Decizia civilă nr. 256/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.256
Ședința publică din 12 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de către petentul D. A. domiciliat în P., nr.392, jud.S., împotriva sentinței civile nr.1118 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, pronunțată în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului-petent D. A., av. Szakacs Erzsebet, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta recurentului-petent, solicită instanței repunerea în termenul de recurs a sentinței civile nr.1118/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pentru motivele arătate în cererea depusă la dosarul cauzei. Depune la dosarul cauzei Adeverința nr.522/_ emisă de Primăria Comunei P. (f.16).
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentului-petent solicită admiterea recursului declarat, în principal anularea procesului - verbal de contravenție încheiat de intimată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii privind confiscarea sumei de 97.620 lei. Susține faptul că recurentul se face vinovat doar pentru lipsa certificatului de producător valabil pentru data controlului și că acesta nu a mai fost sancționat niciodată, motiv pentru care consideră că cererea formulată în subsidiar este admisibilă.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.1118 din 27 septembrie 2012 pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D. A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. 0228212 întocmit la data de 17 noiembrie
1
2011 de către Garda Financiară S., menținut fiind ca legal și temeinic procesul- verbal de contravenție contestat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :
În fapt, la data de 17 noiembrie 2011 petentul a fost sancționat cu amendă de 1500 lei și confiscarea sumei de 97620 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, constând în "efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege";.
Astfel, starea de fapt reținută în procesul verbal a fost conformă cu realitatea, cu atât mai mult cu cât petentul a fost citat cu mențiunea de a depune copia certificatului de producător pentru perioada în care a fost controlat și sancționat.
Instanța a procedat la verificarea legalității procesului verbal în conformitate cu art.17 din OG nr.2/2001 sub aspectul lipsei mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrag nulitatea procesului verbal. Cum procesul verbal contestat cuprinde aceste mențiuni, sub acest aspect instanța a considerat procesul verbal legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art.34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prezumția simplă de legalitate nu a fost răsturnată de către petent. Mai mult, aceasta coroborată cu lipsa certificatului de producător valabil pentru data controlului, convinge instanța că cele consemnate în procesul verbal sunt conforme cu starea de fapt. Astfel, petentul a depus la dosarul cauzei un certificat de producător obținut ulterior efectuării controlului, respectiv la data de 28 noiembrie 2011 iar controlul a fost efectuat în data de 17 noiembrie 2011.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs petentul, solicitând repunerea în termenul de rec urs, admiterea rec ursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În susținerea cererii de repunere în termen, petentul recurent susține că hotărârea primei instanțe i s-a comunicat doar la data de 10 ianuarie 2013, în urma unei cereri adresate în acest sens Judecătoriei Șimleu Silvaniei. A dedus
2
recurentul, din studiul dosarului că prin afișare s-ar fi îndeplinit procedura de citare prin afișare, existând o corectură pe dispoziția de comunicare.
Menționează în continuare că nu a primit hotărârea decât în urma solicitării adresate instanței, la domiciliul său fiind în permanență o persoană, în speță părinții săi.
Deliberând cu prioritate asupra cererii de repunere în termen, se constată următoarele :
Potrivit actelor de la dosar, hotărârea primei instanțe a fost comunicată petentului la data de 15 noiembrie 2012. Agentul procedural a efectuat această comunicare cu respectarea normelor legale în vigoare, afișând actul pe ușa principală a locuinței, în lipsa persoanelor cărora, potrivit legii, sentința putea fi comunicată. Există într-adevăr o ștersătură aplicată pe numele "D. ";, menționat la rubrica persoanei găsite la domiciliul destinatarului, dar aceasta nu afectează legalitatea procedurii de comunicare.
Împrejurarea că petentului i s-a eliberat ulterior o copie a sentinței nu reprezintă un argument juridic pentru care tribunalul să considere data acestei eliberări de copie ca fiind o comunicare a hotărârii, în sensul art.301/4 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, cererea de repunere în termen va fi respinsă, urmând ca recursul să fie respins ca tardiv formulat. Acest recurs a fost declarat la 17 ianuarie 2012, deci cum depășirea termenului imperativ de 15 zile de la comunicarea efectuată în data de 15 noiembrie 2012.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge ca tardiv recursul declarat de petentul D. A. împotriva sentinței civile nr. 1118 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
P. R. M. | D. G. | I. | D. | V. V. |
Red.ID/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: M. -A. D.
3
| ← Decizia civilă nr. 171/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 891/2013. Plângere contravențională → |
|---|
