Decizia civilă nr. 171/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171/2013
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă
H. A., grefier
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta D. G. A F. P. A J. - S., cu sediul în localitatea Z., strada P-ța I. M., nr. 15, județul
S., împotriva Sentinței civile nr. 1759 din 05 iunie 2013, pronunțată de J.
Z., în dosarul civil nr._ având ca obiect - plângere contravențională -
.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este motivat, s-a comunicat cererea și motivele de apel cu intimata, intimata a depus întâmpinare în termen legal, s-a comunicat apelantei întâmpinarea iar apelanta nu a depus răspuns la întâmpinare.
A. anta în conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța raportat la obiectul cererii și a documentelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 1759 din 05 iunie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte plângerea petentei S.C. C. & N. S.R.L. și împotriva procesului- verbal nr. 0061121 din 04 martie 2013 încheiat de D. G. a F. P. S.
, prin care acesta a fost amendat cu 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003 reținându-se în sarcina acesteia că nu a depus "declarația 112"; pentru luna decembrie 2012.
S-a dispus de prima instanță transformarea amenzii în avertisment.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din Ordonanța nr. 2/2001, iar veridicitatea faptei reținute în sarcina petentei corespunde realității.
În privința sancțiunii aplicate, respectiv amenda de 1.000 lei, instanța a apreciat că nu a fost corect individualizată, în conformitate cu criteriile legale prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001. Potrivit acestui text legal, sancțiunea
1
aplicat în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de criteriile astfel stabilite de legiuitor, având în vedere faptul că petenta nu a desfășurat activitate, aceasta fiind suspendată în perioada_ -_ (f.6), iar în acest interval de timp societatea nu a mai avut angajați, instanța consideră că în concret fapta acesteia prezintă un pericol social redus.
Împotriva acestei sentințe intimata D. G. a F. P. S. a declarat apel solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea apelului se arată că prima instanță în mod greșit a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment și că nu s-a pronunțat asupra excepției, lipsa calității procesuale a pârâtei M. R. C., motivat de faptul că, persoana sancționată de către unitatea fiscală prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește amenda aplicată, intimata arată că s-a aplicat doar minimul acesteia în concordanță cu gradul de pericol social al faptei.
Prin întâmpinarea sa, petenta S.C. C. & N. S.R.L. Z. au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că prima instanță s-a pronunțat asupra excepției invocate.
Se arată cu privire la fondul cauzei că legea nu face referire la obligația de declarare prevăzută de lege, la societatea comercială cu acțiunea suspendată.
ul este nefondat pentru următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de apel cum că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de instanță, privind lipsa calității procesuale a pârâtei M. R. C., acest motiv nu este întemeiat câtă vreme în ședința de judecată din 22 mai 2013 prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții, respingând-o (f. 56).
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect, în virtutea rolului conferit de art. 34 din Ordonanța nr. 2/2001, a considerat prima instanță că sancțiunea avertismentului este suficientă și proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Instanța de apel reține că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie un mijloc de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenției avertismentului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu grad sporit de pericol social.
În acest context soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar apelul apare ca nefondat urmând a fi respins.
2
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata D. G. A F. P.
S.,
împotriva Sentinței civile nr. 1759 din 05 iunie 2013 a Judecătoriei Z. . Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
K. M. | D. | G. | H. | A. |
Red. K.M. / _
Dact. H.A./_ / 5 ex. Jud. fond: E. R. U. D.
3
| ← Decizia civilă nr. 133/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 256/2013. Plângere contravențională → |
|---|
