Decizia civilă nr. 1594/2013. Plângere încheiere carte funciară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1594/R/2013
Ședința publică din 28 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de petenta SC A. SA C. -N. împotriva deciziei civile nr. 523 din 13 noiembrie 2012, T. ului C. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 21 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2013.
C U R T E A
Soluția primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 6613/_ a Judecătoriei C. -N., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de petenta S.C. A. S.A. C. -N. .
Starea de fapt
Prin Încheierea nr. 94268 din data de_ a O.C.P.I. C., s-a respins cererea petentei privind solicitarea schimbării denumirii proprietarului înscris în cartea funciară nr. 2. a localității C. -N. din
I.A.S. în S.C. A. S.A. C. -N., arătându-se că, din actele depuse, nu rezultă că imobilul înscris în cartea funciară cu nr. de mai sus, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 25347 C. -N. a trecut din proprietatea I.A.S. în proprietatea petentei.
Prin Încheierea nr. 1. din data de_ a O.C.P.I C., a fost respinsă respins cererea de reexaminare a petentei formulate împotriva Încheierii nr. 94268 din data de_ . În acest sens, s-a reținut faptul că, din actele depuse de petentă, nu rezultă identificarea imobilului asupra căruia se solicită înscrierea dreptului de proprietate cu date de carte funciară, număr topografic/cadastral și număr de carte funciară, că cererii petentei nu i-au fost atașate acte prin care să se predea, respectiv preia imobilul înscris în cartea funciară nr. 2. a localității C. -N., nr. topografic 19309/6, că cererii inițiale nu i-a fost atașate vreo documentație cadastrală, recepționată în vederea identificării imobilului în conformitate cu actele în baza cărora se solicită înscrierea.
Din înscrisurile depuse în probațiune, rezultă că, prin H.G. nr. 266/1991, I.A.S. C. a fost reorganizată în S.C. A. S.A. C. -N., aceasta din urmă preluând activul și pasivul primei.
Conform mențiunilor din cartea funciară nr. 2. a localității C. -N.
, I.A.S. C., apare ca titulara dreptului de proprietate asupra terenului pășune, în suprafață de 1. mp, nr. topografic 19309/6.
Deși la o primă analiză, cererea petentei de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în cartea funciară nr. 2. a localității
C. -N. ar părea întemeiată, în mod corect s-a stabilit faptul că petenta trebuia să facă dovada trecerii acestui teren din proprietatea I.A.S. C. în proprietatea petentei.
Dezlegarea în drept
Astfel, în temeiul art. 16 și art. 21 Legea nr. 15/1990, unitățile economice de stat au fost reorganizate în societăți comerciale cu capital integral de stat, cu excepția celor constituie ca regii autonome. Aceste societăți comerciale au fost înființate sub forma societăților pe acțiuni, sau societăților cu răspundere limitată, prin hotărâre a Guvernului, în cazul unităților economice de interes național.
Prin actul de înființare, au fost stabilite elementele definitorii ale persoanei juridice nou create, inclusiv capitalul social, (care a fost inițial deținut integral de Statul Român), sub formă de acțiuni sau părți sociale, cum este și cazul petentei, care a fost înființată prin H.G. nr. 266/1991, având potrivit art. 6 din Anexa 2 la această hotărâre, capital social deținut integral de stat.
În valoarea capitalului social, au fost incluse și bunurile din patrimoniul societăților comerciale, care, în conformitate cu art. 20 alin. 2 Legea nr. 15/1990, au devenit proprietatea acestora.
Potrivit art. 19 Legea nr. 15/1990, inventarierea și evaluarea acestor bunuri, precum și stabilirea capitalului social al societăților comerciale astfel înființate au fost făcute în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, respectiv prin H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, care în art. 5 stipulează faptul că organele, care potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, precum și autoritățile administrației publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a căror valoare a fost inclusă în capitalul lor social, certificate supuse regimului de publicitate imobiliară.
În consecință, cu toate că, în temeiul H.G. nr. 266/1991, petenta este succesoarea universală a I.A.S. C. și, în acest mod, a dobândit activul și pasivul acesteia, în care s-ar fi aflat și terenul înscris în cartea funciară nr.
2. a localității C. -N., totuși, conform dispozițiilor redate anterior, dreptul de proprietate al petentei trebuia atestat în acest sens, chiar și în situația în care I.A.S. C. avea înscris dreptul de proprietate asupra
imobilului în cartea funciară, tocmai pentru a nu exista nici un fel de dubiu, în contextul terenurilor ce fac obiectul legilor fondului funciar, cât timp la baza înscrierii dreptului de proprietate a I.A.S. C. a stat Decretul nr. 151/1990, care prevedea un schimb obligatoriu de terenuri, coroborat cu faptul că, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară nu
înseamnă și valabilitatea titlului.
Prin prisma celor expuse, judecătoria a considerat neîntemeiată plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 1. din data de_ pronunțată în dosarul cu același număr al O.C.P.I C. formulată de petenta
S.C. A. S.A. C. -N., astfel că a fost respinsă ca atare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. civ., a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 523/A/_ a T. ului C., apelul petentei a fost respins ca tardiv.
Considerente
Sentința a fost pronunțată în data de_ și a fost motivată în data de_, comunicarea realizându-se la data de_, prin afișare, conform dovezii de comunicare a hotărârii civile trimisă prin poștă, iar apelul a fost înregistrat în_ .
În cuprinsul acestei dovezi de comunicare, deși se intitulează comunicare hotărâre civilă - dovadă de primire și procesul-verbal de predare, se menționează că s-a înmânat copia de pe dispozitivul hotărârii, ceea ce evident că este o eroare, în condițiile în care, în materie civilă, spre deosebire de materia penală, nu se comunică dispozitivul ci întregul corp al hotărârii.
De remarcat că, la momentul realizării comunicării, hotărârea era motivată.
S-a mai invocat faptul că dovezile de comunicare au fost atașate ulterior sigiliului aplicat la finalul dosarului, însă aceasta se datorează faptului că dosarul a fost solicitat de către Tribunalul Cluj, conform adresei înregistrate la Judecătoria Cluj-Napoca în data de_, iar dovezile de comunicare s-au întors probabil ulterior și nu au mai fost cusute la dosar decât după reîntoarcerea dosarului la judecătorie.
La solicitarea apelantei, înregistrată în_, i s-a eliberat o copie a hotărârii.
Apelanta s-a prevalat de faptul că numele agentului procedural nu este lizibil, așa încât comunicarea hotărârii este lovită de nulitate, însă, cercetând cuprinsul acestui act, se poate constata că numele acestuia este Papp E. și, chiar dacă ar fi greu de identificat, nu echivalează cu lipsa numelui conform art. 100 alin. 3 C. pr. civ.
Nu în ultimul rând, existența mai multor imobile la aceeași adresă administrativă nu face ca procedura de comunicare să fie nelegală.
Pentru evitarea unor asemenea incidente raportat la situația respectivă, apelanta avea posibilitatea alegerii de domiciliu procesual sau mijloace administrative, respectiv alocarea unui număr administrativ diferit.
În final, apelanta a solicitat repunerea în termen raportat la faptul că a fost împiedecată de o împrejurare mai presus de voința sa, prin săvârșirea de către agentul procedural a unei infracțiuni din perspectiva consemnării că nu a fost găsită nici o persoană care să primească această hotărâre, dar prezentarea foii colective de prezență a celor patru angajați și a documentului înregistrat în acea dată la sediul apelantei nu face dovada deplină că la momentul deplasării agentului procedural la sediul societății se afla vreun angajat, situație în care a respins cererea de repunere în termen.
Recursul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta SC A. SA
-N., solicitând casarea ei,cu consecința trimiterii apelul spre rejudecare pe fond T. ului C. .
În motivarea recursului, recurenta arată că, la termenul de judecată din data de_, instanța de apel, din oficiu, a invocat excepția tardivității apelului, cu motivarea că sentința i-a fost comunicată prin afișare în data de_, iar declararea apelului în data de_ apare ca fiind tardivă.
Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. 4 Cod proc. civ., întrucât dovada îndeplinirii procedurii trebuie să rezulte din actul procedural, or, în speță, procesul verbal de comunicare probează doar comunicarea dispozitivului nu și a hotărârii, peste constatările personale ale agentului constatator neputânduse trece fără înscrierea lor în fals. Termenul de apel nu putea să curgă, nefiind
îndeplinită condiția prevăzută de art. 284 alin. 1 Cod proc. civ., potrivit
căreia termenul de apel începe să curgă doar de la data comunicării hotărârii.
a) Procesul verbal de comunicare este nul, deoarece, numele agentului procedural nu este lizibil și este incomplet, astfel comunicarea hotărârii este lovită de nulitate. Greșit a apreciat instanța de apel că, cercetând cuprinsul acestui act se poate constata că numele acestuia este Papp E și chiar dacă ar fi greu de identificat nu echivalează cu lipsa numelui conform art. 100 alin. 3 Cod proc. civ.
În realitate, au fost încălcate prevederile art. 100 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ., coroborat cu alin. 3 al aceluiași articol. Dovada că numele agentului este ilizibil o constituie tocmai aprecierea instanței că numele agentului este "Papp E.";, ceea ce înseamnă că este incomplet, iar, în plus, nu exista vreun agent procedural din cadrul Judecătoriei C. -N. cu acest nume, fiind, astfel, încălcate și dispozițiile art. 86 alin. 1 Cod proc. civ., conform cărora comunicarea actelor de procedură se face prin agenții procedurali ai instanței.
c) Procesul verbal de comunicare este nul și pentru neindicarea exactă a locului afișării hotărârii instanța, fiind încălcate prevederile art. 100 alin.
1 pct. 7 Cod proc. civ., coroborat cu art. 3 al aceluiași articol, deoarece la adresa de pe Bd. muncii nr. 47 sunt situate mai multe imobile cu același număr, unul fiind sediul petentei, altele fiind locuințe, în realitate fiind vorba despre o mică străduță cu case având toate același număr.
În mod greși a respins instanța de apel repunerea în termenul de declarare a căii de atac, întrucât intenționa să se înscrie în fals cu privire la constatarea agentului procedural referitoare la faptul că, în data de _
, nu a fost găsită nicio persoană care să primească hotărârea. Instanța a soluționat direct prin hotărâre cele două cereri, lipsind-o pe petentă de posibilitatea exercitării dreptului de a se înscrie în fals.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la disp. art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., în care acestea pot fi încadrate, curtea
apreciază că acesta nu este fondat, d in considerentele ce urmează a fi
expuse.
Astfel, motivele de recurs ale petentei se referă la nulitatea comunicării hotărârii de către instanță, pentru a dovedi că apelul a fost formulat în termen, raportat la data la care petenta a intrat efectiv în posesia hotărârii, la solicitarea ei.
Sunt invocate mai multe motive de nulitate, ce urmează a fi analizate distinct.
Primul se referă la faptul că ceea ce s-a comunicat a fost dispozitivul hotărârii, și nu hotărârea cuprinzând toate elementele prevăzute de art.
261 Cod proc. civ., iar faptul că un act de procedură cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese sau virtuale trebuie să rezulte din însuși cuprinsul actului. Instanța de apel nu a contrazis aceste afirmații ale petentei, însă a arătat posibilitatea existenței unor erori materiale și îndreptării lor se referă la toate actele de procedură ale instanței și nu doar la hotărâri. Această interpretare a normelor de procedură de către instanța de apel este legală și temeinică. În plus, chiar dacă ar fi avute în vedere cele arătate de petentă, în sensul că ceea ce s-a comunicat este dispozitivul hotărârii, în baza art. 261 alin. 3 Cod proc. civ., articol prezent în cod din perioada când hotărârile se motivau doar în caz de exercitare a căii de atac (deși acest text nu se mai aplică din momentul când s-a revenit la dispoziția privind motivarea tuturor hotărârilor, indiferent dacă împotriva acestora s-a exercitat sau nu o cale de atac), fiind comunicată soluția, termenul de apel curge de la această comunicare, doar
termenul de motivare a apelului curgând de la data comunicării hotărârii motivate, conform dispozițiilor art. 287 alin. 4 Cod proc. civ.
Hotărârea nu a fost comunicată printr-un agent al instanței, ci prin poștă, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe dovada de comunicare de la fila 74 din dosarul judecătoriei, această împrejurare însă nu este de natură să ducă la nulitatea procesului verbal de comunicare, art. 86 alin.
3 Cod proc. civ., permițând comunicarea și prin poștă, majoritatea hotărârilor Judecătoriei C. -N. fiind comunicate astfel.
Numele agentului nu este ilizibil, dovadă că chiar petenta susține că ar fi incomplet, iar faptul că prenumele este menționat doar prin inițială nu este de natură să ducă la nulitatea acestuia, așa cum corect a reținut instanța de apel, agentul poștal fiind identificabil.
Petenta a susținut că în procesul verbal de comunicare nu s-a indicat exact locul afișării, la numărul administrativ respectiv existând mai multe imobile cu mai multe destinații, fără a arăta, însă, cum ar fi putut fi indicat acest loc. Dispozițiile art. 92 alin. 2 și 4 Cod proc. civ. permit afișarea pe ușa principală a locuinței sau pe ușa principală a imobilului compus din mai multe apartamente, fără a indica locul afișării în cazul mai multor corpuri de clădire cu porți/intrări distincte, situate la același număr administrativ. În fapt, dacă s-ar accepta susținerile petentei, ea ar fi în termen în orice dosar să declare cale de atac oricând, susținând că procedura de afișare s-a făcut pe un alt imobil cu același număr administrativ.
În ceea ce privește repunerea în termenul de declarare a căii de atac, petenta trebuia să facă dovada împrejurării mai presus de voința sa de a declara calea de atac, în sensul art. 103 Cod proc. civ., până la data soluționării cererii de repunere în termen. Înscrierea în fals pune problema aplicării dispozițiilor art. 183 Cod proc. civ., în sensul trimiterii dosarului la procuror și suspendării soluționării cererii de repunere în termen și, implicit, a apelului sau a cercetării falsului de către instanța civilă, ceea ce, așa cum rezultă din motivarea hotărârii pronunțate în apel, instanța de apel a și făcut.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC A. | SA C. | |
-N. | împotriva deciziei civile nr. 523 din_ a T. | ului C. , |
pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. | ANA I. | A. C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: O.C. Tatu, A.F. Doica
| ← Decizia civilă nr. 423/2013. Plângere încheiere carte funciară | Decizia civilă nr. 529/2013. Plângere încheiere carte funciară → |
|---|
