S. .
S-a stabilit linia de hotar între terenurile aparținând reclamanților C. A. și C. M. cu suprafața de 2500 mp, nr.cad.50325, înscris în Cartea funciară nr.50325 Creaca și terenul aparținând pârâtului K. I. cu suprafața de 5800 mp conform Titlului de proprietate nr. 24613/67078/_ (suprafața măsurată de expert 5508 mp) identificate prin Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul judiciar Stanca Florin, (filele nr.257-265) ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, conform schiței de la fila nr.264, între punctele c,n. pe o distanță de 182,34 m, marcată cu culoarea verde.
S-a respins ca neîntemeiată cererea modificată a reclamanților C. A. și C. M., în contradictoriu cu pârâții K. I. și K. T., având ca obiect acordarea despăgubirilor în sumă de 1000 de lei.
S-a respins cererea reclamantului C. A. privind obligarea O. lui de
C. și P. I. S. la plata cheltuielilor de judecată.
S-a luat act că reclamanta C. M. și O. l de C. și P. I. S. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a redus onorariul avocatului pârâților K. I. și K. T., pus în sarcina reclamantului C. A., de la suma de 2000 de lei la suma de 1000 de lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantul C. A. și pârâții K. I. și K. T., aferente acțiunii în grănițuire, obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 310 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului C. A. de obligare a pârâților K. I. și K. T. la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de despăgubire.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.495/_ a fost respinsă cererea reclamantului îndreptată împotriva pârâților K. I. și K. T. și cererea având ca obiect rectificarea cărții funciare îndreptată împotriva OCPI S. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul K. I., admis prin Decizia civilă nr.67/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, cauza fiind trimisă
spre rejudecare Judecătoriei Jibou. În considerentele deciziei se constată că instanța de fond a respins acțiunea în grănițuire iar acțiunea pentru rectificarea cărții funciare a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale a OCPI, dar pentru clarificarea și soluționarea cauzei sub toate aspectele era necesară efectuarea unei expertize topografice.
Recursul reclamantului a fost respins prin Decizia civilă nr.398/R/2012 din data de_ pronunțată de Curtea de A. C. .
În rejudecare, prin cererea de modificare a cererii introductive, reclamanții
C. A. și M. au solicitat în contradictoriu cu OCPI S. rectificarea cărții funciare nr.431 P., iar în contradictoriu cu pârâții K. I. și T. stabilirea liniei de hotar între terenul cu suprafața de 2500 mp cumpărat prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr.228/_ și terenul cumpărat prin înscrisul intitulat "Înțelegere";, corespunzătoare nr.top308 și terenul cu suprafața de 4800 mp înscris în titlul de proprietate nr.24613/67078/_, corespunzător nr. top.306 și 307 și obligarea acestora la plata sumei de 1000 de lei reprezentând prejudiciul ca urmare a lipsei de folosință a terenului în anii 2011-2012.
Pârâtul OCPI a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând art.50/1 din Legea nr.7/1996.
Pârâții K. I. și K. T. a depus întâmpinare prin care au arătat că susținerile reclamantului nu corespund adevărului, solicitând respingerea cererii.
Pârâții nu s-au opus modificării cererii introductive.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de judecată a constatat următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în continuare a cauzei.
Având în vedere dispozițiile instanței de apel conform cărora pentru soluționarea tuturor aspectelor cauzei este necesară efectuarea unei expertize, în baza art.137 alin.2 Cod de procedură civilă, s-a dispus unirea excepțiilor invocate cu fondul cauzei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI S., instanța de judecată constată că rectificarea cărții funciare se face în contradictoriu cu persoanele înscrise în cartea funciară ca titulari ai dreptului. Potrivit art.50/1 din Legea nr.7/1996 (art.32 din Legea nr.7/1996 republicată la_ ) oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial nu se citează la în procesele ce au ca obiect acțiuni în rectificare tabulară, în consecință OCPI S. nu are calitate procesuală pasivă. În consecință, potrivit art.137 Cod de procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive va fi admisă iar acțiunea în rectificarea cărții funciare va fi respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâții K. I. și K. T., instanța constată că ordinea corectă de soluționare este: excepția prematurității cererii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale a pârâților, și excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că
excepția prematurității este o excepție de procedură iar următoarele trei sunt excepții de fond; apoi se impune a se soluționa excepția lipsei calității procesuale active întrucât reclamantul este cel care declanșează litigiul și apoi excepția lisei calității procesuale pasive a pârâților; excepția autorității de lucru judecat se va soluționa ultima întrucât se raportează la părțile din acest proces.
Cu privire la excepția prematurității, instanța constată că acțiunea în grănițuire este imprescriptibilă, putând fi introdusă oricând, legea nu condiționează introducerea acesteia de împlinirea unui termen, iar motivele invocate de pârâți în justificarea acesteia cu referire la înscrierea reclamantului în cartea funciară sunt aspecte ce țin de calitatea procesuală activă a acestuia, dar și de fondul cauzei.
În consecință, potrivit art.137 Cod de procedură civilă, excepția prematurității va fi respinsă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța constată că cererea modificată a fost introdusă de C. A. și C. M., ce au calitatea de soți. Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr.702/1980 (fila nr.82) și extrasului de carte funciară nr.431 P. (fila nr.63), reclamanții sunt coproprietari ai casei de locuit și anexelor gospodărești cumpărate de la Abraham Teofil. Prin urmare deși Decizia Prefectului nr.217/_ (fila nr.83) îl menționează drept unic proprietar pe C. A., ținând cont de dispozițiile art.35 din Legea nr.18/1991, în forma inițială, și de dispozițiile art.30 din Codul familiei, instanța va considera că terenul cu suprafața de 1000 mp aferent casei de locuit este proprietatea comună devălmașă a reclamanților. Instanța nu consideră că acțiunea în grănițuire este condiționată de calitatea de proprietar tabular, ci doar de calitatea de proprietar De asemenea, contractul de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr.288/_ (fila nr.19) și extrasul de carte funciară nr.50325 (fila nr.37) dovedesc că terenul cu suprafața de 2500 mp reprezintă proprietatea comună devălmașă a reclamanților.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei K. T., întrucât aceasta nu figurează ca proprietar al vreunei suprafețe în litigiu, nici în cartea funciară și nici în Titlul de proprietate nr.24613/67078/_ (fila nr.117). Referitor la pârâtul K. I. expertiza efectuată a evidențiat că acesta este proprietar al suprafeței de teren ce se învecinează cu cea a reclamanților, prin urmare are calitate procesuală pasivă, excepția urmând a fi respinsă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat prima instanță a constatat că în procesul ce a făcut obiectul Dosarului nr.3294/2005 s-a statuat asupra limitei celor două proprietăți, cu referire la latura sudică a terenului de 1000 mp și parțial asupra laturii de vest (2,85 mp) în condițiile în care nici unul dintre terenuri nu era identificat cadastral și înscris în cartea funciară, iar terenul de 2500 mp cumpărat ulterior de reclamanți nu a fost identificat. În prezenta cauză se solicită identificarea limitelor proprietăților pe latura sudică a terenului cumpărat de reclamanți de la S. Augustin, pe baza Contractului de vânzare cumpărare autentic și al documentației cadastrale. În consecință nu există identitate de obiect și cauză între cele două cereri, astfel încât în baza art.137, 166 Cod de procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat va fi respinsă.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară nr.431 P. (fila nr.63), Crișan I., fiul lui Vasile figura proprietar asupra suprafeței de 2518 mp, nr top.307/1, transcrisă din CF nr.298 P. (fila nr59). O suprafață de 500 mp este atribuită lui Abraham Teofil de CAP P. pentru construirea unei locuințe și a unor anexe.
Prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr.702/1980, Abraham Teofil vinde soților C. A. și M. casa de locuit și anexele gospodărești. Din suprafața de 500 mp teren intravilan deținută de vânzător, 250 mp aferenți construcțiilor trec în proprietatea Statului Român, potrivit art.30 alin.2 din Legea nr,58/1974, iar diferența de 250 mp formează proprietatea prin cooperativizare a CAP Creacav (fila nr.82, )63,64.
Prin Decizia Prefectului nr.217/_ se stabilește dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp, în favoarea lui C. A., potrivit art.35 din Legea nr.18/1991 raportat la art.22 din aceeași lege, art.8 coroborat cu art.4 din Decretul Lege nr.42/1990 (fila nr.83).
Suprafața de 1000 mp a fost identificată prin Raportul de expertiză întocmit de expertul Takacs A. ce a stat la baza stabilirii limitei proprietății reclamantului cu suprafața de 5800 mp teren intravilan deținut în proprietate de pârâtul K. I., potrivit Titlului de proprietate nr.24613/67078/_ (fila nr.86, 88, 117)
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin Încheierea nr.288/_, S. Augustin vinde reclamantului C. A. terenul cu suprafața de 2500 mp înscris în Cartea funciară nr.50325 Creaca, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Titlului de proprietate nr.24693/88313/_ (fila nr.19,31).
Raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul Stanca Florin a evidențiat terenul cumpărat de reclamanți de la S. Augustin ( delimitat prin punctele o,p,c,n, marcat prin culoarea verde- fila nr.264), conform măsurătorilor cadastrale ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară. E. ul a evidențiat și suprafața de 1000 mp deținută de reclamanți în baza Deciziei nr.217/1991, însă măsurarea suprafeței realizată cu mijloace moderne pe baza limitelor acceptate de părți a evidențiat valori diferite de cele stabilite de expertul Takacs A. . Astfel, latura de sud are o lungime de 39,17 m, latura de est are o lungime de 23,01,m, latura de nord are o lungime de 44,16 m, iar latura de vest are o lungime de 23,24 m. Având în vedere că aceste măsurători au fost efectuate prin GPS, cu stație totală Leika, iar părțile nu au avut obiecțiuni legate de limitele proprietății, instanța va ține cont de aceste valori ale limitelor proprietății. Pe latura de vest, acest teren se învecinează cu terenul pârâților de 5800 mp (5508 mp în urma măsurătorilor) pe o distanță de 2,11 mp (între punctele d,c), cu terenul reclamanților având suprafața de 2500 mp, cu nr.top 50325 pe o lungime de 15,81 mp (punctele c,p).
E. ul concluzionează că aceste suprafețe de teren nu pot fi identificate pe baza numerelor topografice vechi întrucât în anii 1940-1950 aceste terenuri erau extravilane, au fost preluate de CAP, iar apoi atribuite ca loturi pentru construcția
unor case. Traseul drumului existent pe harta veche și cursul apei evidențiate pe harta veche a cărții funciare nu corespund situației din prezent, iar pe harta cărții funciare vechii au fost făcute notații și delimitări ulterioare a numerelor topografice, unele dintre ele ilizibile, cu trimiteri și explicitări la marginea hărții, care nu mai respectă vechea formă a nr. topografic. De asemenea este foarte important că harta de carte funciară veche pentru zona imobilelor în litigiu nu este întocmită la scară, având doar un caracter de schiță.
Prin urmare nu este posibilă stabilirea limitelor numerelor topografice vechi și raportarea acestora la parcelarea terenurilor în prezent.
În aceste condiții, numerele topografice vechi nu pot sta la baza identificării terenurilor deținute de părți în prezent, urmând a fi avute în vedere actele de proprietate eliberate în baza Legii nr.18/1991 și planurile cadastrale întocmite pe baza acestora, dar și înscrierile în cartea funciară privind terenurile ce se învecinează cu cele în litigiu, precum și limitele proprietăților recunoscute de părți.
E. ul propune ca limita între cele două proprietăți să fie stabilită conform schiței de la fila nr.265, între punctele A și B, pe o latură având lungimea de 182,34 m. Instanța constată însă că această variantă nu respectă limitele nr.top.50325 privind terenul de 2500 mp, proprietatea reclamanților, înscris în cartea funciară nr.50325 și care este prezumată ca fiind cea corectă cât timp nu a fost rectificată în condițiile legii.
Din aceste motive, instanța va stabili limita între cele două proprietăți pe aliniamentul marcat cu verde, delimitat de punctele n, c cu o lungime de 182,34 m.p.
Având în vedere volumul și complexitatea activităților desfășurate, cunoștințele expertului care au dus la întocmirea unui raport de expertiză clar, concis și concludent, necesitatea convocării părților, operativitatea în efectuarea raportului de expertiză, sumele solicitate de expert sunt rezonabile și pe de deplin justificate. În consecință, potrivit art.213 alin.2 Cod de procedură civilă și art.23 din OG nr.2/2000, instanța va încuviința decontul cheltuielilor (200 de lei) și onorariul (1400 de lei) expertului Stanca Florin în sumă totală de 1600 de lei. Constatând că reclamantul C. A. a achitat suma de 300 de lei cu titlu de avans, reclamanții vor fi obligați să plătească în termen de 5 zile suma de 1300 de lei expertului Stanca Florin, reprezentând diferența neachitată a decontului cheltuielilor și onorariului expertului hotărârea fiind executorie sub acest aspect.
Referitor la obiecțiunile și apărările reclamantului cu privire la împrejurarea că prin Sentința civilă nr.693/_ s-ar fi statuat cu putere de lucru judecat asupra faptului că proprietatea pârâților se învecinează cu latura de vest a terenului cu suprafața de 1000 mp deținut de reclamanți în baza Deciziei Prefectului nr.217/1991 pe o distanță de 2,85 m, instanța constată că la data efectuării expertizei din dosarul Judecătoriei Z. terenul cu suprafața de 2500 mp cumpărat ulterior de reclamanți nu era identificat cadastral și nici înscris în cartea funciară, aceste operațiuni realizându-se ulterior. Astfel, limitele terenului de 2500 mp sunt cele evidențiate în documentația cadastrală și au fost reproduse de expert, iar reclamanții și-au întemeiat cererea pornind de la realitatea de carte
funciară, trimiterile la aceste documente de la finalul cererii modificate fiind elocvente în acest sens, cu mențiunea că terenul cu suprafața de 2500 mp a fost identificat cadastral și înscris în cartea funciară când însă era proprietatea lui S. Augustin. În acest sens, fundamentele celor două cereri sunt diferite și neexistând identitate de cauză nu există putere de lucru judecat, conform art.1201 cod civil de la 1864.
Prin cererea modificată s-a mai solicitat ca pârâții să plătească reclamanților suma de 1000 de lei ca urmare a privării lor de folosința terenului ocupat de pârât fără drept în anii 2011 și 2012.
E. iza efectuată a evidențiat că pârâții folosesc în prezent aproape întreg terenul reclamanților cumpărat de aceștia din urmă de la S. Augustin, respectiv suprafața delimitată de punctele a,n,c,b.
Instanța observă că la data de_ a intrat în vigoare Noul Cod civil.
Raportat la legea aplicabilă pretențiilor reclamantului, instanța constată că până la data de_ erau aplicabile art.998-999 din Codul civil de la 1864, iar începând cu data de_ sunt aplicabile dispozițiile art.1357,1381 și urm. Cod civil.
Instanța observă că reclamanții nu au făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului, condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în conformitate cu ambele legi aplicabile. Reclamanții nu au propus probe pentru dovedirea afirmațiile, contrar dispozițiilor art.129 alin.1 Cod de procedură civilă, astfel că nu și-au dovedit pretențiile, acțiunea în răspundere civilă delictuală urmând a fi respinsă.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat apel atât reclamanții C.
și C. M. cât și pârâții K. I. și K. T. .
Reclamanții critică hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
În rejudecare s-au reluat aspecte soluționate irevocabil prin sentința civilă nr. 693/2006 iar prima instanță i-a obligat pe reclamanți să achite onorariul stabilit prin expertiza solicitată de părți.
Raportul de expertiză nu rezolvă nici unul din obiectivele stabilite de instanță și conține o mulțime de erori grave, iar instanța nu a cerut expertului corectarea acestora, respingând toate obiecțiile apelanților.
Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-au modificat coordonatele cadastrale iar reclamanților li s-a acordat 250 m.p. mai mult iar cererea în despăgubiri a fost greșit respinsă, în condițiile în care pârâții continuă să ocupe abuziv suprafața de 2063 m.p.
Pârâții apelanți K. I. și K. T. solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în grănițuire ca fiind inadmisibilă.
Susțin apelanții acțiunea în grănițuire promovată de reclamanți, întemeiată pe faptul că pârâții apelanți le ocupă o suprafață de teren presupune o revendicare, cerere cu care reclamanții nu au învestit instanța.
În același timp nu se poate pleca de la ideea că o hotărâre în acțiunea în revendicare nu are autoritate de lucru judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al pârâților, producând efecte numai cu privire la delimitarea
fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real, astfel că oricare dintre părți ar putea să introducă ulterior o acțiune în revendicare privind o suprafață determinantă de teren, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce s-a pronunțat în acțiunea în grănițuire.
Neputând face o analiză indirectă cu privire la dreptul de proprietate al părților, deși părțile își contestă reciproc acest drept, instanța trebuia să constate că acțiunea doar în stabilirea hotarului dintre cele două terenuri limitrofe este inadmisibilă.
În drept, pârâții apelanți invocă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, evocă hotărâri ale CEDO cu privire la aplicarea acestui text legal.
urile de față sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare: Necontestat în cauză, terenurile proprietatea părților sunt învecinate,
conform concluziilor expertizei realizate de către expertul Stanca Florin (2,11
între punctele d,c, și 15,81 m.p. între punctele c,p).
La stabilirea liniei de hotar au fost avute în mod corect în vedere coodonatele cadastrale, în condițiile în care anterior cooperativizării terenurile se aflau în extravilan, fiind apoi preluate de CAP și atribuite ca loturi pentru construcția de locuințe. Consecința acestei stări de fapt este că medalionul C.F. nu corespunde cu situația actuală, astfel că acesta nu a fost utilizat ca reper la identificarea terenului.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză nu au fost în măsură să evidențieze hotarul la origine nelitigios între cele două proprietăți, încât concluziile expertizei, rezultate în urma identificării cadastrale a celor două imobile, au fost cu temei valorificate de către prima instanță.
Tot astfel, judecătoria a procedat legal învestindu-se cu soluționarea cererii în grănițuire formulată de către soții C., , căci această cerere are o altă cauză decât aceea care a determinat promovarea de către reclamanți a acțiunii în grănițuire formulată de reclamanți și finalizată cu pronunțarea sentinței civile nr. 693/2006 a Judecătoriei Z. .
De altfel, pârâții apelanți nici nu au criticat sub acest aspect hotărârea primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.
În cadrul judecății apelului de față, în ședința publică din data de_, apelantul reclamant a precizat la întrebarea instanței, că raportat la expertiza efectuată în cauză nu propune nici o variantă de grănițuire, nefiind însă corectă niciuna din aceste variante.
antul-reclamant a precizat expres că nu solicită efectuarea unei contraexpertize, situație în care instanța a dispus din oficiu ca expertul Stanca Florin să răspundă, în contul aceluiași onorariu, obiecțiunilor, formulate de reclamant, consemnate la fila 276 din din dosar.
Deși respingerea acestor obiecțiuni de către prima instanță constituie unui din motivele apelului reclamanților, în ședința publică din data de 31 octombrie 2013 apelantulk a declarat în termeni categorici că nu solicită completarea expertizei în sensul solicitat prin obiecțiuni, situație în care instanța a revenit
asupra probei și a reținut cauza în pronunțare (filele 33, 40).
Prin stabilirea liniei de hotar într-o altă modalitate decât aceea solicitată de reclamanți, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, cum susțin apelanții, cererea în despăgubiri a fost întemeiat respinsă, în lipsa unor probe care să ateste existența și întinderea prejudiciului, după cum în mod legal cum au fost compensate și cheltuielile de judecată, căci în cadrul litigiilor având ca obiect grănițuire cheltuielile sunt suportate în comun de către proprietarii fondurilor învecinate.
Cu privire la apelul pârâților, se constată, că excepția inadmisibilității a fost invocată pentru prima oară în apel, apărările formulate de pârâți în fața primei instanțe vizând exclusiv aspecte de fond.
Apoi, prin verificarea limitelor proprietăților părților și stabilirea liniei de hotar, fără ca reclamanții să formuleze și o acțiune în revendicare împotriva părților, nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabilm, consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în lipsa unor prevederi legale care să condiționeze promovarea acțiunii în grănițuire, în sensul pretins de către pârâții apelanți.
Așa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civilă apelurile de față vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții reclamanți C. A. și C. M. și de apelanții pârâți K. I. și K. T. contra sentinței civile nr. 358/2013 a Judecătoriei Jibou pe care o menține în întregime.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. | M. Teodora | I. | D. | D. | Ș. L. |
Red.I.D./_
Dact.B.D.R./_ /7 ex. Jud. fond. M. C.
10
| ← Decizia civilă nr. 227/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 678/2013. Grănițuire → |
|---|
