Decizia civilă nr. 145/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 145/A
Ședința publică din data de 19 iunie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului formulat de către reclamanții D.
Z., domiciliați în T., str. N. T., bl. 7 sp.6, județul Timiș, și N. D.
E., domiciliată în T., str. V., nr. 4, bl. 109 ap.7, județul Timiș (în calitate de succesoare a defunctei D. E. ), precum și apelul formulat de către pârâtul I. Ș. J. M. cu sediul în B. M., str. P. Ș., nr. 10- 14, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3259 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ .
Se constată că dezbaterile în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 3259 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții D. Zanfir și
E. în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. M., și, în consecință pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 8.310 euro, reprezentând despăgubiri pentru folosința terenului în suprafață de 1.385 mp, aferentă perioadei 29 martie 2008 - 29 septembrie 2008. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 1.385 euro, reprezentând contravaloarea chiriei pentru folosința terenului în suprafață de 1.385 mp,
aferentă perioadei 30 septembrie 2008 - 01 noiembrie 2008, precum și la a plata dobânzii legale aferente sumei de 1.385 euro, calculată de la data de _
- introducerea cererii reclamanților, până la plata efectivă. S-au respins restul pretențiilor reclamanților, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., C., T. și S. B. . S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
În considerentele sentinței se reține că: Reclamanții D. Z. și D. E.
, au fost proprietarii terenului identificat în CF nr. 4462 B. M., sub nr. topo 2067/6, având o suprafață de 1385 mp, potrivit operațiunilor de CF, imobil pe care l-au achiziționat în anul 2002 de la numita Mircea Mironelia M. .
Terenul face parte din intravilanul localității B. M., și a fost scos din domeniul public prin Hotărârea nr. 98/2007.
Pe acest teren, situat în B. M., str. P. Ș., nr. 12-14, jud. M., este edificat imobilul clădire aparținând pârâtului I. Ș. J. M. .
În prezent, terenul se află în patrimoniul pârâtului, după că acesta a fost achiziționat de la reclamanți.
Prin prezenta cerere, reclamanții solicită obligarea pârâtului la plata unor sume reprezentând chirii - contravaloarea lipsei de folosință a terenului.
Numai că, acțiunea formulată de reclamanți nu este justificată în totalitate, pentru cele ce urmează:
Între acestea a existat în perioada_ -_ (o lună) încheiat un antecontract de închiriere, în care suma precizată cu titlu de chirie a fost de 1 euro/mp/lună.
Pentru această perioadă, pârâtul datorează reclamanților în baza înscrisului mai sus arătat suma cu titlu de chirie de 1.385 euro, în temeiul răspunderii contractuale, conform prev. art. 969 și 970 Cod civil.
Pentru perioada anterioară, cuprinsă între 29 martie 2008 și 29 septembrie 2008, având în vedere că este certă și de necontestat folosirea terenului de către pârât, acesta achiziționând conform contractului de vânzare- cumpărare autentificat la_ terenul în suprafață de 1385 mp, acest pârât datorează despăgubiri, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, la nivelul stabilit prin antecontractul încheiat ulterior. De altfel, contravaloarea chiriei, a fost stabilită pentru momentul 2008, în baza unei expertize de specialitate, și pentru perioada anterioară în litigiul purtat între părți anterior, soluționat prin Sentința civilă nr. 6818/_ a Judecătoriei B. M. .
Așa fiind, pârâtul datorează pentru această perioadă, despăgubiri în suma solicitată în temeiul răspunderii juridice delictuale, conform art. 998-998 Cod civil, în patrimoniul reclamanților existând un prejudiciu, respectiv îndeplinite condițiile acestei răspunderi, prin încălcarea dreptului de proprietate recunoscut de art. 1 Protocolul 1 din CEDO, cunoscut fiind că anterior părțile s-au judecat privitor la terenul ocupat de construcțiile pârâtului, respectiv în perioada ulterioară, au înțeles să încheie antecontractul de închiriere.
În considerarea celor de mai sus, instanța de fond a constatat că deși a afirmat, pârâtul nu a dovedit inițierea unor demersuri în sensul obținerii de la ministerul de resort a vreunei aprobări, în sensul încheierii contractului de închiriere cu reclamanții.
Pentru perioada ulterioară, încheierii antecontractului de închiriere, precizată de reclamanți din 02 noiembrie 2009 până la 29 decembrie 2010, s-a constatat că deși s-a convenit prin antecontractul de închiriere încheiat cu pârâtul, menținerea contravalorii chiriei la nivelul a 1 euro/1mp/lună până la data de_, părțile nu au materializat înțelegerea lor într-un înscris. Așadar, pentru perioada ulterioară antecontractului de închiriere, în condițiile în care nu s-a încheiat un contract de închiriere cu valabilitate ulterior, obligația pârâtului s-a stins la momentul expirării perioadei menționate în contract - _
. În cauză sunt incidente deci, disp. art. 948 și art. 1411 cod civil - în vigoare la momentul 2008 și ulterior.
Pentru aceste considerente, între părți neexistând o convenție, privitor la chirie, nu se pot acorda de instanță nici penalități. Totuși suma acordată reclamanților, poate fi actualizată în cazul neîndeplinirii obligației de către pârât, cu ocazia executării silite, eventual.
Deci, pentru suma solicitată de reclamanți aferentă perioadei 02 noiembrie 2008 și până la vânzarea terenului pârâtului, solicitată cu titlu de contravaloare chirie, nu poate fi acordată această pretenție formulată, în lipsa unui temei al acestei creanțe, așa cum arătat anterior. Chiar dacă părțile au încheiat proces-verbal și au conciliat pretenția dedusă judecății, în condițiile în care aceasta este contestată de pârât, și nu numai, în lipsa unui titlu care să justifice această pretenție, ea nu poate fi acordată cu titlu de contravaloare chirie.
Iar în cauză, nu poate fi reținută existența unei tacite relocațiuni invocată de reclamanți, raportat la antecontractul de închiriere încheiat între părți.
În fine, în ceea ce privește pretenția reclamanților solicitată cu titlu de dobândă legală, aceasta este datorată de pârât, în conformitate cu disp. art. 1088 Cod civil, pentru suma de 1.385 euro, acordată pentru chiria stabilită aferent lunii octombrie 2008, prin antecontractul de închiriere, de la data de_, potrivit disp. OG nr. 9/2000 actualmente OG nr. 13/2011, însă acestea se vor calcula de la data cererii de chemare în judecată, întrucât pârâtului nu a fost pus în întârziere.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată (în mod eronat active) de către chematul în garanție Ministerul Educației și Cercetării, instanța de fond a respins-o, ținând cont de prevederile legale ce reglementează organizarea și funcționarea pârâtului și a chematului în garanție
- Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul existenței raporturilor dintre părți, Legea nr. 1/2011.
Pe fondul cauzei, însă cererea de chemare în garanție formulată de pârât, în considerarea faptului că pârâtul are personalitate juridică, iar executarea hotărârii urmează a se efectua conform prev. OG nr. 22/2002, a fost respinsă. Pârâtul are la îndemână posibilitatea legală de a solicita ordonatorului principal/secundar de credite alocarea sumelor necesare.
Pentru cele de mai sus, instanța de fond a reținut că restul pretențiilor reclamanților, nu sunt justificate, motiv pentru care le-a respins.
Căzând în pretenții conform prev. art. 274 Cod proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanți cu procesul, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, proporțional cu suma acordată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat în apel D. Z. și D. E. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a dispune obligarea intimatului pârât la plata sumei de
36.010 Euro, reprezentând contravaloarea chiriei referitor la terenul în suprafață de 1385 mp, identificat în CF 4462 B. M. nr. top. 2067/6 pentru perioada 2 noiembrie 2008-29 decembrie 2010 conform antecontractului de închiriere intervenit între părți; obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente sumei de 36.010 Euro prevăzută de OG 9/2001 începând cu data notificării 18 ianuarie 2011 și până la plata efectivă a acesteia.
În motivarea apelului se arată că, deoarece terenul de sub nr. top. 2067/6 a fost proprietatea apelantului D. Z. și a defunctei D. E. până la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare înseamnă că aceștia sunt îndreptățiți la plata sumei de 36.010 Euro reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 2 noiembrie 2008-29 decembrie 2010. Corect s-a reținut de instanța de fond că pe perioada_ -_ terenul a fost în folosința pârâtului și că acesta datorează despăgubiri în temeiul îmbogățirii fără justă cauză în sumă de 8310 Euro având în vedere un cuantum al chiriei medii de 1385 Euro ( 1 Euro/mp. practicată în B. M. la acea dată).
Pretențiile pe perioada_ -_ au fost respinse fără a fi luate în considerare probele de la dosar (interogatoriul pârâtei, procesul verbal din data de_, recunoașterile pârâtului). În perioada_ și până în_ intimatul pârât nu a mai plătit contravaloarea folosinței terenului, nu a achitat nici chiria din_ -_ . Și după expirarea contractului locatorul a rămas în folosința lucrului, astfel că locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune conform art. 1437 și 1452 Cod civil. Prin antecontractul de închiriere din_ nu reiese că tacita relocațiune ar fi fost exclusă printr-o clauză contractuală.
Recurs, recalificat în apel, a declarat și I. Ș. J. M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate împotriva inspectoratului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nu a analizat obiectiv întregul material probator depus de către recurentă din care rezultă că nu datorează intimaților nicio chirie pentru terenul în cauză. Părțile au convenit, potrivit procesului-verbal din_ ca în situația în care se va cumpăra imobilul proprietarii terenului sunt de acord ca în această sumă să fie inclusă chiria pe perioada martie 2008-mai 2010. Nu s-a analizat nici antecontractul de închiriere potrivit căruia pe anul 2008 durata antecontractului începe la_ și expiră la_, deci numai pentru această perioadă ar fi putut să fie obligați la plata chiriei nu și pentru perioada_ -_ .
Intimatul M. E., C., T. și S. B. prin notele de ședință depuse (f.52) a solicitat respingerea recursului formulat de D. Z. și
D. E. cu motivarea că, potrivit principiilor dreptului civil, nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nu există un contract de închiriere în temeiul căruia reclamanții să solicite plata chiriei.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de apel și în considerarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Între aceleași părți a mai existat un litigiu și unde prin sentința civilă nr. 6818 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pârâtul I. Ș. J. M. a fost obligat la plata sumei de 4189 Euro reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1385 mp pentru perioada decembrie 2007-februarie 2008 în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză.
În prezentul litigiu reclamanții solicită în continuare despăgubiri tot pentru lipsa de folosință a aceleiași suprafețe de teren de 1385 mp, înscris în CF 4462 B. M. nr. top. 2067/6, pentru perioada_ -_ în cuantum de 8310 Euro.
Raportat la principiul îmbogățirii fără justă cauză se apreciază că în mod corect prima instanță a admis aceste pretenții și a obligat pârâtul la plata despăgubirilor reprezentând folosul nerealizat de către reclamanți de pe terenul, care pe perioada de referință se află în proprietatea lor, și pe care se află clădirea proprietatea pârâtului.
În privința contravalorii chiriei solicitate de către reclamanți pe perioada_ -_ în mod corect au fost acordate și acestea în cuantum de 1385 Euro cu dobânda legală aferentă, în temeiul antecontractului de închiriere încheiat între părți.
Ceea ce nu a acordat prima instanță este contravaloarea chiriei pentru perioada_ -_, perioadă pentru care reține instanța de fond, nu s-a încheiat un contract de închiriere cu valabilitate ulterioară, astfel că obligația pârâtului s-a stins la momentul expirării perioadei menționate în contract _
.
Potrivit dispozițiilor art. 1437, 1452 vechiul Cod civil, dacă locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual, cu permisiunea locatorului care nu-l împiedică în folosirea bunului locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune. Dacă nu a fost exclusă printr-o clauză contractuală expresă tacita relocațiune poate fi împiedicată numai prin anunțarea concediului. Concediul trebuie să fie anunțat înainte de expirarea termenului prevăzut în contract, fără respectarea termenului de preaviz. Dacă s-a anunțat concediul, locatarul nu poate opune tacita relocațiune chiar dacă a continuat să folosească bunul închiriat. Tacita relocațiune va avea loc în condițiile primului contract, mai puțin garanțiile din contractul inițial.
În cauză, în contractul încheiat de părți (f.12) nu s-a stipulat nicio clauză expresă care să excludă tacita relocațiune. Înainte de expirarea termenului stipulat în contract nu s-a făcut dovada că s-ar fi anunțat concediu. Dimpotrivă, părțile au continuat negocierile în vederea încheierii contractului de vânzare- cumpărare, contract care s-a finalizat și realizat la data de 30 decembrie 2010 când s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare (f.9).
Față de cele de mai sus, se apreciază că a operat tacita relocațiune pentru perioada cuprinsă între_ -_, astfel că pentru această perioadă pârâtul datorează suma de 34.652 Euro (1385 Euro ×25 luni). La aceasta se adaugă și dobânda legală aferentă conform dispozițiilor art. 1088 Cod civil, OG 9/2000 actualmente OG 13/2011.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului I. Ș. J. M. potrivit căruia suma de 36.010 Euro reprezentând chiria restantă s-ar include în prețul de cumpărare al imobilului.
În procesul verbal încheiat între părți la data de 14 noiembrie 2010 (f.71) la punctul 1 se precizează că părțile au căzut de acord cu privire la prețul de vânzare al terenului ca fiind de 404.520 lei reprezentând echivalentul a 96.812 Euro, iar la punctul 3 se arată că în situația în care M. Învățământul alocă suma necesară cumpărării proprietarii sunt de acord ca în această sumă să fie inclusă chiria pe perioada martie 2008-noiembrie 2010 în caz contrar se va acționa în judecată I. școlar J. în vederea recuperării sumei de
36.010 Euro cu titlu de chirie.
Deși modul de redactare a procesului-verbal la punctul 3 nu este foarte clar ar fi greu de acceptat faptul că vânzătorii ar fi înțeles și intenția aceasta ar fi fost să includă suma de 36.010 Euro (chiria datorată) în prețul de cumpărare de 96.812 Euro și care procentual ar reprezenta aproape 37% din prețul de cumpărare.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se admite apelul declarat de D. Z. și D. E., se va schimba în parte sentința judecătoriei în sensul că pârâtul va fi obligat la contravaloarea chiriei și pe perioada_ -_, în cuantum de 34.625 Euro cu dobânda legală aferentă, urmând a se menține restul dispozițiilor din hotărâre.
Apelul declarat de I. Ș. J. M. se va respinge ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimatul I. Ș.
J. M. va fi obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 6280 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Admite
apelul declarat de D. Z. și D. E. (decedată în cursul procesului și continuată de moștenitoarea N. D. E. ) contra sentinței civile nr. 3259 din 28 martie 2012 a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților contravaloarea chiriei aferentă perioadei_ -_ în sumă de 34.625 E, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de_ și până la plata efectivă.
Respinge apelul declarat de I. Ș. | J. | M. | ca nefondat. |
Menține restul dispozițiilor sentinței. | |||
Obligă pe intimata I. Ș. J. | M. | să plătească 6.280 lei |
cheltuieli de judecată în favoarea apelanților D. Z. și N. D. E. .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 19 iunie 2013.
Președinte J. ecător G. ier
P. G. G. Ț. D. O. V.
Red. P.G.G./_
T.Red. O.V./_
6 ex.
J. . la fond: I. B.
| ← Sentința civilă nr. 420/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 32/2013. Pretenții → |
|---|
