Decizia civilă nr. 310/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 310/R/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O. -S. JUDECĂTOR D. -I. T.
JUDECĂTOR E. L. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. T. și pe intimat B.
A. I., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 107821617 din 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.
, dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 12 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din decizia ce se va pronunța.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.21617/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâtul B. A., a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional B. A. în contradictoriu reclamantul-pârât reconvențional C.
T., și în consecință: s-a constatat nulitatea actului denumit "contract de
împrumut nr. 1"; încheiat între părți la data de_ ; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele :
În fapt, din coroborarea declarației martorei B. M. A. cu interogatoriul administrat reclamantului și cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că, în cursul anului 2005 reclamantul C. T. i-a oferit pârâtului spre vânzare un teren situat pe Calea Turzii în C. -N., teren care aparținea numitului N. Z. . Având în vedere ca acel teren nu era întabulat, pârâtul i-a remis la data de_ suma de 40.000 euro cu scopul de a-i acoperi cheltuielile de întabulare și parcelare încheind un contract de împrumut cu constituirea de garanție imobiliară nr. 2231/_ autentificat la BNP Asociati B. și Iorga.
În vara anului 2007, pârâtul i-a cerut reclamantului să-i restituie împrumutul, având în vedere faptul că nu s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare. Reclamantul i-a învederat însă că acel teren este "cu probleme";, propunându-i un alt teren la suma de 70.000 de euro.
La data de_ s-a procedat la încheierea, între părți, a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2555 la BNP Asociati M. prin care s-a strămutat proprietatea terenului în suprafață totală de 344 mp, înscris în C.F. 1.
C. -N., A-1 cu nr. cad. 6342/7/2 și teren în suprafață totală de 545 mp, înscris în C.F. 1636 C. -N., A-6 cu nr. cad. 6342/6 și cota de 97/65/926 din cota de 470/926 din imobilul teren drum, situat în intravilanul mun. C. -N., în suprafață totală de 926 mp, înscris în C.F. 154401N C. -N., A-1 cu nr. cad. 6342/10. În același contrat s-a stipulat că prețul vânzării este de 70.000 euro, preț achitat integral anterior autentificării.
La data de_, ca urmare a încheierii contractului de vânzare- cumpărare pentru suma de 70.000 de euro, părțile încheie un înscris denumit
"contract de împrumut"; în care se stipulează că pârâtul urmează să-i plătească, în rate, reclamantului suma de 30.000 euro. Din înșiruirea de evenimente produse în cauză coroborate cu declarației martorei B. M. A. (f. 93) instanța reține că această sumă reprezintă diferența între suma de 40.000 euro
"împrumutată"; de pârât în vederea cumpărării primului teren și prețul vânzării celui de al doilea teren, 70.000 euro. Acest contract, denumit de părți de împrumut, a fost încheiat, conform declarației martorei B. M. A. "pentru a-i oferi oferii o siguranță domnului C. că domnul B. va plăti în cele din urmă
întregul preț";. Faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, autentificat de notar, s-a stipulat în contract ca întreaga suma de
70.000 de euro a fost achitată, nu conferă o prezumție de autenticitate și valabilitate acestei împrejurări deoarece domeniul prezumției de autenticitate, instituită de art. 1173 alin. (1) C.civ., acoperă numai formalitățile îndeplinite de organul care conferă solemnitate înscrisului și constatările realizate de notar prin propriile simțuri, mențiunea privind plata prețului fiind făcută la cererea părților și referindu-se la un moment anterior autentificării, moment la care notarul nu a asistat nu intră, contrar susținerilor reclamantului din concluziile scrise, sub incidența disp. art 1173 C.civ.
Conform extraselor de cont și a procesului verbal din data de_, pârâtul a efectuat plăți parțiale din această sumă, rămânând un rest de 12.924,20 Euro.
În drept, conform art. 1169 C.civ. din 1869, (aplicabil în speță raportat la art. 3 Legea nr. 71/2011 și art. 230 lit. a Legea nr. 71/2011) cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească, iar în temeiul art. 1170 din același act normativ, dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea unei din părți și prin jurământ.
Potrivit dispozițiilor legale, contractul de împrumut este un contract real pentru existența căruia nu este suficient doar acordul de voință al părților ci și remiterea efectivă a sumei de bani. Astfel, predarea lucrurilor fungibile (de gen) și consumptibile potrivit naturii lor, fiind necesară pentru însăși formarea contractului, predarea este, deci, o condiție ad validitatem.
Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, predată cu titlu de împrumut, care ar rezulta din înscrisul intitulat de părți "Contract de împrumut nr. 1";, astfel în sarcina acestuia cade obligația de a proba existența acordului de voință în acest sens și a faptului material al predării banilor, ultimul fapt putând fi probat prin orice mijloc de probă. Observând disp. art 1180 din C.civ. din 1869, care prevăd în alin. 1 că "actul sub semnătura privată prin care o parte se obliga către alta a-i plăti o suma de bani sau o câtime oarecare, trebuie sa fie scris, în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puțin acesta, înainte de a subsemna, să adauge la finele actului cuvintele bun și aprobat, arătând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi sa iscălească, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței acordului de voință la încheierea unui contract de
împrumut, înscrisul sub semnătură privată intitulat de părți "Contract de
împrumut"; aflat la fila 7 din dosar fiind tehnoredactat și purtând doar semnăturile olografe ale părților, fără vreo altă mențiune. Faptul că pârâtul a recunoscut că semnătura de pe contract este a sa și faptul că s-au efectuat plăți parțiale nu sunt de natură să acopere aceste vicii, cu atât mai mult cu cât acestea au fost combătute de declarația martorei B. A., care a infirmat existența unui împrumut între părți, relatând că acel înscris a fost redactat cu scopul de a oferi o garanție reclamantului, că pârâtul va achita și diferența din restul de preț neachitat în urma vânzării-cumpărării terenului în valoare de
70.000 euro.
Mai mult, instanța a apreciat că, reclamantul nu a făcut nici dovada remiterii efective a sumei de 30.000 de euro, obiect al pretinsului contract de împrumut, remitere care putea fi dovedită cu orice mijloc de probă, după cum s-a arătat anterior.
Astfel, reclamantul a susținut că a predat efectiv pârâtului suma de 30.000 euro (f. 85), însă acest aspect nu poate fi coroborat cu nicio probă administrată în dosar, instanța reiterând în acest sens că, extrasele de cont și procesul verbal nu fac dovada existenței unui împrumut, simpla menționare cuvântului "împrumut";, fiind doar de natură a indica că părțile au păstrat denumirea așa-zisului contract de împrumut, în condițiile în care martora B. A., discutând personal cu reclamantul, a perceput direct o altă intenție a acestuia, respectiv de obținerea a unei garanții din partea pârâtului ca va returna suma de 30.00 euro, și nu cea a predării cu titlu de împrumut a sumei.
În opinia instanței, martora B. A. a avut o atitudine sinceră și echidistantă față de părțile din dosar, modul de relatarea a acesteia, nefiind de natură a pune la îndoială veridicitatea celor expuse.
În privința declarația martorei Grad M. aflată la fila 94 din dosar, aceasta nu a fost reținută de instanță la luarea unei hotărâri în prezenta cauză deoarece, contrar susținerilor reclamantului, această declarație nu este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei având în vedere faptul că aceasta nu are cunoștință directă cu privire la elementele din prezenta cauză, cunoscând doar cele ce i-au fost relatate de reclamant, fără a avea o percepție directă și personală asupra stării de fapt și a intenției reale a părților.
În ceea ce privește existența cauzei contractului de împrumut invocat de reclamant, instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că, la momentul încheierii sale, pârâtul nu a avut intenția de a restitui suma de 30.000 euro, obiect a contractului, manifestarea de voință nefiind exprimată cu scopul real de a produce efectele juridice ale unui contract de împrumut, acest înscris sub semnătură privată fiind semnat pentru a garanta plata întregii sume de 70.000 euro, reprezentând prețul vânzării încheiate la data de_ .
Conform art. 966 C. civ. "obligația fără cauză (…) nu poate avea niciun efect";, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 948 pct. 4 C. civ., apreciind că la încheierea contractului a fost nesocotită o cerință esențială pentru validitatea acestuia, sancționată cu nulitatea, instanța urmează să admită cererea și să constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat "contract de împrumut";.
Această soluție se impune deoarece admițând existența a două elemente care compun cauza actului juridic și anume scopul imediat (scopul obligației, care în cazul contractelor de împrumut constă în predarea bunului și respectiv intenția de a restitui suma împrumutată) și scopul mediat (scopul actului juridic reprezentat de motivul determinant al încheierii actului juridic), urmează a considera că atunci când lipsa cauzei se datorează absenței predării bunului împrumutat și absența intenției de a restitui suma împrumutată, în contractele de împrumut, lipsește un element esențial al actului juridic. În acest caz, lipsa
scopului imediat determină inexistența scopului mediat, iar sancțiunea aplicabilă este aceea a nulității absolute a actului juridic.
Susținerea reclamantului cu privire la faptul că, mandatul său a încetat la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare cu pârâtul, chiar dacă ar fi corespunzătoare contractului de mandat încheiat cu proprietarul imobilului, la sfârșitul oricărui mandat, mandatarul trebuie să dea socoteală mandantului, în speță să-i predea prețul vânzării, astfel nu este nerezonabilă susținerea pârâtului că ar fi încheiat înscrisul denumit de părți "contract de împrumut nr. 1"; pentru a asigura plata întregului preț al vânzării, preț din care și reclamantul ar fi obținut o parte.
Raportat la cele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâtul B. A., având în vedere că acesta nu a dovedit, conform prevederilor legale anterioare, în materia contractelor reale, existența contractului de împrumut pe care și-a întemeiat acțiunea, respectiv a obligației pârâtului de a-i restitui suma de 12.924,24 euro cu titlu de împrumut, și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional C. T., și în consecință, a constatat nulitatea actului denumit "contract de împrumut nr. 1"; încheiat între părți la data de_, ținând seama de intenția reală a părților la întocmirea acestui înscris.
Împotriva Sentinței Civile nr. 21617/2012, pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a declarat recurs reclamantul C. T.,
, solicitand admiterea recursului, casarea Sentinței Civile nr. 21617/2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N., întrucât este necesara administrarea de probe noi;cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 9 teza finala C.pr.civ., respectiv hotărârea recurata a fost data cu aplicarea greșita a legii.
Totodată, este incident și art. 304 ind. 1 C.pr.civ., recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, astfel incat nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța urmând să examineze cauza sub toate aspectele.
Instanța de fond a omis să cerceteze corespunzător atât obiectul, cat și natura contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231/_ și cu atât mai mult înscrisul intitulat declarație autentificata sub nr. 1049/_ . Astfel, de o maniera eronata, prima instanța a apreciat faptul ca suma obiect al contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231 nu ar reprezenta în realitate o suma « împrumutata », ci un preț de vânzare- cumpărare aferent unui teren oferit, inițial, spre vânzare.
Contractul de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231 reprezintă un veritabil contract de împrumut, obiectivul urmărit de către părți la momentul încheierii sale fiind tocmai cel care reiese din cuprinsul contractului, respectiv acordarea de către intimatul B. A. I. în favoarea recurentului și a soției sale a unui împrumut în cuantum de 38.445 euro, pe care l-au garantat prin constituirea unui drept de ipoteca de rang I asupra imobilului casa și teren.
Mai mult decât atât, statuările primei instanțe referitoare la natura sumei de 40.000 euro remisa de către intimatul B. A. I. sunt contrazise atât de interogatoriul recurentului (întrebarea 7). cat și de cuprinsul contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231/_, conform căruia obiectul acestuia il constituie o suma împrumutata în cuantum de 38.445 euro și nicidecum de 40.000 euro, astfel cum greșit retine instanța de fond .
În mod evident, existenta unei pretinse alte cauze juridice a contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231 nu a fost, niciun moment, confirmata în cauza prin probațiunea administrata, în sens contrar celor reținute de prima instanța, martora B. A. nefăcând nicio mențiune, în declarația sa, cu privire la existenta contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231 .
Oricum, în cauza de fata, nu este posibila și nici legala, conform art. 1191 Vechiul cod civil (aplicabil în speța), dovada prin martori, în contra sau peste cuprinsul înscrisului reprezentat de contractul de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231, în scopul probării unei alte cauze juridice decât cea care decurge din acesta. Mai mult, în dosarul nr._, paratul B. A. I. nici nu a investit instanța de fond cu o cerere în anularea contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231, pentru lipsa cauzei.
Totodată, recurentul și a soției sa au restituit intimatului suma de 38.445 euro obiect a contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231/_, astfel cum reiese din declarația autentificata sub nr. 1049/_ .
Niciunul dintre înscrisurile reprezentate de contract de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231/_ și declarație autentificata sub nr. 1049/_ nu a fost combătut prin probațiunea administrata, în condiții de contradictorialitate, respectiv nu s-a stabilit o alta cauza juridica a contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliara nr. 2231. Astfel, aceste doua înscrisuri dovedesc ca în data de_ intimatul a acordat cu titlu de împrumut (și nu cu alt titlu) subsemnatului și soției mele suma de 38.445 euro și nicidecum vreo alta suma (de 40.000 euro), iar în data de_ suma împrumutata de 38.445 euro a fost restituita intimatului de către subsemnatul și soția mea.
Potrivit prevederilor contractului de vânzare-cumpărare nr. 2555 "prețul de vânzare-cumpărare stabilit de comun acord intre noi părțile contractante este de
70.000 euro, preț achitat în întregime anterior semnării prezentului contract.
În conformitate cu art. 1173 Vechiul Cod Civil "actul autentic are deplina credința în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constata".
Prin urmare, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2555/_ de către B.N.P. I. Repede reprezintă un înscris autentic ce se bucura de o prezumție de autenticitate și valabilitate, făcând dovada până la declararea falsului în ce privește constatările personale ale agentului instrumentator și până la proba contrara în ce privește celelalte mențiuni.
În consecința, proba contrara cade în sarcina aceluia care contesta mențiunile cuprinse în actul autentic, respectiv intimatului B. A. -I. .Este fără îndoiala faptul ca aceasta proba nu a fost produsa de către paratul-reclamant reconvențional în prezenta cauza.
O atare probă este susceptibil a fi produsa exclusiv în cadrul unei acțiuni în anulare parțiala a actului autentic în ce privește mențiunea contestata potrivit căreia prețul de 70.000 euro a fost achitat în întregime, anterior semnării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2555 și, în mod evident, în contradictoriu cu părțile contractului, respectiv și cu vânzătorul N. Z. .
Insa paratul-reclamant reconvențional nu a interes să investească instanța cu o astfel de cerere și, în consecința, nu a constituit cadrul procesual specific unei atare cereri, prin chemarea în judecata și a vânzătorului N. Zaharia.
A considera, astfel cum greșit a procedat instanța de fond, ca proba contrara poate fi produsa și în absenta formulării unei astfel de cereri, conduce la situația nelegala în care, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2555 ramând în
întregime în ființa, împiedica obținerea de către recurent a plații de către intimat a diferenței de 12.924,20 lei, cu titlu de preț de vânzare-cumpărare, deși, prin sentința atacata, prima instanța a statuat, în mod netemeinic și nelegal, ca suma de 30.000 euro reprezintă diferența de preț în temeiul contractului de vânzare- cumpărare nr. 2555 și nicidecum suma împrumutata.
Proba acordului de voința a recurentului și a intimatului la încheierea contractului de "împrumut nr. 1 decurge din mijloacele de proba administrate.
Acest înscris este semnat atat de intimatul B. A. -I., poartă și mențiunea olografa a acestuia "pentru conformitate", urmata de o noua semnătura olografa a sa. În consecința, sunt îndeplinite exigentele art. 1180 cod civil, esențiala nefiind exprimarea folosita "pentru conformitate" în loc de "bun și aprobat", ci respectarea scopului urmărit de legiuitor și anume, dovada asumării, de către cel ce se obliga la plata unei sume de bani, a îndatoririi sale de plata consemnata în cuprinsul actului juridic încheiat intre părți.
Mai mult, în îndeplinirea obligației de restituire a sumei împrumutate, pârâtul-debitor a efectuat în favoarea recurentului plați parțiale în cuantum total de 17.075,8 Euro -conform extraselor de cont, a "procesului-verbal" din data de_ și a situației plaților efectuate de către paratul B. A. -I. în temeiul contractului de împrumut nr. 1/_ - prin creditarea contului reclamantului deschis la Raiffeisen Bank SA. Ultima plată efectuată a fost în data de_, în cuantum de 3.000 lei (709,15 euro), conform înscrisului intitulat "proces-verbal", care, poarta semnătura olografa a paratului necontestată de către acesta. Toate aceste plați au fost efectuate, cu titlu pe împrumut, astfel cum reiese din mențiunile « împrumut » sau « restituire împrumut » înscrise la rubrica « descriere tranzacții » din extrasele de cont aferente fiecărei plați.
Astfel, a fost dovedita inclusiv predarea sumei împrumutate, efectuarea de plați parțiale de către paratul intimat, cu titlu de împrumut, intr-un cuantum considerabil de 17.075,8 Euro stand mărturie îndeplinirii obligației de predare a lucrului împrumutat.
Or, în mod evident, "înscrisurile reprezentate de contractul de împrumut nr. 1 și de dovezile de plata parțiala care se coroborează cu recunoașterile paratului intimat obținute la interogatoriu, precum și cu declarația martorei Grad M. înlăturată în mod greșit de prima instanța din ansamblul probator al cauzei, nu pot fi "combătute"printr-o declarație de martor. Aceasta cu atât mai mult cu cat dispozițiile art. 1191 cod civil prohibesc dovada prin martori, în contra sau peste cuprinsul unui înscris.
Consideră de asemenea că declarația martorei B. A., se impune a fi înlăturată raportat la caracterul lipsit de sinceritate, echidistanta și obiectivitate al mărturiei sale.
Astfel, sora acestei martore, este fosta soție a intimatului B. A. -I., și deține calitatea de cumpărătoare, alături de pârât, in contractul de vânzare- cumpărare nr. 2555/_ ; gradul de afinitate al martorei B. A. cu intimatul
B. A. -I. existent până la sfârșitul anului 2010 când s-a pronunțat divorțul intre intimat și soția acestuia (sora martorei) B. D. a-A. și gradul de rudenie (sora) cu fosta soție a acestuia, afecțiunea dintre martora și paratul B. A. -I., relația de subordonare angajator (B. A. -I. ) - angajat (martora B. A. ) existenta intre aceștia o perioada însemnata de timp, anterior promovării prezentului litigiu, precum și izvorul/sursa informațiilor furnizate de către martora, respectiv acesta fiind paratul B. A. -I., martora neavând o percepție directa asupra stării de fapt și a intenției părților la încheierea contractului de împrumut nr. 1.
Acestea au fost considerentele pentru care, cu ocazia discutării probațiunii la termenul de judecata din data de_, recurentul s-a opus audierii martorei B. A., invocând dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 1 C.Pr.Civ.
Deși paratul a divorțat de numita B. D. a-A. de aproximativ 2 ani, aceștia locuiesc împreuna având, în continuare, același domiciliu situat în C. -N.
, Str. T. V. nr. 94 A, conform mențiunilor cuprinse în răspunsul Direcției Județene de Evidenta a Persoanelor C. .
Inclusiv în prezent, numita B. D. a-A. este coproprietara, alături de pârât, asupra terenurilor obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2555/_ conform extrasului de carte funciara nr. 2. C. -N. (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1. ), nr. cad 6342/6 .
Astfel, prin soluția adoptată, consecințele juridice se produc în mod direct în patrimoniul numitei B. D. a-A. și au ca efect exonerarea acesteia de la plata diferenței de preț pentru imobilele cumpărate conform contractului nr. 2555, în măsura în care acest contract a rămas în vigoare în întregul sau.
În ce privește izvorul/sursa declarațiilor martorei B. A., totalitatea celor relatate de către martora sunt cunoscute de către aceasta de la paratul B. A. -
I. . fără ca martora să aibă o percepție directa asupra stării de fapt și intenției părților la încheierea contractului de împrumut nr. 1.
Din analiza declarației martorei B. A., se constată că aceasta reprezintă o reproducere a cererii reconvenționale a paratului, de natura a justifica presupunerea ca martora ar fi venit în fata instanței, știind ce anume trebuie și are de susținut.
Atitudinea nesincera a martorei se desprinde neechivoc din cuprinsul declarației sale, în care, deși la un moment dat arata ca a fost de fata la încheierea contractului de împrumut, urmare a unor noi întrebări adresate de subsemnatul prin apărător, revine și arata ca "nu am fost de fata când părțile au semnat contractul de împrumut și la discuțiile purtate de părți atunci".
În mod greșit și contrar regulilor de interpretare și apreciere a probelor testimoniale, instanța de fond a dispus înlăturarea din ansamblul probator al cauzei a depoziției martorei Grad M. .
Înlăturarea unei probe testimoniale se impune doar atunci când instanța constata lipsa de sinceritate a martorului. Or, în cauza de fata, instanța de fond a dispus înlăturarea depoziției martorei Grad M. exclusiv pentru ca aceasta nu ar avea cunoștința directa cu privire la elementele din prezenta cauza . Astfel, instanța a ignorat, în mod inexplicabil, împrejurarea ca inclusiv cele declarate de martora B. A. isi au izvorul exclusiv în relatările intimatului pârât B. A. -I.
, nici aceasta martora nefiind prezenta când părțile au semnat contractul de împrumut.
Depoziția martorei Grad M. se coroborează pe deplin cu contractul de împrumut nr. 1, înscrisurile doveditoare ale plaților parțiale efectuate de către paratul intimat și cu interogatoriul reclamantui recurent contribuind la aflarea adevărului, finalitate ce trebuie urmărită de instanța, conform art. 129 alin. 5 C.pr.Civ.
Față de cele relevate, soluția care se impune este casarea Sentinței Civile nr. 21617/2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N., pentru administrarea de probe noi, în scopul determinării intenției reale a părților la data încheierii contractului de împrumut nr. 1.
În ce privește calitatea de mandatar în care reclamantul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2555 și limitele în care era îndreptățit a acționa în virtutea acestei calități, acestea se circumscriu exclusiv semnării contractului de vânzare-cumpărare în forma autentica, actul încheiat
neproducând efecte intre mandatar și B. A. -I. și soția Baza D. a, în calitate de cumpărători, ci dimpotrivă toate efectele s-au produs exclusiv intre mandantul vânzător N. Z. și cumpărătorii B. A. -I. și soția acestuia.
Contractul de mandat a încetat incă din data de_, prin executare, astfel incat, din acel moment, recurentul nu mai este împuternicit a acționa, în numele și pe seama mandantului.
În sens contrar celor reținute de Judecătoria Cluj-Napoca, se arată că obligația de a da socoteala mandantului despre îndeplinirea mandatului se circumscrie exclusiv obiectului contractului de mandat, în speța încheierea respectiv semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, în ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 2555, recurentul a fost mandatat exclusiv pentru semnarea înscrisului autentic, nicidecum pentru încasarea prețului sau alte operațiuni accesorii, realitate care decurge implicit din cuprinsul contractului de mandat și a clauzei contractului de vânzare-cumpărare nr. 2555 privind achitarea integrala a prețului de 70.000 euro, anterior încheierii contractului.
Mai mult, potrivit art. 129 alin. 5 C.Pr.Civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului în cauza pe baza stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Or, statuarea instanței privind caracterul rezonabil al susținerii paratului
« ca ar fi încheiat înscrisul denumit de părți contract de împrumut nr. 1 pentru a se asigura plata intregului preț al vânzării, preț din care și reclamantul ar fi obținut o parte », reprezintă o simpla presupunere a instanței de fond, nefundamentata pe nicio probă.
În drept, art. 299 și urm ; art. 312 alin. 3; art. 274 C.Pr.Civ.
Pârâtul B. A. I. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.
Potrivit art. 189 din vechiul cod prod. Civ., nu exista niciun impediment legal pentru care instanța de judecata să nu admită audierea martorei B. A. .
Aceasta a fost angajata societății intimatului, ocupându-se de toate problemele legate de activitatea de afaceri a intimatului. Aceasta a participat în mod direct atât la semnarea contractului de împrumut, cat și la discuțiile dintre cele doua părți, a purtat ea insăși discuții cu recurentul în legătura cu scopul încheierii acestui contract, a efectuat plățile aferente acestuia, a participat la discuții în legătura cu rezolvarea amiabila a acestui litigiu dintre părți, fiind deci un martor direct în dovedirea aspectelor invocate de intimat, aspecte ce țin de realitatea relației juridice deduse judecații. Interesul acesteia în cauza, astfel cum este motivat de către recurent, este lipsit de orice fundament, mai ales în contextul divorțului și separării în fapt a intimatului și a surorii martorei incă din anul 2009. Practic din acel moment aceasta a încetat să mai lucreze pentru intimat, relațiile lor fiind degradate ca urmare a divorțului. Efectele pe care aceasta hotărâre judecătoreasca le-ar putea avea în favoarea numitei B. A. sunt pur teoretice, atâta timp cat intre părți a intervenit partajul, acest teren fiindu-i atribuit intimatului.
În privința interpretări contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 2555/2007, în mod corect instanța de fond, a reținut și aplicat prevederile art. 1773 al. 1 din vechiul cod civil.
Astfel, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei: contractul de împrumut cu garanție imobiliara nr. 2231/_, declarația autentica nr. 1049/_, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2555/ 2007, contractul de împrumut nr._, actul de reziliere a contractului de împrumut din data de_ nr. 1/2011 și contractul de împrumut nr. 1/2011 (ambele redactate de către av. Pocola F. cu ocazia întâlnirii la sediul profesional al acesteia, a celor
doua părți asistate de apărători și în prezenta martorei B. A., nesemnate de către nici unul dintre aceștia, datorita neprezentării recurentului) și răspunsurile la interogator a recurentului și a intimatului, coroborate cu declarația martorei A.
B., a rezultat în mod evident faptul ca suma de 30.000 de euro obiect al contractului de împrumut nr. 1/2008 este în realitate o diferența de preț din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2555/2007, pe care intimatul s-a obligat să o restituie în aceasta modalitate tocmai datorita faptului ca recurentul, pentru a eluda dispozițiile legale cu privire la impozitarea contractelor autentice, acționa doar în calitate de mandatar al vânzătorului N. Z., când, în realitate acesta era cel care incasa întregul preț și se ocupa de toate demersurile vânzării.
Recurentul C. T. s-a ocupat și se ocupa și în prezent cu intermedierea de tranzacții imobiliare, fapt pe care acesta 1-a recunoscut prin răspunsul de la întrebarea nr. 2 din interogator. În acest fel, intimatul a cumpărat începând cu anul 2005 mai multe terenuri prin intermediul acestuia. Practic, deși în contractele de vânzare-cumpărare acesta semna drept mandatar, în realitate, el era cel care se ocupa de toate demersurile vânzării, precum și de încasarea sumelor de bani plătite cu titlu de preț, majoritatea revenindu-i în totalitate. Acesta acționa în acest mod, pentru a evita costurile intabulării terenurilor de pe defunctul N. Z., în favoarea sa. De altfel, o atare practica nu este străină nimănui, fiind extrem de des folosita de către speculanții imobiliari, la nivelul anilor 2005-2009, când tranzacțiile imobiliare erau intr-o perioada prosperă.
Se afirmă acest fapt, întrucât reclamantul a cumpărat o suprafața mare de teren de la numitul N. Z., prin promisiune de vânzare (a se vedea răspunsul de la întrebarea nr. 14 din interogatorul luat reclamantului), iar apoi a înstrăinat parcele din aceasta, printre care și terenul cumpărat de intimat prin actul autentic nr. 2555/2007.
Scopul pentru care s-a încheiat contractul de împrumut nr. 1/2008, este relevat extrem de clar de către martora B., aceasta fiind prezenta cu ocazia semnării acestuia, și totodată purtând discuții cu recurentul cu acea ocazie.
Așa fiind, suma de 30.000 de euro, în realitate nu reprezintă un împrumut, deci nu trebuie restituit ca atare, ci o diferența de preț pe un teren, în privința căruia reclamantul neîndeplinindu-și anumite obligații, nu este îndreptățit a o încasa.
Intimatul a expus apoi succesiunea evenimentelor raportat la înscrisurile la care a făcut referire, subliniind în legătură mcu contractul de vanzare- cumpărare nr.2555/2007 că deși, în calitate de vânzător figurează numitul N.
Z., el fiind proprietarul tabular, terenurile acestuia erau inca din anul 2005, în gestiunea reclamantului pârât-reconvențional, care se ocupa de intabularea lor și de vânzarea lor, având mandat în acest sens. Din aceasta postură intimatul a tratat condițiile vânzării direct cu mandatarul, și nu cu N. Z., el fiind cel care cunoștea atât situația lor juridica, cat și de fapt (amplasament, vicii etc.)
La acel moment și până nu demult, accesul pe acest teren se făcea pe un drum de servitute, care era blocat pe toata lățimea de o construcție, pe care recurentul s-a obligat cu ocazia vânzării să o dărâme. Notificat în acest sens recurentul a dat curs notificării doar în luna februarie a anului 2011.
De asemenea, terenul este traversat de niște linii de înalta tensiune care nu permit edificarea unei construcții pe acestea decât cu condiția efectuării unor lucrări de îngropare a acestora, care se ridica la un cost de aproximativ 15.000 de euro.
Toate aceste aspecte i-au fost ascunse de către reclaman la data contractării terenului, acesta prezentându-i un Certificat de Urbanism neconform
cu starea de fapt a terenului, aspect pe care nu l-a putut verifica decât ulterior încheierii contractului de împrumut care garanta plata restului de preț.
Astfel, pe măsura ce intimatul pârât descoperea aceste aspecte, a realizat ca prețul cerut este nejustificat de mare.La insistentele sale, pârâtul a fost de acord să plătească cei 30.000 de euro, întrucât relația sa cu C. T. era una foarte buna. Acesta și-a asumat în prezența fostei soții a intimatului, a fostei soacre și a fostei cumnate, obligațiile de remediere a celor mai sus notificate, motiv pentru care a fost de acord să semneze contractul de împrumut din data de_, pentru a plați în rate diferența de preț și pentru a avea și reclamantul garanția acestui fapt, astfel cum martora B. relatează.
Cu toate acestea,doar intimatul și-a îndeplinit obligația asumată, reclamantul nerealizând până în prezent lucrările necesare pentru ca paratul să pot folosi acest teren.De aceea a stopat plata, notificandu-1, în sensul îndeplinirii obligațiilor pe care și le-a asumat.
Ulterior notificării, în data de_ părțile s-au întalnit, și inclusiv au ajuns la o tranzacție. La această întâlnire a fost prezentă și martora B. A. . În urma înțelegerii amiabile, urma să rezilieze contractul de împrumut din data de_, să achit recurentului C. T. suma de 5000 de euro și restul de 7924,20 euro să-i achite în condițiile în care urma să îngroape firul de medie tensiune și pentru eliberarea drumului de acces.
Cu toate acestea, a doua zi când trebuia să semnam procesul-verbal de conciliere și rezilierea contractului de împrumut (pe care le-am depus ca început de dovada scrisa), nu s-a mai prezentat și i-a transmis doar ca mă va da în judecată.
Faptul ca intimatul nu a investit instanța de judecata cu o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2555/2007 își are rațiunea tocmai în faptul ca beneficiarul prețului acestui teren este o alta persoana decât defunctul N. Z. cu care a contractat. Prețul terenului de 70.000 euro a fost achitat parțial recurentului C. T. .
În nici un moment în mintea părților nu s-a preconfigurat ideea unui împrumut, cu toate că voința declarataăa imbrăcat aceasta formă.
Astfel, după cum s-a subliniat constant în doctrina actuală, prin cauza (scopul) actului juridic civil se înțelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia . În speța, cauza actului juridic nu a fost în nici un moment restituirea unui împrumut, ci plata unei diferențe de preț, condiționată de îndeplinirea corelativa a unor obligații din partea recurentului.
În acest context, voința reala a părților primează voinței declarate, făcând contractul de împrumut nul absolut fata de lipsa cauzei acestuia. Potrivit art. 966 din vechiul cod civil "Obligația fără cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau neilicita, nu poate avea nici un efect." Dreptul civil roman da prioritate voinței interne a părților în defavoarea formalismului înscrisurilor.
Astfel, pentru a se naște în mod valabil o obligație juridica, trebuie să existe o cauza conforma cu legea și cu regulile de conviețuire sociala, părțile urmărind prin convenția lor să dobândească în drept legitim și să-și asume obligații corelative.
Sancțiunea nulității absolute este determinata de lipsa cauzei, respectiv a scopului imediat. În cazul contractelor de împrumut, scopul imediat, numit și scopul obligației ii constituie prefigurarea mentala de către fiecare parte a prestației efectuate. Cum lipsește un element esențial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat se răsfrânge și asupra scopului mediat, lasandu-1 fără suport juridic, sancțiunea care intervine este nulitatea absoluta.
Or, în speță, ambele părți contractante cunoșteau adevărata natura juridică a raporturilor dintre ele. Intre cele doua părți nu a intervenit nici un acord de voita care să caracterizeze obiectul juridic a contractului de împrumut.
Contractul de împrumut este un contract real, de esența acestuia ținând remiterea bunului, respectiv a sumei de bani. Fără remiterea bunurilor, nu exista contract de împrumut căci pe langa acordul de voința este necesara și remiterea bunului. Or, în speța de fata aceasta remitere a sumei nu a fost niciodată executata, astfel ca împrumutul nu este valid.
În privința inlaturarii declarației martorei Grad M., instanța a considerat pe buna dreptate ca declarația acesteia nu este o proba utilă, concludentă și pertinentă, toate aspectele relatate de către aceasta iind cunoscute indirect, din spusele recurentului.
Raportat la calitatea de mandatar a numitului C. T., cu toate ca se prevalează în mod constant de acest fapt, când afirma ca nu este el cel care a încasat prețul terenului, astfel cum reiese din declarația martorei B., acesta a recunoscut față de aceasta faptul ca sumele de bani provenind din vânzarea acestui teren ii aparțin, atât cu ocazia încheierii contractului de împrumut nr. 1/2008, cat și cu ocazia prezentării la sediul profesional a avocatului Pocola F., în încercarea de soluționare amiabila a neintelegrilor derivând din raportul de afaceri dintre cele doua părți.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Principalele critici aduse hotărârii instanței de fond vizează încălcarea prevedrilor art.1191, art.1173 C.civ. precum și modalitatea de apreciere a probațiunii, raportat la proba testimoniala, precum și a înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
T. ul reține că potrivit art. 1191 alin. 1 și 2 Cod civil "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic sau sub semnatura privată și nu se va primi niciodată o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, …chiar cu privire la o suma sau valoare care nu depășește 250 lei".
Regulile înscrise în textul citat comportă și excepții, în care proba cu martori devine admisibilă, indiferent de valoarea litigiului.
Aceste excepții sunt prevăzute de art. 1191 alin. 3 Cod civil - conform căruia, părțile pot conveni expres sau tacit pentru administrarea acestei probe, și, respectiv, art. 1197 Cod civil - referitoare la existenta unui început de dovadă scrisă, această din urmă situație regăsindu-se în speță, așa cum corect a apreciat și prima instanță, raportat la contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.2231/_ de BNP B. și Iorga, declarația autentificată 1049/_ de BNP M. și contract de vanzare-cu,părare autentificat sub nr.2555/_ de BNP I. Repede, critica recurentului sub aspectul încălcării dispozițiilor art1191 C.civ., neputand fi, așadar, primită .
În legătură cu aprecierea probei testimoniale, se reține că, așa cum cu evidență reiese din depoziția martorei Grad M., aceasta nu a luat la cunoștință personal și direct despre aspectele evocate cu ocazia audierii ei, ci indirect și exclusiv din cele relatate de către recurent.
Pe de altă parte, martora B. M. A. a asistat personal la discuții între părți legate de tranzacțiile intervenite între acestea. Chiar dacă, așa cum a
declarat, nu a fost de față la momentul concret în care părțile au semnat convenția încheiată la data de_ intitulată "contract de împrumut nr.1";, ea arătat că a fost prezentă la discuțiile anterioare acestui moment, respectiv la încheierea contractului. În acest context, personal a discutat cu reclamantul, fiind de acord că este preferabil să se încheie un act sub forma unui contract de împrumut pentru ca recurentul să aibă, în acest fel, o garanție că va recupera
întreaga sumă datorată de intimat cu titlu de preț din contractul de vanzare- cumpărare autentificat sub nr.2555/_ .
În plus, martora a fost prezentă și la discuțiile ulterioare, din anul 2011, cand părțile au încercat o soluționare a problemelor ivite legate de executarea obligațiilor contractuale derivand din actul de vanzare-cumpărare autentic menționat. Ori, cu acea ocazie, de față fiind și martora, recurentul a recunoscut că actul de împrumut a fost încheiat pentru diferența de preț rezultată dintr-un contract de vanzare-cumpărare.
Sunt fără suport probator susținerile recurentului referitoare la pretinsa imparțialitate a acestei martore, raportat la faptul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimat în recurs( Sentința civilă 14468/2010 a Judecătoriei C. -N., contract de partaj voluntar autentificat sub nr.231/_ de BNP Ciacoi C. D. contract de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.208/_ de BNP B. și Iorga, încheiere civilă din_ a Judecătoriei C.
-N. f.21-35), căsătoria acestuia cu sora martorei a fost desfăcută încă din anul 2010, cu doi ani anterior promovării prezentului litigiu, că imobilul teren obiect al contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.2555/_ a revenit, ca urmare a partajului bunurilor comune foștilor soți, în întregime, intimatului, și că acesta nu mai locuiește la aceeași adresă cu fosta soție.
O altă critică, apreciată de asemenea ca neîntemeiată este cea referitoare la încălcarea de către prima instanță, a prevederilor art.1173 C.civ., conform căruia
"actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată";.
Din coroborarea art. 1174 și 1198 Cod civil, rezultă că actul autentic are forța probantă pană la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările directe ale notarului public ,și respectiv pană la proba contrarie, vizând declarațiile făcute de părți și consemnate în act.
Ori, mențiunea referitoare la achitarea sumei de 70.000 euro preț al vanzării, anterior prezentării părților la notar, cuprinsă în contractul de vanzare- cumpărare autentificat sub nr.2555/_, nu este o constatare directă a notarului ,putand fi combătută prin proba contrară.
Pe de altă parte, se reține că revine reclamantului, în speță intimatului reclamant reconvențional, în temeiul principiului disponibilității, să aleagă mijloacele legale pe care înțelege să le invoce în susținerea intereselor sale, pretențiile pe care le deduce judecății, și cadrul procesual în care dorește să se judece.
Din această perspectivă, în temeiul art.129 al.final C.pr.civ., instanța este ținută să se pronunța numai asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecății, neputand depăși limitele investirii sale, prevederi legale respectate întocmai de către prima instanță.
Ca atare, sunt fără relevanță susținerile recurentului cu privire la faptul că instanța a omis să cerceteze obiectul și natura contractului de împrumut cu constituire de garanție imobiliară autentificat sub nr.2231/_ întrucat, așa cum s-a arătat, principiul disponibilității lasă la aprecierea reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor investirii, iar instanța nu a fost investită
cu astfel de solicitare nici prin acțiunea principală, nici prin cererea reconvențională.
Este de asemenea neîntemeiată și afirmația recurentului în sensul că, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea parțială a contractului autentic de vanzare-cumpărare nr.2555/_, acesta rămane în ființă, iar recurentul nu își mai poate recupera diferența de 12.924 euro cu titlu de preț.
Dimpotrivă, tocmai faptul că acest contract a rămas în ființă, și că prima instanță a statuat că suma de 30.000 euro prevăzută în actul încheiat la data de_ reprezintă de fapt, diferența dintre prețul de vanzare al imobilului teren, stipulat în actul autentic de vanzare-cumpărare nr.2555/2007, pe de o parte, și suma achitată de parat în vederea achiziționării primului teren, pe de altă parte, îl îndreptățesc pe recurent să pretindă intimatului plata diferenței de preț neachitată.
De altfel, prima instanță a reținut că, potrivit extraselor de cont și procesului-verbal din_, intimatul a efectuat plăți parțiale din prețul de
70.000 euro, rămanand un rest de 12.924,20 euro.
În plus, însuși intimatul a confirmat pe tot parcursul derulării cauzei, că este dator recurentului cu această diferență de preț.
Pe de altă parte, un demers judiciar avand ca obiect anularea parțială a contractului autentic de vanzare-cumpărare nr.2555/2007, pe motiv că cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația asumată ,de plată a prețului, ar fi putut fi declanșat, eventual, de vanzător, singurul care ar fi avut acest interes, nicidecum de intimatul cumpărător, așa cum a susținut recurentul.
T. ul mai reține că, deși recurentul a încercat să avanseze ideea că fiecare act juridic încheiat cu intimatul a fost unul de sine stătător, fără nicio legătură unul cu altul și trebuie analizate ca atare, prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă, pe baza susținerilor părților, a răspunsurilor la interogatorii, coroborate cu depoziția martorei B. Mria A. și cu succesiunea în timp a convețiilor
intervenite între părți.
Astfel, este în afara oricărei indoieli că inițial, părțile au demarat discuții în legătură cu un anumit teren, ce aparținea numitului Nicoară Z., pentru prețul de 40.000 euro, avansat de intimat conform actului de împrumut autentificat sub nr.2231/_ de BNP Asociați B. și Iorga, în vederea suportării cheltuielilor de parcelare și întabulare, însă în final, terenul neputand fi întabulat, recurentul a oferit intimatului un alt teren, respectiv cel pentru care s-a întocmit actul autentic nr.2555/2007 .
Întrucat prețul acestuia a fost mai mare decat al celui dintai, respectiv
70.000 euro, și pentru ca recurentul să aibă o garanție a achitării integrale a acestei sume, părțile au încheiat convenția sub semnătură privată intitulată "contract de împrumut nr.1"; din data de_ .
Cu toate că recurentul a susținut că în temeiul acestui contract, intimatul îi datorează suma de 12.924,20 euro, instanța de fond, făcand o judicioasă apreciere a probelor administrate, a reținut lipsa de cauză a acestei convenții, invocată pe cale reconvențională de parat, și în consecință a constata nulitatea acesteia .
Înscrisul sub semnătură privată este acel înscris întocmit de părți, fără intervenția vreunui organ al statului, semnat de părțile de la care emană.
În principiu, singura condiție care se cere pentru valabilitatea înscrisului sub semnătură privată este semnătura părților. Înscrisul poate fi scris de mână de una din părți, de ambele părți sau de un terț dactilografiat, litografiat sau imprimat, dar semnătura trebuie să fie scrisă de mâna părților.
În anumite situații, legea cere și îndeplinirea unor condiții speciale: cum ar fi mențiunea "bun și aprobat" cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată convenții din care se nasc obligații unilaterale.
În cauza de față, înscrisului sub semnătură privată, i se aplică disp.art. 1180 Cod civil, care prevede că înscrisul sub semnătură privată care constată obligația unilaterală de a plăti o sumă de bani, să fie scris în întregime de mâna debitorului sau în caz contrar să cuprindă înaintea semnăturii "bun și aprobat pentru ..."
Înscrisul invocat a fost tehnoredactat, iar mențiunea "bun și aprobat pentru" nu este înscrisă înainte de semnătura pârâtului intimat, contrar susțienrilor recurentului.
Nerespectarea condiției impusă de art. 1180 Cod civil, în sensul că nu există pe înscrisul sub semnătură privată mențiunea "bun și aprobat pentru", urmată de semnătura paratului - atrage nulitatea acestuia, dar nu afectează valabilitatea obligației unilaterală constatată prin acest înscris care constituie un început de dovadă scrisă și poate fi completat prin orice alte probe - martori și prezumții; recurentul neadministrând însă alte probe pentru a face dovada că a împrumutat pârâtului intimat - suma pretinsă în acțiune.
In structura actului juridic civil cum este si contractul, intră două elemente, respectiv scopul imediat si scopul mediat, primul fiind numit si scopul obligatiei, iar al doilea reprezinta scopul actului juridic, și constă in motivul determinant al incheierii acestuia, cuprinzand insusirile unei prestații.
Pentru a fi valabila insă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ urmatoarele conditii, respectiv să existe, să fie reală, licită si morală.
Concordanța cauzei actului juridic cu legea confera acesteia caracterul de cauza licita si morala, in caz contrar ea nu produce nici un efect la fel ca si cauza falsă in conditiile art. 966 Cod civil rap.la art. 968 Cod civil.
Potrivit art. 967 Cod civil conventia este valabilă și in situația in care cauza nu este expresă, aceasta fiind prezumată pana la dovada contrarie si cum prezumtia este relativă, cel care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei prin orice mijloc admis de lege.
Revenind la primul element al cauzei, respectiv scopul imediat denumit si scopul obligatiei, in cazul contractul de imprumut, contraprestatia este reciproca intre părți și ține de esența contractului, ori in conventia partilor litigante aceasta lipsește.
Astfel pe de o parte, nu a fost dovedit faptul material al predării sumei pretinse, deși acesta putea fi dovedit cu orice mijloc de probă, indiferent de valoare, iar prin derogare de la prevederile art. 1191 alin. (2) C. civ., art. 1203 C. civ. permite orice dovadă, dacă se pune problema lipsei, falsității ori caracterului ilicit sau imoral al cauzei. Ori, în speță, paratul intimat prin cererea reconvențională a invocat tocmai lipsa cauzei.
Pe de altă parte, așa cum corect a constatat și prima instanță, paratul a avut, la momentul încheierii convenției din_, prefigurarea faptului că încheie un act care garantează plata sumei stipulate ca preț al contractului autentic intervenit la data de_ și nu un contract de împrumut.
Lipsa unui elementul esential al actului juridic, scopul imediat, determină lipsa scopului mediat, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute.
În legătură cu pretinsa încetare a mandatului recurentului față de mandantul Nicoară Z. odată cu încheierea și semnarea actului autentic de vanzare-cumpărare, tribunalul reține în acord cu prima instanță că, potrivit art.1541C.civ., la încetarea mandatului, mandatarul este obligat să dea socoteală mandantului, respectiv este dator să îi dea în primire tot ce i s-a predat
în baza mandatului, inclusiv prețul vanzării, în cazul de față.Ca atare, este credibil faptul pretins de intimat ,desigur, văzand și argumentele anterior reținute, că a încheiat convenția din_ pentru a garanta plata înttregului preț al imobilului.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
Avand în vedere că intimatul a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, acestea nu vor fi acordate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. T.
împotriva Sentinței civile nr. 107821617 din 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 26 Martie 2013
Red- M. - tehnored. C.H. -2 ex./_ . Jud. fond.Ș. B. T. an
| ← Decizia civilă nr. 151/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 271/2013. Pretenții → |
|---|
