Decizia civilă nr. 216/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 216/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către pârâtul C. LOCAL AL M. C. N. în contra Sentinței civile nr. 24770 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata SC A. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatei, avocat N. las Violin D. care depune împuternicirea la dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentantul intimatei depune întâmpinare precizând că a fost angajat în cursul zilei de ieri.
T. ul dispune a se consemna că procedura este indeplinita, recurentul a fost citat cu mențiune de timbraj, s-a conformat depunând timbrajul în 8 februarie 2013. T. ul constată că recursul este promovat în termen, a fost comunicat.
Reprezentantul intimatei, raportat la termenul de motivare arată că intimatei i-a fost comunicata hotararea la 17 decembrie ori dacă același termen ar fi curs și pe seama recurentei de la data comunicării, nu știe dacă este în termen recursul.
T. ul, raportat la dispozițiile art. 303 alin. 2 C.pr.civ. constată că a fost comunicată hotărârea cu pârâtul în data de 17 decembrie. M. ivele de recurs sunt trimise poștal, ștampila fiind_, a verificat și tribunalul, e în termen și recursul și motivarea, astfel că solicită părții să arate dacă are alte cereri.
Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri.
Așa fiind, T. ul declară închisă procedura probatorie și acordă cuvântul pe scurt asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. Aceste contracte de concesionare nu au fost dovedite nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs. Prin înființarea de către recurent a unui cimitir nelegal, acesta și-a asumat riscurile privind restabilirea situației și prin urmare, recurentul are la îndemână pârghiile puse la dispoziție de legiuitor pentru a denunța unilateral orice contract de concesiune și a se desocoti cu concesionarii, au invocat acest număr mare a contractelor de concesionare pentru a impresiona instanța, în speță e vorba doar de o fâșie de teren pe care sunt amplasate aceste noi morminte, e vorba de o extindere situată la foarte mare distanță de vechiul cimitir. Nu se pune problema să fi fost recepționată în 1977. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 24770 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis cererea de emitere ordonanță președințială
formulată de reclamanta SC A. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL
M. C. N., și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să sisteze lucrările de săpare a locurilor de veci în cimitirul de pe varianta Mănăștur Zorilor la o distanță mai mică de 53 de metri față de limita de proprietate cu terenul reclamantei, situat în strada Frunzișului FN, înscris în CF nr.2. C. N., nr.topo 22197/1/1/1/1/1/1/1 în suprafață de 3159 mp.
A fost obligat pârâtul să păstreze pentru orice lucrări de săpare și amplasare a locurilor de veci distanța legală de protecție de 53 m, față de limita de proprietate cu terenul reclamantei, situat în strada Frunzișului FN, înscris în CF nr.2. C. N.
, nr.topo 22197/1/1/1/1/1/1/1 în suprafață de 3159 mp.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 210,3 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr.1. C. N., reclamanta este proprietară tabulară asupra imobilului teren situat în C. N. strada Frunzișului FN, înscris în CF nr.2. C. N., nr.topo 22197/1/1/1/1/1/1/1 în suprafață de 3159 mp (f. 9).
La data de_ s-a aprobat PUZ și PUD pentru construire ansamblu de locuințe și dotări pe strada Frunzișului, FN, beneficiară fiind SC TOWER S. (f. 15).
În drept, art.581 C.pr.civ. reglementează procedura ordonanței președințiale în sensul că instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Promovarea cu succes a ordonanței președințiale implică întrunirea a trei condiții, respectiv: urgența, vremelnicia măsurii luate și neprejudecarea fondului cauzei. Datorită faptului că ordonanța presupune urgența și luarea unor măsuri vremelnice, instanța nu are căderea să "atingă"; fondul dreptului, dar, pentru ca totuși soluția să nu fie arbitrară, este datoare să cerceteze doar aparența dreptului.
În ceea ce privește aparența dreptului instanța de fond a reținut că, pe calea ordonanței președințiale instanța nu examinează validitatea titlurilor prezentate de părți, întrucât prin aceasta s-ar rezolva fondul, ci se va mărgini să stabilească, paralel cu alte probe prezentate de părți sau administrate în instanță, în favoarea căreia dintre ele există aparențele unei situații juridice egale și care justifică un interes legitim pentru a i se putea menține o stare de fapt sau de drept până la soluționarea litigiului pe calea dreptului comun.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a rezultat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei, înscrisul de care se prevalează pârâta, depus la fila 72 din dosar privind pe societatea Nic Star S., care nu este parte în acest dosar. Pârâta însăși relevă faptul că pe rolul T. ului Comercial există un litigiu prin care se solicită anularea acelui PUD emis în anul 2011, Nic Star fiind proprietarul anterior al acelui teren și care a dorit să înființeze un cimitir privat, sens în care a efectuat documentația respectivă și s-a emis acel PUD.
Instanța a constatat că acel PUD, aflat la fila 72 a fost dat către o persoană juridică care actualmente nu mai are calitatea de proprietar al terenului, astfel cum rezultă din poziția părților, iar acel PUD face la rândul lui obiect al unui litigiu.
Analizând celelalte condiții ale ordonanței președințiale, instanța de fond a reținut că acestea sunt îndeplinite, astfel:
Cu privire la urgența măsurilor solicitate, acestea tind spre stoparea unor acte abuzive constând în edificarea de către pârât de morminte fără a deține autorizație de construire, dar mai ales, fără a respecta distanța legală de protecție sanitară prevăzută de art.11 din Normele din 23 iunie 2007 privind igiena și recomandări privind mediul de viață al populației, aprobate prin ordinul nr.536/1997.
Impactul social și emoțional ar fi foarte puternic dacă prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în dosar nr._ s-ar dispune desființarea lucrărilor, situație care ar duce inevitabil la obligația de deshumare a cadavrelor.
În ceea ce privește aspectele relevate de către reprezentanta pârâtului cum că există contracte de concesiune încheiate cu foarte multe persoane din mun. C. -N. care, în cazul unor decese vor solicita înhumarea în acele locuri și trebuie respectat dreptul acestora, ce derivă din contractele de concesiune, instanța de fond a apreciat că, față de riscul unor eventuale desființări de morminte și deshumări, este mai indicat să nu se mai efectueze înhumări fără respectarea distanței de 53 de metri față de terenul reclamantei. Astfel, se realizează o protejare efectivă atât a rudelor celor decedați cât și a societății în general.
În ceea ce privește vremelnicia măsurilor solicitate și neprejudecarea fondului instanța a constatat că reclamanta și pârâtul sunt părți în dosarul nr._ pe rolul Judecătoria C. N., cu prim termen_ (f. 18), astfel că măsurile stabilite prin prezenta au fost dispuse până la stabilirea irevocabilă, pe fond, a drepturilor și obligațiilor părților.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art.581 C.p.c. respectiv urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea litigiului ce se poartă între părți, motiv pentru care a admis cererea și a dispus sistarea lucrărilor de săpare a locurilor de veci în cimitirul de pe varianta Mănăștur Zorilor la o distanță mai mică de 53 de metri față de limita de proprietate cu terenul reclamantei, situat în strada Frunzișului FN, înscris în CF nr.2. C. N., nr.topo 22197/1/1/1/1/1/1/1 în suprafață de 3159 mp; a obligat pârâtul să păstreze pentru orice lucrări de săpare și amplasare a locurilor de veci distanța legală de protecție de 53 m, față de limita de proprietate cu terenul reclamantei
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.p.c., pârâtul a fost obligat, la plata sumei de 210,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. (f.4) solicitând în principal, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare și apoi în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamant[.
În motivarea cererii învederează instanței că față de cadrul procesual stabilit de către reclamantă, făcând aplicarea principiului disponibilității, se impunea respingerea ca inadmisibilă întrucât în cauză este incident un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, adică era necesară chemarea în judecată și a concesionarilor locurilor de veci existente pe terenul litigios.
Recurentul apreciază că se impunea în baza rolului activ ca judecătoria să introducă titularii acestui drept real, conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 54/2006 și art. 872 alin. 1 și art. 873 alin. 1 C.civ.
Raportat la cadrul procesual stabilit, pronunțarea unei hotărâri judecătorești doar în contradictoriu cu recurentul ar duce la imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârii judecătorești pe de o parte, iar pe de altă parte, la încălcarea dreptului la apărare a concesionarilor.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că în mod eronat a considerat instanța de fond că în prezenta cauză aparența dreptului este în favoarea reclamantei, atâta timp cât fâșia de teren în discuție face parte din Cimitirul Mănăștur încă din 1974, construcția acestui cimitir fiind recepționată prin Decizia nr. 388/1977 a C. ui popular județean C., așa încât toate construcțiile ulterioare acestei date au fost executate în baza acestui act. Pentru lucrările efective de înhumare nu se impune emiterea unei autorizații de construire.
În ceea ce privește încălcarea normelor de igienă, se precizează că, potrivit planului urbanistic general, atât parcela în discuție cât și cea deținută de reclamantă se află în subzona cimitirelor UTR G2, funcțiunea de cimitir fiind menținută și de ultima documentație de urbanism, aprobată prin HCL nr. 248/2008.
În plus, se arată că art. 11 din Ordinul nr. 536/1997 nu este obligatoriu, cu atât mai mult cu cât cele două parcele se află în aceeași subzonă a cimitirelor.
Prin întâmpinarea formulată (f.16) intimata solicită respingerea recursului, arătând în ceea ce privește primul motiv formulat că în calitate de administrator a cimitirelor îi revine în integralitate răspunderea pentru legalitatea actelor de concesiune încheiate.
Referitor la aparența dreptului precizează că fâșia de teren în discuție reprezintă o extindere a vechiului cimitir, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 conform cărora autorizația de construire se eliberează pentru cimitire noi și extinderi.
De asemenea, nu există autorizație sanitară și nici aviz sanitar pentru această extindere de cimitir și în plus, așa cum rezultă de altfel și din alte dosare în care a fost administrată o expertiză tehnică respectiv dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., zona limitrofă cimitirului a fost modificată din UTR G2 în UTR CM cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
În drept, se invocă prevederile art. 115-118, art. 581 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 50/1991, Ordinul nr. 1430/2005, Legea nr. 98/1994, Ordinul nr. 536/1997, Legea nr. 350/2001, HG nr. 525/1997, art. 44 alin. 2 din Constituția României, art. 480, 998, 999 C.civ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică formulată, T. ul apreciază că în cauză nu se impunea o coparticipare pasivă obligatorie din perspectiva concesionărilor locurilor de veci amplasate pe fâșia litigioasă, în condițiile în care potrivit art. 3 alin.4 anexa III, poziția 10 din Legea nr. 213/1998 cimitirul constituie proprietate publică, iar conform art. 865 N.C.civ. obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului, titularii drepturilor corespunzătoare proprietății publice fiind obligați să îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare a dreptului de proprietate publică și să îl introducă în proces pe titular, în condițiile Codului de procedură civilă.
Așadar, nu numai din perspectiva unei eventuale acțiuni în revendicare dar și în situația în care se tinde la limitarea exercitării atributelor dreptului de proprietate publică calitate procesuală pasivă are unitatea administrativ teritorială titulara dreptului de proprietate publică.
În plus, răspunderea încheierii unor asemenea contracte revine pârâtului care a înțeles să concesioneze terenul litigios fără respectarea condițiilor impuse de lege din perspectiva destinației de cimitir.
Nu în ultimul rând, recurentul nici nu a făcut dovada susținerilor sale prin depunerea acestor acte.
Cât privește cel de-al doilea motiv invocat, cel al aparenței dreptului, tribunalul apreciază că judecătoria, pipăind fondul cauzei, a stabilit în mod temeinic că adevărul este de partea reclamantei.
Astfel, potrivit HCL nr. 799/2007 s-a aprobat planul urbanistic zonal și planul urbanistic de detaliu - construire ansamblu de locuințe și dotări - strada Frunzișului f.n., beneficiară fiind SC TOWER S., stabilindu-se limita terenului studiat și a terenului ce va fi cedat pentru extinderea cimitirului precum și circulația corelată cu rețeaua de drumuri existente, zona respectivă fiind încadrată în subzona mixtă cu clădiri înalte cu destinație preponderent de locuire și spații comerciale, servicii și birouri la nivele inferioare, păduri și fâșii plantate de protecție sanitară și subzonă mixtă cu clădiri având regim de construire continuu sau discontinuu, cu înălțimi maxime 3S+D+P+M+16R (f.15 dosar fond).
În condițiile în care PUZ și cel de detaliu pentru zona litigioasă stabilește o asemenea funcțiune, este evident neîntemeiată critica recurentului în sensul că zona în discuție se încadrează în cea a cimitirelor. De altfel, între recurentă și alte societăți comerciale proprietare ale terenurilor din zonele învecinate cimitirului s- au purtat o serie de litigii având ca obiect sistarea acelorași lucrări de săpare a locurilor de veci, soluționate în sens favorabil acestora (f.44-67 dosar fond) pornind de la același plan urbanistic la care s-a făcut referire.
S-a mai invocat de către recurentă faptul că pentru cimitirul în discuție sunt în posesia unei autorizații de construire datând din 1972, însă fâșia de cimitir constituie o extindere a acesteia în condițiile în care potrivit hotărârii de consiliu menționate anterior și a HCL nr. 88/2001 beneficiara SC NICSTAR S. a solicitat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru amenajare de cimitir, situație în care sunt incidente prev. art. 3 din Legea nr. 50/1991 conform cărora pentru extinderea de cimitir este necesară autorizația de construire.
Cât privește caracterul Normele privind igiena și a recomandărilor privind mediul de viață al populației aprobate prin Ordinul nr. 536/1997, respectiv art. 8 și 11, care stabilesc o distanță minimă de protecție sanitară de cel puțin 5o mp față de zonele de locuit considerate zone protejate, tribunalul apreciază că acestea sunt norme evident imperative, sintagma distanță minimă recomandată vizând limita minimă între asemenea zone care însă în funcție de circumstanțe poate fi mărită.
În acest sens sunt și dispozițiile pct. 2 și 3 din preambulul acestui ordin conform căruia "Normele de igiena sunt obligatorii, potrivit legii, pentru toate unitățile din sistemul public și privat, precum și pentru întreaga populație.
Nerespectarea normelor de igiena privind mediul de viața al populației atrage răspunderea disciplinară, administrativ-materială, civilă ori, după caz, penală, în sarcina persoanelor vinovate de abaterile săvârșite";.
Față de cele ce preced, T. ul va menține soluția judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentului îl va obliga să plătească intimatei SC A. S. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs conform chitanței nr. 195/_ (f.14) eliberată de avocat N. laș Violin D.
.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
C. -N. în contra Sentinței civile nr. 24770 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC A. S. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, G. P. |
G.P. 04 Martie 2013
OT/GP 20 Martie 2013/ 2 ex.
Judecător fond P. a V. P. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 89/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 548/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
