Decizia civilă nr. 372/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 372/R
Ședința publică din 4 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
J. ECĂTOR: P. M. B.
GREFIER: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului declarat de reclamantul V. V., domiciliat în F., nr. 14, ap.16, județul M., împotriva Încheierii civile nr. 4858 din data de_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se pentru recurentul V. V. lipsă, avocat M. I., lipsă fiind intimatul I. C. O. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentului V. V., avocat M. I. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta recurentului V. V., avocat M. I. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către intimatul I. C. O. și a obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Arată că, faptul că reclamantul a renunțat la judecată la a patrulea termen s-a datorat conduitei pârâtului. După introducerea acțiunii pârâtul a părăsit imobilul, motiv pentru care s-a renunțat la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 4858 pronunțată la data de 29 aprilie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, instanța a luat act de renunțarea reclamantului V. V. la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul I. C. O. .
Prin aceeași Încheiere civilă, instanța a obligat reclamantul, la plata în favoarea pârâtului, a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul are posibilitatea să renunțe la judecată oricând în timpul procesului, însă, potrivit art. 246 alin. 3 C.proc.civ., în măsura în care renunțarea la judecată se realizează după comunicarea cererii, instanța, la cerere va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai arătat în cuprinsul Încheierii atacate că pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a și depus chitanța nr. LVH-MM nr. 0278/_ ce reprezintă onorariul avocațial.
Împotriva acestei Încheieri a formulat, în termen legal, recurs reclamantul V. V., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a soluției atacate în sensul de a se înlătura obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată și a obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului.
În cuprinsul memoriului de recurs s-a arătat în esență faptul că cererea formulată pe calea ordonanței președințiale a avut ca și scop evacuarea pârâtului din imobilul situat în B. M. str. I. nr. 5 proprietatea reclamantului-recurent.
După formularea cererii de ordonanță președințială, pârâtul a evacuat imobilul respectiv, astfel că, nu a mai avut nici o rațiune continuarea procesului, motiv pentru care s-a renunțat la judecată. Mai mult decât atât, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea nu s-au acordat astfel de cheltuieli de judecată, dimpotrivă reclamantul a fost cel obligat să plătească cheltuieli de judecată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm C.proc.civ., art. 3041pct. 8 și 9, respectiv art. 312 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
Reclamantul V. V. a înregistrat la data de 15 ianuarie 2013 pe rolul
Judecătoriei B. M., dosarul nr._ având ca și obiect ordonanță președințială. În cuprinsul cererii formulate s-a solicitat instanței să dispună evacuarea pârâtului I. C. O. din imobilul situat în B. M. str. I. nr. 5. Pârâtul I. C. O. a formulat la data de 30 ianuarie 2013 întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii formulate și
obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de_ la dosarul cauzei a fost depusă din partea mandatarului reclamantului o cerere de renunțare la judecată (fila 28 din dosarul de fond), în cuprinsul acesteia fiind menționat faptul că pârâtul a
părăsit locuința, astfel că se renunță la judecată. Cererea a fost reiterată personal de reclamant (f.30 din dosarul de fond).
Urmare a acestei poziții procesuale a reclamantului, instanța în mod corect a luat act de renunțarea la judecată. De asemenea, se consideră că în mod corect s-a avut în vedere dispoziția art. 246 alin. 3 C.proc.civ. potrivit căreia, la cererea pârâtului reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată.
Condițiile arătate în art. 246 alin. 3 C.proc.civ. sunt îndeplinite deoarece, reclamantul a înțeles să renunțe, personal, la judecată, iar această manifestare de voință s-a realizat după ce a fost comunicată cererea de chemare în judecată. Speței deduse judecății îi sunt aplicabile prevederile art. 246 alin. 3 C.proc.civ., iar nu prevederile art. 274 și urm. C.proc.civ. Astfel, art. 246 C.proc.civ. care reglementează situația particulară, specială a renunțării la judecată are caracter derogatoriu de la dispoziția art. 274 C.proc.civ., care
reglementează acordarea cheltuielilor de judecată.
În măsura în care reclamantul renunță la judecată, instanța nu mai are posibilitatea de a verifica dacă pârâtul este în culpă procesuală sau dacă cererea a rămas fără obiect și din acest punct de vedere să verifice dacă pârâtul a fost sau nu pus în întârziere. Singura posibilitate a instanței este aceea de a verifica dacă reclamantul este cel care renunță la judecată, iar în caz afirmativ să ia act de această renunțare la judecată.
Potrivit art. 246 alin. 3 C.proc.civ., doar pârâtul are posibilitatea de a solicita obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, acesta din urmă, în măsura în care formulează o cerere de chemare în judecată, iar ulterior înțelege să renunțe la judecarea acesteia, este prezumat a fi în culpă procesuală. Din acest punct de vedere în măsura în care reclamantul renunță la judecată, acesta renunță, inclusiv la dreptul de a solicita cheltuieli de judecată.
Reținând cele de mai sus, instanța urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că nu au fost solicitate astfel de cheltuieli în procedura recursului de către intimatul I. C.
O. .
Având în vedere aspectele precum și prevederile art. 312 raportat la prevederile art. 304, respectiv art. 3041C.proc.civ., instanța apreciază recursul declarat de recurentul V. V. ca fiind nefondat, acesta urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de V. V. împotriva Încheierii civile nr. 4858 pronunțată la data de 29 aprilie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
P. G. | G. Ț. | D. | , P. M. B. O. | V. |
Red. P.M.B./dact./M.B.P./_ 2 ex.
J. . la fond: V. L. F.
| ← Decizia civilă nr. 213/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 169/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
