Decizia civilă nr. 713/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ NR. 713
Ședința publică din 18 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. N. C. Judecător: DP
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul I. de S. pentru
C. ul în T. R. - I.S. T.R., cu sediul procesual ales în B. M., B-dul Unirii, nr. 16, ap. 6, Jud. Maramureș, împotriva sentinței civle nr. 890/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Se constată depusă la dosar întâmpinare, de către intimata petentă S. H.
P. S. T. M., de la filele 11-14.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conf. art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Sentința civilă nr.890 din 25 martie 2013 a Judecătoriei Z. s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC H. P. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru C. ul în T. R. -I.S. T.R., împotriva procesului verbal de contravenție seria I. nr. 63200 din_ întocmit de intimat.
Se modifică procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria I. nr.63200 întocmit de către intimat la data de_, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicată petentei cu sancțiunea avertisment.
Se atrage atenția petentei, prin reprezentanții săi, asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria I. nr. 63200 din_, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 8000 lei. S-a reținut că, la controlul în trafic rutier din data de_ ora 15.30, în localitatea Românași, județul Sălaj, ansamblul de vehicule rutier format din autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ deținut de VFS INT ROMANIA IFN SA și utilizată de petentă și semiremorca deținută și utilizată de SC H. P. SRL, în timp ce se deplasa dinspre C. -Napoca spre Z., efectuând un transport rutier de marfă în trafic național, și condus de Toda Andrei-I., conform documentelor s-a constatat că operatorul de transport SC H. P. SRL utilizează un vehicul înmatriculat pentru prima dată după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria I. nr. 63200 din_, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În mod legal agentul constatator a menționat actul normativ sancționator, respectiv HG nr.37/2007 cu toate modificările ulterioare, astfel că fapta reținută este încadrată corect în drept, neexistând nici un dubiu în această privință, astfel cum în mod neîntemeiat a susținut societatea petiționară. Fapta reținută în sarcina petentei constituie contravenție și se aplică începând cu data intrării în vigoare a actului normativ, stabilind care categorii de autovehicule (respectiv cele înmatriculate după_ ) trebuie echipate cu tahograf digital începând cu data intrării în vigoare a legii.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petentă, respectiv încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 din O.G.2/2001 instanța arată că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007 ( M. Of. Nr.833 din_ ) pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, s-a statuat faptul că, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului- verbal se ia în considerarea și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (care completează materia contravențională), iar în speță, petenta nu a arătat în ce constă vătămarea care i s-a adus prin încheierea procesului-verbal, instanța apreciind că procesul verbal cuprinde toate mențiunile pentru a putea fi cercetate legalitatea și temeinicia actului contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petentă, de altfel, necontestată în esență de aceasta.
Potrivit art.8 pct 12 din OG 37/2007 " Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și ale Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: pct.12) utilizarea unui vehicul fără tahograf conform reglementărilor în vigoare sau a unui vehicul înmatriculat pentru prima oară după 1 ianuarie 2007, echipat cu tahograf analogic";
Potrivit art.9 alin 1, lit. a " Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei, fapta prevăzută la alin.1 pct.12, și este aplicabilă întreprinderii/operatorului rutier.
Faptul că două societăți comerciale cu capital privat au emis dovezi de verificare a tahografului montat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ înmatriculat la_ (f.9-10,11), nu exonerează petenta de răspundere contravențională, obligația montării tahografului digital incumbându-i acesteia potrivit legii, societățile comerciale în cauză neavând abilitatea legală de a sesiza abaterile de la normele legale din acest punct de vedere, ci doar verificarea conformității tahografului prezentat spre verificare, analog sau digital. De asemenea, nici apărarea contravenientei potrivit căreia i-a fost eliberată licența de transport rutier public de mărfuri în trafic internațional pentru vehiculul în cauză, nu este în măsură să înlăture răspunderea sa contravențională pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 pct.12 din HG 37/2007 cu modificările ulterioare, nefiind întrunite în speță condițiile erorii de fapt ca și cauză justificativă reglementată de art.11 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor întrucât în acest caz trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă. Or, petenta, prin reprezentanții săi, avea obligația prevăzută de lege de a se asigura că îndeplinește toate condițiile legale privitoare la utilizarea vehiculelor echipate cu tahograf, astfel că și eventuala eroare în care s-a aflat îi este imputabilă, obținerea licenței de transport neimplicând și verificarea echipamentului tahograf.
Cu privire la modul de individualizare a sancțiunii aplicate, instanța arată următoarele:
Potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ";Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.";
Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite."; Iar art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 stipulează: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
Analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor legale mai sus arătate, instanța apreciază, având în vedere toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, că în cauză se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 8.000 lei cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind în speță suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale.
Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de rezultatul produs dar, în același timp, acordând semnificația cuvenita gradului de
pericol social concret al faptei săvârșite, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, aplicarea amenzii nefiind un scop în sine, întrucât sancțiunea nu este un răspuns al societății care să impună întotdeauna ca formă a coerciției, amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implică si arătarea pericolului social al faptei și al consecințelor ce ar fi putut avea loc. Sunt relevante aici și circumstanțele personale ale petentei față de care nu au fost dovedite antecedente contravenționale în materie și care a recunoscut, în fond, comiterea faptei, apreciind însă prin interpretarea proprie a normelor legale, că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum relativ ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata I. de S. pentru C. ul în T. R. solicitând modificarea acestuia în sensul respingerii ca nefondate a plângerii și menținerea sancțiunii pecuniare, arătând în motivare următoarele :
Prin însuși actul normativ s-a stabilit o sancțiune fermă, fapt ce conferă faptei un grad de pericol ridicat încât prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile în speță.
Legiuitorul nu a prevăzut condiția responsabilității faptelor, astfel că pentru prima abatere se poate aplic sancțiunea prevăzută de actul normativ.
Apoi, contravenienta nu a dovedit că a depus diligența pentru intrarea în legalitate prin achiziționarea unui tahograf digital.
Recursul nu este fondat.
Individualizarea sancțiunii efectuată de instanță ocupă un loc centralpentru că prin aceasta se determină gradul răspunderii contravenționale concrete, aplicată pentru o faptă concretă și unei persoane față de care urmează să se realizeze prevenția specială.
În speță, petenta S. H. P. S. T. M., a echipat autovehiculul cu tahograf analogic, ceea ce dovedește că nu s-a eschivat de la rigorile privind efectele instalării aparatului. Acest element este foarte important pentru individualizarea sancțiunii având în vedere că denotă un pericol atenuat al făptuitorului având în considerare și împrejurarea că aparatul era în stare de funcționare.
În această situație dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.U. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt întru totul aplicabile.
Raportat la natura și gravitatea faptei analizate în concret, prima instanță a efectuat o individualizare corectă a sancțiunii ținând cont de principiul proporționalității și efectul preventiv al acesteia.
Față de cele ce preced, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de intimata I. de S. pentru C. ul în T. R. - I.S. T.R.,împotriva Sentinței civile nr.890 din 25 martie 2013 pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de I.S. T.R București, împotriva sentinței civile nr. 890 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. - D. C. N. C. DP H. V.
Plecat în concediu, Plecată în concediu, Semnează, Semnează,
Vicepreședinte instanță, Prim grefier,
DP C. D.
Red. D.P./ _
Dact.H.A./ _
Jud. fond: L. M. D. Ex. 2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 953/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 626/2013. Plângere contravențională → |
|---|
