Decizia civilă nr. 173/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
O. ator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 173/2013
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă
H. A., grefier
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta S. O. LS - Z.
,
cu sediul în orașul Z., b-dul M. V. l, nr. 105/B, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1732 din 04 iunie 2013
, pronunțată de judecătoria Z., în dosar civil nr._ având ca obiect - plângere contravențională
-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este motivat, s-a comunicat cererea și motivele de apel cu intimata, intimata a depus întâmpinare în termen legal, s-a comunicat apelantului întâmpinarea, apelanta depune în termen legal răspuns la întâmpinare fila 16 din dosar. A. anta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța raportat la obiectul cererii și a documentelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 1732 din 04 iunie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei S. O. L. IFN - S. privind anularea procesului verbal de contravenție nr. 0038487/_ încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A - C., prin care petenta a fost sancționată cu 250 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. 15/2002 și sancționată de art.8 alin.2 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de _
, ora 16.59 autovehiculul aparținând acestuia, înmatriculat cu nr._, a circulat pe DN 1, Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța de fond a reținut că, starea de fapt ce se desprinde din probatoriul administrat, faptul că în mod temeinic a fost reținută în sarcina petentei societate de leasing și proprietar al autoturismului depistat circulând pe rețeaua de drumuri naționale fără achitarea în
prealabil a tarifului prevăzut de lege, săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. 15/2002.
Apărarea petentei potrivit căreia nu poate fi reținută în sarcina sa contravenția pentru care a fost sancționată întrucât nu este cea care are obligația de a achita taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale, această obligație revenindu-i utilizatorului, este neîntemeiată și va fi înlăturată de către instanță întrucât pentru soluționarea prezenței plângeri contravenționale trebuie avută în vedere noțiunea de utilizată astfel cum este definită în O.G. 15/2002, respectiv persoana fizică sau juridice înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculate în R., iar atâta timp cât contravenienta este singura persoană înscrisă în certificatul de înmatriculare, neîndeplinindu-și în plus, obligația legală de a solicita înscrierea utilizatorului ca urmare a încheierii contractului de leasing, răspunderea contravențională revine acesteia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 250 lei, având în vedere dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; instanța reține faptul că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță.
Împotriva acestei sentințe, petenta S. O. L. SRL Z. a declarat apel solicitând a se constata nulitatea procesului-verbal de contravenție având în vedere lipsa semnăturii agentului constatator, care atrage nulitatea procesului- verbal de contravenție.
Se invocă de asemenea lipsa calității de contravenient a societății comerciale.
În subsidiar se solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere pericolul social redus al faptei, precum și împrejurările în care s-a comis fapta, măsura avertismentului fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ avută în vedere de legiuitor prin actele normative în materia contravențională.
Prin întâmpinarea sa, intimata C. N. de A. și D. N. din
S. - C. a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond arătând că:
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură
electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii";.
Susținerea apelantului, în sensul că înscrisul a fost comunicat în format scriptic și prin urmare acesta nu este un înscris electronic rezidă în faptul că petentul confunda noțiunea de înscris electronic cu ceea de copie a înscrisului electronic. Astfel, orice înscris electronic poate fi imprimat pentru a servi ca dovadă a încheierii acestuia sau pentru a fi comunicat, acest din urmă caz fiind incident în prezenta cauză. Prin simplul fapt al imprimării nu se transformă înscrisul electronic în înscris scriptic, întrucât calitatea de înscris electronic se referă la momentul întocmirii, și nu la momentele ulterioare. Prin reducerea la absurd a susținerilor apelantului, am concluziona că orice înscris electronic, odată ce este imprimat, nu mai este valabil, ipoteză care nu poate fi acceptată, întrucât conduce practic la o negare a efectelor Legii nr. 455/2001, care tocmai pentru acest scop a fost promulgată, de a conferi înscrisurilor electronice valoare probatorie.
ul este nefondat pentru următoarele :
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătură electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art.7 din Legea 455/2001 prevede: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Procesul verbal de constatare a contravenției contestat conține mențiunea expresa că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 si a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator
P. escu Liviu Marius, cu certificatul calificat emis de CERTSIGN SA.
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătură electronica, "înscrisul în forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art.7 al aceluiași act normative statuează că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art.17 din OG nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătură manuscrisa a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", instanta a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0374458, întocmit la data de_ de către CNADNR- SA este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care emanând de la o autoritate, dobândesc valoarea unor acte autentice, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Procesul-verbal a fost generat și semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care acest înscris să nu poată fi calificat drept "înscris în forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct. 2 din Legea nr.455/2001, aceasta reprezentând "o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Fără îndoială PVCC seria R12 nr. 0374458, întocmit la data de_, cuprinde o informație inteligibila susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, cu mențiunea ca aceste posibilități de accesare aparțin emitentului înscrisului. Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în forma electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie. Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic, cu respectarea tuturor exigentelor legale, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pentru a fi comunicata ca atare celor interesați, nu ii răpește calitatea de înscris în forma electronica, tipărirea și comunicarea pe suport de hârtie fiind aspecte ulterioare si independente de cel inițial, de generare a înscrisului.
În ceea ce privește cererea subsidiară a recurentei de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța de apel reține că în situația dată nu se justifică înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, nefiind îndeplinite cerințele art. 7 din O.G. nr. 2/2011 republicată.
În ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța o apreciază ca fiind corectă, în conformitate cu criteriile de individualizare prevăzute de art.
21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. În speță a fost respectat principiul proporționalității, prin aceea că s-a aplicat petentei minimul legal al amenzii, cu posibilitatea achitării a jumătate din cuantum, în timp de 48 de ore de la comunicare.
În speță, petenta nu a făcut dovada unei stări de pericol social mai reduse decât cel avut în vedere de către legiuitor la incriminarea faptei contravenționale săvârșite și de asemenea, din probatoriul existent la dosar nu reiese faptul că petenta s-ar fi aflat la data săvârșirii contravenției într-o împrejurare deosebită sau că ar exista anumite circumstanțe personale care să ducă la concluzia necesității înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Principiul proporționalității cuprins în alin.5 și 6 din art.5 din O.G. nr. 2/2001, își are originea în dispozițiile art.53 din Constituție, care permit limitarea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu situația care a determinat-o. Orice sancțiune contravențională implică restrângerea unor drepturi sau libertăți, astfel încât stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporțională cu fapta comisă de contravenient.
Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială
a faptei. În cauza dedusă judecății sancțiunea amenzii contravenționale este stabilită potrivit anexei nr.2 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri din R., în funcție de tipul vehiculului și reprezintă minimul amenzii contravenționale, iar din probatoriul administrat nu se pot desprinde aspecte legate de starea de fapt sau de persoana contravenientului care să indice un grad mai redus de periculozitate socială decât cel avut în vedere de legiuitor la stabilirea sancțiunii și față de care instanța să poată aprecia că sancțiunea minimului amenzii contravenționale ar fi disproporționată față de gravitatea concretă a faptei săvârșite.
Agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii, aplicând petentei amenda în cuantumul minim prevăzut de textul sancționator. Ca atare, întrucât nu s-a probat existența unor împrejurări deosebite în care a fost săvârșită fapta sau a unor circumstanțe personale speciale, nu se justifică o noua individualizare a sancțiunii.
Toate aceste aspecte fac astfel ca apelul să fie nefondat, urmând ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta S. O. LS Z. ,
împotriva Sentinței civile nr. 1732 din 04 iunie 2013 a Judecătoriei Z. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
K. M. | D. | G. | H. | A. |
Red. K.M. / _
Dact. H.A. /_ / 4 ex. Jud. fond: D. M. P. .
| ← Decizia civilă nr. 460/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 984/2013. Plângere contravențională → |
|---|
