Decizia civilă nr. 147/2013. Grănițuire

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 147/A/2013

Ședința publică din 20 Martie 2013 Instanța alcătuită din: PREȘEDINTE: D. T.

JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul apelant M. -

K. G. -M. și de pârâții apelanți G. S. M., G. M. M., F. A.

I., F. F. D. împotriva Sentinței civile nr. 18675/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul M.

C. -N. PRIN P. M., având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

La data de 19 martie 2013 apelantul M. K. G. M. a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cărora se reiterează aspectele invocate prin memoriul de apel.

Având în vedere că la cererea apelantului M. -K. G. -M. s-a dispus suplimentarea expertizei, iar prin decontul depus de expertul V. V. a solicitat onorariul final de 960 lei, instanța îl încuviințează și pune în vedere apelantului M. să achite onorariul expert și să depună la dosar dovada în acest sens.

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T. UL

Prin sentința civilă nr.18952/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. -K. G. -M. în contradictoriu cu pârâții G. S. M., G. M. M., F. A. I. și F. F. D., ca

neîntemeiată, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul M. -K. G. -M. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., prin PRIMAR, ca neîntemeiată și a fost obligat reclamantul să plătească pârâților G. S.

M., G. M. M., F. A. I. și F. F. D. suma de 3.570 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, astfel cum rezultă raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Verezeșan și a anexelor acestuia, anterior exproprierilor din anul 1966, terenul aferent atunci numărului topo 10238, cu ieșire la strada Rakoczi de atunci, era dezmembrat în două suprafețe de teren, una aferentă numărului topo 10238/1, și una aferentă numărului topo 10238/2, în

suprafață de 4083 mp, la acea vreme proprietatea antecesoarei reclamantului, M. E. .

Prin decretul nr. 385/_, Statul Român expropriază o suprafață totală de 2.705 mp, de la antecesoarea reclamantului expropriind suprafața de 2020 mp, înscrisă în cartea funciară nr. 18968 și aferentă numerelor topografice, ca urmare a dezmembrărilor efectuate în acest sens, 10238/1/1 și 10238/2/1 (filele nr. 175-176). Terenul aferent numerelor topo 10238/2/2 și 10238/1/2 a rămas la acea vreme în proprietatea antecesoarei reclamantului M. .

La data de_, între antecesorii pârâtului G. și Statul Român prin Grupul Întreprinderilor de Gospodărie Comunală și Locativă se încheie un proces verbal prin care cei dintâi primesc în schimbul terenului acestora în suprafață de 1500 mp din str. Donath, un alt teren în suprafață de 1500 mp situat pe strada Rakoczi nr. 126-128, înscris în CF nr. 25071 și 25072 C., aferent numerelor topografice 10239/2/1 în suprafață de 1100 mp și 10238/2/1/2 în suprafață de 400 mp. Prin urmare, terenul aferent numerelor topo 10238/2/1, trecut în proprietatea Statului Român ca urmare a exproprierii din anul 1966 se dezmembrează în două parcele, 10238/2/1/1, ce a rămas în proprietatea Statului Român, și 10238/2/1/2, în suprafață de 400 mp, ce a fost atribuit la schimb antecesorilor pârâtului G. .

Prin ordinul Prefectului Județului C. nr. 435 din data de_, ca urmare a cererii depuse de pârâtul G. în anul 1998 în baza Legii nr. 169/1997 cu referire la cei 1500 mp ai antecesorilor săi, în favoarea acestuia a fost restituită suprafața de teren de 1375 mp situată în municipiul C. -N., str. Rarău, nr. 17, înscris în CF nr. 22542, cu număr topo 10238/2/1/2 și 10239/2/1.

Prin sentința civilă nr. 10550/2002, respectiv încheierea de carte funciară ce a urmat acesteia, nr. 324/_, terenurile aferente numerelor topo 10238/2/1/2 și 10239/2/1/2, în suprafață de 1375 mp, au fost transcrise în CF nr. 1. C. . În prezent, astfel cum rezultă din extrasul cărții funciare nr. 1. C. -N., terenul în suprafață de 1375 mp situat în C. -N., str. Rakoczi nr. 126 și 128, astăzi str. Rarău nr. 17-19, teren cu numere topo 10238/2/1/2 și 10239/2/1/2 este proprietatea pârâților F. A. I. și F. F. D., în cotă de ½ parte, și a pârâților G. S. M. și G. M. M., în cotă de ½ parte.

Prin dispoziția de restituire nr. 2645 (fila nr. 8), emisă de primarul municipiului C. -N. la data de_, reclamantului M. K. G.

M. i-a fost restituit în natură terenul în suprafață de 750 mp din parcelele cu număr topo 10238/1/1 și 10238/2/1 înscrise în CF nr. 25071, situate pe strada Rarău FN & str. G-ral Eremia Grigorescu, nr. 126.

La data de_, reclamantul M. K. G. M. solicită în instanță anularea dispoziției de restituire nr. 2645/2004 și a ordinului prefectului nr. 435/_ și, pe cale de consecință, rectificarea cărții funciare astfel încât suprafața de 400 mp cu număr topo 10238/2/1/2 să se reînscrie în CF nr. 22542 C. în favoarea Statului Român și

obligarea Comisie pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 la eliberarea unei dispoziții de restituire a întregii suprafețe de teren rămase libere de construcții din topograficele 10238/_ 8/2/_ 8/2/1/2 și 10238/2/1/3. După respingerea ca tardivă a plângerii reclamantului împotriva primarului municipiului C. -N., cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei C. -N., care, prin sentința civilă nr. 2247/_

, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului la data de_, a respins acțiunea reclamantului privind anularea acestor acte. Din motivarea acestei hotărâri, instanța reține ca relevant pentru prezenta cauză considerentele în care s-a reținut că suprafața de teren restituită pârâților G., în calitate de succesori ai numiților Vedean, se identifică cu terenul înscris în cartea funciară nr. 22542, număr topo 10238/2/1/2 și 10239/2/1, această situație propusă de către expert fiind consacrată prin sentința civilă nr. 10550/_, în urma căreia pârâtul G. și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 1. C. . Instanța de recurs a reținut de asemenea că nu se poate imputa pârâtului G. faptul că Statul Român i-a atribuit acestuia, în schimbul terenului pe care antecesorii săi l-au deținut, un teren care anterior a fost expropriat de la antecesoarea reclamantului M. .

Prin dispoziția P. ui municipiului C. -N. nr. 41273/_ a fost modificată dispoziția nr. 2645/_, mai sus arătată, în sensul că reclamantului i s-a restituit în natură terenul în suprafață de 640 mp din parcelele cu număr topo 10238/1/1 și 10238/2/1/1, înscrise în CF nr. 25071 C. -N., pentru restul terenului în suprafață de 1380 mp propunându-se acordarea de despăgubiri. Prin această dispoziție s-a menținut prevederea potrivit căreia punerea în posesie a solicitantului urma să se facă după prezentarea de către solicitant a unei sentințe judecătorești privind acceptarea expertizei judiciare de ieșire din indiviziune cu Statul Român și parcelare.

Prin sentința civilă nr. 5742/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin neapelare, instanța a admis acțiunea reclamantului M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C. -N., și, în consecință, a constatat dreptul acestuia de proprietate asupra suprafeței de 640 mp teren situat în municipiul C. -N., str. Rarău, FN și str. Eremia Grigorescu, nr. 126, jud. C., teren ce face parte din parcelele cu număr top. 10238/1/1 și 10238/2/1/1 înscrise în CF nr. 25071 C., s-a dispus dezmembrarea parcelelor cu număr top 10238/1/1 și 10238/2/1/1 înscrise în CF 25071 potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Erculescu D., în sensul că parcelele cu număr top 10238/1/1/1 în suprafață de 40 mp și 10238/2/1/1/1 în suprafață de 860 mp se reînscriu în CF nr. 25071 C. în favoarea vechiului proprietar tabular, iar parcelele cu număr top 10238/1/1/2 în suprafață de 250 mp și 10238/2/1/1/2 în suprafață de 390 mp se înscriu într-o carte funciară nouă, în favoarea reclamantului M. K.

G. M., cu titlu de lege, bun propriu. Totodată, s-a dispus comasarea parcelelor cu număr top 10238/1/1/2 în suprafață de 250 mp și

10238/2/1/1/2 în suprafață de 390 mp într-o parcelă cu număr top 10238/1/_ 8/2/1/1/2 în suprafață de 640 mp și înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului asupra acestei parcele.

La data de_, cererea reclamantului pentru recepția documentației cadastrale a imobilului situat pe str. Rarău FN a fost respinsă cu motivarea că imobilul ce a făcut obiectul documentației cadastrale se suprapune cu numărul cadastral 2549.

Ca urmare a acestei constatări, reclamantul i-a notificat pe pârâții

G. pentru stabilirea limitelor celor două proprietăți, iar la data de_ reclamantul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

Printr-o nouă cerere de chemare în judecată, în data de_, reclamantul M. a solicitat din nou anularea ordinului prefectului nr. 435/_, cerere care, prin sentința civilă nr. 16014/_ pronunțată în dosarul nr._, menținută prin decizia civilă nr. 461/R/_ a T. ului C., a fost în mod irevocabil respinsă ca având autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2247/_, mai sus arătată.

Potrivit art. 584 Cod Civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Noul Cod Civil, în lumina art. 5 alin. 2 din Legea nr.71/2009, preia în esență prevederile art. 584 din vechiul Cod Civil, stabilind prin art. 560 NCC că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Acțiunea în grănițuire nu este expres prevăzută de lege, ea fiind definită în literatura juridică și practica judiciară ca fiind acțiunea proprietarului unui teren care, în contradictoriu cu proprietarul unui teren învecinat, solicită instanței să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri vecine, linia despărțitoare dintre acestea. Ea este o acțiune reală și petitorie, privită din punct de vedere al celui care o solicită aceasta apărând ca un veritabil atribut al dreptului de proprietate.

Prin urmare, acțiunea în grănițuire se bazează pe dreptul de proprietate al părților, iar de vreme ce este solicitată de reclamant, ea se bazează, și trebuie să se bazeze, pe dreptul de proprietate al acestuia.

Petitele acțiunii sunt clar formulate, reclamantul solicită stabilirea limitei de hotar dintre proprietățile reclamantului și a pârâților, imobile teren amplasate administrativ la adresa C. -N., str. Rarău 17-19, imobilul reclamantului în suprafață totală de 640 mp fiind învecinat cu imobilul pârâților în suprafață de 1375 mp, despre care, din formularea capetelor de cerere, rezultă că o suprafață de 337 mp i-ar fi încălcat de către pârâți.

Astfel, în dosarul nr. 10061/2005 al Judecătoriei C. -N., reclamantul M. a solicitat instanței anularea ordinului prefectului nr. 435/_ și rectificarea înscrierilor din cartea funciară astfel încât suprafața de 400 mp, identificată cu numărul topografic 10238/2/1/2 să se înscrie în CF nr. 22542 C. . Acțiunea sa a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 2247/_, instanța reținând că ordinul prefectului a fost în mod legal emis, terenul fiind preluat de stat de la antecesorii pârâților G., ca urmare a unui schimb survenit ulterior exproprierii de la antecesoarea reclamantului. În considerentele sentinței s-a reținut că expertiza topografică efectuată în cadrul dosarului nr. 8512/2002 al Judecătoriei C. -N. a identificat terenul ce a făcut obiectul ordinului prefectului atacat ca fiind cel aferent numărului topografic 10238/2/1/2 și 10239/2/1, concluziile expertizei fiind consacrate prin sentința civilă 10550/_, pârâtul G. intabulându-și dreptul de proprietate astfel recunoscut. Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 973/R/2006, T. ul reținând, așa cum s-a arătat mai sus, că ordinul prefectului a fost în mod legal emis, pârâților G. neputându-li-se imputa că antecesorii săi au primit în schimbul terenului deținut în proprietate o suprafață care a fost expropriată anterior de la antecesoarea reclamantului.

În dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., reclamantul M. solicită apoi anularea aceluiași ordin al prefectului, nr. 435/_, acțiunea sa fiind respinsă ca având autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 2247/_, prin această ultimă sentință reținându-se că deja se stabilise cu putere de lucru judecat faptul că reclamantul nu este persoana îndreptățită a solicita terenul în discuție, pe acel amplasament, teren care a fost solicitat și i s-a atribuit pârâtului

G. . Sentința pronunțată în dosarul nr._ a fost menținută de către Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 461/R/2011.

În ceea ce privește prezenta cauză, instanța de fond a reținut că referitor la raportul de expertiză topografică întocmit de către expert Erculescu D. în cadrul dosarului în care dreptul de proprietate al reclamantului M. a fost recunoscut ca făcând parte din parcelele cu număr top. 10238/1/1 și 10238/2/1/1 înscrise în CF nr. 25071 C., concluziile celor două expertize efectuate în prezenta cauză au conchis în sensul că expertiza nu a remarcat faptul că suprafața de 640 mp atribuită reclamantului M. se suprapune parțial peste terenul pârâților, intabulat încă din anul 2003. În raportul de expertiză refăcut de expertul Chiriac, acesta reafirmă faptul că expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 5742/_ identifică terenul reclamantului parțial în numerele topografice 10238/1/1 și 10238/2/1/1, înscrise în CF nr. 25071 C., însă, în fapt, acest teren al reclamantului se identifică integral cu terenul aferent numărului topo 10238/1/1 și parțial cu terenul aferent numărului topo 10238/2/1/2, care aparține pârâților, și nu cu cel aferent nr. 10238/2/1/1. Expert Verezeșan reține la rândul său că prin expertiza ce a stat la baza sentinței civile nr. 5742/_ reclamantului i s-a atribuit suprafața de 400 mp din terenul aferent numărului topo 10238/2/1/2 și nu din cel aferent numărului topo 10238/2/1/1, cum s-a dispus prin dispoziția de modificare a dispoziției de restituire nr. 2645. S-a arătat că această expertiză nu a cuprins un plan de parcelare din care să rezulte amplasamentul celor două topografice nou formate și care să fie corelate cu alte coli funciare din

zonă. Modalitatea în care experții au ajuns la aceste constatări este pe larg și cu acuratețe descrisă în conținutul rapoartelor de expertiză, nemaiimpunându-se reluarea acestora în considerentele sentinței.

Prin urmare, concluzia care se desprinde din cele două expertize este că, în fapt, o aceeași porțiune de teren a fost restituită atât pârâților, mai întâi acestora, prin ordinul prefectului, cât și reclamantului, ulterior acestuia, prin dispoziția primarului, modificată, completată practic prin sentința prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune. În contextul celor de mai sus, instanța a revenit la definiția grănițuirii, mai sus redată și a constatat că prezenta cauză nu are ca premisă două terenuri învecinate, cu de altfel se arată și în petitele acțiunii, ci două titluri de proprietate asupra aceluiași teren. Acest "inconvenient"; nu poate fi tranșat însă pe calea unei acțiuni în grănițuire, chiar și secondată de o acțiune în revendicare. Acest cumul de acțiuni presupune ca după stabilirea întinderii faptice a unui drept de proprietate, urmează ca pe calea acțiunii în revendicare să se dispună practic retragerea liniei de hotar și eliberarea suprafeței ocupate doar aparent în baza unui alt titlu de proprietate, dacă o asemenea încălcare a limitei de proprietate se constată. Într-o astfel de acțiune nu intră în discuție însuși dreptul de proprietate al părților litigante, aceasta fiind diferența dintre acțiunea în revendicare și cea în grănițuire. Or în prezenta cauză, în egală măsură, ambele părți dețin un titlu de proprietate asupra suprafeței disputate, dintre care unul recunoscut deja printr-o hotărâre cu putere de lucru judecat, cel al pârâților, în acțiunile declanșate de către reclamant, iar cel al pârâtului necontestat încă sub aspectul legalității, nici în prezenta cauză. Acest fapt, printre altele, justifică și calitatea procesuală activă a reclamantului. Dată fiind existența celor două titluri de proprietate, o acțiune în revendicare se impunea a preceda, de această dată, acțiunea în grănițuire, această acțiune în revendicare vizând dreptul de proprietate al pârâților și, ulterior, stabilirea limitelor de hotar. Această solicitare nu a fost practic formulată, iar aceasta nici după efectuarea celor două rapoarte de expertiză (reclamantul plecând de la premisa recunoașterii dreptului de proprietate al pârâților, însă pe alt amplasament), și nici nu putea fi admisă de vreme ce titlul de proprietate al pârâților, așa cum s-a arătat mai sus, a fost analizat deja de către instanțele judecătorești.

În altă ordine de idei, și consecvent celor mai sus reținute, instanța a constatat că reclamantul chiar a afirmat că nu contestă dreptul de proprietate al reclamanților, ci doar amplasamentul acestuia. Găsind adecvată această solicitare în cadrul unei acțiuni în grănițuire (și care echivalează practic cu o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui amplasament), și analizând cererea reclamantului sub acest aspect, instanța a constatat că această rezolvarea acestei probleme se impune a pleca, în definitiv, tot de la verificarea celor două expertize, cea care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al pârâților și cea efectuată în cadrul dosarului nr._, pe care reclamantul își sprijină pretențiile. Ori în acest sens experții chemați să efectueze

expertizele în cadrul prezentului dosar au conchis deja că cea din urmă expertiză este cea eronată, concluziile neputând fi decât cele mai sus expuse, stabilind așadar că în realitate titlurile de proprietate ale părților au fost date acestora, în parte, pentru aceeași suprafață de teren.

Așadar, în contextul celor de mai sus, de vreme ce reclamantul, în definitiv, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren cu privire la care a solicitat stabilirea limitelor de hotar, prin raportare la terenul pârâților, ceea ce se impune ca soluție este respingerea acțiunii în grănuițuire astfel formulate. Instanța nu poate proceda la grănițuirea proprietății reclamantului, sub forma ce poate fi reținută ca urmare a expertizelor efectuate în cauză, aceasta echivalând practic cu recunoașterea dreptului de proprietate al pârâților asupra suprafeței de teren disputate, în chiar acțiunea reclamantului, aceasta constituind totodată, față de petitele foarte clare din acțiune (imobilul reclamantului în suprafață totală de 640 mp fiind învecinat cu imobilul pârâților în suprafață de 1375 mp și obligarea pârâților să îi respecte întreg dreptul de proprietate asupra parcelei de teren în suprafață de 337 mp), cu o soluție extra petita.

Dată fiind soluția ce a fost pronunțată în acțiunea principală, precum și probele administrate în cauză, instanța a constatat că și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul - intervenient M. C. -N., prin Primar, potrivit art. 57 Cod de procedură civilă, se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, și, față de cererea pârâților, a obligat reclamantul să plătească pârâților G. S. M., G.

M. M., F. A. I. și F. F. D. suma de 3750 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul M. -K. G. -M., solicitând verificarea căii legale de atac, să se constate că procedural calea de atac împotriva acestei hotărâri este apelul și pe cale de consecință, admiterea recursului, recalificat ca și apel și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță astfel cum a fost precizată, admiterii cererii de intervenție în interes propriu a M. C.

-N., modificarea în totalitate a încheierii de ședință din data de_ cu privire la respingerea cererii recurentului și a lui Stefan Gadola privind introducerea în cauză a acestuia din urmă în calitate de reclamant ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea acestei cereri și introducerea în cauză în calitate de reclamant a lui Stefan Gadola și scoaterea din cauză a reclamantului M. -K. G. -M., modificarea în totalitate a încheierii de ședință din data de_ cu privire la respingerea excepției de nelegalitate a autorizației de construire nr.2154/_ și admiterea acestei excepții, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului recurentul a arătat că în cuprinsul hotărârii atacate instanța de fond s-a rezumat la aprecierea doar a expertizei și argumentelor prezentate și invocate de pârâții G. și F., fără ca cel puțin să amintească despre argumentele pe care recurentul le-a invocat pe tot parcursul litigiului pe fondul cauzei.

În primul rând se impune a se constata că este greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia "constata ca prezenta cauza nu are ca premisa doua terenuri învecinate, cum de altfel se arata și in petitele acțiunii, ci doua titluri de proprietate asupra aceluiași teren";. Desigur, cauza a avut ca obiect și doua titluri de proprietate asupra aceluiași teren dar în nici un caz nu se poate reține că prezenta cauza nu are ca premisa doua terenuri învecinate. Este deopotrivă evident și dovedit cu probele administrate în cauză că în realitate prezenta cauza are ca premisa doua terenuri invecinate.

Instanța de fond a reținut în mod corect că "in prezenta cauza, in egala măsura, ambele parti dețin un titlu de proprietate asupra suprafeței disputate";, dar face o gravă diferență de apreciere între titlul/dreptul de proprietate al recurentului și cel al intimaților G. și F. atunci când susține că titlul intimaților este recunoscut deja printr-o hotărâre cu putere de lucru judecat, nefiind contestat inca sub aspectul legalității nici in prezenta cauza. Instanța de fond a reținut ca argument faptul că doar titlul de proprietate al intimaților a fost recunoscut printr- o hotărâre judecătorească, spre deosebire de titlul recurentului. Ori, aceasta se contrazice cu însăși susținerile instanței de fond, care anterior, tot în cuprinsul considerentelor hotărârii atacate a reținut faptul că "Prin sentința civila nr. 5742/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._ (filele nr. 9-10), rămasa irevocabila prin neapelare, instanța a admis acțiunea reclamantului M. in contradictoriu cu paratul Statul R. prin Consiliul Local al municipiului

C. -N., și, in consecința, a constatat dreptul acestuia de proprietate asupra suprafeței de 640 mp teren situat in municipiul C. -N., str. Rarau, FN și str. Eremia Grigorescu, nr. 126, jud. C., teren ce face parte din parcelele cu număr top. 10238/1/1 si 10238/2/1/1 inscrise in CF nr. 25071 C., s-a dispus dezmembrarea parcelelor cu număr top 10238/1/1 și 10238/2/1/1 inscrise in CF 25071 potrivit raportului de expertiza intocmit de expert Erculescu D., in sensul ca parcelele cu număr top 10238/1/1/1 in suprafața de 40 mp și 10238/2/1/1/1 in suprafața de 860 mp se reinscriu in CF nr, 25071 C. in favoarea vechiului proprietar tabular, iar parcelele cu număr top 10238/1/1/2 in suprafața de 250 mp si 10238/2/1/1/2 in suprafață de 390 mp se inscriu ințr-o carte funciara noua, in favoarea reclamantului M. K.

G. M., cu titlu de lege, bun propriu. Totodată, s-a dispus comasarea parcelelor cu număr top 10238/1/1/2 in suprafața de 250 mp și 10238/2/1/1/2 in suprafața de 390 mp intr-o parcela cu număr top 10238/1/_ 8/2/1/1/2 in suprafața de 640 mp și inscrierea in CF a dreptului de proprietate a reclamantului asupra acestei parcele";.

Cu privire la aspectele de fond care sunt relevante în prezenta cauză, recurentul a arătat că a primit în natură, prin Dispoziția P. ui Mun. C. -N. nr.41273 din_ privind modificarea Dispoziției 2645

/_, terenul în suprafață de 640 mp, compus din parcelele cu nr. topo 10238/1/1 și 10238/2/1/1, înscrise în C.F. nr.25071 C. -N., situate administrativ în Mun. C. -N., str. Rarău FN & str. General Eremia Grigorescu nr. 126.

Prin sentința civilă nr. 5742/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca la data de_ în Dosar nr._ instanța de judecată a constatat dreptul de proprietate al recurentului asupra acestui teren care a fost identificat în baza Raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul tehnic ing. Erculescu D., raport care face parte din hotărârea judecătorească mai sus invocată.

La momentul la care a dorit înscrierea în cartea funciară a dreptul său de proprietate asupra terenului, recurentul a primit din partea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C. Notă de respingere a recepționării documentației cadastrale, motivat de faptul că terenul s-ar suprapune cu terenul având nr. cadastral 2549 (terenul intimaților). Practic, profitând de faptul că între terenul recurentului și cel al intimaților nu există o linie de hotar prin semne vizibile, pentru terenul lor învecinat cu terenul recurentului intimații au declarat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. niște limite care nu corespund realității. Din această cauză, deși în realitate terenurile există ca și suprafață (conform Planului topografic întocmit de ing. Balea A. terenurile în total au o suprafață de 2107,15 mp) și sunt distincte și în sistem cadastral terenul recurentului s-ar suprapune cu terenul intimaților, porțiunea care se suprapune corespunde cu o suprafață lăsată la margine de intimați pentru a fi utilizată ca și cale de acces deși nu este drum public.

Prin Notificarea nr. 844/_ expediată de recurent prin intermediul Executorului Judecătoresc Câmpian M. R. din C. -N., acesta le-a solicitat intimaților stabilirea pe cale amiabilă a limitelor de proprietate, sens în care a propus efectuarea unor măsurători comune a terenurilor de la adresa str. Rarău, de către unul sau mai mulți experți tehnici conveniți de comun acord, însă intimații nu au dat curs acestei solicitări.

S-a arătat că întreg diferendul dintre părți se datorează faptului că amplasamentul parcelei intimaților G. și F. a fost declarat de aceștia ca fiind după un drum inexistent. Cu privire la acest aspect s-a arătat că intimatul G. S. -M. a depus în 2003 la OCPI o documentație simplă de Plan de amplasament și delimitare a terenului în cadrul căreia se menționează că "documentația tehnică cadastrală este necesară obținerii autorizației de construire";. Pretextul folosit în documentația tehnică pe care G. S. -M. a depus-o în 2003 la OCPI

C. a fost o viitoare autorizație de construire pe terenul lui. Scopul urmărit a fost pentru a obține o delimitare a terenului și numerele cadastrale provizorii pentru terenul respectiv. În toate actele depuse de

G. S. -M. la OCPI se menționează că "documentația tehnică cadastrală este necesară obținerii autorizației de construire";. Documentația depusă la OCPI de G. S. M., intitulată "Lucrare având ca obiect Plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate situat în C. -N., str. Rarău nr. 17-19"; menționează că scopul lucrării este obținerea autorizației de construire.De asemenea, în cererea către OCPI se face mențiunea că "Depun prezenta documentație în vederea atribuirii numărului cadastral provizoriu necesar la obținerea autorizației de construire";. În Fișa Corpului de proprietate (planșă emisă cu avizul OCPI C. ) se face mențiunea expresă că lucrarea/delimitarea/amplasamentul s-a verificat numai din punct de vedere tehnic și nu s-a verificat corespondenta nr.topo cu plan CF. În documentația tehnică pentru obținerea Autorizației de construire intimații au folosit amplasamentul ales de ei (transitat peste terenul recurentului) și au obținut avizarea documentației (inclusiv planurile de amplasament și planșele anexă la Autorizația de construire) cu acea amplasare nelegală a parcelei lor de teren. Toate acestea au fost făcute în scopul obținerii unui drum de acces suplimentar pe lângă viitorul bloc ce urma să fie edificat de intimați. Problema cea mai mare pe care au creat- o este faptul că după ce au obținut numerele cadastrale provizorii intimații invocă acele numere cadastrale si amplasamentul parcelei lor ca fiind legal intabulate ca definitive si corecte.

Pentru a încerca clarificarea acestor aspecte, instanța de judecată a dispus în prezenta cauză efectuarea mai multor expertize tehnice judiciare. Referitor la primul raport de expertiză tehnică judiciară ordonată în prezenta cauză, întocmit de expertul tehnic judiciar Chiriac

G., recurentul a arătat că întrucât expertul desemnat nu a respectat întocmai obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei, acesta a formulat obiecțiuni, susținând în totalitate obiecțiunile formulate și argumentele invocate de expertul tehnic asistent Balea A. în critica raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar Chiriac G., însușindu-și aceste obiecțiuni ca fiind obiecțiunile sale față de raportul de expertiză.

Prin obiecțiunile formulate recurentul a solicitat ca expertul să respecte și să ducă la îndeplinire obiectivele stabilite de instanța de judecată pentru expertiza ordonată în cauză, respectiv: să completeze raportul de expertiză tehnică judiciară prin întocmirea și a unei variante a II-a a conținutului și concluziilor raportului, variantă care să stabilească limita terenului proprietatea intimaților cu luarea în considerare a limitei reale a terenului proprietatea intimaților, respectiv cu luarea în considerare si a terenului de la limita dinspre Vest a parcelei în litigiu (limita de vest a terenului pârâților) si pe care intimații încearcă să îl considere un asa-zis "drum public";. Întrucât expertul tehnic judiciar CHIRIAC G. a refuzat să se conformeze solicitărilor instanței, s-a dispus refacerea expertizei tehnice judiciare.

Referitor la al doilea raport de expertiză tehnică judiciară ordonată în prezenta cauză, întocmit de expertul tehnic judiciar V. V. ,

recurentul a arătat că nici acest expert nu a respectat obiectivele stabilite pentru efectuarea si completarea expertizei si nici regulile si principiile care trebuie respectate cu ocazia efectuării expertizei. În prima variantă a acestui nou raport de expertiză expertul desemnat pentru refacerea expertizei tehnice judiciare pe de o parte nu a ținut seama de toate părțile din proces (a omis pârâtul M. C. -N. ) iar pe de altă parte nu a respectat nici obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei și nici regulile și principiile care trebuie respectate cu ocazia efectuării expertizei. Încă de la început expertul V. V. a omis să respecte procedura, obiectivele stabilite precum și regulile și principiile care trebuie respectate cu ocazia efectuării expertizei. Expertul a cunoștea din dosar controversele referitoare la așa-zisul drum (cale de acces) de pe terenul intimaților G. și F., despre care aceștia din urmă susțineau că ar un drum public, motiv pentru care nu ar face parte din terenul lor.

Pentru a nu se complica cu poziția procesuală a celorlalte părți din dosar expertul a omis să includă în raportul de expertiză tehnică una din părțile în proces, respectiv pe pârâtul M. C. -N., fiind încălcate astfel dispozițiile legale referitoare la îndeplinirea actelor de procedură față de toate părțile din proces (art.58 coroborat cu art. 53 Cod Procedură Civilă).

Deși aspectul cel mai important pentru deslușirea și clarificarea acestei pricini a fost și rămâne problema așa-zisul drum (cale de acces) de pe terenul intimaților G. și F., despre care aceștia din urmă susțin că ar un drum public (continuarea străzii Rarău), motiv pentru care nu ar face parte din terenul lor, iar recurentul a susținut că acesta face parte din terenul intimaților G. și F. motiv pentru care suprafața de teren a acestora se suprapune peste terenul recurentului, expertul V. V. reușește performanța de a infirma ambele variante. Ceea ce reține expertul în cuprinsul raportului de expertiză cu privire la acest drum este că segmentul de drum perpendicular pe str. Rarău nu figurează pe planurile urbanistice. Luând legătura cu direcția de urbanism si consultând Planul Urbanistic General (PUG) nu rezultă în zonă intenții de sistematizare nici pentru supraedificate si nici cale de acces dar, după această constatare până acum corectă, vine și răstoarnă întreg raționamentul și starea de fapt printr-o altă constatare care frizează absurdul. Astfel, a arătat că zona acestei căi de acces nu se suprapune peste top. 10238/2/1/2 sau top. 10239/2/1/2 (terenul intimaților) și face parte din top. 10240 sau 10241 care nefăcând obiectul prezentului dosar nu s-a detaliat.

Astfel, recurentul a constatat că expertul V. V. încearcă să forțeze inducerea unei variante pe cât de ilogică pe atât de nereală, variantă care ar fi presupus că deși intimații F. și G. nu au dreptate când susțin că drumul lor ar fi un drum public, totuși acea zonă a căii de acces există ca și un drum care ar face parte din terenul altcuiva. Întrucât drumul ar fi terenul altcuiva, și nu face obiectul acestui dosar, expertul nu poate să detalieze acest aspect.

În realitate, întreg raportul de expertiză se bazează pe premiza expertului precizată succint pe trei rânduri, potrivit căreia parcela pârâților G. și F. este corect amplasată după parcela cu drumul care s-a intenționat a se acredita ca fiind pe terenul altcuiva și aceasta ar fi cauza pentru care terenul recurentului nu mai are suprafața de 640 mp ci doar de 240 mp (suprafață care rămâne între terenul intimaților și gardul vecinilor următori).

Această ipoteză nu este corectă și nu poate fi acceptată, întrucât nu există nici o dovadă că drumul ar face parte din alte corpuri funciare și plecând de la realitatea faptică potrivit căreia toate parcele studiate au o formă regulată și sunt foste parcele mari (cu topo 10238 și 10239) care se întindeau de pe str. Rakoczi (actuala Eremia Grigorescu) până pe dealul Gruia, însă au fost parcelate și în prezent sunt întretăiate de str. Rarău, este ilogic să se pretindă că exact lângă parcela intimaților și doar în acel loc există o deviere (o frântură) de la aliniamentul parcelelor și că amplasamentul acestei parcele este mișcat într-o parte cu mai mulți metri doar pentru a face loc unui drum care de fapt nu există, fiind în realitate o parcelă de teren care nu este revendicat și folosit de nimeni alții decât doar de către intimați. A fost criticat și refuzul expertului V. de a intra în detalii cu privire la apartenența drumului la alte parcele care ar avea topo 10240 sau 10241, ca fiind un aspect elocvent cu privire la netemeinicia acelei concluzii din raportul de expertiză.

Raportat la toate acele obiecțiuni formulate față de raportul de expertiză întocmit de V. V., recurentul a solicitat instanței de judecată să dispună expertului tehnic să refacă raportul de expertiză astfel încât să fie inclus în acest raport și pârâtul M. C. -N., să răspundă la obiecțiunile față de raportul de expertiză, să respecte și să ducă la îndeplinire obiectivele stabilite pentru expertiza ordonată în această pricină, precum și să respecte și să aplice regulile și principiile care guvernează efectuarea unei expertize tehnice, să clarifice identificarea topografică a drumului (cale de acces) de pe terenul intimaților G. și F., precum și să completeze raportul de expertiză tehnică judiciară prin întocmirea și a unei Variante a II-a a conținutului și concluziilor raportului, variantă care să stabilească limita terenului proprietatea intimaților cu luarea în considerare a limitei reale a terenului lor, respectiv cu includerea în suprafața de 1375 mp și a suprafeței denumită impropriu "drum public"; de către intimați, să stabilească limitele parcelei recurentului de 640 mp care există în realitate pe teren.

Deși i s-a pus în vedere expertului tehnic desemnat să răspundă la obiecțiuni, cu mențiunea clară de a se clarifica regimul juridic și de cartea funciară a drumului (cale de acces) de pe terenul intimaților G. și F., expertul V. V. a refuzat și de această dată să se conformeze solicitărilor instanței de judecată și nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanța de judecată în urma obiecțiunilor.

Recurentul a arătat că a solicitat permanent să fie clarificat aspectul cel mai important pentru deslușirea acestei cauze, referitor la așa-zisul drum (cale de acces) de pe terenul intimaților G. și F., precum și la poziționarea limitei vestice a parcelei intimaților. Aceasta pentru că în realitate terenurile există ca și suprafață (parcela cu terenurile în litigiu are în total o suprafață de 2107,15 mp), deci există și terenul de 640 mp al recurentului și terenul de 1375 mp al intimaților. Recurentul a susținut și cu ocazia ieșirii la fața locului cu expertul și cu părțile din proces (la 18 decembrie 2009) că pe de o parte nu se poate dovedi că drumul/cale de acces ar face parte din nr. top 10240 sau 10241, așa cum susține expertul, iar pe de altă parte din chiar actele prezentate de expertul V. V. ca și piese scrise în Raportul de expertiză rezultă că terenul intimaților este mutat ca și amplasament spre Est motivat din cauza unui drum public care nu există (acum nu mai există, în condițiile în care anterior era o cale de acces și aprovizionare, limitată pentru stricta folosință a unei foste întreprinderi de stat de alimentație publică).

S-a arătat că, în primul rând, este criticat faptul că în raportul de expertiză se pleacă de la stabilirea a priori a limitei vestice a parcelei intimaților după limita estică a acelui ipotetic drum. Se susține că trebuie cercetate cu atenție planșele care se referă la situația de cartea funciară la momentul exproprierii din 1966 a antecesoarei recurentului cât și de la momentul schimbului de terenuri din 1975 dintre Statul român și antecesorii intimaților, respectiv a plan funciar după expropriere 1966 și plan funciar de parcelare GIGCL C. 1975. Ambele planșe ne indică faptul că parcela de teren cu nr. top. 10239/2/1 (din care face parte terenul intimaților) nu este deplasată spre Est și este imediat limitrofă cu terenurile având nr. top 10240. Nu exista nici atunci nici un drum public. Expertul își întemeiază întreaga documentație și raportul pe expertiză pe discuțiile legate de parcele care au aparținut de terenul având nr. top 10238, cu parcelările și noile nr. top 10238/_ 8/1/1, etc, dar nu se referă la terenul având nr. Top 10239. Antecesorii intimaților, fam. Vedeanu V. și E. au primit în urma schimbului din 1975 de la Statul Român un teren de 1.500 mp care era format din parcele cu nr. top 10239/2/1 (în supraf. de 1.100 mp) și nr. top 10238/2/1/2 (în supraf. de 400 mp). Faptul că pârâții G. au primit prin Ordinul Prefectului Jud. C. nr. 435/2002 doar 1375 mp în str. Rarău 17-19 se datorează faptului că "în strada Ion Adreescu nr.9 pârâtul G. a primit doar 125 mp, acesta fiind si motivul pentru care suprafața inițială de 1500 mp a fost diminuată la suprafața de 1375 mp";, așa cum a reținut în considerente Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentința Civilă nr. 2247/_ pronunțată în Dosar nr. 10061/2005, în contradictoriu și cu pârâtul G. S. M. . Evident, motivul pentru care pârâții G. au primit prin ordinul prefectului doar 1375 mp este cu totul altul decât acela că restul din 1500 mp ar fi fost ocupați de un drum.

Expertul omite să ia în discuție și un alt aspect referitor la parcela pârâților G. și F., respectiv faptul că pârâții au fost cei care au propus și obținut parcelarea terenului cu nr. top 10239/2/1 (în supraf. de 1.100 mp) și atunci când au intabulat în cartea funciară Ordinul Prefectului Jud.C. nr. 435/2002 au păstrat terenul cu nr. top 10238/2/1/2 în suprafață de 400 mp dar au parcelat terenul cu nr. top 10239/2/1 și au intabulat un teren cu nr. top nou 10239/2/1/2 în suprafață de 975 mp. Nu se mai pomenește acum de ce s-a ales acea parcelă pentru dezmembrare și mai ales nu se mai pomenește de parcela cu nr. top nou, 10239/2/1/1 în suprafață de 125 mp care teoretic ar fi trebuit să fie cuprinsă în această complexă expertiză tehnică. Ceea ce este de neînțeles este faptul că și atunci când lapidar se face referire la un obiectiv stabilit foarte clar de instanță (referitor la clarificarea situației drumului/cale de acces), expertul se rezuma la vremea respectivă să menționeze scurt că "s-a arătat că drumul (calea de acces) nu se află pe terenul pârâților (a se vedea transpunerea top 10238/_ 8/2/1/1 și 10238/2/1/2 mai este o parcelă cu nr. top 10239/2/1 pe plan de situație", deși între drum si parcele 10238/,.. mai este o parcelă cu nr. top 10239/-, dar la care nu se face nici o referire. Practic, discuțiile expertului s-au referit în raport doar la parcele derivate din top 10238 fără a deranja parcela 10239.

Raportat la actele de la dosarul cauzei, nu se poate refuza încadrarea terenului afectat de acel ipotetic drum/cale de acces ca făcând parte din terenul cu nr. top 10239/2/1 care a aparținut antecesorilor pârâților G. și care a fost restituit acestora prin ordin al prefectului. La fel, nu se poate refuza faptul că neexistând nici un drum public pe limita vestică a acelei parcele cu nr. top 10239/2/1 nici nu se poate muta amplasamentul respectivei parcele spre Est pentru ca apoi justificarea să fie simpla susținere a expertului potrivit căruia "calea de acces (ce nu reprezintă drum public) nu face parte din suprafața pârâților" și "limitele reale a terenului pârâților reprezintă amplasamentul parcelelor ... raportate pe anexe". S-a arătat mai sus că acea parcelă a fost obținută de pârâții G. în considerarea faptului că este parcela care în 1975 a fost primită de antecesorii lor prin schimb de la Statul Român. Ori, acea parcelă nu era translatată (mișcată într-o parte din cauza vreunei căi de acces). Doar după primirea terenului prin ordin al prefectului și după intabularea pârâților în cartea funciară a apărut această mutare a amplasamentului (mutare pe care pârâții încearcă să o justifice prin existența unui drum public dar despre care chiar expertul susține că nu există).

Și mai scurt este răspunsul la solicitarea privind Varianta a II-a solicitată de recurent, expertul opinând că "varianta a Ii-a cerută de reclamant nu se poate justifica tehnic și funciar deoarece top. 10238/2/1 proprietatea pârâților nu are decât un singur amplasament". Din probele la care s-a făcut anterior referire rezultă exact contrariul, respectiv că susținerile și concluziile expertului nu se pot justifica tehnic și funciar.

Din analiza acestor argumente anterior invocate rezultă că sunt nereale și netemeinice concluziile Raportului de expertiză întocmit de dl. expert V. (atât Raportul de expertiză cât și Completarea la raport). În realitate, expertiza întocmită de dl. expert V. (atât Raportul de expertiză cât și Completarea la raport) a omis să ia în vedere toate actele și probele de la dosarul cauzei, a stabilit concluzii care sunt combătute cu acte depuse în probațiune la dosar, fiind evident că expertul V. a refuzat în mod nelegal să răspundă întocmai la obiectivele stabilite de instanța de judecată, să completeze raportul de expertiză tehnică judiciară prin întocmirea și a unei Variante a II-a a conținutului și concluziilor raportului, variantă care să stabilească limita terenului proprietatea pârâților cu includerea în suprafața de 1375 mp si a suprafeței denumită impropriu ..drum public" de către pârâți limita de vest a terenului pârâților), după care să stabilească și limitele parcelei recdurentului de 640 mp. Acesta este motivul pentru care recurentul a susținut stabilirea limitei de hotar dintre proprietățile subsemnatului reclamant si a pârâților G. si F. potrivit variantei propuse prin Anexa H la Completarea la expertiza tehnică judiciară din dosar, efectuată de Expertul tehnic asistent ing.BALEA A. .

Însă, instanța de fond a refuzat să mai solicite experților să respecte și să ducă la îndeplinire obiectivele stabilite pentru expertiza(ele) ordonată în această pricină, inclusiv să răspundă la obiecțiunile recurentului. Mai mult decât atât, instanța de fond a omis să examineze toate aceste aspecte, argumente și probe referitoare la situația terenului pârâților intimați G. și F. (în principal cu privire la situația acelui drum de acces), refuzând practic să examineze în mod corect și imparțial argumentele și probele părților din proces.

Este de remarcat aici faptul că principiul egalității de tratament - ca și componentă a dreptului fundamental la un proces echitabil - impune garantarea pentru fiecare parte din proces la a avea posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta argumentele și susținerile procesuale astfel încât să nu fie pusă într-o situație dezavantajoasă față de cealaltă parte din proces. Această cerință a fost consacrată în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. În jurisprudența CEDO s-a mai subliniat faptul că principiul egalității de tratament impune o examinare adecvată inclusiv a probelor solicitate de una din părțile din litigiu. Dreptul fundamental la un proces echitabil, așa cum este garantat de Art.6 par.l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include dreptul părților din litigiu de a-și prezenta orice susțineri pe care le consideră relevante pentru pretențiile lor. Scopul Convenției nu este de a garanta drepturi care sunt doar teoretice și iluzorii ci drepturi concrete și efective. Acest drept poate fi apreciat ca fiind efectiv dacă susținerile sunt cu adevărat "auzite" de către instanță. Cu alte cuvinte, prin efectul prevederilor Art.6 tribunalul este pus sub obligația de a proceda la o examinare adecvată a pretențiilor, motivelor și probelor invocate de către părți.

Dat fiind faptul că recurentului i s-a refuzat în mod nelegal dreptul de a fi administrată o probă necesară, concludentă și pertinentă (proba cu expertiza tehnică judiciară în mod complet, adică cu luarea în considerare și a susținerilor subsemnatului), precum și faptul că i s-a refuzat în mod nelegal dreptul de a fi cercetate și examinate susținerile și argumentele invocate cu privire la pretențiile sale, aceasta a dus practic la încălcarea dreptului acestuia la un proces echitabil și la o inegalitate de tratament față de cealaltă parte. Ori, raportat la încălcarea de către instanța de fond a acestei obligații de a proceda la o examinare adecvată a pretențiilor, motivelor și probelor invocate de către părți, hotărârea atacată se impune a fi modificată si din acest punct de vedere, fiind încălcat dreptul fundamental al recurentului la un proces echitabil.

Recurentul a mai arătat că instanța de fond a greșit prin reținerea unei stări de fapt și de drept evident contrară realității, în condițiile în care a fost formulată atât o cerere în revendicare cât și o cerere în grănițuire. O eventuală discuție doctrinară referitoare la succesiunea unor cereri diferite privind o revendicare și o grănițuire putea avea loc doar în cazul în care astfel de cereri ar fi făcut obiectul unor dosare și cauze diferite, dar nu este cazul în prezenta speță. Recurentul a formulat ambele cereri (atât revendicare cât și grănițuire), succesiunea lor legală cât și aprecierea legală a petitelor neputând fi forțată până într-acolo încât să se elimine petitele (ori să fie refuzată luarea lor în considerare) pentru simplul argument al unei expuneri în pagină al pretențiilor formulate în cadrul acțiunii. Instanța de fond putea și trebuia să se pronunțe cu privire la ambele cereri ale subsemnatului, atât revendicarea cât și granițuirea. Nu numai că nu ar fi fost situația unei soluții extrapetita (așa cum susține instanța de fond), dar prin această soluție pronunțată, bazată pe considerente mai sus criticate, instanța de fond ajunge practic să nu se pronunța cu privire la toate cererile recurentului, ceea ce echivalează în fond cu o soluție minuspetita.

Un alt aspect criticabil al hotărârii atacate este referitor la contrarietatea argumentelor reținute de instanța de fond atunci când a subliniat motivele pentru care acțiunea recurentului trebuie respinsă. Instanța de fond concluzionează în considerentele sentinței atacate că "în contextul celor de mai sus, de vreme ce reclamantul, în definitiv, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren cu privire la care a solicitat stabilirea limitelor de hotar, prin raportare la terenul pârâților, ceea ce se impune ca soluție este respingerea acțiunii în grănituire astfel formulate", aceasta deși în aceleași considerente (anterior acestei concluzii) aceeași instanță reținea și sublinia faptul că

"în prezenta cauză, în egală măsură, ambele părți dețin un titlu de proprietate asupra suprafeței disputate". Este criticabilă nu doar simpla contrarietate dintre considerente ci mai cu seamă faptul că unul din considerente este invocat pentru a concluziona cu privire la motivul respingerii acțiunii recurentului. Evident, este nelegal dispozitivul unei hotărâri atunci când în mod evident se întemeiază pe un considerent

care este contrazis de un alt considerent reținut de instanța de fond cu câteva paragrafe mai sus.

Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții G. S. M., G. M. M., F. A. I. și F.

F. D., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii petitului de stabilire a limitei de hotar dintre cele două proprietăți în litigiu, conform limitei stabilite în raportul de expertiză completat și precizat, întocmit în cauză de exp. V. V., reprezentată în planul de situație cu amplasamentul parcelelor pârâților cu nr. top. 10238/2/1/2 și 10239/2/1/2 și a reclamantului cu nr. top. 10238/1/1 și 10238/2/1/1, fiind menținută hotărârea primei instanțe în ceea ce privește soluția de respingere dată petitului prin care reclamantul solicită obligarea pârâților la a respecta dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 337 mp din terenul în suprafață de 640 mp cu nr. top. 10238/1/1 și 10238/2/1/1 proprietatea acestuia, precum și soluția de respingere dată cererii de intervenție în interes propriu a M. C. -N. prin Primar, formulată de reclamant. S-a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului pârâții au arătat că soluția primei instanțe este însă fundamental greșită în ceea ce privește rezolvarea grănițuirii dintre cele două terenuri în litigiu, precum și în ceea ce privește stabilirea existenței a două titluri de proprietate asupra aceluiași teren, această eroare a instanței pornind de la o interpretare eronată atât a probelor de la dosarul cauzei (cele două expertize, precum și actele de proprietate asupra celor două terenuri în litigiu), cât și a dispozițiilor legale în materia grănițuirii.

Cu privire la solicitarea de înlăturare din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate a concluziilor primei instanțe prin care aceasta constată că prezenta cauză nu are ca premisă două terenuri învecinate, ci două titluri de proprietate asupra aceluiași teren, pârâții au arătat că deși partea din hotărâre care intră în putere de lucru judecat este dispozitivul, se admite faptul că și considerentele pot intra în putere de lucru judecat, atunci când prin acestea se dezleagă anumite probleme de drept care privesc fondul relațiilor dintre părți. Se reține în literatura de specialitate concluzia că într-o astfel de situație, ceea ce este socotit un considerent apare a fi de fapt o soluție dată unei probleme de fapt sau de drept. Cu alte cuvinte, nu interesează așezarea topografică a

"considerentului"; ce se atacă, ci natura juridică potrivit cu conținutul său.

Constatând faptul că atât reclamantul cât și pârâții avem în fapt 2 titluri de proprietate asupra aceluiași teren, prima instanță dă o

"dezlegare de drept"; problemelor ce privesc fondul relațiilor dintre părți, situație care deschide posibilitatea formulării unei căi împotriva acestor considerente, astfel cum am arătat mai sus.

Soluția la care ajunge prima instanță (că atât reclamantul, cât și pârâții au titluri de proprietate asupra aceluiași teren) nu este doar fundamental greșită ci și extrem de lezionară pentru pârâți, întrucât

deschide reclamantului calea unor noi acțiuni și perpetuarea unei situații de incertitudine și nesiguranță pentru circuitul civil, cu toate că în prezenta cauză, prin probațiunea administrată, a fost lămurită pe deplin situația terenurilor în litigiu, a întinderii dreptului de proprietate a fiecărei părți, precum și a amplasamentului acestora.

Rațiunea pentru care prima instanță a ajuns să rețină că în prezenta cauză nu este vorba despre două terenuri învecinate, ci despre

2 titluri de proprietate asupra aceluiași teren, își are izvorul în interpretarea eronată a rapoartelor de expertiză efectuate îr cauză și a titlurilor de proprietate deținute de subsemnații și de reclamant asupra terenurilor în litigiu. Prima instanță a apreciat și înțeles greșit concluziile experților care au efectuat expertizele în cauză, ajungând la o concluzie care nu a fost niciodată exprimată de experți - respectiv că ar fi vorba despre 2 titluri de proprietate asupra aceluiași teren. În realitate, ceea ce experții au afirmat se referă la existența unei erori de amplasare a terenului reclamantului în cadrul expertizei realizată de expertul Erculescu în cadrul dosarului nr._ . În cadrul acestei expertize, dl expert Erculescu a poziționat parcela reclamantului de 400 mp aferentă nr. top. 10238/2/1/1/ peste terenul cu nr. top. 10238/2/1/2 al pârâților în suprafață tot de 400 mp. Este vorba despre o eroare topografică comisă de dl. expert Erculescu și care a fost explicată pe larg în expertizele efectuate în prezenta cauză. De la această eroare de poziționare a numerelor topografice realizată de expertul Erculescu, reclamantul a susținut faptul că pârâții ar ocupa o parte din terenul proprietatea sa, fapt nereal însă, astfel cum s-a dovedit prin expertizele efectuate în cauză.

De la aceste concluzii ale experților din prezenta cauză, prima instanță ajunge însă la o concluzie paradoxală și absurdă, respectiv că ambele părți dețin titluri de proprietate asupra aceluiași teren. Acest fapt este însă imposibil, deoarece titlurile de proprietate privesc parcele total distincte, și anume titlul de proprietate al pârâților - Ordinul Prefectului nr. 435/_ - privește parcele cu nr. top. 10239/2/1/2 în "suprafață de 950 mp și nr. top. 10238/2/1/2 în suprafață de 400 mp, în total

1.350 mp.., iar titlul reclamantului, respectiv Dispoziția de restituire nr. 412/3/_, privește parcelele cu nr. top. 10238/1/1 în suprafață 240 mp și nr. top. 10238/2/1/1 în suprafață de 400 mp. Aceste parcele au fost identificate de d-nii experți, a fost stabilit amplasamentul acestora, care este distinct, fără a exista suprapuneri, astfel că nu se poate reține existența a două titluri de proprietate asupra aceluiași teren

- ipoteza este cu desăvârșire exclusă.

Pe cale de consecință, în aprecierea intimaților, este evident că prima instanță a interpretat în mod eronat expertizele efectuate în cauză, concluzia sa fiind în cele din urmă greșită, sens; în care se impune înlăturarea sa din cuprinsul considerentelor.

Specificul acțiunilor în grănițuire este că ambele părți litigante au o situație egală, licoare fiind in același timp si reclamant si pârât, grănițuirea fiind, în cele din urmă o operațiune în care se două

proprietăți învecinate. Pornind de la acest specific, chiar dacă acțiunea reclamantului a fost respinsă în întregime și aparent pârâții nu ar avea nici un interes în a formula recurs pe aceste considerente, interesul acestora există, întrucât doresc tranșarea definitivă a litigiului dintre părți și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile acestora pentru a evita, pe viitor, nașterea unor noi litigii. Limita de hotar a fost în mod concret stabilită în expertiza întocmită de expert V. V., astfel că nu există nici un impediment de ordin probatoriu sau legal pentru a se pronunța o hotărâre prin care aceasta să fie în mod judiciar stabilită.

Prin decizia civilă nr. 291/_, T. ul Specializat C. a admis excepția invocată din oficiu și în consecință a declinat competența materială de soluționare a recursurilor formulate de către M. -K. G.

-M. și G. M., G. S. M., G. M. M., F. I. și F. F.

D., împotriva sentinței civile nr. 18952/_ pronuntata de către Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea T. ului C. .

Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, T. ul, în temeiul art. 296 C.pr. civ., le va respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, instanța reține că nu se poate reține în dosarul de față o modificare a cadrului procesual prin transmiterea calității procesuale de la reclamantul M. K. G. M. la Ștefan Gadola, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru realizarea acestui fapt.

Codul de procedură civilă recunoaște posibilitatea transmiterii calității procesuale pe cale convențională, însă actul juridic prin care se transmite dreptul cu privire la care poartă litigiul trebuie să îndeplinească toate condițiile atât cele de formă, cât și cele de fond prevăzute de lege.

Cererea de chemare în judecată având ca obiect grănițuirea a două fonduri poate fi introdusă doar de către proprietarul unuia dintre fonduri, ceea ce presupune că pentru a se realiza o transmitere a calității procesuale să se încheie un act valabil, translativ de proprietate între cel care a formulat cererea de chemare în judecată și cel căruia i s-a transmis această calitate.

Întrucât actul încheiat de reclamant (contract de cesiune a uni drept litigios f. 14-16, vol. II, dosar fond, contractul de vânzare- cumpărare încheiat la data de_ nefiind încheiat în formă autentică, acesta având doar încheiere de dată certă, dată de un notar- f. 26-27, vol. II, dosar fond) nu îndeplinește condițiile de fond și de formă sus amintite, în cauză nu s-a realizat o transmiterea a acestei calități.

Referitor la cererea reclamantului de intervenție în interes propriu a Mun. C. -N., instanța reține că această cerere a fost declarată admisibilă prin încheierea civilă din 18 februarie 2009. Faptul că ulterior a fost citat ca și pârât și nu intervenient potrivit art 58 C.pr.civ. nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii. De altfel instanța de fond s-a pronunțat și asupra acestei cereri. În legătura cu acest aspect eventuala nelegalitate a procedurii de citare a acestui intervenient în vederea

efectuării expertizei nu poate fi invocată decât de partea lezată apelantul madarasz nejustificând niciun interes.

Soluția instanței de fond privind respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a unei autorizații de construire este corectă întrucît legalitatea acestui act nu relevanță față de cererile cu care instanța a fost investită.

Pârâții au recunoscută calitate procesuală activă în declararea apelului, precum și interes, chiar dacă acțiunea formulată împotriva lor a fost respinsă, raportat la dubla calitate a părților într-un astfel de litigiu (această calitate decurge din interpretarea dispozițiilor potrivit cărora părțile sunt ținute să suporte împreună cheltuielile grănițuirii).

În analiza motivelor de apel formulate împotriva hotărârii de fond, părțile au, în parte, critici comune, respectiv afirmarea că terenurile aparținând părților sunt diferite, neexistând o suprapunere.

Față de considerentele instanței de fond cu privire la dispozițiile care reglementează acțiunea în revendicare, instanța reține că, în principiu ( acestea își au izvorul în doctrină), sunt întemeiate.

Față de numeroasele referințe doctrinare, instanța de apel reține că grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, menite să apere dreptul de proprietate și se dispune atât în cazul unei inexistențe de delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.

În general, prin soluționarea unei cereri de grănițuire, trebuie reconstituit vechiul hotar între proprietățile învecinate, la origine nelitigios și în acest sens trebuie administrate toate probele necesare pentru stabilirea acestui vechi hotar.

În speța de față este fără dubiu că terenurile pe care cele două părți afirmă existența unui drept de proprietate au suferit numeroase modificări din punct de vedere al evidenței topografice, precum și a titularului dreptului de proprietate.

În perioada regimului comunist, aceste terenuri au ieșit din patrimoniul antecesorului părților și ulterior anului 1989, părțile au încercat pe calea pusă la dispoziția lor de legile de restituire a dreptului de proprietate reintroducerea în patrimoniul lor a acestor bunuri.

Pe cale de consecință, este evident că într-o astfel de acțiune amplasarea în fapt a imobilului are o relevanță deosebită, întrucât doar prin raportare la fostele elemente care au stabilit vechiul hotar se poate pronunța o hotărâre având ca obiect grănițuirea a două fonduri. Tot în această idee, întinderea dreptului de proprietate, prin aceasta înțelegându-se unitatea de măsură, nu are relevanță, plecând și de la faptul că înscrierile de CF garantează doar existența dreptului de proprietate, nu și întinderea.

Plecând de la aceste considerente se poate răspunde și criticilor cuprinse în motivele de apel, care afirmă că este vorba de imobile diferite.

Această critică este până la un punct corectă, însă doar în ceea ce privește identificarea din punct topografic a terenurilor, nu și a amplasării faptice a acestora.

Părților cu interese contrare li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unor imobile evident identificate și din punct de vedere al întinderii suprafeței, nu doar topografic, în baza unor temeiuri legale diferite, hotărâri care în urma cercetării judecătorești au fost stabilite ca fiind corecte, din perspectiva recunoașterii dreptului de proprietate.

De altfel, prin motivele de apel, niciuna din părți nu contestă, în fapt, legalitatea titlului celuilalt. Legalitatea titlurilor în cauza de față are relevanță doar prin prisma aspectelor de fapt, decurgând din punerile în posesie rezultate din aplicarea legilor de restituire.

În acest context trebuie analizate titlurile de proprietate ale părților și rapoartele de expertiză întocmite în cauză.

Fără a relua toți pașii avuți în vedere de experți, mai ales de către expertul V. ( f.168-192, 219-238, 232-240), este evident că imobilele înscrise în CF originale au suferit dezmembrări, unele care s-au realizat în baza unor planuri de situație și care au fost operate în registrele special ținute, unele nu, dar care denotă că identificarea faptică cuprinsă în sentința civilă 5742/2007, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos._ și care justifică titlul recurenților este greșită, suprafața de teren suprapunându-se ca și amplasare faptică, chiar dacă identificarea cu numere topo este diferită. Analiza raportului de expertiză întocmit de expertul Erculescu (f.11-15) și mai ales planul de situație în care este descrisă parcela de 640 mp. care a stat la baza restituirii terenului prin Dispoziția 41273/ 2006 confirmă prin compararea acesteia cu planurile cuprinse în raporturile efectuate suprapunerea faptică a acestor terenuri.

Concluziile raportului de expertiză Chiriac ( f.87-93) completat ( f.124-140) confirmă suprapunerea dintre cale imobile apreciind că practic terenul reclamanților se suprapune peste cel al pârâților.

În acest sens, concluziile instanței de fond sunt corecte, iar criticile cuprinse în ambele apeluri dezvoltate foarte amplu privitoare la raportul de expertiză sunt neîntemeiate.

Apelul pârâților, în cadrul procesual creat, nu poate fii admis pentru aceleași considerente în condițiile în care titlul de proprietate al reclamanților nu a fost contestat instanța având în vedere acest titlu de proprietate prin prisma îndreptățirii și a procedurii speciale de restituire.

Mai trebuie reținut, raportat la aceste considerente, în cadrul procesual existent, grefat pe starea de fapt constatată, că nu se poate stabili granița doar plecând de la existența dreptului de proprietate al părților înscris în cartea funciară.

Pentru cele aratate instanța va respinge ca nefondate apelurile declarate de M. K. G. M. și G. S. M., G. M. M., F. A.

I., F. F. D. împotriva Sentinței civile nr. 18952/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de M. K. G. M. și G.

S. M., G. M. M., F. A. I., F. F. D. împotriva Sentinței civile nr. 18952/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.

-N., pe care o menține în totul.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.

Președinte,

D. T.

Judecător, Ana-SS

Grefier,

G. -C. Ț.

G.Ț. 21 Martie 2013 Red./dact. DT/LM _

Judecător fond:I. T.

← Decizia civilă nr. 3922/2013. Grănițuire		Decizia civilă nr. 233/2013. Grănițuire →

Decizia civilă nr. 147/2013. Grănițuire

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 147/2013. Grănițuire