Decizia civilă nr. 170/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/A
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. - Președinte Secția I Civilă
J. ECĂTOR: P. G.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cererea de apel formulată de pârâta Mihali M. - G. domiciliată în B., str. T., nr. 29, jud. Maramureș și cu domiciliul procesual ales în V. de Sus, str. Livezi, nr. 5, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1369/_ pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pentru a da posi- bilitatea reprezentantei intimatului - av. A. I. să studieze actele depuse la do- sar de către reprezentantul apelantei - av. Șerbănescu C., s-a amânat pro- nunțarea la termenul de azi.
Instanța, în urma deliberărilor, a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1369 din_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. Petrică în contradictoriu cu pârâta M. M. G. și în consecință s-a stabilit dreptul provizoriu al reclamantului de a avea legături personale cu minora Mihali Larisa Patricia născută la_, de două ori pe lună: în prima și în a treia săptămână, sâmbăta și duminica de la ora 10.00 până la orele 19.00 cu preluarea minorei de la domiciliul său și aducerea ei la domiciliul mamei. Mă- sura dispusă își produce efecte până la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect divorț.
În considerentele sentinței se reține că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți.
Aceste legături și contacte nu pot fi refăcute și recuperate retroactiv, tre- cerea timpului fiind ireversibilă atât pentru părinte cât și pentru copil.
Potrivit art. 496 alin. 5 Cod civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături cu minorul la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept dacă este în interesul su- perior al copilului.
Așa cum rezultă din chiar formularea art. 8 din CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie. Acest lucru impune nu numai inadmisibilitatea amestecului unei autorități publice în exercitarea drep- tului, ci și obligația pozitivă a statului de a lua măsuri destinate să asigure res- pectarea vieții private (cauza Marckx contra Belgiei, cauza Airey contra Irlan- dei).
Mai concret, Curtea a decis că este obligația statelor de a "lua măsurile rezonabile și adecvate pentru a proteja drepturile care îi revin individului în ba- za Convenției"; (cauza Lopez Ostra contra Spaniei).
De asemenea, a afirmat în mod constant că art. 8 implică dreptul părin- telui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste mă- suri (cauza Sophie Gudrun contra Turciei, cauza Ignaccolo-Zenide contra Ro- mâniei).
Într-o altă ordine de idei, pârâta a invocat lipsa urgenței ca și condiție de admisibilitate a cererii. Ori, reclamantul a promovat-o după ce a făcut de- mersuri personale timp de 3 luni de a vedea minora și a reușit în câteva împre- jurări. Mama - pârâtă fiind plecată în sesiune în altă localitate, reclamantul nu a mai reușit să comunice cu ea și s-a izbit de refuzul bunicilor materni și a ca- drelor școlare de a o mai vedea pe minoră.
Procedurile legate de exercitarea autorității părintești incluzând pro- nunțarea hotărârii și executarea ei, durează un timp. Esența unei cereri de or- donanță președințială este aceea de a apăra părintele împotriva oricărui preju- diciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului.
În cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Curtea a apreciat măsura luată de instanță pe calea ordonanței președințiale în funcție de celeritatea cu care a fost pusă în executare.
În cauza Hoppe contra Germaniei, Curtea a menționat existența unei o- bligații de a soluționa cauzele cu celeritate considerând că în cauzele privind relația unei persoane cu copilul său, există o obligație de a manifesta o diligen- ță excepțională având în vedere faptul că trecerea timpului poate rezulta într-o soluționare de facto a cauzei.
Într-o altă ordine de idei, relațiile tensionate între părinți nu pot consti- tui un criteriu primordial în analizarea relațiilor dintre părinți și copii.
În speță, corespunde adevărului că reclamantul a trimis mesaje obscene pârâtei (a recunoscut acest lucru) pe fondul nervozității sale determinată de re- fuzul unei comunicări ce viza minora.
Însă aceeași pârâtă a declarat în fața instanței că "minora și-a exprimat dorința de a merge la tatăl ei"; și că "nu se opune la a se stabili un program de vizitare"; cu condiția ca aceasta să nu rămână singură peste noapte cu el, nefi- ind obișnuită.
Este evident că în acest context s-a avut în vedere și interesul copilului, astfel că programul provizoriu care a fost stabilit de instanță a fost mai restric- tiv decât cel solicitat de reclamant.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, s-a admis în parte cererea și, în consecință, s-a stabilit provizoriu dreptul reclamantului de a avea
legături personale cu minora, bilunar cu preluarea la domiciliul său, însă fără a rămâne peste noapte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. M. G. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială formulată de reclamant.
În motivarea apelului se arată că nu sunt îndeplinite cele două condiții: a urgenței și neprejudecarea fondului. Deși era plecată în sesiune în municipiul Arad (06.06-_ ) acțiunea a fost înregistrată la data de_ în condițiile în care mama ei i-a permis intimatului să o vadă pe minoră. Din_ de când a părăsit domiciliul conjugal cu minora, intimatul nu a întreprins nimic pentru a-și susține material fiica și nici pentru a o vedea, ceea ce denotă că urgența nu poate fi întrunită sub nicio formă. Pe rolul instanței este dosarul de divorț unde reconvențional intimatul a solicitat un program de vizitare al minorei. Admiterea ordonanței președințiale este o prejudecare a fondului ca- uzei care urmează a se dezbate în dosarul de divorț.
Intimatul M. P. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribu- nalul reține următoarele:
Din relația de căsătorie a părților a rezultat minora Larisa - Patricia născută la_ . În prezent soții se află în divorț, fiind înregistrată pe rolul instanței cerere de divorț în dosarul nr._ .
Din data de_ părțile s-au separat în fapt, iar apelanta împreună cu minora au părăsit domiciliul conjugal. După această dată intimatul a încercat să ia legătura cu minora, dar se pare că deoarece era în timpul programului de grădiniță nu i s-a permis. La rândul său intimatul se ocupă cu transportul de persoane în străinătate, motiv pentru care în timpul săptămânii lipsește de acasă.
Condiția urgenței se apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că este îndeplinită. Procesul de divorț poate fi de durată, iar până la soluți- onarea acestuia nu i se poate îngrădi dreptul părintelui la care copilul nu locu- iește în mod statornic de a avea legături cu minorul. Aceasta cu atât mai mult cu cât între părți se pare că există stări conflictuale. Pe de altă parte apelanta nu s-a opus la stabilirea unui program de vizitare a minorei cu singura condiție ca aceasta să nu doarmă la intimat, aceasta fiind și dorința minorei. J. ecătoria a luat în considerare aceste condiții.
Stabilirea unui program de vizitare a minorei pe cale de ordonanță pre- ședințială nu duce la prejudecarea fondului. Chiar dacă intimatul în dosarul de divorț a solicitat reconvențional stabilirea unui program de vizitare, nu înseam- nă că judecătorul este ținut de programul provizoriu ce s-a stabilit în dosarul de ordonanță președințială.
Pe cale de consecință se apreciază că apelul este nefondat, urmând a fi respins conform art. 480 din noul Cod de procedură civilă și a se menține în tot hotărârea instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă apelanta va fi obli- gată la cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de M. M. GRAȚIELA în contra sentinței civile nr. 1369 din_ a Judecătoriei V. de Sus, jud. M.
.
OBLIGĂ pe apelantă să plătească intimatului 600 lei cheltuieli de jude- cată în apel.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |
C. V. | P. G. | M. | R. |
Red. P.G./_
Tred. M.R./4 ex./_
com. 2 ex./_
J. ecător la fond: S. M.
| ← Decizia civilă nr. 169/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 89/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
