Decizia civilă nr. 144/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.144
Ședința publică din 5 noiembrie 2013
Președinte: D. | G. | , președinte secție civilă |
I. | D. | , judecător |
V. | V. | , grefier |
S-a luat în examinare apelul formulat de intimat I. DE P. J. S.
,
cu sediul în Z., str.T. V., nr.14, jud. S., împotriva sentinței civile nr.688 din 4 iunie 2013, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională - OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatului-petent, av. M. Ovidiu, fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-petent și apelantul- intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit.i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, apelul este motivat și semnat, iar apelantul-intimat a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, se constată că intimatul-petent a depus la dosar întâmpinare într-un exemplar prin serviciul fax al instanței, iar reprezentantul acestuia av. M. Ovidiu a depus o cerere prin care solicită a se lăsa cauza la ultima strigare, respectiv după ora 11,00 deoarece la prima oră este la J. Ș. S. (f.18-22).
Instanța, în temeiul art.131 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Reprezentantul intimatului-petent, av.M. Ovidiu, solicită instanței respingerea apelului declarat și a se menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată. Susține faptul că din probele administrate în cauză rezultă că petentul nu a comis contravenția reținută în sarcina acestuia, întrucât acesta nu a condus mașina între orele 7,00- 8,00, cea care a condus mașina a fost soția sa. Mai arată că petentul are o afacere la Ș. S., iar la data încheierii procesului verbal și a orei menționată, petentul nu a circulat pe acel sector de drum, neputând încălca vreo regulă de circulație, deoarece aproximativ pe la ora 6,40 - 6,50 acesta s-a deplasat de la domiciliul său din Ș.
S. de pe str.Gh.L., la punctul de lucru al societății comerciale din Ș. S. situat pe str. Drăgășanilor, nr.6, lângă piața agroalimentară, pentru a deschide barul și spălătoria, activități ce se desfășoară la acel punct de lucru și pe care le
gestionează. Menționează că cea care s-a deplasat cu autoturismul între ora 7,30- 8,00 dimineața a fost soția petentului care a dus copilul la creșă, iar apoi aceasta s- a prezentat la serviciu pentru ora 8,00-
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.688, pronunțată de J. Ș. S. la data de 4 iunie 2013, s-a admis plângerea formulată de către petentul O. C. I. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. și s-a dispus anularea procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr.2859662 întocmit de către intimat la data de 23 ianuarie 2013 și pe cale de consecință înlătură sancțiunea complementară a 8 puncte penalizare și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției seria CP nr.2859662 întocmit de către intimat la data de 23 ianuarie 2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în sumă de 700 lei. În sarcina sa au fost reținute trei fapte contravenționale: fapta de a întoarce autovehiculul pe marcaj pietonal, fapta de a nu purta centura de siguranță cu ocazia circulării cu autoturismul pe drumurile publice și fapta de a refuza să înmâneze actele personale și ale autoturismului agentului constatator.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Analizând probele administrate în instanță, instanța a reținut că există cel puțin îndoiala în ceea ce privește săvârșirea contravenției de către petent. Această îndoială a fost apreciată de către instanță în favoarea petentului, fiind de principiu în materie contravențională (care se aproprie de domeniul dreptului penal) că orice îndoială profită contravenientului.
Petentul și soția O. Ana M., sunt fiecare proprietarii unui autoturism marca Volkswagen Transporter, de culoare albă, astfel încât cele două vehicule pot fi ușor confundate în trafic. Numerele de înmatriculare sunt, de asemenea, asemănătoare:_ pentru autoturismul petentului, respectiv_ pentru autoturismul soției (f. 35, 37-38).
La ora 7,50, ora constatării contravenției, petentul se afla în compania martorului, petentul sosind cu mașina înmatriculată pe numele soției,_ . Ulterior a sosit și soția acestuia, cu cealaltă mașină a familiei, dar care este înmatriculată pe numele petentului.
Instanța a reținut că agentul constatator, a observat într-adevăr autoturismul_ că a efectuat manevre neregulamentare pe trecerea de pietoni, dar a sancționat persoana care nu a condus autoturismul.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat apel intimatul, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Criticile apelantului vizează următoarele :
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că există o îndoială de care profita petentul atâta timp cât fapta a fost constatată cu propriile simțuri ale agentului constatator.
Martorul audiat sub prestare de jurământ 8 ale cărui date de identificare nici măcar nu au fost menționate în depoziție) a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, declarând în fals că se afla în autovehiculul petentului. I. de P.
J. S. a formulat un denunț personal împotriva acestei persoane, solicitând tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Din raportul agentului constatator a rezultat că petentul se afla singur în autovehicul ( la volan fiind o persoană de sex masculin, nicidecum o femeie) fiind sancționat pentru trei fapte contravenționale. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra celorlalte două contravenții reținute ( necuplarea centurii de siguranță și refuzul înmânării actelor personale și ale autovehiculului condus).
Respectarea prezumției de nevinovăție în materie contravențională nu presupune dacă un contravenient nu este ținut să-și dovedească nevinovăția este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere.
Deliberând asupra apelului de față tribunalul reține următoarele :
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
În raport cu cele astfel statuate de către Curtea de la Strasbourg, prima instanță a reținut cu temei că, raportat la probele dosarului, există o îndoială cu privire la săvârșirea de către petent a faptelor reținute în sarcina sa, îndoiala aceasta trebuind interpretată în favoarea petentului.
Chiar dacă prima instanță nu a analizat în mod distinct fiecare din faptele menționate în procesul verbal de contravenție, a dat în mod corect eficiență principiului "In dubio pro reo";, consacrat în materie contravențională prin hotărârea dată de CEDO în cauza A. contra României, dubiul avut în vedere de către judecătorie având legătură cu starea de fapt în ansamblul ei iar nu cu una sau alta din contravențiile menționate în procesul verbal.
Se constată pentru cele ce preced că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă apelul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. de P. J. S. contra sentinței civile nr. 688/2013 a Judecătoriei Ș. -S. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Grefier, | |||
D. G. | I. | D. | V. | V. |
Red.ID/_
Dact.VV/_ /4ex. Jud.fond: S. L. Com.2ex._
| ← Decizia civilă nr. 142/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1243/2013. Plângere contravențională → |
|---|
