Decizia civilă nr. 277/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/R/2013
Ședința publică din 13 Martie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS JUDECĂTOR: C. -A. C. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul recurent Z.
R. A. împotriva Sentinței civile nr. 1479/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimata D. A.
M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata personal și asistată de avocat C. L., lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța reține că recursul este declarat în termen legal, este motivat și comunicat.
La data de 07 martie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică. S-au anexat întâmpinării fișele dosarelor nr._ și nr._, precum și împuternicirea avocațială a d-lui avocat C. L. .
Instanța reține că recurentul a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Pentru a da posibilitatea prezentării recurentului în instanță și a-și îndeplini obligația stabilită în sarcina sa, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentului, avocat Ionescu C. I. și intimata personal și asistată de avocat C. L. .
Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și precizează că se va prezenta recurentul în timpul ședinței cu dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentului.
Întrebate fiind părțile, de către instanță, dacă există posibilitatea soluționării cauzei pe cale amiabilă, reprezentanta recurentului arată categoric că părțile nu pot ajunge la o înțelegere.
Reprezentantul intimatei invocă în temeiul art. 303 și 306 C.pr.civ. excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul prevăzut de lege, respectiv 5 zile de la comunicare.
Verificând dosarul, instanța constată că hotărârea atacată a fost pronunțată de instanța de fond la data de 13 decembrie 2012, fiind comunicată reclamantului recurent la data de_ (f. 170 dosar fond), iar recursul a fost înregistrat la data de_ .
Față de aceste aspecte, reprezentantul intimatei precizează că nu mai susține excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen.
Reprezentanta recurentului solicită în probațiune încuviințarea unei expertize la domiciliul unde locuiește în prezent minorul, cu relevarea situației actuale a minorului. Precizează că minorul este un copil cu probleme, fiind sub îngrijire medicală în R. de V. .
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii în probațiune.
Instanța deliberând, respinge cererea formulată în probațiune privind efectuarea expertizei ca inadmisibila, raportat la faza procesuală în care se află cauza.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și încredințarea minorului către tată. Mai arată că recurentul solicită dreptul de a crește minorul și de a nu-l rupe de mediul actual. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
După închiderea dezbaterilor, dar în timpul ședinței de judecată se prezintă recurentul personal, care depune la dosar chitanța nr. 516704030, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar de 1 leu.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Ordonanța președințială nr. 1479/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Huedin, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul Z. -R. A., în contradictoriu cu pârâta D. A. -M., având ca obiect stabilire domiciliu minor.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Instanța a constatat că a fost sesizată cu o cerere prin care se solicită stabilirea domiciliului minorului Z. A. Ștefan, născut la data de _
, la domiciliul reclamantului din R. de V. . Sub aspectul dreptului substanțial au fost invocate prev. art. 400 rap. la art. 396-398 din Noul Cod Civil.
Potrivit art. 400 din Noul Cod Civil, cu denumirea marginală "locuința minorului după divorț";, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior. În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
Potrivit art. 396 din Noul cod civil instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și
copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. Dispozițiile art. 264 sunt aplicabile. Potrivit art. 397 după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. În fine, potrivit art. 398 dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Aceste dispoziții legale au fost invocate de reclamant atât ca temei al prezentei cereri, cât și în dosarul civil nr._ având ca obiect soluționarea pe fond a cererii de stabilire a domiciliului minorului Z. A. Ștefan.
În speță minorul Z. A. Ștefan, fiul reclamantului și al pârâtei, s- a născut la data de_ în Spania, Consulatul General al României de la Sevilla eliberând la data de_ certificatul de naștere seria NF nr. 4. .
După revenirea părinților în țară între aceștia s-a născut un litigiu cu privire încredințarea minorului, astfel cum era reglementată la acea vreme de Codul familiei, în prezent abrogat. Astfel, instanțele au fost sesizate cu rezolvarea acestei dispute, ultima hotărâre fiind pronunțată de Curtea de Apel Cluj, respectiv decizia civilă nr. 2937/R/_ din dosarul civil nr. _
.
Prin această hotărâre s-a dispus irevocabil încredințarea minorului Z. Albert Ștefan în favoarea mamei sale D. A. M. pentru creștere și educare, tatăl Z. R. A. fiind obligat să plătească mamei minorului pe seama și în favoarea acestuia o pensie de întreținere lunară în cuantum de 1/4 (25%) din venitul net lunar realizat de reclamant.
Pentru admiterea cererii de ordonanță președințială cu care a fost investită trebuie întrunite următoarele condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Analizarea acestor condiții implică și examinarea sumară a cauzei, legea obligând judecătorul să verifice de partea cui este aparența dreptului.
În plus, față de specificul cauzei dedusă judecății, instanța are obligația de a ține seama în primul rând de interesul superior al minorului, astfel cum este definit de art. 263 din Noul Cod Civil.
Condiția vremelniciei este întrunită în prezenta cauză. Astfel, reclamantul Z. R. A. a solicitat la data de_ stabilirea domiciliului minorului Z. Albert Ștefan, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei R. de V. sub nr. dosar_ .
În ceea ce privește urgența măsurii de stabilire a domiciliului, precum și neprejudecarea instanța a reținut că reclamantul avea obligația de a dovedi că situația de fapt sau împrejurările avute în vedere la pronunțarea anterioarelor hotărâri sunt în prezent diferite și impun cu necesitate ca minorul Z. Albert Ștefan să rămână la R. de V., în grija tatălui.
Or, starea de fapt rămâne neschimbată (rebus sic standibus). Instanțele care au soluționat dosarul civil nr._ au apreciat că interesul minorului ar fi ocrotit indiferent căruia dintre părinți ar fi acesta încredințat, ambii aplecându-se cu grijă și atenție la nevoile minorului, contribuind la creșterea și educarea acestuia, manifestând interes pentru tot ceea ce
implică îngrijirea unui minor. De asemenea, ambii părinți au posibilități materiale, dispun de spații locative ce asigură condiții bune, dovedesc calități morale care să asigure o dezvoltare fizică și psihică corespunzătoare.
În prezenta cauză nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit modificări sub toate aceste aspecte.
În ceea ce privește faptul că minorul a fost inclus într-un program de consiliere psihologică în cadrul DGASPC Teleorman s-a reținut că acest program de consiliere poate fi desfășurat și în condițiile în care copilul s-ar afla la mamă, neexistând absolut niciun impediment rezonabil care să indice lipsa unei atari posibilități. De asemenea minorul era înscris și în perioada desfășurării litigiului anterior la o grădiniță din R. de V. .
În prezenta cauză a fost audiată martora Vintilă Floarea care a relatat același aspecte cu cele prezentate în dosarul civil nr._ (f. 136).
Rezultă așadar că aparența dreptului nu este în favoarea reclamantului, iar urgența nu a rezultat din nicio probă administrată în prezenta cauză.
Nu în ultimul rând instanța nu a putut să nu remarce faptul că reclamantul a sesizat Judecătoria R. de V. la doar câteva zile după ce Curtea de Apel Cluj a pronunțat decizia civilă nr. 2937/R/_ din dosarul civil nr._ . Sunt și acum actuale considerentele acestei instanțe care a reținut că "este însă lipsit de înțeles de ce reclamantul apelează la obținerea unei hotărâri judecătorești în prezenta procedură dacă nu respectă dispozițiile din două hotărâri obținute în proceduri judiciare anterioare și nu se cunoaște dacă, atunci când mama nu a văzut copilul pe o perioadă de 18 luni, tatăl acestui copil, tată care a contribuit substanțial la această privare, a luat în considerare dacă i-ar conveni să nu vadă copilul o aceeași perioadă de 18 luni și să nu poată să îi vorbească acestuia, așa cum i s-a întâmplat mamei";.
În această ordine de idei instanța nu a putut să ignore faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, instanțele au mai pronunțat hotărâri prin care au stabilit cine trebuie să se ocupe în mod nemijlocit de minor și care este interesul superior al minorului.
Desigur, în opinia instanței nu se poate vorbi despre putere de lucru judecat, însă efectele acelor hotărâri sunt și rămân obligatorii pentru toate părțile litigante.
Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință, așa cum impune art. 723 C.Pr.Civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
În motivare se arată faptul că hotărârea este netemeinică și nelegală cu nesocotirea mijloacelor de probă administrate, fiind probate condițiile de admisibilitate ale unei ordonanțe președințiale.
Învederează că starea actuală a minorului impune o deosebită atenție, probleme care au fost ameliorate ca urmare a ședințelor de consiliere psihologică, stare care au fost tulburată prin încercări de punere în executare a hotărârilor anterioare, luate de mama minorului.
Probele administrate au demonstrat că starea minorului este din nou gravă, deoarece ar fi încercat să-l acomodeze pe copil cu gândul că va trebui să meargă cu mama sa.
Urgența prezentei cereri este dată de starea de sănătate psihică a minorului cauzată în mod exclusiv de către mama sa. Minorul a suferit datorită abuzurilor psihice la care a fost supus la domiciliul mamei.
Vârsta fragedă a minorului reclamă o îngrijire și afecțiune din partea unui părinte responsabil care de 2 ani se ocupă de el, iar schimbarea domiciliului este de natură a perturba buna creștere a minorului.
Ca urmare a carențelor educaționale dobândite la domiciliul mamei și descoperite după luarea acestuia de la factorul perturbator, minorul se află inclus într-un program de consiliere psihologică săptămânală.
Se mai arată că minorul este integrat în familia paternă, tatăl dispunând de condiții materiale suficiente pentru îngrijirea acestuia, realizând un venit permanent.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Învederează că de la pronunțarea hotărârii atacate reclamantul a fost condamnat la 2 luni închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de nerespectare a unei hotărâri judecătorești.
Se arată că motivele cuprinse în susținerea recursului sunt o reluarea a celor sdusținute în fața instanței de fond, apreciind că este halucinantă afirmația recurentului că starea de sănptate a copilului s-a agravat datorită punerii în executare silită a unei hotărâri judecătorești.
Chiar dacă nu se pot reține cu autoritate de lucru judecat, efectele hotărârilor judecătorești prin care minorul i-a fost înscredințat, rămân obligatorii.
La mai puțin de 2 luni de la pronunțarea Deciziei civile nr. 2937/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, reclamantul reitereză aceeași acțiune, cu același obiect.
De la data de_ când a fost pronunțată respectiva hotărâre și pâna la data de_ când a fost înregistrată prezenta cerere nu a apărut nimic nou care să justifice promovarea unei noi acțiuni.
Pe de altă parte din conținutul anchetei sociale efectuată la domiciliul intimatei, confirmă că minorul a beneficiat în permanență de o educație corespunzătoare alături de ea și familia sa, locuința părinților săi fiind una spațioasă.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța va respinge recursul în temeiul art. 312 C proc. civ, pentru următoarele considerente:
Analiza instanței de fond asupra cererilor având ca obiect ordonanță președințială prin prisma admisibilității este corectă.
În mod pertinent s-a stabilit că este îndeplinită condiția vremelniciei, dar nu este dovedită condiția urgenței din perspectiva art. 581 C. proc. civ.
O hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă se bucură de autoritate de lucru judecat, iar efectele acesteia se impun a fi respectate și în viitor în condițiile în care starea de fapt rămâne neschimbată.
Reclamantul nu a reușit prin probațiunea administrată să probeze îndeplinirea urgenței după momentul pronunțării Deciziei civile 2937/R/ 2012 de către Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ .
Argumentele legate de situația copilului, starea lui de sănatate precum și de climatul și condițiile pe care le poate oferi recurentul au fost analizate în dosarul sus amintit, nemaiputând a fi luate în discuție, întrucât altfel s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile
judecătorești sus amintite.
Pe de altă parte, trebuie reținut că între momentul în care s-a pronunțat irevocabil Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ și sesizarea insanței cu această nouă cerere de ordonanță președințială la data de _
, minorul s-a aflat la tată, astfel încât nu este justificată cererea de ordonanță președințială cât timp nu există un element care să justifice apreciarea că lăsarea minorului în grija mamei, i-ar putea cauza acestuia o
vătămare suficientă să justifice luarea pe această cale a acestei măsuri vremelnice.
Prin încredințarea minorului în favoarea mamei, instanța a analizat toate argumentele invocate de părți în susținerea pretențiilor formulate în legătură cu acest obiect, iar pe calea ordonanței președințiale nu se mai pot verifica aceste susțineri.
Pentru aceste considerente va respinge ca nefondat recursul declarat de Z. R. A. împotriva Sentinței civile nr. 1479/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va menține în totul.
Intimata a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător ( fila 33 ). Fiind parte căzută în pretenții ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 C. proc civ, va obliga recurentul să plătească intimatei D.
A. M., suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Z. R. A. împotriva Sentinței civile nr. 1479/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, C. -A. C. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red. DT/CȘ_ /2 ex
Jud. fond.Călin Tătar G.Ț. 14 Martie 2013
| ← Decizia civilă nr. 530/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 213/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
