Decizia civilă nr. 151/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.151/R
Ședința publică din 13 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe recurentul R. I. cu domiciliul în P. de Sub M. nr. 1162, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1379/13 iunie 2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ , având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ ,_ ,_ .
T.
Prin sentința civilă nr. 1379/13 iunie 2012 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de către reclamanta SC ,,VAIDEMEN";SRL prin reprezentant legal Ciorei M., în contradictoriu cu pârâtul R. I., și, în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8.722 lei cu titlu de prejudiciu material, din care 1500 reprezintă contravaloarea parțială a produselor sustrase și 7222 lei reprezentând câștig nerealizat.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.400 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că sunt întrunite cerințele angajării răspunderii civile delictuale.
Astfel, prin Decizia penală nr.340/R/2011 pronunțată la data de 14 martie 2011 de către Curtea de Apel C. la data de 14 martie 2011 a fost admis recursul declarat de inculpatul R. I. doar cu privire la modul de soluționare
a laturii civile, instanța de recurs respingând acțiunea civilă formulată în nume propriu de numitul Ciorei M., reținându-se că acesta s-a constituit parte civilă în nume propriu și nu în numele societății de la care au fost sustrase bunurile, prejudiciul fiind creat în patrimoniul societății și nu în al administratorului acesteia, ca persoană fizică, Ciorei M. neavând calitate de parte vătămată în proces, aceasta având-o societatea al cărei administrator este, respectiv SC
,,Vaidemen";SRL din P. de Sub M. ( filele 8-11).
Potrivit art. 19 al.1 C.pr.pen., partea vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune, art.22 al.1 din același act normativ arătând că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Art.998 C.civ. arată că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, art. 999 C.civ. arătând că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, aceste art. reglementând răspunderea juridică pentru fapta proprie. Aceasta există independent de existența răspunderii penale pentru aceeași faptă, întemeindu- se pe principiul reparării prejudiciului cauzat unei persoane de către făptuitor.
Antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a unor condiții generale, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei și existența capacității delictuale a celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Conform art.1084 teza I C.civ. daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care fost lipsit .
În cazul reclamantei, societate comercială, pierderea efectiv suferită a fost în cuantum de 1.500 lei și reprezintă suma cu care a fost diminuată valoarea de activ a patrimoniului acesteia, sumă recunoscută de pârât, astfel că cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata acestei sume urmează a fi admisă.
Data la care s-a produs diminuarea valorii de activ a patrimoniului reclamantei este data de_, data săvârșirii actelor materiale ale infracțiunii de furtul al mărfurilor de către pârât, astfel că de la această dată s-a calculat și beneficiul nerealizat prin lipsa activului patrimonial de profitul pe care reclamanta ar fi putut să-l realizeze urmare a vânzării mărfurilor sustrase, specificul și esența activității de comerț fiind reinvestirea continuă a profitului.
Pentru dovedirea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, a fost administrată proba cu expertiză contabilă.
Deși pârâtul, reprezentat de avocat, a formulat mai multe obiecțiuni la expertiză (prima fiind la mai bine de o lună de la depunerea raportului de expertiză), la care s-a răspuns, acesta, raportat la criticile pe care le-a făcut expertizei contabile, nu a cerut o contraexpertiză, solicitând doar instanței înlăturarea concluziilor expertizei contabile, solicitare care a fost respinsă de instanță având în vedere că expertiza a răspuns obiectivelor stabilite.
Conform expertizei administrată în cauză și completărilor la aceasta, adaosul comercial mediu practicat de reclamantă în perioada_ -martie 2012 este de 14%, astfel că, la suma de 1.500 lei, venitul brut care ar fi fost realizat ar fi fost 210/lună. Cum reclamanta a avut, conform expertizei, un singur vânzător angajat cu salariu fix, o vânzare în plus cu 1500 lei nu a influențat obligațiile acesteia față de bugetul de stat decât cu impozitul pe profit, în cuantum de 16% .
De la data săvârșirii infracțiunii și până la data de_ au trecut 46,6 luni, astfel că pentru această perioadă venitul brut ar fi fost de 9.765 lei (46 X 210+1 X 105) . Prin deducerea impozitului pe profit, în cuantum de 16% din venitul brut, venitul net este de 8.201,76 lei, până la data de_ (7.759 lei venit net cf. expertizei, expertul efectuând calcule până la data de 22 martie 2012-fila 72).
Cum reclamanta și-a precizat pretențiile reprezentând câștigul nerealizat la suma de 7.222 lei, instanța a admis cererea reclamantei la nivelul sumei precizată de aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare pentru faptul că prima instanță nu a soluționat fondul procesului. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificare sentinței atacate, admiterea în parte a acțiunii reclamantei și în consecință obligarea recurentului la plata sumei de 1500 lei, plus dobânda legală, înlăturând obligația de plată a așa zisului beneficiul nerealizat.
Recurentul a arătat că o primă chestiune care trebuia lămurită de instanța de fond și care nu a fost lămurită absolut deloc, deși s-a ridicat de către pârâtă această problemă, este aceea legată de certitudinea dobândirii beneficiului nerealizat în condițiile în care în cauză nu a fost examinată și probată absolut deloc politica economică a firmei reclamante, politica de afaceri, de investiții, un plan de afaceri și de dezvoltare precum și de investire a profitului capitalizat, datoriile firmei, numărul angajaților.
Pe de altă parte, expertiza tehnică efectuată în cauză este fundamental incompletă și greșită atâta vreme cât nu a stabilit și calculat care este profitul net ce se putea realiza din vânzarea bunurilor în valoare de 1500 lei, și apoi respectivul venit dacă și cum ar fi putut fi reinvestit în activitatea economică a firmei, astfel încât să se poată discuta de un asemenea beneficiu nerealizat.
Cu alte cuvine, în funcție de activitatea economică a firmei și de planul de afaceri și reinvestirea profitului net pe care îl putea obține firma într-un an,
trebuia să se stabilească și profitul net realizat care era cuantumul cert al respectivului beneficiu.
Succint având în vedere aceste aspecte, dar fiind faptul că se discută de existența unui prejudiciu material decurgând dintr-o faptă penală, ceea ce poate constitui prejudiciu cert în cauză și care poate fi luat în calcul la acoperirea pagubei în totalitate, este decât suma de 1500 lei plus dobânda legală și nicidecum alte sume și calcule presupuse fără caracter de certitudine. Prin acest punct de vedere, evident, în nici un caz nu se poate discuta de existența unui prejudiciu cert.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, izvorul prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, constând în diminuarea patrimoniului intimatei nu numai cu contravaloarea bunurilor sustrase, ci și cu beneficiul pe care suma respectivă l-ar fi produs în timp.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, T. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Prin urmare, ceea ce era cert stabilit în cauză, la momentul introducerii acțiunii civile dar și la momentul judecării ei pe fond, erau următoarele elemente: certitudinea faptei păgubitoare, identitatea persoanei care a comis faptul prejudiciabil și vinovăția acesteia.
Raportat la conținutul hotărârii penale și la probele administrate în cauză, în mod corect prima instanță a stabilit în sarcina pârâtului recurent obligația de a plăti reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprinsă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul, cu condiția de a face dovada existenței și a
întinderii daunelor suferite,
ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor. Este unanim recunoscut creditorului (atât în materie comercială cât și în materie civilă) dreptul de a obține dobânda legală aferentă neexecutării sau executării necorespunzătoare a creanței sale.
Însă, alături de dobânda legală, creditorul poate cere în justiție și alte despăgubiri. Astfel, art. 1088 din Codul civil prevede că, în cazul neexecutării
obligațiilor bănești, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu
excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Doctrina și practica instanțelor de judecată este unitară în a aprecia că
este permis creditorului să ceară și să obțină cumulul dobânzii legale cu alte tipuri de daune. Se vor acorda daune în completarea dobânzii legale dacă se va stabili, pe baza probelor administrate, îndeplinirea tuturor condițiilor
răspunderi civile, întrucât prezumțiile privind existența și întinderea prejudiciului precum și aceea referitoare la existența raportului de cauzalitate între neexecutarea obligației și prejudiciu nu funcționează decât în cazul dobânzii legale.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în mod greșit prima instanță a acordat suma constând în beneficiul nerealizat, aceasta atât din perspectiva dispozițiilor art. 1088 cod civil și din perspectiva cerințelor avute în vedere la stabilirea acestuia.
În consecință, recursul va fi admis și constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va modifica în parte sentința atacată conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimatul va fi obligat la plata către recurent a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial dovedit cu factura și chitanța fiscală depuse la fila 15 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul R. I. domiciliat în P. de Sub
M. nr. 1162 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1379/_, pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus jud. M. pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul R. I. să plătească reclamantei SC Vaidamen SRL suma de 1500 lei despăgubiri, cu dobânda legală calculată de la data de_ și până la achitarea integrală.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei.
Obligă intimata SC Vaidemen SRL la plata către recurentul R. I. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
S. T. A. | Ț. | D. | W. D. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: V. F.
| ← Încheierea civilă nr. 623/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 310/2013. Pretenții → |
|---|
