Decizia civilă nr. 478/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 478/R/2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR :G. C. F., președinte secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții M. R. S. și M. C. împotriva sentinței civile nr. 3728/2013 pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2013.
Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea reprezentantului pârâtei-intimate C. Ș. M., pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei la data de_ .
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3728/2013, pronunțată în dosarul nr._, instanța de fond: admite în parte acțiunea civilă principală, formulată de reclamanții L. I. și L. L.
, ambii având domiciliul în Ș. M., nr. 261, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții C. Ș. M., prin P., P. COMUNEI Ș. M., ambele având sediul în Ș.
M., jud. Bistrița-Năsăud, M. R. S. și M. C., ambii având domiciliul în Ș. M.
, nr. 260, jud. Bistrița-Năsăud, și admite cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali M. R. S. și M. C. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali L. I. și L. L., în sensul că:
- Dispune rectificarea suprafeței nr. top 9/1 din cf 1079 Ș. M., de la 907 mp la 913 mp, cât este în realitate, precum și rectificarea suprafeței nr. top. 10/3 din cf 1179 Ș.
, de la suprafața de 29 mp, la suprafața de 34 mp, conform propunerilor experți Talpoș M., Petre I. și P. Viorel, din raportul de expertiză tehnică judiciară, dispus în cauză.
Constată că reclamanta L. Ana L. a dobândit, în baza Legii 18/1991, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 5.000 mp, conform Titlului de proprietate nr. 31974/_, din care face parte și suprafața de 1163 mp.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate, astfel dobândit, conform raportului de contraexpertiză întocmit de experții Talpoș M., Petre I. și P. Viorel, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească.
Stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamanților, înscrisă în cf 25782 nr. top.9/2 respectiv cf 1079 nr. top. 9/1 și cea a pârâților reclamanți reconvenționali, înscrisă în cf 1100 nr. top. 10/1, respectiv 1179, nr. top. 10/2, pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G din raportul de expertiză.
Respinge celelalte capete de cerere, obiect al acțiunii principale precizate și cererii reconvenționale precizate, referitoare la revendicare, rectificare cf 101 nr. top 389, respectiv uzucapiunea acestei suprafețe, respectiv înscrierea acesteia în cartea funciară.
Compensează integral și reciproc cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanții L. I. și L. L., au chemat în judecată pârâții C. Ș. M. - PRIN P.
, P. COMUNEI Ș. M., M. R. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună identificarea cu date de carte funciară a terenului din T.P. 31974 eliberat la data de_, în favoarea reclamantei, în suprafață de 5000 mp, tarla 32, parcela 16, în ridul La gară, tarla 58/5 parcela 17/1, în ridul La plopi, tarla 23/1 parcela 228/1 în ridul După vii (extravilan în suprafață de 3837 mp), tarla 94/15 parcela 82 și tarla 94/5 parcela 89 ( în intravilan în suprafață de 1163 mp), ulterior și intabularea dreptului de proprietate dobândit în temeiul Legii nr.18/1991, în cartea funciară, pentru suprafața de 4700 mp (250 mp, intabulată în anul 1984); să se dispună grănițuirea între terenul proprietatea reclamantei începând cu punctul de hotar (în continuare) de la construcție, casă de locuit și până la cimitirul evanghelic, față de terenul proprietatea pârâtului M. R.
.
În motivare au arătat că, în baza sentinței civile nr.2107/1984 a Judecătoriei Bistrița la data de_ s-a dispus intabularea suprafeței de 250 mp, în cf 1079/1 Ș. M., nr. top.9/2, grădina în intravilan în favoarea reclamanților, iar nr. top. 9/1, în suprafață de 907 mp, s-a intabulat în favoarea fostului CAP Ș. M. . În temeiul Legii nr.18/1991, au dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp, din care, prin reconstituire suprafața de 1163 mp, iar prin construire suprafața de 3837 mp, teren în continuarea suprafeței de 250 mp, dobândiți și intabulați, înainte, în anul 1984, terenuri înscrise în TP nr.31974 din_ . Pentru terenul de 250 mp, intabulat în cf nr.1079 nr. top. 9/2 s-a stabilit linia de hotar, prin sentința civilă, nr.3923 din_, și imobilul înscris în cf 1100 nr. top. 10, pe linia situată la distanța de 0,60 m de la peretele din spatele casei reclamanților pe o lungime de 16,90 ml ( deci, numai pentru suprafața atunci intabulată). Lipsește stabilirea liniei de hotar pentru nr. top. 9/1 ( suprafața de 907 mp intabulați pe CAP Ș. M. și în continuare pentru terenul din TP). Reclamanții nu cunosc dacă pârâtul M. R. ocupă ceva din terenul din grădină, astfel că numai expertiza de stabilire a liniei de hotar va stabili dacă ocupă sau nu teren, moment în care vor face cuvenitele completări acțiunii. Pentru intabularea terenurilor din TP (care include și suprafața de 250 mp - cap. "intravilan, curți, construcții 389 mp) este necesară identificarea terenurilor cu date de carte funciară, cu alcătuirea tabelului de mișcare parcelară și propunerile de intabulare. C. Ș. M. a fost improcesuată pentru ca identificarea terenurilor reconstituite și constituite să-i fie opozabilă, iar P. Ș. M. a fost improcesuată pentru că este succesoare fostului CAP Ș. M. .
Solicită numirea unui expert topo pentru identificarea terenurilor din titlu, cu excepția celor 250 mp, ram de cultură, vecinătăți, cu tabel de mișcare parcelară și propuneri de intabulare, cu stabilirea liniei de hotar, ținând cont de linia stabilită prin sentința civilă sus amintită, cu menționarea suprafeței de teren din TP, ocupată sau nu de pârâtul M. R. .
În drept s-au invocat art.28 alin.4 din legea cadastrului nr.7/1996, art.584 cod civil, art.274 cod proc. civilă.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 4-18).
Legal citat, pârâtul M. R. S. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că, în privința acțiunii reclamanților de intabulare a dreptului de proprietate și de grănițuire a proprietății reclamanților de proprietatea pârâtului, deși nu se opune, în principiu, la grănițuirea proprietății sale de a vecinilor săi, solicită să se constate că această grănițuire nu se poate efectua, la acest moment, dat fiind că pe rolul Judecătoriei Bistrița se află un alt dosar având ca obiect fond funciar, prin care pârâtul a solicitat instanței constatarea nulității absolute a T.P. nr. 31974/2000; prin cererea reconvențională, pârâtul solicită instanței să fie obligați reclamanții pârâți
reconvenționali să își închidă ferestrele practicate cu vedere spre proprietatea pârâtului, fără respectarea proiectului de construire care a stat la baza emiterii autorizației de construcție nr. 3/1990 și care nu respectă prevederile art. 611-614 Cod civil, în caz contrar să se încuviințeze ca pârâtul să facă această operațiune, pe cheltuiala pârâților reconvenționali; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin acțiunea civilă înregistrată la nr. de mai sus, reclamanții au solicitat intabularea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafața de 4.700 mp dobândit prin T.P._ . Întrucât acest titlu de proprietate a fost dat cu încălcarea prevederilor legale în privința reconstituirii și constituirii dreptului de proprietate, pârâtul a solicitat în Dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate susmenționat, motiv pentru care consideră că pretențiile reclamanților din prezentul dosar nu pot fi rezolvate decât după ce se va pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă în dosarul de fond funciar.
Pe fondul cauzei, în privința grănițuirii, și pârâtul dorește a se efectua grănițuirea proprietății sale de cea a reclamanților, având în vedere că ei sunt deja intabulați pe 250 mp.
În ce privește cererea reconvențională, pârâtul învederează că reclamanții pârâți reconvenționali au edificat casa de la nr. 261 Ș. M. în baza autorizației de construire, autorizație care a avut ca bază proiectul de executare a lucrării. Potrivit acestui proiect, casa în litigiu nu era prevăzută cu ferestre deschise către proprietatea sa. Întrucât anexele gospodărești edificate în continuarea casei, alipite de aceasta, împiedicau practicarea ferestrei prevăzute în plan, înspre spatele casei lor, reclamanții pârâți reconvenționali au edificat două ferestre cu deschidere înspre proprietatea pârâtului, afectându-i, în acest mod, dreptul la intimitate. Pentru a nu promova această cerere, pârâtul a intenționat construirea unui gard înalt de 2,5 în care să obtureze vederea pârâților reconvenționali înspre curtea sa, intenție care s-a soldat cu plângeri penale împotriva pârâtului și a soției sale, M. C. -M., pentru distrugere - rezoluția 1454/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița.
Pârâtul susține că a sesizat P. Ș. M. despre nelegalitatea practicării ferestrelor cu deschidere spre curtea casei sale, ocazie cu care s-a constatat acest aspect, ca au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii 50/1991 privind respectarea planului ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, fără însă a se lua vreo măsura, considerându-se că singurul organ care poate dispune închiderea vederii spre curte este instanța de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și urm., 119 și urm. Cod procedură civilă, 611 și urm. Cod civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 29-34) și s-a solicitat admiterea unei expertize topografice.
Prin restrângerea de acțiune formulată la termenul din_, reclamanții au solicitat să se dispună înscrierea în cartea funciară doar a dreptului de proprietate asupra terenului din intravilanul loc. Ș. M. și nu a tuturor terenurilor înscrise în TP 31974/_
. Terenul identificat de expert este în suprafață de 996 mp, înscris în CF 1079 Ș. M., nr. top 9/1. Astfel, se impune ca expertul să întocmească tabel de mișcare parcelară cu repuneri de întabulare pe reclamanți a dreptului de proprietate pentru suprafața picată de 996 mp, mai sus identificată, cu titlu de constituire, potrivit TP 974/2l.11.2000.
Reclamanții mai arată că, în ceea ce privesc restul constatărilor expertului Sofron Constantin, privind linia de hotar între proprietăți, sunt de acord.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 94-98).
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din_, pârâții M.
C. și M. R. S. au arătat că își precizează argumentarea în susținerea cererii de încuviințare a unei contraexpertize topografice. Astfel, învedereazăă instanței că măsurătorile efectuate de expertul Sofron sunt cu rea credință eronate - expertul dovedește subiectivism în prezentarea atât a situației de carte funciară, cât și în prezentarea situației din teren; astfel, în privința drumului de exploatare, expertul stabilește că acesta ar avea o lățime de 4,79 m iar în realitate drumul are lățimea clară de 6 ml - o diferență de 1,21 ml, evident foarte mare; frontul la vecinătatea cu cimitirul este de 14 m iar expertul stabilește un front de 13,68 ml (este o eroare de cățiva centimetri însă modifică complet măsurătorile, având în vedere lungimea fiecărui lot de teren; de asemenea, terenul proprietatea CAP Ș. M., potrivit colii funciare, are suprafața de 906 mp, iar expertul menționează suprafața de 918 mp, categoric eroare ce profită
reclamanților, ținând cont că terenul proprietatea CAP este în curtea și gradina reclamanților.
De asemenea, a concluzionat că reclamanții pârâți reconvenționali și-ar fi blocat una dintre ferestre cu un panou - este o lucrare provizorie, care poate fi ușor desființată după finalizarea procesului. Față de cele prezentate, având în vedere și faptul că pârâții au contestat de la început măsurătorile expertului, ținând cont și de conduita total neadecvată a expertului la efectuarea măsurătorilor - inițial a refuzat să măsoare și proprietatea pârâților, la insistențele lor, a efectuat și această măsurătoare, dar consideră că concluziile expertului sunt eronate, vădit cu rea credința și se impune încuviințarea probei cu contraexpertiză.
Prin precizarea de acțiune formulată la termenul din_, reprecizată la termenul din_, reclamanții au solicitat să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra renului în suprafață de 996 mp, înscris în CF 1079 Ș. M., top. 9/1; și rectificarea suprafeței nr. top. 9/1 din CF Ș. M., de la 907 mp la 913 mp, suprafață reală, constatată de cei trei experți din raportul de contraexpertiză întocmit în cauză.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a terenului menționat mai sus, însă ulterior au revenit și au renunțat la judecată în ceea ce privește acest petit, în prezent solicită înscrierea în cartea funciară în favoarea reclamanților asupra terenului amintit. Astfel, se impune ca expertul să întocmească tabel de mișcare parcelară cu propuneri de întabulare pe reclamanți a dreptului de proprietate pentru suprafața de 996, mai sus identificată, cu titlu de constituire, potrivit TP 31.974/_ .
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din_, reclamanții au solicitat să se dispună admiterea cererii introductive, astfel cum a fost precizată, respectiv să se dispună înscrierea în cartea funciară 1079 Ș. -M. a dreptului de proprietate al reclamantei în ce privește suprafața de 907 mp, rid intravilan, categoria curți- construcții, înscris în T.P. 31974/_, cu datele de identificare și potrivit tabelului de mișcare parcelară cuprinse în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de Experții P. Viorel, Talpoș M. și Petre I. ; rectificarea suprafeței nr. top. 9/1 din CF Ș. M. de la 907 mp la 913 mp, suprafață reală, constatată de cei trei experți prin raportul de expertiză întocmit în cauză; și să se stabilească linia de hotar între proprietățile reclamanților și ale pârâților M., pe aliniamentul punctelor A-B-C-D-E-F-G, figurat pe Planul de ansamblu din expertiza topografică sus amintită și să fie obligați pârâții M. să le recunoască dreptul de proprietate și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare privind suprafața de 8 mp, preieșită din grănițuire și folosită fără drept de către pârâți - potrivit constatărilor celor 3 experți, suprafață regăsită între anexele gospodărești C2, C3 și C4 și la capătul grădinii spre cimitir.
Reclamanții arată că, în calitate procesuală de pârâți reconvenționali, solicită respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere din cererea reconvențională privind obligarea la închiderea ferestrelor practicate cu vedere spre proprietatea pârâților reclamanți-reconvenționali M. .
Deși inițial a solicitat identificarea și înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor din T.P. 31974/_, ulterior, prin notele de ședință depuse la termenul din_, și-a precizat acest capăt de cerere în sensul că solicită identificarea și înscrierea dreptului de proprietate doar asupra terenului din intravilan, înscris în titlul de proprietate. Prin raportul de expertiză topografică întocmit de cei 3 experți terenul a fost identificat în CF 1079 Ș. M., nr. top 9/1. Potrivit constatărilor raportului de expertiză se impune și rectificarea suprafeței tabulare a acestui nr. topografic de la 907 mp la 913 mp - suprafață reală.
În ce privește capătul din cererea reconvențională prin care s-a solicitat închiderea ferestrelor practicate în imobilul proprietatea reclamanților, practicate spre proprietatea vecinilor M., solicită instanței să rețină constatările expertului Tăranu Cornel din completarea la raportul de expertiză tehnică întocmită la_, potrivit căruia "unica fereastră practicată în peretele longitudinal al peretelui clădirii de locuit - imobil nr. 261 - înspre mejdia ca imobilul nr. 260 proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali M.
Rada S. și M. C. M., rămasă în litigiu are în prezent următoarele caracteristici tehnic constructive: dimensiuni (lățime 55 x înălțime 85 cm), material tâmplărie AL și PVC, sticlă de geam pereți dubli de tip termopan, peretele de sticlă exterior obișnuit iar cel interior opac-striat care permite doar iluminarea obscură a încăperii fără vizibilitate înspre exterior, ochiul mobil are deschidere până la 20 m numai în plan vertical pentru aerisire, posibilitatea deschiderii în plan orizontal fiind blocată".
Concluzionând, se observă că spre proprietatea pârâților reclamanți-reconvenționali
M. nu există practicată nicio fereastră cu vedere, care să încalce disp. art.611-614 Cod civil. Singura fereastră descrisă de expert are doar rolul de aerisire și de iluminare, fiind imposibilă deschiderea pe orizontală care să permită vederea spre proprietatea vecinilor. Ori, așa cum s-a reținut în jurisprudență, "prin excepție, deschiderile pentru aer și lumină se practica la orice înălțime și distanță de fondul vecin, deoarece ele constituie un atribut al dreptului de proprietate și "nu pot aduce niciun prejudiciu proprietarului acelui fond", ""montarea unui geam mat la fereastra cu grile a bucătăriei pârâților are scopul de a asigura folosința acesteia și nu produce pagube reclamanților, acțiunea lor de desființare a respectivei deschideri fiind neîntemeiată" - Secția civilă a Curții de apel Craiova, Decizia nr. 1960/1997.
Reclamanților solicită obligarea pârâților M. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorarii expertize topografice (1.500 lei), taxă de timbru și onorarii avocat (1.500 lei), potrivit chitanțelor anexate prezentelor concluzii și celor existente la dosar.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 249-253).
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din_, pârâtul M.
R. S. a solicitat să se dispună admiterea acțiunii civile formulate de reclamanții L. I. și Ana-L. și admiterea cererii reconvenționale, în sensul admiterii primului capăt de cerere din acțiunea reclamanților, așa cum a fost formulat; stabilirea liniei de mejdie dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților, pe aliniamentul stabilit prin raportul de contraexpertiza întocmit de experții Talpos M., Petre I. și P. Viorel; respingerea petitului formulat de reclamanți pentru termenul din_, de majorare a suprafeței de teren de la 907 mp la 913 mp (această solicitare s-a formulat urmare concluziilor expertului Sofron); majorarea suprafeței din c.f. 1179 Ș. M., nr. top. 10/3, de la 29 mp la 34 mp; micșorarea suprafeței din c.f. 101 Ș. M., nr. top. 389 de la 594 mp la 312 mp; să se constate că pârâții reclamanți reconvenționali au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren identificat în c.f. 101 Ș. M. nr. top. 389 în suprafață de 312 mp; și să se dispună înscrierea în c.f. a dreptului lor de proprietate dobândit conform raportului de expertiza întocmit de expertul Talpos M. ; cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea reclamanților de a-și închide ferestrele practicate cu vedere spre proprietatea pârâților, aceștia învederează instanței că a renunțat la acest petit în timpul judecării cauzei, întrucât reclamanții au înțeles să le folosească doar pentru aerisire (deocamdată). Astfel, aceștia nu se opun ca reclamanții să intabuleze dreptul de proprietate dobândit prin reconstituire. Problema care a determinat tergiversarea acestui proces a fost cea legata de grănițuirea proprietăților părților. Prin contraexpertiza ordonată în cauză s-a propus ca linia de hotar dintre proprietățile părților să fie pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G, singura variantă, toate părțile din proces fiind de acord cu aceasta.
Cu privire la capătul de cerere privind uzucapiunea terenului în suprafața de 312 mp, pârâții apreciază că au dovedit prin probatoriul testimonial administrat în cauză, posesia utilă a terenului, începând cu anii 1943-1944; martorii au declarat în mod inechivoc faptul că terenul a fost folosit pașnic, public, neconturbat și sub nume de proprietar, de către părinții reclamantului, M. R. -S., fiind incorporat în gradina acestora și îngrădit. Ulterior, aceștia i-au predat posesia utilă a terenului și a continuat-o împreună cu soția sa, reclamanta M. C., termenul de 40 de ani necesar pentru a uzucapa un teren aparținând domeniului public, potrivit Codului civil austriac, împlinindu-se în favoarea pârâților. Și în prezent, terenul face parte din gospodăria lor, este îngrădit și aceștia îl folosesc ca și gradină a casei, în condițiile aceleași posesii utile prevăzute de
lege pentru uzucapiune, nefiind conturbați de nicio altă persoană. Este real că, ulterior anului 1990, fratele pârâtului - care este vecin de casă cu acesta, a încercat să ocupe el terenul și, pentru că nu i-a permis, a formulat o sesizare la P. Ș. M., însă nu s-a întreprins nicio măsura întrucât toți consilierii cunoșteau situația acestui teren, așa cum s-a dovedit testimonial. De altfel, în anii 1990, nici nu se mai putea vorbi despre proprietatea terenului, termenul de uzucapiune împlinindu-se încă din perioada anilor 1984.
Prin Încheierea civilă nr. 10575/2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului la cauza pendinte.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul_, reclamanții M.
R. S. și M. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Ș. M., prin P., să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren, identificat în CF 101 Ș. M., nr. top. 389, în suprafață de 594 mp, de folosință drum, prin joncționarea posesiei antecesorilor reclamantului M. R. S. cu aceștia; și să se dispună înscrierea în CF a dreptului lor de proprietate dobândit în modul arătat anterior; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare se arată că imobilul teren identificat în CF 101 Ș. M., nr. top. 389, în suprafață de 594 mp, a fost înscris în cartea funciară a comunei cu calificarea de
"drum";. În fapt, porțiunea de 594 mp a reprezentat calea de acces către cimitirul săsesc din comună. După plecarea sașilor din localitate, începând din 1943-1944, terenul a fost folosit pașnic, public, neconturbat și sub nume de proprietar, de către părinții reclamantului, M. R. S., fiind încorporat în grădina acestora și îngrădit. Ulterior, aceștia i-au predat posesia utilă și terenului și au continuat-o împreună cu soția sa, termenul de 40 de ani necesar pentru a uzucapa, împlinindu-se în favoarea reclamanților. Și în prezent, aceștia folosesc acest teren ca și grădina casei, în condițiile aceleiași posesii utile, prevăzute de lege pentru uzucapiune, nefiind conturbați de nicio altă persoană.
În drept s-au invocat prevederile art. 1472 și urm. cod civil austriac.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4) și s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se dispună respingerea acțiunii reclamanților și obligare lor la deschiderea drumului public care este ocupat abuziv și nu poate fi folosit conform destinației sale.
În motivare se arată că, așa cum reiese și din coala de carte funciară nr. 101, top. 389, acest drum aparține comunei Ș. M., de la data înființării cărții funciare, dar aflându-se în imediata vecinătate a proprietății familiei M., a fost ocupat abuziv imediat după anul 1989, folosindu-se de faptul că la acea dată era secretar la P. comunei.
Conform art. 861 Cod civil, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Proprietatea acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită prin uzucapiune. Așa cum rezultă și din art. 929 Cod civil, bunurile declarate inalienabile înainte sau după intrarea lor în posesie, nu pot fi uzucapate pentru că această posesie este viciată pentru că nu este utilă, discontinuă și clandestină.
Pe cale de consecință, se poate afirma că titularul proprietății publice este obligat să apere în justiție proprietatea publică și să-l informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică.
În drept s-au invocat prevederile Legii 215/2001, Legea 213/1998, art. 861, 865, 929 Cod civil și Codul de procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din_, reclamanții arată că se impune respingerea argumentelor promovate de pârâtă prin întâmpinare întrucât, în cadrul procesului de uzucapiune, reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale de la data pornirii termenului de uzucapiune, ori, în speță, reclamanții au susținut că posesia lor utilă a început în perioada în care era în vigoare Codul civil austriac, act normativ care guvernează posesia lor, nicidecum Codul civil vechi sau nou.
Pe fondul cauzei, reclamanții învederează că susținerile pârâtei conform cărora aceștia au început posesia numai după anul 1989 sunt nereale, făcute doar cu intenția de a crea impresia că acțiunea acestora este neîntemeiată. Realitatea este că reclamanții și antecesorii lor au folosit imobilul în cauză în condițiile unei posesii utile.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamanții solicită să se dispună anularea ei ca netimbrată sau respingerea ei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond reține următoarele :
Prin titlul de proprietate nr.31974/_ emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a atribuit în proprietate suprafața totală de 5000 mp, pe raza comunei Ș. M., din care prin constituire 3837 mp, iar prin reconstituire 1163 mp, în favoarea titularei L. Ana L., filele 12-13 - respectiv reclamantei.
Cu privire la suprafața mai sus menționată s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr.712/_, fila 14, la care s-a atașat schița avizată de primarul comunei, fila 15, suprafață asupra căreia nu s-a înscris dreptul de proprietate în coala funciară, sens în care, s-a formulat acțiunea reclamanților, având și un capăt de cerere de grănițuire față de proprietatea pârâților, M. R. S. și M. C. .
Din coala evolutivă cf 1079/1 Ș. M. fila 7-10, rezultă că, în baza sentinței civile nr.2107/1984 a Judecătoriei Bistrița, s-a înscris dreptul de proprietate asupra casei de locuit și anexelor gospodărești în favoarea reclamanților, precum și asupra parcelei de 250 mp, urmare a dezmembrării nr. top 9/2 din cf 1079 Ș. M., respectiv în cf actual 25782 nr. top. 9/2, cu suprafața de 250 mp.
Pârâții reclamanți reconvenționali sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în cf vechi nr.354 Ș. M., nr. top. 11, întabulare operată în cf cu încheierea 7481/_
, cu suprafața de 13614 mp, fila 210-213, respectiv în cf actual 25310 nr. top. 11 cu suprafața de 1361 mp, fila 214-215.
Pe parcursul soluționării cauzei reclamanții și-au precizat poziția în sensul în care solicită intabularea dreptului de proprietate înscris în titlul reclamantei, exclusiv cu privire la suprafața din intravilan, fila 19, iar pârâții reclamanți reconvenționali, urmare a expertizei în construcții ordonate și efectuate în cauză, au renunțat la petitul având ca obiect obligația de a face, în sensul, închiderii ferestrelor cu vedere spre proprietatea lor, și cu privire la care instanța a luat act.
Pentru identificarea imobilelor în litigiu, și respectiv stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți aflate în intravilanul loc. Ș. M., s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, cu trei experți, fila 192-219, prin care, urmare a verificărilor în fapt, și cu date cadastrale respectiv de cf, s-a concluzionat că, în ce privește lotul reclamanților, din intravilan, înscris în TP 31974/2000, tarla 94/15, parcela 81; tarla 94/15, parcela 82, suprafața înscrisă este de 1163 mp, iar suprafața măsurată este de 1155 mp, diferența de 8 mp, regăsindu-se între proprietăți, precizându-se totodată că, prin sentință s-a intabulat suprafața de 250 mp, iar suprafața inițială înscrisă în nr. top.9 din cf 1079 Ș. M., a fost de 346 stânjeni, adică 1246 mp, astfel încât scăzând diferența de 250 mp intabulați, rămâne o suprafață de 996 mp.
În ce privește lotul pârâților, s-a identificat cu date de carte funciară, astfel cum s-a evidențiat mai sus, reținându-se prin concluzii că, folosesc suprafața de 2731 mp, cu mențiunea că, situația de carte funciară " este aproximativ corectă";, iar propunerile de grănițuire descriu acest lucru, meta fiind amplasată de punctele A- B-C- D- E- F- G, cu mențiune că între punctele E și F sunt două garduri, unul vechi din lemn și de plasă de sârmă, și unul nou din tablă ondulată.
Prin același raport s-a propus rectificarea suprafeței nr. top 9/1 din cf 1079 Ș. M.
, de la 907 mp la 913 mp, cât este în realitate, precum și rectificarea suprafeței nr. top. 10/3 din cf 1179 Ș. M., de la suprafața de 29 mp, la suprafața de 34 mp, cât este în realitate.
Așa fiind, și constatând că la acest raport nu s-au formulat obiecțiuni, instanța va admite ambele acțiuni, în parte, în temeiul art. 8 și urm. din Legea nr.18/1991 cu
modificările și completările ulterioare, art. 23 și urm. din Legea nr.7/1996 republicată și modificată, art. 584 și urm. din vechiul Cod civil, în sensul în care, va dispune rectificarea înscrierilor din cf 1079 respectiv 1179 Ș. M., conform propunerilor experți Viorel P. ,
M. Talpoș și Petre I., va constata că, reclamanta a dobândit în temeiul Legii nr.18/1991, drept de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp, înscrise în TP 31974/_
, din care face parte și suprafața de 1163 mp, va dispune înscrierea dreptului de proprietate asupra acesteia, în favoarea reclamanților, conform, expertizei tabel parcelară, întocmit de experți, cu stabilirea liniei de mejdie dintre cele două proprietăți pe aliniamentul A B C D E F G descris de experți prin schița anexă la raport, respingând celelalte capete de cerere, obiect al acțiunii principale respectiv cererii reconvenționale, precizate, referitoare la rectificările solicitate cu ocazia soluționării cauzei pe fond, respectiv dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 312 mp, din cf 101 Ș. M., nr. top. 389 și înscrierea sa în cf în această modalitate.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere, pe lângă concluziile probei științifice, împrejurarea că, coala funciară nu garantează suprafața, că linia de mejdie dintre cele două proprietăți nu a fost contestată, în maniera încuviințată de instanță și reținută ca atare, că nu s-a făcut dovada deposedării reclamanților de către pârâți, suprafața de teren pretins ocupată, nefiind folosită niciodată de reclamanți, doar de către pârâți, că imobilele din litigiu au făcut obiectul Legii nr.18/1991, în totalitatea lor, astfel încât, nu se poate pune problema dobândirii unei fâșii de teren din întregul corp de avere aparținând pârâților, cu titlul de uzucapiune, având în vedere, regimul juridic al imobilelor, și înscrierilor succesive ale drepturilor reale în cf.
Văzând disp. art. 276 Cod proc. civilă, va compensa integral și reciproc cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței expuse, în termen, au declarat recurs pârâții reclamanți M. R.
S. și M. C., aceștia solicitând modificarea ei în parte în sensul de a se admite capetele de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren identificat în c.f. 101 S. M., nr. top. 389 si respectiv, de micșorare a suprafeței din c.f. 101, de la 594 mp la 312 mp, potrivit concluziilor expertului Talpo M. ; cu cheltuieli de judecată.
Se susține că sentința este nelegală și netemeinică.
Recurenții arată că respingerea celor două capete de cerere de către instanța de fond, s-a făcut în condițiile în care, în pofida argumentelor pe care ei le-au învederat atât prin cerere, cât și prin notele de ședință formulate pentru a răspunde întâmpinării pârâtei
C. S. M., instanța a ignorat toate susținerile - atât ale lor, cât și ale pârâtei, precum și probele clare existente la dosar, privind, pe de o parte, posesia utilă, pe de altă parte, faptul ca terenul în discuție nu a făcut niciodată obiectul vreuneia dintre legile fondului funciar.
Instanța de fond a concluzionat că "nu se pune problema dobândirii unei fâșii de teren din întregul corp de avere aparținând pârâților (!!!), cu titlul de uzucapiune, având în vedere regimul juridic al imobilelor și înscrierilor succesive ale drepturilor reale in c.f." Concluzia instanței de fond apare cu atât mai neclară cu cât ei au solicitat constatarea dobândirii proprietății asupra unui nr. top. asupra căruia nu s-a făcut, în decursul timpului, nicio modificare de suprafața, acesta rămânând neschimbat, neatins, încă de la înființarea colii funciare. Faptul că, în timp, au apărut modificări, parcelări în alte numere topografice, nu duce, de facto, la concluzia ca terenul nu putea fi uzucapat, atâta timp cât înscrierile succesive în c.f. se referă la alte numere topografice decât cel din litigiu. De asemenea, nu există probă la dosar din care să rezulte că acest teren ar fi făcut obiectul Legii 18/1991 - având categoria de folosință de drum, era evident că nu putea
face obiectul legilor funciare.
Apreciază că, prin așa-zisa motivare - superficială și neconcludentă - dată capetelor de cerere care au fost respinse, instanța fie a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (din formulare, ar rezulta că ei au pretins uzucapiunea față de L. I. și L., nicidecum față de C. Ș. M. ), fie cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, astfel încât sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 si 8 cod proc. Civilă.
Se arată că, prin cererea formulată în dosarul 10._, ei au solicitat constatarea dobândirii in favoarea lor a unui drept de proprietate, prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor, asupra unei fășii de teren identificată in c.f. 101 S. M., nr. top. 389, în suprafața de 594 mp. Au dovedit prin probațiunea administrată că părinții lui M. R. S. au exercitat asupra acestui teren, începând din anii 1943-1944, o posesie utilă - pașnică, publică, neconturbată, sub nume de proprietar -, după care, posesia utilă a fost preluata de el și de soția lui, termenul de uzucapiune împlinindu-se in favoarea lor. Având în vedere calitatea de drum menționată in c.f., și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1472 și urm. cod civil austriac, dovedind prin probațiunea testimonială ca începutul posesiei utile exercitate de părinții lui și, ulterior, de recurenți, s-a plasat in jurul anilor 1943.
Cu ocazia expertizei topografice efectuate de expertul Talpoș M., acesta a concluzionat că terenul ce face obiectul cererii lor este mai mic ca suprafață, având doar 312 mp, motiv pentru care, la propunerea expertului, au formulat o cerere de micșorare a suprafeței din c.f., de la 594 mp, la 312 mp.
Intimata C. Ș. M., prin avocat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că, în cauză s-a dovedit faptul ca terenul în litigiu a făcut parte din patrimoniul CAP ori, în perioada cooperativizării agriculturii, dreptul de proprietate cooperatistă era imprescriptibil, in sensul că nu se stingea prin neuz, oricât de îndelungată ar fi fost starea de pasivitate a organizației titulare: Numai statul putea dobândi pe cale de uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui teren proprietate cooperatistă iar nu si persoanele fizice. Cooperativizarea a avut efecte similare cu exproprierea - Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 a secțiilor unite ale înaltei Curți de Casație si Justiție le recunoaște "calitatea de posesori a celor care au stăpânit si folosit terenurile altor persoane fizice o perioada atât de îndelungată in timp", nicidecum celor care au stăpânit și folosit terenuri proprietate cooperatistă. Termenul de 30 ani nu s-a împlinit nici in baza Codului civil austriac și nici de la desființarea cooperativelor si până la data introducerii acțiunii. Mai mult decât atât, terenul respectiv are categoria de folosință drum, care, așa cum am arătat nu poate fi uzucapat întrucât se află in domeniul public al comunei, un astfel de bun fiind imprescriptibil, drum ocupat abuziv de către recurenți, posesia acestora fiind astfel viciata Cu privire la motivele de recurs:
Recurenții susțin că instanța de fond a interpretat în mod eronat actul dedus judecății, dar urmărind criticile aduse soluției de fond se poate lesne constata că acest motiv de recurs este doar amintit, fără a se detalia in vreun fel in ce constă interpretarea eronată a instanței a actului în sine. Mai arata recurenții ca au solicitat constatarea dobândirii proprietății asupra unui nr. top asupra căruia nu s-a făcut nicio modificare de suprafață ori, în opinia lor numerele top nu pot fi uzucapate, întrucât dispozițiile legii sunt clare, posesiunea fiind deținerea unui lucru sau folosirea de un drept.
Recurenții nu au indicat acre sunt m în concret motivele străine de natura pricinii și contradictorii.
Față de întâmpinarea intimatei, recurenții au depus note scrise prin acre au arătat că este eronată susținerea potrivit căreia terenurile în litigiu ar fi fost cooperativizate - din colile funciare pe care le anexează, reieșind că terenul curte și grădina care, inițial, a fost folosit de M. Gicu și soția, părinții lui M. R. S., a fost în suprafața mult mai mare decât suprafața ce constituie curtea si gradina casei lor; c.f. 354 S. M. atestă faptul că terenul a fost proprietatea numitului Buta Sandor (din 1915), transmis apoi lui Buta Teodor (in 1920), următorul proprietar a fost Buta Anuca (1957), apoi M. I. si M. (1957), M.
E. (1971) și din aprilie 1974 ,au fost proprietari părinții lui care au transmis lor proprietatea. Din acest teren, folosit de cei menționați mai sus, socrii lui au vândut lui Ilovan Traian si Silvia (c.f. 1061) si lui Rodilă M. si Ionel (acestora din urma le-a vândut el recurentul) - toată suprafața de teren, incluzând și cele două suprafețe de câte 1.000 mp și au avut același regim ca si curtea si grădina casei lor si ternul drum din litigiu; era o bucata nediferențiată care era parcursă de mai multe alei de acces către cimitir - acele alei s-au închis încă de la plecarea sașilor, fiind folosite de persoanele care au avut proprietăți care se învecinau cu aleile. Cu toate acestea, C. nu s-a opus niciodată sa atribuie acele terenuri proprietarilor cu terenurile învecinate și să facă loturi compacte de cate 1.000 mp.
Intimata C. Ș. M. a formulat și concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului arătând cp, în cauză nu s-a dovedit faptul ca terenul in litigiu ar fi fost necooperativizat, ci, din contră, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul a făcut parte din patrimoniul CAP. Potrivit adresei depuse in ședința publică, terenul pentru care se solicită a se constata uzucapiunea are categoria de folosință de drum de acces, iar potrivit art. 8 din OG 43/1997, modificata si completată, "(1) Drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se afla și pot fi clasificate ca: a) drumuri comunale, care asigura legăturile: (i)între reședința de comuna si satele componente sau cu alte sate; (ii)între oraș și satele care îi aparțin, precum si cu alte sate; (iii)între sate; b) drumuri vicinale - drumuri ce deservesc mai multe proprietăți, fiind situate la limitele acestora; c) străzi - drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: strada, bulevard, cale, alei, splai, sosea, alee, fundătură, uliță etc",. Prin urmare, fiind drum de interes local, acesta aparține proprietății publice a comunei Ș. M., chiar dacă nu a fost înscris în domeniul public al comunei. De altfel, nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru invocarea uzucapiunii, respectiv recurenții nu au exercitat o posesie, pașnică și sub nume de proprietar. Relevantă este susținerea celeilalte intimate potrivit căreia acest teren nu a aparținut niciodată recurenților, ci a fost drumul care ducea înspre cimitir si pe care recurenții l-au închis, profitând de faptul ca recurentul a deținut si funcția de secretar al comunei.
Intimata L. Ana L., prezentă în ședința publică din 4 decembrie a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în recurs, arătând că drumul a fost închis de recurentul M. R. S., în perioada cât acesta a fost secretar de comună și oamenii au fost puși în situația de a nu avea acces la cimitir, drumul respectiv fiind drum de acces la cimitir. Mai susține că recurentul a ocupat și porțiunea de teren situată de cealaltă parte a drumului de acces la cimitir, ce era grădina școlii.
Recursul declarat nu este fondat, urmând să fie respins iar sentința atacată să fie menținută ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele ce urmează.
În mod corect prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamanții( din dosarul nr.10._, conexat la dosarul de fond_ ), M. R. S. și M. C., asupra terenului în suprafață de 312 m.p. care se află, în prezent, în folosința acestora și care, atât în cartea funciară, nr. 101 Ș. M., nr. top. 389(cu mențiunea că suprafața înscrisă în c.f. este de 594 m.p, mai mare decât cea identificată în fapt de către experți), cât și faptic are destinația de drum, drum care este blocat pentru accesul publicului, prin montarea de către recurenți a unei porți la limita cu drumul județean., așa cum se va arăta în continuare.
În cartea funciară, terenul pretins de recurenți, este înscris, din anul 1901, în favoarea unității administrativ teritoriale, având destinația de drum și, de altfel nici recurenții nu neagă că acest teren ar fi folosit și faptic ca drum de acces la cimitir numai că ei susțin că a avut caracter de drum public doar până în anii 1943-1944, când ar fi intrat în posesia tatălui recurentului.
Or, din declarațiile martorilor audiați în dosarul conexat(f.33-35) nu rezultă cu certitudine că posesia tatălui recurentului asupra acestui teren, a început în anii 1943 sau 1944, pentru a fi incident Codul civil austriac, în condițiile în care martorii sunt născuți în anul 1954 și respectiv 1962.
Pe de altă parte, din declarațiile acestor martori rezultă că, terenul cu privire la care au fost audiați, constituie gospodăria recurenților, că acesta este îngrădit, că pe el se află casa recurenților or, din planșele fotografice depuse de expertul care a întocmit expertiza în dosarul nr._, parte integrantă din raportul de expertiză(file nenumerotate), reiese clar că terenul pe care se află construcțiile recurenților sunt îngrădite iar între gospodăria recurenților și cea a vecinului dinspre Beclean gospodărie care, de asemenea delimitată prin garduri, apare o fâșie de teren, fiind vizibil că terenul respectiv nu are destinația de grădină ci are destinația de drum și că accesul pentru alte persoane a fost blocat de către recurenți, care au montat o poartă la limita cu drumul județean așa cum arată și intimata
L. Ana L., în ședința publică din 4 decembrie 2013.
În realitate, pe lângă terenul pe care l-au deținut recurenții, anterior anului 1990 și care le-a fost atribuit în proprietate în baza Legii nr.18/1991, pe care se află construcțiilor lor și pe era îngrădit, în perioada în care recurentul era secreta la fostul consiliu popular al comunei Ș. M., deci după instalarea regimului comunist, recurenții au ocupat și terenul cu destinația de drum, pe care se făcea accesul din drumul județean la cimitirul evanghelic aparținând etnicilor germani, au construit o poartă de acces în partea limitrofă cu drumul județean, poartă pe care, inițial, avea acces și vecinul dinspre Beclean limitrof cu acest drum șui care, în prezent, este folosită pentru acces doar de recurenți.
Anterior anului 1990, în localitatea Ș. M., a ființat fostul CAP, terenurile din intravilan și din extravilan fiind preluate în patrimoniul fostului CAP, constituind proprietate socialistă cooperatistă, cu excepția celor care au constituit proprietate socialistă de stat, de ex. terenurile aflate în administrarea fostelor IAS, terenurile preluate la stat în baza Legii nr.58/1974, urmare a înstrăinării construcțiilor sau cu titlu de expropriere, ca urmare a plecării în străinătate; terenurile preluate în baza unor acte speciale, de ex. Decretul nr.111/1951, precum și terenurile aflate în administrarea fostului consiliul popular cum sunt străzile și drumurile comunale.
Recurenții, anterior anului 1990, au deținut cu titlu de lot în folosință terenul aflat în patrimoniul fostului CAP, aferent casei de locuit și grădina casei și în temeiul Legii nr.18/1991, acest teren le-a fost atribuit în proprietate, fiindu-le eliberat titlul de proprietate, titlu de proprietate, titlu care nu se referă și la terenul solicitat de recurenți, care a avut destinația de drum public.
Terenul fiind proprietate socialistă de stat, s-a aflat în administrarea fostului consiliu popular și nu a putut face obiectul prescripție achizitive și nici atribuirii în proprietate după anul 1990, în baza legilor fondului funciar.
Cât timp terenul avea destinația de drum și dacă, anterior anului 1990, acesta s-ar fi aflat în patrimoniul fostului CAP, recurenții nu au putut exercitat asupra acestui teren o posesie utilă, ci cel mult ei au exercitat o detenție precară.
În aceste condiții faptul că recurenții sau chiar și autorul recurentului M. R. S. au folosit terenul, această folosință nu constituie posesie utilă, aptă de a determina dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.
Așa fiind, soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamanților formulată în dosarul conexat, prin care aceștia au solicitat ca instanța să constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune precum și cererea de rectificare a suprafeței înscrise în c.f. ca fiind drum, este legală și temeinică.
În consecință, recursul nu este fondat și, în baza art.312 alin.1, va fi respins iar sentința va fi menținută.
Deși recurenții sunt în culpă procesuală, cererea formulată de intimata L. Ana-L. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă întrucât aceasta nu a probat cu acte justificative că a efectuat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de pârâții reclamanți M. R. S. și M. C., împotriva sentinței civile nr. 3728/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o menține.
Respinge cererea intimatei L. Ana L. , de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
R. -I. B. | M. | -L. | B. N. | G. |
G. -C. F.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond VV
| ← Decizia civilă nr. 233/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 227/2013. Grănițuire → |
|---|
