Decizia civilă nr. 159/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 159/A/2013
Ședința publică din data de 02 decembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de intimatul B. T. (a lui I. ), împotriva sentinței civile nr.5097/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_, în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul-apelant B. T. asistat de avocat Petra V., cu împuternicire avocațială la dosar și pentru petenții-intimați T. M. și T.
se prezintă avocat M. Sinefta, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind petenții- intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatului-apelant, avocat Petra V., depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Tribunalul constată că apelul este în termen formulat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentanta petenților-intimați, avocat M. Sinefta, depune la dosar întâmpinare, prin care se solicită respingerea apelului ca nefondat, în două exemplare, din care un exemplar s-a comunicat reprezentantului apelantului ce arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Reprezentantul apelantului, avocat Petra V., arată că terenul în litigiu este trecut în domeniul public B. -B., sens în care s-au formulat mai multe dosare pe rolul instanțelor judecătorești. Apreciază că se impune și solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal.
Reprezentanta petenților-intimați, avocat M. Sinefta, solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei ca neîntemeiată, deoarece obiectul dosarului este o servitute de trecere și dacă terenul este trecut în domeniul public apreciind că soluția dată în prezenta cauză nu depinde de soluția dată în dosarul nr._ .
Tribunalul, după deliberare, având în vedere obiectul prezentului apelul, a cărei suspendare se solicită, observând acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -Năsăud existentă șa dosar, apreciază că nu sunt întrunite cerințele art.244 pct.1 Cod procedură civilă, sens în care respinge cererea de suspendare formulată de reprezentantul apelantului.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constată că nu mai sunt de formulat cereri prealabile soluționării apelului și dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul apelantului, avocat Petra V., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond și în apel.
Reprezentanta petenților-intimați, avocat M. Sinefta, solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în ședință, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel, potrivit înscrisului justificativ existent la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.5097/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_, în dosarul civil nr._ a fost admisă plângerea împotriva încheierilor de CF nr. 29731/_ și
nr. 25989/2010 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud, formulată de reclamantele Ț. M. și Ț. A. , în contradictoriu cu pârâtul B. T. (a lui I. )
Au fost anulate încheierile de carte funciară nr. 29731/_ și nr. 25989/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 2008,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A fost obligat pârâtul la plata către expertul Talpoș M. a sumei de 630 lei reprezentând diferență onorariu expert.
Pentru pronunțarea acestei sentințe prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentele Ț. M. și Ț. A. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. T., să se dispună anularea (desființarea) încheierilor nr. 29.731/_ și nr._ a OCPI B. -Năsăud - Biroul de carte funciară B. ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin încheierea nr._ a OCPI B. -Năsăud - pretins de
"îndreptare de eroare materială" săvârșită cu încheierea nr. 232/1989 c.f., în c.f. nr. 111 B. -B.
- s-a dispus, la cererea lui B. T. a lui I., înființarea colii de carte funciară nr. 3.299 B. -B. pentru imobilul teren cu nr. topo 1277/6 cu suprafața de 9.150 m.p., proprietatea lui B. I., și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/7 din c.f. 2132; imobilele cu nr. top. 1277/5 și 1278, înscrise în c.f. 2136; imobilele cu nr. top._, 1320 și 1304, înscrise în c.f. 2263 B. -B. .
Motivarea menționată în conținutul încheierii nr. 25989/2010 de CF constă în aceea că, verificând conținutul cărții funciare nr. 111 B. -B. și actele din dosar - sentința civilă nr. 971/1970, tabelul de mișcare parcelară și schița plan de situație, se constată că s-a omis înființarea colii de carte funciară pentru parcela cu nr. top. 1277/6 - teren "în lungimea satului", cu suprafața de
9.150 m.p. proprietatea lui B. I. și constituirea dreptului de trecere în favoarea acestui imobil. Drept temei legal s-a invocat art. 53 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia "erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. (2) În acest caz se vor aplica, prin asemănare, dispozițiile art. 36-38".
Împotriva încheierii nr._ de CFf., petentele au formulat plângere în termen de 15 zile de la comunicare, pe care au depus-o la OCPI B. Năsăud, care a calificat-o ca fiind cerere de reexaminare - în conformitate cu art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, soluționată prin încheierea nr._, în sensul respingerii ei. De această dată, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. reține că prin încheierea nr._ s-a admis cererea de înființare a cărții funciare nr. 3299 B. -
și înscrierea dreptului de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 1277/6, "în conformitate cu dispozitivul sentinței nr. 971/1970 pronunțată de judecătoria B. în dosarul nr. 155/1970 și a raportului de expertiză varianta 1, efectuat în cauză, fără a fi întocmit vreun alt raport de expertiză așa cum se presupunea în mod tendențios în plângerea formulată".
În realitate, înscrierile dispuse prin încheierea nr._ nu corespund sentinței civile menționate (pe lângă faptul că prin această sentință nu s-a dispus vreo intabulare), ele fiind făcute fie cu rea credință, fie cu gravă neglijență. Petentele se întreabă care este temeiul legal în baza căruia în unele situații OCPI dispune înscrieri în baza unei sentințe pronunțată cu 40 de ani în urmă, în condițiile în care prin acestea nu s-a dispus nicio intabulare, în timp ce în alte situații, lipsa unei astfel de dispoziții din dispozitivul unor sentințe recente constituie impediment la intabulare, chiar și atunci când cererea este formulată de titularul dreptului.
Prin dispozitivul sentinței civile nr. 971 din 2 iulie 1970 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 155/1970, s-a constatat existența partajului voluntar, conform raportului de expertiză întocmit de către exp. Cosma V. - în baza căruia imobilul cu nr. top. nou 1277/6 i-a fost atribuit reclamantului de atunci, B. I. ; și s-a constatat că imobilul cu nr. top. 1277/6 este înfundat și în consecință s-a stabilit servitute de trecere în favoarea acestui imobil, "peste imobilele cu nr. top. _
/5, 1278,_, 1320 și 1304, deci pe varianta nr. 1, colorată cu roșu, din expertiza întocmită de exp. ing. Cosma Petru".
De observat că în considerentele acestei sentințe, care lămuresc dispozitivul ei, se menționează în mod expres că "varianta I, colorată cu roșu, cu trecerea peste imobilele pârâtului Ț.
S. " este peste drumul de acces existent la acea dată (anul 1970) - pe care se circula cu carul
(vorbindu-se chiar de uzucapiune), "astfel că dacă s-ar crea această servitute de trecere în favoarea imobilului înfundat, nu s-ar cauza nicio pagubă". Este evident că s-a avut în vedere de către instanță calea de acces folosită în 1970, cu dimensiunile și pe traseul de atunci, fără nicio modificare, care nu aducea nicio atingere exercitării dreptului de proprietate asupra restului de teren din nr. top. proprietatea petentelor (c.f. 2263).
Din conținutul încheierilor de carte funciară atacate se constată că dreptul de servitute a cărui înscriere s-a dispus este "pe lățimea de 3 m și lungimea de 105 m peste imobilele cu nr. top._ ; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top._ și 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7. Interesul petentelor este doar în ceea ce privește servitutea de peste terenul identificat prin nr. top._, 1320 și 1321 din c.f. 2263, proprietatea tabulară a acestora.
De observat că dimensiunile traseului servituții de trecere înscrise în baza încheierilor c.f. atacate există doar în "supliment de expertiză", întocmit de exp. ing. Cosma Petru la data de _
- ceea ce înseamnă după mai bine de 7 luni de la pronunțarea sentinței civile nr. 971/2 iulie 1970 - situație în care, fără nicio îndoială, acest supliment nu a fost avut în vedere de către instanță la pronunțarea sentinței nr. 971/1970, astfel că nici nu poate face parte integrantă din expertiza ce a stat la baza sentinței judecătorești, oricât ar dori expertul sau alte persoane interesate să se întâmple. În conținutul acestui supliment se arată că "drumul va trebui să aibă o lățime carosabilă de 3 m, aceasta înseamnă că nu se pot construi garduri laterale a drumului de acces, deoarece în această situație, lățimea drumului devine insuficientă pentru trecerea vehiculelor".
Observă expertul că "sentința nu prevede că se pot face garduri", iar "construirea de garduri laterale ar duce la conturbarea în folosire a drumului" de către B. I. . Mai mult, expertul stabilește că antecesorul petentelor, numitul Ț. S., trebuie să taie "8 (opt) pomi, în așa fel ca să se poată construi o curbă de racordare suficient de mare, ca în ea să se poată înscrie orice fel de vehicul și de orice lungime, ce va circula pe acest drum" (deci inclusiv TIR-uri, ansambluri de vehicule, etc.). Se observă că dintr-o servitute de trecere stabilită de instanță pe traseul unui drum de acces existent în anul 1970, pe care se putea circula cu carul (traseu cu privire la care instanța arată în mod expres că
"nu s-ar cauza nicio pagubă"), expertul Cosma Petru, prin suplimentul de expertiză întocmit ulterior pronunțării sentinței, și respectiv OCPI B. -Năsăud - prin înscrierea servituții de trecere cu dimensiunile menționate în acest supliment, fac un adevărat drum, cu "lățime carosabilă" de 3 m și o curbă care să fie "suficient de mare" pentru un drum public, pe care să poată circula "orice fel de vehicul de orice lungime".
Petentele susțin că, în realitate, așa cum în mod expres se menționează în încheierea nr._ CF, prin această încheiere, OCPI a dispus, contrar competențelor sale legale, "constituirea" dreptului de servitute de trecere pe traseul cu dimensiunile din suplimentul la raport; care diferă esențial de cel stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei B. . Astfel, cu ajutorul și a OCPI B. -Năsăud, B. T. încearcă să-și legalizeze abuzurile comise în detrimentul dreptului de proprietate al celor două, prin tăierea pomilor de pe terenul lor, distrugerea gardurilor, amenajarea drumului pe care să poată circula orice fel de vehicul de orice lungime, etc.
Analizând conținutul cărții funciare nr. 111 B. -B. se constată, într-adevăr, că sentința civilă nr. 971/1970 a fost înregistrată la cartea funciară sub nr. 232/27 martie 1989, pronunțându-se o încheierea în baza căreia imobilul de sub A+l cu nr. top._ ,_, s- a dezmembrat în parcelele menționate la pozițiile 47-57 (sau 58); între care și parcela de la poziția nr. 53, cu nr. top. 1277/6 și suprafața de 9150 m.p. care "se transcrie în c.f. nr…..în favoarea lui B.
I. ". Pentru niciuna dintre parcelele dezmembrate nu se menționează nr. cărții funciare în care parcela urma să fie transcrisă - ceea ce nu a constituit și nici nu constituie un impediment pentru înființarea unei coli în care parcela să fie transcrisă.
Prin urmare, înființarea unei coli, indiferent cu ce număr B. -B., pentru imobilul cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9.150 m.p. - proprietatea lui B. I., se putea face în baza încheierii nr. 232/_ c.f. - care nu a fost atacată și care a dispus în acest sens (nefiind nevoie să se dispună încă odată, printr-o altă încheiere). Încheierea nr._, atacată, nu constituie nicidecum doar o îndreptare a vreunei "erori materiale săvârșite cu încheierea nr. 232/1989 c.f., în c.f. 111 B. - Bârgăulu", cum pretinde OCPI B. -Năsăud, ci constituie ea însăși o eroare (intenționată), o nelegalitate a cărei desființare se impune.
În drept s-au invocat prevederile art. 53, art. 36-38 din Legea 7/1996 și art. 274 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii și menținerea notărilor și mențiunilor efectuate de OCPI B. -Năsăud prin încheierile nr. 29731/_ și nr._ ca fiind legale și temeinice.
În motivare se arată că, prin sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei B. dată în dosarul nr. 155/1970, rămasă definitivă, s-a constatat existența unui partaj voluntar intervenit între antecesorii petentelor și antecesorul intimatului cu privire la imobilul teren înscris în c.f. nr. 111 B.
B. nr. top._ ,_ de sub A+l, astfel că s-au format loturi în natură, prin atribuire de nr. top. noi care consfințeau partajul amiabil realizat între moștenitori.
Întrucât lotul de teren identificat sub nr. top. nou 1277/6 care a fost atribuit lui B. I. - antecesorul intimatului, este lot înfundat, instanța, prin sentința civilă nr. 971/1970, a dispus stabilirea unei servituți de trecere în favoarea acestui imobil-teren peste imobilele-terenuri cu nr. top. noi_ /5, 1278,_, 1320, 1304. Urmare a depunerii de către persoanele beneficiare a sentinței civile nr. 971/1970 la Cartea funciară B. -Năsăud în vederea înscrierii în cf a drepturilor de proprietate asupra imobilelor-terenuri, astfel cum au fost parcelate, registratorul cf a procedat la transcrierea drepturilor de proprietate în coli de cf noi, cu indicarea nr. colii noi de cf. Așa fiind, din eroare s-a omis a fi înființată coala nouă de cf pentru B. I. - antecesorul intimatului, și bineînțeles că s-a omis și înscrierea dreptului de servitute în favoarea parcelei cu nr. top. nou 1277/6.
Este de menționat faptul că posesia și folosința asupra lotului de teren înfundat cu nr. top. nou 1277/6, respectiv destinația drum de acces, a fost exercitată de peste 100 de ani, încă de pe vremea când proprietatea asupra întregului teren o exercita un singur proprietar. Intimatul susține că a primit terenul identificat cu nr. top. 1277/6, cu suprafața de 9150 m.p., cu titlu de zestre de la antecesorul său, B. I., iar din anul 1967 a edificat pe acest teren o casă de locuit care figurează la nr. adm. 302 și anexe gospodărești, unde locuiește și în prezent, accesul la construcții, teren și de fapt întregul traseu de la calea publică la proprietatea sa realizându-se de peste 40 de ani pe acel drum asupra căruia s-a instituit servitute de trecere. Tot pe acest drum de acces circulă și alți moștenitori ai proprietarilor tabulari, de exemplu, Vrășmaș Mărioara are casa de locuit la nr. adm. 320A, au parcele de teren numiții Nica Ana, născ. B., Ț. Paraschiva, Besa Mărioara, Gâvan Ileana, toți ajungând la terenurile lor și locuință prin parcurgerea acelui drum de acces întrucât sunt parcele înfundate.
Intimatul consideră că petentele ignoră situația concretă a terenului care are destinația de drum de acces la parcele de teren proprietatea celorlalți moștenitori, așa cum sunt și ele moștenitoare, deși cunosc foarte bine că și pe vremea antecesoarei lor, B. Nastasia (bunica), apoi a antecesorului Ț. Simon (tatăl), drumul de acces era folosit fără rezervă, atât cu piciorul, cât și cu mijloacele de transport (trăsură, mai târziu autovehicule ) de către toate persoanele care au parcele de teren în acea zonă fără acces la calea publică.
Dreptul de servitute a fost caracterizat în doctrină ca fiind un drept real indivizibil, care profită întregului fond dominant și grevează în întregime fondul aservit. Întrucât terenul intimatului constituie loc înfundat în sensul legii - art. 576, 616 și urm. cod civil - stabilirea unei servituți de trecere își găsește justificare în considerarea prevederilor legale indicate.
Prin urmare, îndreptarea de eroare materială nr.25989/2010 realizată de OCPI B. -Năsăud cu privire la înființarea unei coli noi de cf nr.3299 B. Bîrgăului pentru imobilul-teren cu nr. top. nou 1277/6 în suprafață de 9150 m.p. - proprietatea lui B. I. (antecesorul intimatului) conform sentinței civile nr. 971/1970 a Judecătoriei B. - dosar nr. 155/1970, este legală și întemeiată.
De asemenea, instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu mijloacele de transport în favoarea terenului cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9.150 m.p. - fond dominant asupra parcelelor - fond aservit: parcela cu nr. top. 1277/7 - înscrisă în c.f. nr.2132-B. Bîrgăului, parcelele cu nr. top._ - înscrise în c.f. nr.2136 B. Bîrgăului, parcelele cu nr. top._, 1320, 1304, înscrise în c.f. nr.2263 B. Bîrgăului, este legală și întemeiată.
În drept s-au invocat prevederile art. l15 și urm. Cod procedură civilă.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la termenul din_, petenta Ț. M. a arătat, privind nelegalitatea încheierilor de carte funciară atacate, că, prin încheierea nr._, atacată, s- a dispus, pe lângă înființarea colii de carte funciară 3.299 B. B. pentru imobilul teren cu nr.
top. 1.277/6 cu suprafața de 9.150 m.p. proprietatea lui B. I., și "constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil" peste "imobilele cu nr. top. 1.277/8, 1.321, 1.320 și
1.304 din cartea funciară nr. 2.263 B. B. ; servitute care s-a și înscris în C.F. 2.263 B. B.
. Fără îndoială, constituirea unui drept de servitute de trecere nu se face printr-o încheiere de carte funciară. Oricum, și înscrierea dreptului de servitute, chiar invocându-se sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei B., este nelegală.
Din conținutul colii evolutive C.F. 2.263 B. se constată că, la_, prin încheierea nr. 3.713-_ C.F., dreptul de proprietate asupra terenului identificat prin nr. top. 1.277/8, 1.304, 1.320, 1.321 a fost intabulat pe petenta Ț. M., în baza contractului de întreținere viageră autentificat de B.N.P.A. Bria sub nr. 1.532/_ . Proprietarul tabular anterior, Ț. S., a devenit atunci doar titularul unui drept de uzufruct viager (împreună cu Ț. Axina).
S-a menționat în contract că terenul se transmite în proprietatea mea liber de orice sarcini, în afara celor menționate la pct. 2 din contract (dreptul de uzufruct viager în favoarea întreținuților și sarcina de întreținere viageră), cu garantarea împotriva oricărui risc de evicțiune. Art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 prevede că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi doar dacă între cel care dă și cel care primește dreptul există acord de voință asupra constituirii sau strămutării; iar potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, "înscrierea unui drept se poate efectua numai:
a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; b) împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată"
În speță, la data formulării cererii de către B. I., titularul dreptului de proprietate asupra terenului "fond aservit" era petenta Ț. M. (servitutea de trecere constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, ca și dreptul de uzufruct); care n-a fost nici măcar parte în litigiul soluționat prin hotărârea ce s-a intabulat împotriva sa în cartea funciară. Astfel, aceasta nicicând nu
și-a dat acordul la constituirea servituții de trecere în discuție iar sentința civilă nr. 971/1970 nu poate fi intabulată împotriva sa, nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceasta.
Petenta consideră că este evident că încheierile atacate au fost date cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996, impunându-se anularea lor, cu consecința radierii din C.F. 2.263 B.
B. a înscrierilor de sub C3, astfel cum se solicită. De observat, de asemenea, că prin sentința civilă nr. 971/1970 nu s-a dispus și intabularea iar de la rămânerea ei irevocabilă și până la pronunțarea încheierii nr._ C.F. au trecut cca. 40 de ani. Or, potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958, a hotărâre poate fi pusă în executare (se poate intabula) în termen de 3 ani de la data când a rămas definitivă și irevocabilă.
Prin declarația depusă la dosarul cauzei la termenul din_, intimatul a arătat că Oficiul de Cadastru a efectuat întabulările în favoarea celorlalți moștenitori ai tatălui său cu un an și jumătate în urmă, dar aceștia au suportat toate cheltuielile ocazionate de procesului ce a avut loc în anul 1970. Așa fiind, se întreabă de ce petenta Ț. M. poate să circule pe terenul său din moment ce mai dispune de o bucată de teren în alte două locuri. În plus, situația moștenitorilor este complexă, existând nouă persoane care au drept de moștenire. Mai mult, între bunica intimatului și ceilalți frați ai săi s-a făcut un partaj de folosință, așa cum reiese și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 971/1970 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 155/1970 s-a constituit un drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 1277/6, ca fond dominant, fonduri aservite fiind imobilele cu nr. top._ /5, 1278,_, 1320 și 1304, conform variantei I, colorată în roșu, din expertiza întocmită de expertul Cosma Petru.
La data de_ intimatul B. T. a formulat cererea de reconstituire a cărții funciare nr. 111 și a parcelei cu nr. top. 1277/6 în favoarea căreia s-a constituit dreptul de servitute prin sentința menționată mai sus, cerere adresată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud. La cerere au fost anexate sentința civilă nr. 971/1970 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 155/1970, tabel de mișcare parcelară, supliment de expertiză întocmit de expertul Cosma Petru la data de_ și plan de situație al imobilelor în litigiu.
Prin încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud s-a dispus îndreptarea de eroare materială a înscrierii din CF 111 B. -B., strecurată în încheierea nr. 232/1989, prin înființarea colii de
carte funciară nr. 3299 B. -B. pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp proprietatea lui B. I. și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 și 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top._, 1320 și 21304 în cartea funciară nr. 2263 B. -B. . Se menționează în încheiere că servitutea se constituie pe lățimea de 3 m și lungimea de: 105 m peste imobilele cu nr. top._ ; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top._ și 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7.
Împotriva acestei încheieri de carte funciară petentele și numitul Ț. S. au formulat cerere de reexaminare, invocându-se faptul că încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud nu reprezintă în realitate o încheiere de îndreptare a unei erori materiale ci o încheiere de înființare a unei coli funciare și de întabulare a unui drept de servitute în baza unui supliment la raportul de expertiză, efectuat ulterior pronunțării sentinței civile nr. 971/1970.
Prin încheierea nr. 29731 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud la data de_ a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petente și numitul Ț.
S., reținându-se că prin încheierea nr. 232/_ s-a dezmembrat imobilul înscris în CF 111 B.
-B., conform sentinței civile nr. 971/1970, parcelele nou formate fiind transcrise în alte cărți funciare, însă s-a omis a se menționa cartea funciară în care urma a fi transcrisă parcela cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp și înscrierea dreptului de servitute în favoarea acestei parcele.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 7/1996, aplicabile raportat la data emiterii încheierii de carte funciară atacată, erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. Încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 a fost emisă în temeiul cererii intimatului B. T. de reconstituire a cărții funciare nr. 111 și a parcelei cu nr. top. 1277/6 iar eroarea materială a constat, raportat la motivarea încheierii, în omisiunea de a se înființa coala de carte funciară pentru parcela cu nr. top. 1277/6 și înscrierea dreptului de servitute. Instanța de fond a apreciat că eroarea materială reglementată de disp. art. 53 din legea nr. 7/1996 presupune existența unor greșeli materiale strecurate în cuprinsul cărților funciare care nu afectează drepturile înscrise în cartea funciară, iar nu omisiunea de a se înscrie un drept în cartea funciară.
Prin urmare, instanța reține că omisiunea înființării unei cărți funciare pentru parcela cu nr. top. 1277/6 și omisiunea de a se înscrie în cartea funciară dreptul de servitute stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 nu reprezintă o eroare materială strecurată în încheierea nr. 232/_, situație în care instanța constată că nu sunt aplicabile disp. art. 53 din Legea nr. 7/1996 iar încheierile de carte funciară 25989/2010 și 29731/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud sunt nelegale. De asemenea, instanța a constatat că înscrierea în cartea funciară a servituții nu a avut la bază raportul de expertiză efectuat în cadrul dos. nr. 155/1970 și care a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 971/1970 ci un supliment la acest raport de expertiză, efectuat la data de_, prin urmare după pronunțarea sentinței prin care s-a constituit dreptul de servitute, astfel cum rezultă din actele care au stat la baza emiterii încheierilor atacate, comunicate la dosar de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud. De asemenea, expertiza tehnică efectuată în cauză relevă faptul că dreptul de servitute înscris în cartea funciară prin încheierea de îndreptare de eroare materială nu respectă traseul stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 în privința imobilului fond aservit cu nr. top. 1277/8, proprietatea petentei Ț. M., astfel că instanța constată nelegalitatea încheierilor de carte funciară 25989/2010 și 29731/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud și sub acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse, prima instanță a admis plângerea formulată de petente și a anulat încheierile de carte funciară nr. 29731/_ și nr. 25989/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud.
Potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere aceste dispoziții legale și soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța a obligat pârâtul la plata către către reclamante a sumei de 2008,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată și la plata către expertul Talpoș M. a sumei de 630 lei reprezentând diferență onorariu expert, neachitată în timpul procesului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel intimatul solicitând prin memoriul depus f.5-10, admiterea apelului
, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii formulate împotriva încheierilor de carte funciară atacate.
În motivarea apelului s-a susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică. În acest sens s-a reliefat că petenta nu e din familia apelantului, fiind o subdobânditoare ce nu poate pretinde mai multe drepturi decât a avut antecesorul său, că dacă se analizează sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei B. dată în dosarul nr. 155/1970, rămasă definitivă, s-a constatat existența unui partaj voluntar intervenit între antecesorii petentelor și antecesorul intimatului cu privire la imobilul teren înscris în c.f. nr. 111 B. B. nr. top._ ,_ de sub A+l, astfel că s-au format loturi în natură, prin atribuire de nr. top. noi care consfințeau partajul amiabil realizat între moștenitori, că era obligatorie constituirea căilor de acces cu ocazia partajului, iar cu privire la dreptul de servitute eronat susține reclamanta că s-a făcut în baza unui supliment de expertiză întocmit ulterior sentinței. În baza sentinței menționate și a raportului de expertiză întocmit de expertul Cosma petru s-a procedat la punerea în posesie potrivit procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc, iar cu ocazia punerii în posesie s-a întocmit acel raport de expertiză suplimentar în la care face referire reclamanta. Din sentință rezultă că anterior drumul era folosit în acea formă de 50 ani, iar tocmai acestei împrejurări a fost declarat drum public și cuprins în inventarul acestui domeniu. Ceea ce o deranjează pe reclamantă este modul de folosință a actualului drum, iar nu întabularea acestuia.
În ceea ce privește încheierea de carte funciară nr.25989/2010 apelantul a susținut că prima instanță a reținut greșit că nu sunt aplicabile art.53 din legea nr.7/1996, fără a verifica încheierea nr.232/_ de sun B 53 din cf 111 B. Bîrgăului unde s-a dispus întabularea în întregime a sentinței nr.971/1970, inclusiv cu privire la B. I., iar examinând cartea funciară se constată că la poziția 53 din foaia B figurează ca fiind menționată și parcela nr.top 1277/6 cu suprafața de 9150 mp în favoarea lui B. I. fără însă a fi menționată și cartea funciară în care ar urma să fie transcrisă această parcelă, iar din aceste considerente a fost admisă cererea de înființare a cărții funciare nr.top 1277/6 în suprafață de 9150 mp, concomitent cu înscrierea dreptului de servitute a parcelelor nr._ ,_ /_ /7 în conformitate cu sentința civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei B. și raportul de expertiză efectuat în cauză.
Existând în cartea funciară 111 mențiunea întabulării nr.top 1277/6 proprietatea pârâtului este de domeniul evidenței că neîntocmirea noi coli de carte funciară la care se dispune că se vor transcrie în cartea funciară constituie o eroare materială în sensul art.53 din legea nr.7/1996. De altfel existând o sentință judecătorească și chiar înscrierea ei în cartea funciară reclamanta nu poate invoca lipsa dreptului stabilit prin sentință, ci eventual rectificarea de carte funciară întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii.
S-a mai reliefat că există o sentință prin care se constată un partaj voluntar și existența unui lot înfundat pentru părțile care au convenit constituirea unei servituți de trecere, caz în care dreptul de proprietate și de servitute a beneficiarului nr.top 1277/6 nu poate fi afectat în nici un fel prin omisiunea întocmirii noi coli de carte funciară,m care nu poate fi dispusă decât pe calea aleasă de către OCPI și neprejudiciind în nici un fel reclamanta. Nu corespunde adevărului că prin încheierea de carete funciară s-ar fi operat întabularea potrivit suplimentului la raportul de expertiză din moment ce ea reproduce conținutul sentinței, raportul de expertiză efectuat de expertul Talpoș nu relevă că dreptul de servitute nu respectă traseul servituții stabilit prin sentința civilă nr. 971/1970 în privința imobilului fond aservit.
În drept s-au invocat prevederile art.296 Cod procedură civilă. Apelul declarat a fost legal timbrat.
Intimata petentă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată
f.55-59.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat în esență faptul că în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art.53 alin.1 din legea nr.7/1996 pentru justificarea soluției de anulare a încheierilor de carte funciară atacate de petentă, cazurile de îndreptare n sunt expres prevăzute de lege, însă se aplică prin analogie prevederile art.281 Cod procedură civilă, iar prin măsura dispusă s-a produs în realitate o rectificare a înscrierilor de carte funciară, măsură care nu poate fi săvârșită decât în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile, omisiunile constate prin încheierea nr.25989/2010 nu se circumscriu noțiunii de eroare materială în sensul legii.
Examinând sentința atacată
prin prisma și în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă schimbarea sentinței atacate, motiv pentru care apelul declarat va fi respins ca nefundat potrivit celor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Prin încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud s-a dispus îndreptarea de eroare materială a înscrierii din CF 111 B. -B., strecurată în încheierea nr. 232/1989, prin înființarea colii de carte funciară nr. 3299 B. -B. pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp proprietatea lui B. I. și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 și 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top._, 1320 și 21304 în cartea funciară nr. 2263 B. -B. . Se menționează în încheiere că servitutea se constituie pe lățimea de 3 m și lungimea de: 105 m peste imobilele cu nr. top._ ; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top._ și 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7. În justificarea luării acestei măsuri s-au invocat prevederile art.53 alin.1 din legea nr.7/1996 republicată.
Prin încheierea nr. 29731 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud la data de_ a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petente
și numitul Ț.
S., reținându-se că prin încheierea nr. 232/_ s-a dezmembrat imobilul înscris în CF 111 B.
-B., conform sentinței civile nr. 971/1970, parcelele nou formate fiind transcrise în alte cărți funciare, însă s-a omis a se menționa cartea funciară în care urma a fi transcrisă parcela cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp și înscrierea dreptului de servitute în favoarea acestei parcele.
Esențial pentru justa soluționare a cauzei este de a se stabili dacă ceea ce s-a dispus prin încheierea atacată nr.25989/2010 constituie o îndreptare a erorii materiale sau constituie o măsură ce excede prevederilor art. art.53 alin.1 din legea nr.7/1996 republicată, invocate de registrator ca temei legal, încheierea prin care a fost respinsă cererea de reexaminare fiind influențată direct de soluția dată asupra încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Potrivit art.53 din Legea nr. 7/1996, aplicabile raportat la data emiterii încheierii de carte funciară atacată, erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.
Tribunalul constată că acest legal nu indică cazurile ce pot fi considerate erori materiale, situație în care trebuie aplicate prin raportare prevederile din art.281 Cod procedură civilă care se referă erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea sau susținerile părților, erori de calcul și alte erori materiale. Așa fiind, tribunalul arată că pe calea îndreptării erorilor materiale se pot îndrepta doar anumite greșeli ce nu afectează fondul înscrierilor efectuate în cartea funciară și că pe această cale nu se pot corecta anumite omisiuni ale registratorilor de carte funciară ce ar constitui în realitate greșeli de fond privind operațiunile ce trebuiau realizate și operate în cartea funciară în baza unor hotărâri judecătorești sau alte acte juridice, operațiuni pe care însă nu au fost efectuate.
În cauza de față, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis plângerea formulată de petentă și au fost anulate încheierile de carte funciară nr. 29731/_ și nr. 25989/2010 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - Năsăud, fiindcă prin încheierea nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -Năsăud, deși intitulată de îndreptare de eroare materială a înscrierii din CF 111 B. -B., în realitate ceea ce a făcut registratorul de carte funciară constituie o completare a unei omisiuni, iar nu îndreptarea unei erori materiale, având în vedere de ce s-a dispus, respectiv înființarea colii de carte funciară nr. 3299 B. -B. pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafața de 9150 mp proprietatea lui B. I. și constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 și 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top._, 1320 și 21304 în cartea funciară nr. 2263 B. -B., iar încheierea de respingere a cererii de reexaminare trebuia anulată, dat fiind faptul că nu a fost legal emisă încheierea de îndreptare eroare materială, anularea primei încheieri atrăgând pe cale de consecință și anularea încheierii subsecvente. Ar fi constituit o îndreptare de eroare materială dacă s-ar fi corectat numele ori prenumele părți înscrise în cartea funciară, dacă s-ar fi indicat corect actul juridic în baza în căruia a fost efectuată înscrierea în cartea funciară, dar ceea ce a făcut
registratorul excede cadrului legal permis de art.53 alin.1 din legea evocată, și eventual poate fi corectat printr-un alt mijloc prevăzut de legea nr.7/1997, dar nu pe calea unei simple cereri de îndreptare eroare materială.
Având în vedere această situație, celelalte aspecte indicate în cererea de apel privind fondul raporturilor juridice dintre părțile litigante, contextul în care s-au produs omisiunile la cartea funciară, nu pot atrage admiterea apelului, fiindcă acestea nu se referă la o simplă îndreptare de eroare materială și nu pot fi analizate într-un asemenea cadrul procesual, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul B. T. (a lui I. ), împotriva sentinței civile nr.5097/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelantul se află în culpă procesuală față de respingerea apelului, motiv pentru care va fi obligat să plătească intimatei Ț.
M. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.60.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul B. T. (a lui I. ), cu domiciliul în B. Bîrgăului, str. D., nr. 302, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.5097/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelantul B. T. să plătească intimatei Ț. M. , cu domiciliul în B. Bîrgăului, nr. 309, județul B. -Năsăud, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 02 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. C. N. L. D.
MLB// 5ex.// 16 decembrie 2013
Jud. fond J. A.
| ← Decizia civilă nr. 186/2013. Plângere încheiere carte funciară | Încheierea civilă nr. 51/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
