Decizia civilă nr. 1773/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 1773/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. - M. CONȚ
ecători: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
C.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. C. C.
M. și, respectiv, recursul declarat de recurenta C. COPALINIC M. - PRIN P., împotriva deciziei civile nr. 10/A din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtul intimat F.
A. și pe intervenientul intimat F. G., având ca obiect rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta recurenților, doamna avocat Doina G., cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtului intimat F. A., doamna avocat D. u I., cu împuternicire avocațială la dosar ( fila 38 ) și reprezentanta intervenientului intimat, doamna avocat I. M., cu împuternicire avocațială la dosar ( fila 44 ), lipsă fiind pârâtul intimat și intervenientul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depusă la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 3 aprilie 2013, o întâmpinare formulată și înregistrată de către pârâtul intimat F. A., prin care se solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, pronunțată de Tribunalul Maramureș, cu 1.500 lei cheltuieli de judecată, din care 1.300 lei onorariu avocațial, iar 200 lei contravaloare transport, întâmpinare depusă în 3 exemplare și la care a fost anexată
împuternicirea avocațială pentru avocat D. u I. .
De asemenea, se constată depusă la dosar, la data de_, o întâmpinare, formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, de către intervenientul intimat F. G., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, întâmpinare depusă în 4 exemplare și la care a fost anexată împuternicirea avocațială (pentru redactarea întâmpinării) pentru avocat
I. M. .
Curtea comunică cu reprezentanta recurenților câte exemplar din întâmpinarea formulată, atât de pârâtul intimat F. A., cât și de intervenientul intimat F. G. .
De asemenea, Curtea comunică cu reprezentanta pârâtului intimat un exemplar din întâmpinarea formulată de intervenientul F. G., iar cu reprezentanta intervenientului F. G. se comunică un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâtul intimat F. A. .
În raport de modalitatea în care a fost redactat recursul, Curtea pune în discuția reprezentantei recurenților o chestiune prealabilă, și anume, necesitatea lămuririi calității de recurent în prezenta cauză, respectiv, dacă recursul a fost formulat doar de P. comunei C. M., în calitate de reprezentant al comunei C. M., sau, atât de către P., în calitate de reprezentant al C.
, cât și de către C. C. M. .
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentului învederează instanței faptul că recursul a fost formulat atât de P. comunei C. M., în calitate de reprezentant al comunei C. M., cât și de către C. C. M., precizând că tot timpul și comuna C. M. a fost parte în dosar, citațiile fiind expediate la sediul comunei C. M., având în vedere că sediul C., al Primăriei și al P. ui, este unul și același.
Curtea, în temeiul art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 137 alin.1 C.pr.civ, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de C. C. M., având în vedere că aceasta nu a fost parte în dosarul instanței de fond și nici în dosarul instanței de apel.
Reprezentanta recurenților solicită respingerea excepției invocate, având în vedere că toate citațiile au fost expediate pe aceeași adresă, respectiv a C. C.
M., apreciind că în dosar a fost parte atât P. C. C. M., cât și C.
C. M. prin P. .
Nefiind de formulat alte cereri ori chestiuni prealabile, sau de invocat alte excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare, sub incidența art.304 pct.5 C.pr.civ, respectiv art. 312 alin.5 teza 1 C.pr.civ, motivat de faptul că s-a modificat situația de carte funciară prin întabularea dreptului de proprietate al comunei în CF asupra imobilului în discuție.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, respingerea apelurilor promovate de pârâtul F. A. și de intervenientul F. G., menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat F. A. solicită admiterea excepției invocate, apreciind recursul formulat de C. C. M. ca inadmisibil, având în vedere că aceasta nu a fost parte în proces nici la instanța de fond și nici la cea din apel.
Cu privire la recursul formulat de M. V., în calitate de P. al C.
C. M., solicită respingerea ca nefondat a acestuia și menținerea deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
Reprezentanta intervenientului F. | G. | solicită admiterea excepției |
inadmisibilității recursului declarat de C. | C. | M., prin Prima,r pentru |
lipsa calității procesuale active, aceasta | neavând | calitatea de parte nici la |
instanța de fond și nici la instanța de apel, drept urmare, neputând fi parte nici în recurs.
Apreciază hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș ca fiind legală și temeinică, raportat la prevederile Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 213/1998, solicitând respingerea ca nefondat a recursului promovat de M. V., în calitate de P. al comunei C. M. .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 902/_, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._
, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul M. V. - P. C. C. M., în contradictoriu cu pârâtul
A. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul F. A. să lase în deplină proprietate, posesie și
folosință publică drumul comunal ce desparte proprietatea pârâtului de proprietatea intervenientului accesoriu F. G. .
A fost obligat pârâtul F. A. să ridice/desființeze porțile ce împiedică accesul pe drumul mai sus identificat.
S-a dispus rectificarea cărții funciare nr. 296 L., în sensul că se radiază înscrierile de sub B 4 și B 5 și înscrierile de sub A+2 - 5, urmând a se reveni la situația anterioară acestor înscrieri.
Au fost respinse celelalte capete ale acțiunii.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul accesoriu F. G. .
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele
:
"Din probatoriul administrat rezultă că defunctei F. Hermina - mama pârâtului F. A. și a intervenientului accesoriu F. G. - i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, inclusiv pe terenul din locul Grădina casei, unde a fost pusă în posesie cu două parcele care sunt despărțite de un drum. Titlul de proprietate se află la fila 43.
În acest sens este procesul verbal de punere în posesie din_ verso (f.
7 dosar). Titlul de proprietate se emite în condițiile Legii nr. 18/1991 pe baza procesului-verbal de punere în posesie. Comisia locală de fond funciar întocmește procesul-verbal de punere în posesie, iar pe baza acestuia se eliberează titlul de proprietate.
Titlul de proprietate respectă punerea în posesie, în acesta existând două parcele; una de 1.900 mp și una de 750 mp, exact cum figurează în procesul- verbal de punere în posesie.
Titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu a fost contestat de mama pârâtului F. A., respectiv de defuncta F. Hermina.
Pârâtul F. A. a întabulat titlul de proprietate în cartea funciară, pe numele defunctei sale mame, întocmind o documentație topografică și înregistrată sub nr. 627/_ (f. 56 dosar). Pe această documentație nu a marcat drumul în litigiu. Între parcelele cu numere topografice 86/1/3 și parcela 86/1/1 nefiind consemnat drumul existent în baza acestei documentații topografice, a întabulat terenul în C.F. 296 L. (f. 9 dosar).
Apoi, numerele topografice 86/1/1 și 86/1/3 au fost transcrise în
C.F. 696 L., în favoarea lui F. Hermina. La cartea funciară ținând cont că la data respectivă documentația topografică se făcea la scară, neavând suficiente elemente de precizie, nu s-a putut verifica corectitudinea ei, de către Oficiul J. ețean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M. .
Topograful care a efectuat lucrarea înregistrată sub nr. 627/_, în mod greșit nu a consemnat existența drumului în litigiu, cu toate că el exista la data întocmirii documentației. Ulterior, fratele pârâtului, respectiv intervenientul F.
și-a întabulat și el proprietatea limitrofă cu cea a pârâtului F. A., care îi este frate. În acest caz s-a întocmit o documentație cadastrală, a cărei corectitudine a putut fi verificată de către O.C.P.I. M. . Pe această documentație apare drumul în litigiu (f. 89-90, 94). Documentația a ținut cont de Planul de încadrare în zonă valabil în luna iunie 2010 și în vigoare din anul 1981 (f. 16 și 98 dosar). documentația înregistrată sub nr. 627/_ nu a ținut cont de Planul de încadrare în zonă în vigoare din anul 1981, incident inclusiv în anul 2001.
Se reține că documentația cadastrală este necesar a fi întocmită la întabularea proprietăților, numai începând cu anul 2006, conform adresei O.C.P.I
M. de la fila 54 dosar.
În cauză au fost audiați și martori, respectiv la filele 63-66 și 111, 112. Martorii Coruiean Ștefan, Boloș I. N., F. Grigore, Pașca Terezia,
propuși de către reclamant au arătat în esență că într-adevăr între pârât și intervenientul accesoriu există un drum, care permite accesul la casele altor săteni, precum și la terenurile agricole deținute de proprietarii din zonă. Acest drum deservește încă 4-5 case. Drumul este pietruit și este acolo de peste 100 de ani, fiind folosit inclusiv de străbunici. Dacă s-ar închide acel drum, cei care sunt deserviți de acesta nu vor mai avea acces la proprietățile lor, decât dacă vor ocoli peste un deal circa 4 km. Pe drumul în litigiu se poate circula cu mașina. Pe drumul în litigiu, la confluența cu drumul principal există montată o poartă. Până recent nu au fost probleme cu acel drum, dar acum poarta este închisă de către pârâtul A. . Se arată că la început a fost doar casa pe partea dreaptă a drumului, ulterior s-a făcut casa din partea stângă a drumului.
Martorii F. N. și F. Augustin, de la filele 111, 112, propuși de către pârât au arătat că într-adevăr proprietatea pârâtului de cea a intervenientului acccesoriu sunt despărțite de un drum care face legătura la cele 5 case din spatele proprietății celor doi frați F., față de drumul principal. Dacă se va închide drumul, nu se știe pe unde vor umbla proprietarii acelor case. Se confirmă existența porților, care însă se afirmă că sunt deschise, la început fiind din lemn acele porți, având o vechime de circa 20-25 de ani. Înainte accesul era liber pe acel drum. Dacă se va închide drumul, persoanele care sunt deservite de acesta nu vor mai avea acces la proprietățile lor, decât dacă se va face alt drum pe terenul altor persoane. Atât pârâtul cât și intervenientul accesoriu au față de drum un gard numai pe lângă grădină. Înainte a fost drumul, după aia casele celor doi frați. Drumul este unul pietruit.
Intervenientul F. G., în interogatoriul luat (f. 67), a arătat că într- adevăr pe documentația cadastrală în baza căreia și-a întabulat el proprietatea apare drumul în litigiu. El nu a fost interesat de ce s-a consemnat pe schița cadastrală, dar știe că terenul este al mamei sale - defuncta F. Hermina.
Din pozele de la filele 61-62, prezentate de către reclamant se observă drumul și porțile în litigiu.
Prin prisma celor de mai sus, instanța a reținut că mamei intervenientului accesoriu și a pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru două parcela: una de 750 mp iar alta de 1.900 mp, despărțite de un drum.
Împrejurarea că în titlul de proprietate nu apare ca și vecinătate a terenului în litigiu drumul, nu îndreptățește pe pârâtul F. A. să ocupe acest teren. Pârâtul nu poate invoca un drept de proprietate decât pentru suprafața reconstituită în calitate de succesor legal al mamei sale F. Hermina.
Faptul că prin numerele topografice 86/1/3 și 86/1/1 s-a întabulat dreptul de proprietate conform schiței topografice înregistrate sub nr. 627/_, inclusiv pe drumul în litigiu, rezultă în mod evident din această schiță, fără a fi necesară părerea unui specialist.
Prin documentația topografică înregistrată sub nr. 627/_, s-a dispus dezmembrarea nr. topografic 86/1 din C.F. 296 L., în patru numere topografice: 86/1/1, 86/1/2, 86/1/3, 86/1/4; totodată a mai fost dezmembrat și numărul topografic 18 din C.F. 125 L., care nu formează obiectul cauzei.
În această situație se impune rectificarea cărții funciare, prin anularea celor două numere topografice și revenirea la situația anterioară, urmând ca întabularea dreptului de proprietate al defunctei F. Hermina să se facă conform procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate eliberat acesteia cu consemnarea drumului în litigiu.
Este dovedit că drumul în litigiu era consemnat ca drum public din anul 1981, el făcând parte din domeniul public al Unității administrativ teritoriale al comunei C. M., conform Anexei nr. 28 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C. M., publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 665 bis din_ . Totodată, existența drumului în litigiu este dovedită cu copia cadastrală a localității încheiate în anul 1981, care se are în vedere și la vizarea documentațiilor cadastrale actualmente, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care susțin că drumul are o vechime de peste 100 de ani.
Faptul că suntem în fața unui drum public de interes local, se dovedește cu declarațiile martorilor, care arată că acesta deservește proprietăți situate dincolo de proprietate pârâtului și a intervenientului accesoriu față de drumul principal unde mai există case de locuit și terenuri agricole exploatate de săteni și care nu au altă cale de acces decât drumul în litigiu.
Reclamanta are tot interesul, în calitate de proprietară a domeniului public, să revendice această proprietate/cale de acces și să solicite lăsarea ei în deplină folosință publică locuitorilor comunei.
În acest sens, art. 5 din Legea nr. 18/1991 arată că aparțin domeniului public printre altele și rețelele stradale. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
În condițiile Legii nr. 213/1998 art. 11 bunurile - domeniu public nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite și nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune.
Anexa 1 pct. 3 din Legea nr. 213/1998 arată că domeniul public local al comunelor include și drumurile comunale, vicinale și străzile.
Ca urmare, pârâtul are obligația de a lăsa în deplină folosință ca și cale de acces publică oricărei persoane interesate drumul în litigiu, sens în care este obligat să nu tulbure folosința acestuia, precum și să-și demoleze porțile montate ce despart drumul principal de drumul în litigiu și care împiedică accesul publicului pe drumul secundar. Pârâtul nu a contestat punerea în posesie și amplasamentul, astfel că la această dată el nu poate formula pretenții vis a vis de proprietatea drumului în litigiu.
Reclamanta justifică calitatea procesuală activă în formularea pretențiilor sale, în contextul în care unitatea administrativ teritorială este proprietara domeniului public local și are nu numai dreptul dar și obligația de a proteja această proprietate.
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 480 Cod civil, art. 3 alin. 2 și 5 din Legea nr. 18/1991, și art. 2 și 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, a admis capătul de cerere formulat de către reclamantă privind obligarea pârâtului de a lăsa drumul în litigiu în deplină folosință publică, fiind în fața unei acțiuni în revendicare a unui bun public.
Admițând acest capăt de cerere, în condițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 a dispus și rectificarea înscrierii din C.F. 296 L., în sensul că a dispus radierea înscrierile de sub B 4 și B 5 și înscrierile de sub A+2 - 5, urmând a se reveni la situația anterioară acestor înscrieri, reținându-se că, în mod greșit în numerele topografice 86/1/1 și 86/1/3 a fost inclus și drumul - domeniul public al comunei C. M. . Urmează ca, persoanele interesate să refacă documentația, urmând a se întocmi o documentație cadastrală, în care "să fie pozat"; drumul în litigiu.
Pentru considerentele de mai sus, cererea accesorie în interesul pârâtului, a fost respinsă ca neîntemeiată, în condițiile art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, în contextul în care s-a dovedit că drumul revendicat de către reclamant este domeniu public și că înscrierea în C.F. 296 L. s-a făcut în mod greșit, fără a se respecta realitatea faptică și juridică.
Instanța a respins capătul reclamantei de a rectifica schița de dezmembrare vizată de ONCGC - Oficiul J. ețean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M., sub nr. 627/_, pe considerentul că în cazul de față nu suntem în fața unui act juridic ca manifestare de voință, pentru a se putea solicita rectificarea/anularea lui.. Pentru a fi în fața unui act de voință trebuie îndeplinite condițiile art. 948 C.civ., drept pentru care nu se poate rectifica/anula această schiță topografică și se poate solicita doar rectificarea de carte funciară, în condițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996. În fapt, prin rectificarea cărții funciare documentația topografică criticată rămâne fără valoare juridică, dar instanța nu poate în mod direct anula această documentație, nefiind în fața unui act juridic. În acest sens este și punctul de vedere exprimat cu ocazia ședinței din_ de unificare a practicii judiciare consemnate în minuta din_ pct. 11 publicată pe SITE ul CSM.
Instanța a respins și obligarea pârâtului, ca pe cheltuiala lui să întocmească o nouă schiță de dezmembrare în care "să fie pozată"; strada domeniu public, deoarece reclamanta nu are un interes procesual în exercitarea unui astfel de capăt de cerere. Este libertatea pârâtului de a face demersurile pe care le consideră necesare în vedere publicității proprietății sale. Mai mult, în condițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin succesiune este opozabil și terților, fără înscrierea în cartea funciară, fiind necesară înscrierea lui în cartea funciară numai dacă titularul înțelege să dispună de el, respectiv să-l înstrăineze în tot sau parte.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța nu a acordat cheltuieli de judecată părților";.
Împ o tr iv a aces te i se n tinț e au formulat, în termen legal, recurs, recalificat în apel, în baza art. 2821și art. 84 C.pr.civ., pe de o parte, pârâtul F. A., iar pe
de al tă p ar te, in terve n ien tul F. G.
, solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în totalitate a sentinței atacate dispunând respingerea acțiunii reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
La data de_, apelantul-pârât F. A. a depus la dosar o precizare a motivelor de apel
, reiterând aspectele anterior invocate.
La data de_ apelantul-intervenient F. G. a invocat, prin notele de
șed inț ă depuse l a do s ar
, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului
P. comunei C. M., având în vedere prevederile art. 34 din Legea nr.
7/1996, art. 20 alin.1 și art.22 lit. a din Legea nr.7/1996, art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr.7/1996 (care preia dispozițiile Decretului-lege nr.115/1938) și art. 89 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și P. itate Imobiliară.
În motivare, apelantul a arătat următoarele: în speță, P. comunei C.
M., în calitate de reclamant, nu a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau comunei asupra terenului.
Dreptul de proprietate nu se poate dovedi cu martori sau cu o listă întocmită de primărie, el trebuie dovedit cu înscrisuri, respectiv cu înscrierea în cartea funciară.
Intimatul-reclamant, prin scriptul depus la dosar la data de_
, a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a P. ui comunei C.
M., în temeiul art. 21 alin. 1 și 2, art. 62 alin.1 din Legea nr. 215/2001.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 10/A/1_, pronunțată în dosar nr._
, a admis apelurile declarate de către apelantul-pârât F. A. și de către apelantul-intervenient F. G., împotriva sentinței civile nr. 902/_, pronunțată de către J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, care a fost schimbată, în sensul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. V., primarul comunei C. M. și, pe cale de consecință, a fost respinsă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul M. V., primarul comunei C. M., împotriva pârâtului F.
A. .
A fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de către intervenientul F. G. .
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul F. A. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.715 lei către apelantul F. A. și la plata sumei de 1.000 lei către apelantul F. G., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Motivând decizia pronunțată, Tribunalul a reținut în considerentele acesteia, următoarele
:
"În urma cererii depuse la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar C. M. de către defuncta F. Hermina, mama pârâtului și a
intervenientului accesoriu, Comisia locală a restituit acesteia terenurile solicitate, întocmindu-se procesul verbal de punere în posesie și, titlul de proprietate.
În parcela numită "Grădina casei"; Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a restituit defunctei F. Hermina suprafața de 0,265 ha, compusă din: 0,0750 ha curți-construcții în intravilan și suprafața de 0,19 ha teren, categoria de folosință fâneață intravilan.
În procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de_ pentru aceste suprafețe de teren sunt trecute vecinătățile: la nord Pașca Terezia, la est F. Teofil, la sud drum județean și la vest F. Grigore - fila 7 dosar de fond.
La data de_ a fost eliberat de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., titlul de proprietate nr. 60099/77/_, în favoarea defunctei F. Hermina, mama pârâtului F.
A. și a intervenientului F. G. - fila 43 din dosarul de fond.
În acest titlu de proprietate sunt menționate, la suprafața primită în intravilan și cele două parcele din "Grădina casei";, în suprafață de 1900 mp și 750 mp, având aceleași vecinătăți, menționate în procesul verbal: Pașca Terezia la nord, F. Teofil a est, drum județean la sud și F. Grigore la vest- fila 43 verso din dosarul de fond.
Acest titlu de proprietate a fost întabulat în CF 296 L., în baza schiței de dezmembrare vizată de ONCGC-OJCGC M. sub nr. 627/_ - fila 10 din dosar, apoi, imobilele în cauză se transcriu în CF 696 L., conform încheierii CF din 2 martie 2001 în favoarea defunctei F. Hermina, proprietar tabular în CF 696 L. sub B1-fila 55 din dosarul primei instanțe.
La data de_, reclamantul M. V., primarul comunei C. M.
, înregistrează la J. ecătoria Târgu Lăpuș acțiunea civilă îndreptată împotriva pârâtului F. A., fiul defunctei F. Hermina, acțiune precizată de reclamant la data de_, prin care solicită: rectificarea CF 296 L. fără a preciza în ce mod, rectificarea schiței de dezmembrare vizată de O. M. sub nr. 627/_
, obligarea pârâtului ca, pe cheltuiala sa, să întocmească o nouă schiță de dezmembrare în care să fie "pozată"; strada (domeniul public), obligarea pârâtului să lase în deplină folosință drumul public și să ridice porțile care împiedică accesul pe acest drum.
Acțiunea precizată este formulată de către reclamantul M. V., acesta menționează că este primarul C. C. M. și președinte al Comisiei locale de fond funciar - fila 3, 51 din dosarul de fond.
Acțiunea precizată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată și ale Legii nr.213/1998, indicate la modul generic - fila 4, 52 din dosarul de fond.
Prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pârâtul F. A. a
învederat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - fila 21 din dosarul primei instanțe - însă prima instanță nu a pus în discuție această excepție și nu s-a pronunțat asupra sa.
La termenul de judecată din_, în apel, apelantul F. G. prin apărător a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - fila 104 din dosar în apel.
Această excepție a fost pusă în discuția părților.
Apelantul F. A. a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului - fila 117 din dosar.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active, invocând dispozițiile art. 21 alin.1 și 2, art. 62 alin.1 din Legea nr. 215/2001, art. 34 din Legea nr.7-1996 - filele 114, 115 din dosar.
Examinând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, cu raportare la art. 296 Cod procedură civilă, art. 294 alin.1, art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, se constată că reclamantul este M. V. în nume propriu.
Legea nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, privind administrația publică locală, prevede în art. 21 că unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. În justiție, unitățile administrativ- teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului
județean, însă, pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal.
În speță, reclamantul nu are calitate procesuală activă în acțiunea în rectificare de carte funciară, reclamantul nedovedind că a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile
în cartea funciară atacate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din Legea nr.7/1996 și ale art. 89 alin.2 din Ordinul 633/2006.
Expertiza efectuată în apel de către expert inginer Mocan I. a concluzionat în sensul identificării parcelei figurată în planul de situație între reperele: B-5-4- 3-8-17-16-15-14-A-B ca aparținând drumului sătesc DS 90 cuprins în Registrul cadastral al parcelelor nr. 66/1985 la poziția: "străzi și ulițe"; - fila 82 în apel.
În această situație, persoana juridică, respectiv C. C. M. se impune a acționa conform dispozițiilor legale, în vederea identificării cu date de carte funciară, identificării cadastrale și reglementării situației juridice a acestui drum.
Acest drum nu este evidențiat în CF 296 L. .
În speță, P. comunei C. M., în calitate de reclamant, nu a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau comunei asupra terenului.
Art. 20 alin.1 și art.22 lit. a) din Legea nr.7/1996, republicată, prevăd că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil"; și respective "înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva celui care, la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie efectuată";.
Art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr.7/1996 (care preia dispozițiile Decretului- lege nr.115/1938) prevede situațiile de excepție când dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți fără înscrierea în cartea funciară și anume când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită sau uzucapiune (alin.1), iar drepturile reale dobândite de stat prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea în rectificare de carte funciară, așa cum rezultă din art. 33 și art. 34 al Legii nr.7/1996, republicată, este acea acțiune pe care orice persoană care
justifică un interes în sens juridic, respectiv un interes legitim, personal, direct, născut și actual, poate solicita, în cazurile prevăzute de lege, radierea sau îndreptarea înscrierilor de carte funciară în scopul restabilirii concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului cuprins în cartea funciară.
Reclamantul nu a indicat niciun temei al cererii de rectificare de carte funciară, nu a arătat în ce fel solicită rectificarea de carte funciară, în ce anume constă neconcordanța dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului.
Potrivit art. 34 din lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. În speță, actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, respectiv titlul de proprietate este valabil, nu a fost anulat; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat. Mama apelanților a redobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, potrivit titlului de proprietate eliberat în baza acestei legi; 3.nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Acest caz presupune, pe de o parte, ca titlul și înscrierea sunt valabile, iar pe de altă parte, ca după efectuarea înscrierii a dispărut una din condițiile esențiale de existență a dreptului tabular, care face ca și înscrierea efectuată să devină sau să rămână fără efecte din cauza unor acte, fapte sau evenimente ulterioare (ex: drepturi afectate de termen, de condiții, etc.). Nici acest caz nu se regăsește în speță; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Această cauză este aplicabilă ori de câte ori, din motive ulterioare înscrierii, situația tabulară nu mai corespunde situației juridice reale a imobilului, cum ar fi: situațiile în care adevăratul proprietar a fost vătămat
printr-o înscriere făcută fără drept în cartea funciară și solicită rectificarea cărții funciare prin suprimarea înscrierii inexacte, sau în cazul în care, din cauza unor erori de natură tehnică s-au deschis două cărți funciare asupra aceluiași imobil însă pe numele unor proprietari diferiți, sau când construcțiile amplasate pe terenul proprietatea reclamantului sunt evidențiate greșit pe un alt număr topografic decât cel real.
Pentru oricare din cele patru situații prevăzute de art.34 în care se poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, partea interesată, respectiv reclamantul, trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să constate situația reclamată.
Cu privire la petitul în revendicarea "drumului comunal";, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, respectiv că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Din nicio probă de la dosar nu rezultă că terenul pe care reclamantul îl revendica a ieșit în mod legal din proprietatea apelanților sau a antecesorilor lor și a trecut în mod legal în proprietatea statului sau a unității administrativ- teritoriale.
Codul civil de la 1864 prevede în art. 644-646 cod civil modurile de dobândire a dreptului de proprietate, dar reclamantul nu a făcut nicio dovadă de preluare în mod legal a terenului proprietatea comunei, iar art. 481 Cod civil prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Într-o acțiune în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate asupra terenului aflat în posesia pârâtului, pentru a-și justifica într-o astfel de acțiune calitatea procesuală activă, de asemenea trebuie să dovedească posesia nelegitimă a pârâtului.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că apelurile sunt întemeiate și în baza art. 296 Cod procedură civilă, acestea vor fi admise, cu consecința schimbării sentinței apelate, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și va fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant împotriva pârâtului F. A. . Va fi admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, formulată de către intervenientul F. G. .
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata către pârâtul F. A. a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanțele depuse la dosar filele 130,131 apel. Va fi obligat reclamantul la cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor de la fila 129 dosar în apel și onorariu pentru expertiză, conform chitanțelor de la filele 132, 133 dosar în apel";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.
V., în calitate de primar al C. C. M. și în reprezentarea C. C. M.
, solicitând în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate si, pe cale de consecința, respingerea apelurilor promovate de parat, respectiv, de intervenientul accesoriu, menținerea hotărârii instanței de fond ca legala si temeinica si acordarea de cheltuieli de judecata in apel; cu cheltuieli de judecata in recurs.
În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si, pe cale de consecința, trimiterea cauzei spre rejudecare, sub incidenta art. 304 punct 5 C.pr.civ., respectiv, art. 312 alineat 5 teza 1 C.pr.civ.
Cu cheltuieli de judecata in recurs, urmând ca celelalte cheltuieli de judecata sa fie cuantificate cu ocazia rejudecării.
În motivarea recursului a fost reprodus dispozitivul deciziei recurate și, în parte, considerentele avute în vedere de instanța de apel la pronunțarea soluției sale, apreciindu-se că hotărârea instanței de apel este nelegală, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a considerat in mod greșit ca titularul acțiunii in justiție este persoana fizica M. V., in nume propriu, interpretând greșit atât titularul acțiunii, cat si actul juridic dedus judecății, schimbând natura neîndoielnica a acestuia (art. 304 punct 8 si 9 Cod procedura civila).
Instanța de apel a soluționat cauza pe cale de excepție, admițând "excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. V., primarul C. C.
M. "; si, pe cale de consecința, a respins acțiunea ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa.
Motivarea care a stat la baza acestei soluții se clădește de către instanța de apel pe premisa greșita ca reclamant ar fi M. V., in nume propriu. Concluzia unei argumentări ce pornește de la o premisa greșita, are aceiași soarta.
Reclamant in aceasta cauza este P. C. C. M. (M. V. ), care a acționat in reprezentarea C. C. M. .
Mai exact, C. C. M. a fost reprezentata in instanța prin P. C. in condițiile art. 21 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 215/2001, coroborat cu dispozițiile art. 62 alineat 1 din aceiași lege. Ca este așa rezulta din următoarele:
Acțiunea introductiva este semnata "primar";, dedesubt apare numele persoanei fizice care are calitatea de primar, "M. V. ";, si este aplicata stampila C. C. M. .
Acțiunea introductiva poarta antetul "C. C. M. ";; "P. ";.
Reclamanta C. C. M. este identificata in acțiunea introductiva si prin sediu, indicându-se in mod explicit C. M. nr. 225/A, jud. M., acesta fiind sediul comunei.
Toate citațiile au fost expediate la sediul C. C. M., adică la nr. 225/A, fiind citat P. C. C. M. . Daca M. V. ar fi acționat in nume propriu, si-ar fi indicat adresa de domiciliu, iar citațiile ar fi fost emise in consecința.
Toate citațiile, atât in fata instanței de fond, cat si de apel, conțin următoarea sintagma: "M. V. - P. C. C. M. ";.
Precizarea de acțiune depusa in fata instanței de fond in data de_, poartă același antet al C. C. M., este semnata de P. M. V., in calitate de reprezentant al C. C. M., fiind aplicata si stampila C. C.
M. și este indicat sediul social al C. C. M. .
Atât in acțiunea introductiva, cat si in precizarea de acțiune, se indica faptul ca M. V. acționează in calitatea sa de P. si in reprezentarea C.
C. M. . Faptul ca formularea din acțiune debutează cu "subsemnatul M.
V. ";, nu trebuie scoasa din context, pentru ca imediat după aceasta formula se indica calitatea oficiala, de P., si persoana juridica reprezentata, C. C. M.
.
Prin antet si aplicarea ștampilelor pe fiecare din scriptele depuse in instanța, calitatea de reclamanta a C. C. M., reprezentata prin P., este fara echivoc.
Tot in fata instanței de fond s-au depus de către reclamanta, pentru termenul din_, notele de ședința care poarta același antet al C. C. M. si aceiași semnătura, P., respectiv, stampila C. C. M. .
Prin adresa emanând de la Tribunalul Maramureș i se cere reclamantei ca pentru termenul din_ "să vă exprimați in scris punctul de vedere cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a P. ui C. C. M. …"; .
In scriptul intitulat "punct de vedere";, depus de reclamant in fata Tribunalului M., se arata in mod explicit faptul ca P. C. C. M. (M. V. ) a acționat in reprezentarea C. C. M., indicând si temeiul de drept care permite acest lucru.
Ceea ce dorește sa demonstreze recurentul prin trimiterea la scriptele care emana de la reclamantă, este faptul ca reprezentarea s-a făcut prin P. M.
V., iar persoana juridica reprezentata a fost C. C. M. .
Tot în motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 21 alin. 1, 2 și 3, art. 61 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al A.N.C.P.I., Legea nr. 7/1996.
Textele de lege enunțate, arată recurentul, argumentează si legitimează calitatea procesuala a P. ui, de a reprezenta comuna în instanță.
In excepția invocata de către apelanți se invoca drept "temei"; Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 a Directorului general al ANCPI.
In mod corect reclamanta a răspuns acestei excepții arătând ca un Ordin nu poate prevala unei legi ordinare, respectiv, Legii nr. 7/1996, care in art. 34 stipulează ca acțiunea in rectificare de carte funciara poate fi intentata de orice persoana. In ierarhia actelor normative, legea ordinara este al treilea act normativ după Constituție si legea organica.
Pentru toate aceste argumente, arată recurentul, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului se impunea a fi respinsa.
Deși Tribunalul Maramureș a soluționat apelul pe baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, considerându-l reclamant pe M. V.
, in nume propriu, ei bine, in mod contradictoriu, motivează hotărârea de admitere a apelului si cu aceea ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau al comunei asupra terenului (art. 304 punct 7 si 9 C.pr.civ.).
Intr-un mod contradictoriu, după ce instanța retine ca reclamant este M.
V., in nume propriu, in următoarele motive de la pagina 17, 18, 19 din hotărârea recurată, ori de cate ori vine vorba despre reclamant este indicat "P.
C. C. M. ";, după cum urmează: "In speța, Primatul C. C. M., in calitate de reclamant, nu a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau comunei asupra terenului"; (fila 17 alineat 7 din decizia recurată); "… reclamanta nu a făcut nicio dovada de preluare in mod legal a terenului proprietatea comunei…";(pagina 19 alineat 2 din decizia recurată).
Modul contradictoriu in care se face trimitere la persoana ce are calitatea de reclamanta naște întrebarea legitima: cine este reclamant? M. V., in nume propriu, așa cum spune instanța de apel ? Sau P. C. C. M., așa cum spune tot instanța de apel ? Sau, C. C. M., care in calitate de reclamanta "nu a făcut dovada dreptului de proprietate";, așa cum spune tot instanța de apel ?
Nota bene, dovada dreptului de proprietate al C. C. M. asupra terenului in discuție s-a făcut si nu printr-o "ista întocmita de primărie";, ci prin
"lista inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al C. C. M.
, aprobata prin HG nr. 934/2002 (anexa nr. 28) publicata in Monitorul Oficial al României nr. 665 bis/2002";, care reprezintă un act normativ oficial si nu o lista oarecare.
Mai mult, alături de acest document exista dovada procesului verbal de punere in posesie in baza căruia a fost întocmit titlul de proprietate nr. 60099/77/_, in care este menționata suprafața care reprezintă strada ce face obiectul acestei cauze si care este un drum public si nu unul privat, așa cum se retine in mod greșit.
Recurentul a solicitat casarea cu trimitere întemeiata pe dispozițiile art. 312 alineat 5 teza 1 C. proc. civ., cu raportare la dispozițiile art. 304 punct 5 C. proc. civ., având in vedere faptul ca soluția in apel s-a dat fara cercetarea fondului, rezumându-se la a transa excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Recurentul arată că cererea o formulează in mod subsidiar, motivat de faptul ca exista si posibilitatea soluționării recursului in raport cu cererea principala de modificare.
Strict procedural, având in vedere faptul ca instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, s-ar impune casarea cu trimitere spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casata.
Din aceasta perspectiva, recurentul formulează un atare petit, cu atât mai mult cu cât, in calea de atac a apelului s-a uzat de caracterul devolutiv al acestuia si s-a administrat probațiunea constând in efectuarea unui Raport de expertiza tehnica judiciara întocmit de expert inginer Mocan I. .
Câtă vreme soluția data in apel a avut in vedere doar excepția, caracterul devolutiv al apelului este inhibat. Este adevărat că recurentul în apel a avut calitatea de intimat, numai că soluția Tribunalului M., dată doar pe o excepție, nu permite analizarea fondului în instanța de recurs.
Chiar dacă în motivarea apelului, în mod contradictoriu, și de altfel, incorect, se fac aprecieri și cu privire la dreptul de proprietate, în recurs recurentul este cenzurat la a răspunde hotărârii recurate.
Altfel spus, instanța de apel susține si ca reclamanta C. C. M. nu ar fi făcut dovada dreptului său de proprietate, dar pe de alta parte, îi ia acesteia posibilitatea să discute acest lucru în recurs, întrucât admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Totuși, pentru ca instanța de apel, în motivare, se refera la aspectul arătat mai sus, recurentul se consideră îndrituit să arate ca dovada dreptului de proprietate este făcută cu prisosință:
HG nr. 934/2001 (anexa nr. 28) face dovada conform Legii nr. 213/1998 a confirmării domeniului public al C. C. M., strada în litigiu făcând parte din acest domeniu.
Conform art. 5 alineat 1 din Legea nr. 18/1991, republicata, rețelele stradale fac parte din domeniul public al comunei si sunt terenuri care conform alin. 2 din același articol sunt « inalienabile, insesizabile si imprescriptibile ».
Terenul in litigiu este o strada comunala, domeniu public al C. C.
M., apare in schițele de sistematizare a localității L. si in cadastrul din 1981, înainte de apariția Legii nr. 18/1991, ea nefiind inclusa in proprietatea lui
F. Hermina, antecesoarea paratului respectiva intervenientului.
Procesul verbal de punere in posesie din_ s-a întocmit pe doua parcele despărțite de un drum si pe baza acestui proces verbal s-a eliberat titlul de proprietate pentru doua parcele distincte: una de 1.900 mp si una de 750 mp.
Casarea cu trimitere ar fi soluția care s-ar impune si dintr-o alta perspectiva: modificarea situației de carte funciara in timpul procesului, in sensul ca reclamanta C. C. M. si-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de atestare in baza HG nr. 934/2002, anexa nr. 28, poziția 67, precum si a Legii nr. 213/1998, cu privire la imobilul cu numărul cadastral 50825 înscris in cartea funciara 50825 UAT C. M. in data de 24 ianuarie 2013.
Recurentul face dovada afirmației de mai sus cu Încheierea de carte funciara nr. 414/_ a O. M. - BCPI Târgu Lăpuș, din care rezulta ca s-a intabulat dreptul de proprietate al C. C. M., domeniu public, sub B.2 din CF 50825 UAT C. M. .
Actul normativ ce a stat la baza întabularii este chiar HGR nr. 934/_ emisa de Guvernul României, anexa nr. 28.
Prin urmare, dovada dreptului de proprietate s-a făcut si prin intabularea in cartea funciara a acestuia.
Având in vedere faptul ca soluția de intabulare este din data de 25 ianuarie 2013, deci după soluționarea apelului, evident acest aspect nu a fost avut in vedere la soluția data.
Ar fi de discutat insa, daca in aceste circumstanțe, casarea cu trimitere, in măsura in care s-ar admite o atare cerere, evident, ar trebui sa se dispună in sensul trimiterii către instanța de apel sau către cea de fond ?
In opinia recurentului, raportat la aceasta noutate, casarea cu trimitere ar trebui sa se dispună către instanța de fond, ocazie cu care s-ar putea tranșa orice alta problema legata de dreptul de proprietate, respectiv, de calitatea procesuala activă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât F. A.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei Tribunalului M. ; obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1.500 lei, din care 1.300 onorariu avocațial, conform chitanței anexate și 200 lei taxă transport Baia Mare - C., conform bonului pentru combustibil pe care îl voi depune la dosar.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că susținerea recurentului este eronată și contrar înscrisurilor aflate la dosarul de fond și la dosarul instanței de apel, cu privire la calitatea reclamantului din prezentul dosar.
Astfel, conform cererii de chemare în judecată, persoana care a învestit instanța de fond este "M. V. ", primarul comunei C. M., fără a face nici o referire la unitatea administrativ - teritorială, C. C. M., în a cărei reprezentare acționează.
Semnătura de pe cererea introductivă de instanță este P. - M. V., iar ștampila este cu Primăria, care este o unitate funcțională.
Nu se poate presupune că antetul cererii de chemare în judecată are relevanță în formularea cererii.
Reclamantul în dosarul nr._ este M. V., P. C. C. M.
, așa cum rezultă și din preambulul și dispozitivul Sentinței civile nr. 902 din 27 octombrie 2010.
În această calitate a investit instanța de fond, iar în apel sau recurs această calitate nu poate fi schimbată, conform art. 294 Cod procedură civilă.
Cele două instituții, instituția P. ui și Unitatea administrativ teritorială sunt două entități diferite, P. poate sta în justiție în nume propriu, iar dacă reclamanta este unitatea administrativ teritorială C. C. M., aceasta este reprezentată în instanță prin - P. .
Faptul că instituția P. ui are aceeași adresă cu a unității administrativ - teritoriale, nu justifică confuziunea între cele două persoane juridice așa cum încearcă să acrediteze ideea recurenta.
În ceea ce privește motivarea în drept a acțiunii introductive de instanță, aceasta este Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 213/1998 și nicidecum dispozițiile art. 21 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 215 /2001, așa cum susține recurenta.
În speța de față, reclamant nu este unitatea administrativ teritorială C.
C. M., ci M. V. - P. comunei C. M., condiții în care în mod corect s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și s-a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește fondul cauzei se susține de către recurentă că la data de 25 ianuarie 2013 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea C. C. M.
asupra terenului în suprafață de 961 mp aferent numărului cadastral 50825, proprietatea C. C. M. .
În condițiile în care acest număr cadastral nu provine din cartea funciară CF 296 L. și nu este aferent nr. topografic 86/1/1 și 86/1/3 proprietatea lui
F. Hermina, mama pârâtului intimat F. A., este lipsită de interes acțiunea
formulată de către reclamant, întrucât nu mai poate revendica de la pârât acest teren.
Înscrierea în cartea funciară nu-i este opozabilă pârâtului - intimat, iar în regiunile de carte funciară înscrierea în cartea funciară se face doar în contradictoriu cu proprietarii tabulari.
Față de aceasta, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Pr in în tâmp in are f ormu l ată, in terven ien tul F. G.
a solicitat respingerea recursului ca nefondat si păstrarea deciziei Tribunalului ca fiind legala si temeinica; cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
Susținerile recurentului nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:
In materie civila, hotărârile judecătorești își produc efectele numai intre părțile care au luat parte la judecarea pricinii. Cadrul procesual, din punct de vedere al părților, nu poate fi nici mărit, nici micșorat si nici schimbat si nu pot fi acceptate nici interpretări in afara legii, privind părțile din proces.
Acțiunea civila a fost promovata de M. V. - P. C. C. M., si toate încercările reclamantului de a da o alta interpretare persoanei care are calitatea de reclamant, făcând trimitere la antet, la adresa, la parafa, sunt nefondate.
Aceeași dresa o are si P. si Primăria si Consiliul local. Reclamantul își poate alege orice adresa la care sa i se comunice actele procedurale. Citațiile au fost trimise de instanța la adresa indicata de reclamant.
Apoi, nu antetul sau parafa califica reclamantul intr-o acțiune in justiție.
Nu M. V., având calitatea de primar, trebuie sa acționeze in numele comunei, ci C. C. M., ca unitate administrativ-teritoriala cu personalitate juridica, trebuia sa acționeze, fiind reprezentata de P., ca instituție, și nu ca persoană fizică.
Instanța de apel a analizat prevederile Legii nr. 215/2001 cu modificările si completările ulterioare, cu privire la capacitatea si calitatea procesuala a unităților administrativ-teritoriale si respectiv, ale primarului, precum si prevederile Legii nr. 7/1996 rep. si ale Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 si a concluzionat corect, ca reclamantul nu are calitate procesuala activa in acțiunea in rectificare de carte funciara.
M. V., fie ca a acționat in nume propriu, fie ca a acționat in calitate de P. al C. C. M. sau pentru C. C. M., nu are calitate procesuala activa, având in vedere prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 rep., potrivit cărora acțiunea in rectificare de carte funciara poate fi intentata de orice persoana interesata.
Dar, Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al Directorului general al ANCPI, a fost dat in aplicarea si interpretarea Legii nr. 7/1996 rep., nu in modificarea ei. Sigur ca el "nu poate prevala unei legi ordinare";, dar, așa cum s-a susținut mai sus, el a fost dat in explicarea unor situații si instituții in scopul ca legea sa fie aplicata corect.
De aceea, Art. 89 alin.(2) din Regulament explica ce se înțelege prin "orice persoana interesata", prevăzând ca "prin persoana interesata se înțelege acea persoana care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris in cartea
funciara, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare". Textul cuprinde o norma imperativa, iar a nu-l respecta sau a adăuga la el este o ilegalitate.
Hotărârea nu cuprinde motive contradictorii.
Acțiunea in rectificare de carte funciara poate fi introdusa numai de acea persoana care dovedește ca a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris in cartea funciara, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare, iar instanța de apel a constatat ca in speța, reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate nici al sau, nici al Statului nici a C. C. M. asupra terenului care este înscris in CF nr. 696 L. top. 86/1/1 si 86/1/3 pe mama paratului F.
A. si a intervenientului F. G., numita F. Hermina, urmare reconstituirii dreptului de proprietate in baza Legii nr.18/ 1991, prin Titlul de proprietate nr. 60099/77.
Intabularea beneficiarei titlului de proprietate s-a făcut si in baza schiței de dezmembrare avizata de OJCPI M. cu nr. 627/2001, care face parte integranta din titlul de proprietate.
Pentru argumentare a acestei concluzii, instanța de apel a făcut trimitere la textele din Legea nr. 7/1996 rep. care reglementează dovada dreptului de proprietate.
Recurentul susține ca drumul identificat de expert si care separa proprietatea intimatului parat F. A. de proprietatea intimatului intervenient
F. G. este proprietatea publica, întrucât "este trecut in lista inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C. M., aprobata prin HG nr. 934/2002 (anexa nr.28) publicata in M. Of. nr. 665 bis/2002", care reprezintă un act normative oficial";.
Numai ca HG nr.934/2002 nu este un act normativ de expropriere, sau de constituire a dreptului de proprietate prin alt mod prevăzut de lege. Este o hotărâre care aproba o lista cu bunurile indicate de organele administrației locale ca făcând parte din domeniul public si care nu are caracter constitutiv de drepturi.
Intervenientul susține ca terenul care constituie drumul privat dintre proprietățile celor doi frați nu face parte din domeniul public al comunei si ca in mod abuziva fost trecut in lista cu imobilele comunei care fac parte din acest domeniu.
Potrivit art. 6 din Legea nr.213/1998 "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale si bunurile dobândite de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte si a legilor in vigoare la data preluării lor de către stat".
In art. 7 din Legea nr. 213/1998 sunt prevăzute modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate publica si anume: a). pe cale naturala, b). prin achiziții publice efectuate in condițiile legii, c). prin expropriere pentru cauza de utilitate publica; d). prin acte de donație acceptate de organele administrative; e). prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica; f). prin alte moduri prevăzute de lege.
Printre aceste modalități nu este trecuta hotărârea consiliului local (care nici aceasta nu exista) prin care s-a întocmit lista de inventar cu bunurile care aparțin domeniului public
La fel, Codul civil de la 1864 prevedea in art. 644-646 C.civ. modurile de dobândire a dreptului de proprietate, dar reclamantul nu a făcut nici o dovada de preluare in mod legal a terenului in proprietatea comunei, iar art. 481 C.civ.
prevede ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea. sa, afara numai de cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despăgubire.
Faptul ca terenul afectat unei cai de acces folosit de mai mulți săteni a fost trecut pe lista bunurilor din domeniul public al comunei nu poate constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate, iar lista întocmita, total nelegal, nu constituie o dovada a dreptului de proprietate.
Se pare ca organele administrației locale C. M. procedează in același mod abuziv de preluare a terenurilor cum s-a procedat in regimul comunist, încălcând dreptul de proprietate ce le-a fost reconstituit celor îndreptăți in baza Legii nr. 18/1991.
Întrucât recurentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate nici a statului, nici a comunei, pe care susține ca le reprezintă, nu are calitate procesuala activa, pentru considerentele arătate la pct. l si 2, astfel ca cererea de casare a deciziei tribunalului cu trimitere spre rejudecare este nefondata:
Terenul in litigiu nu e o "strada comunala" cum susține recurentul, este un drum privat peste gradina proprietatea lui F. Hermina, care in timp, după construirea a trei case de locuit in spatele casei lui F. Hermina, a fost folosit si de noii vecini, prin bunăvoința proprietarei terenului.
Nu exista nici o hotărâre a organelor administrației locale, nici dinainte de 1989 si nici după 1990 pentru a se face demersurile necesare exproprierii terenului pentru a se crea o cale de acces publica.
Argumentul pentru al patrulea motiv de recurs, si anume ca "in timpul procesului comuna C. M. si-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de atestare in baza HG nr. 934/2002" este încă o dovada a abuzurilor grave pe care organele administrației locale din C. M. le comit.
Aceasta intabulare nelegala, nu poate schimba situația procesului in derulare.
Intabularea este lovita de nulitate, întrucât s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 7/1996 rep., nu s-a făcut in contradictoriu cu proprietarul tabular sau cu moștenitorii acesteia, nu este opozabila intimaților.
Nelegalitatea care a schimbat situația de CF s-a comis de recurent după pronunțarea hotărârii supusa recursului, astfel încât, nu poate fi analizata in cadrul acestui proces.
Fata de toate cele de mai sus, intimatul intervenient solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul C. C. M. este inadmisibil
.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, în raport de modalitatea în care a fost redactat recursul, a pus în discuția reprezentantei recurentului o chestiune prealabilă, și anume, necesitatea lămuririi calității de recurent în prezenta cauză, respectiv, dacă recursul a fost formulat doar de P. comunei C. M., în calitate de reprezentant al comunei C. M., sau, atât de către P., în calitate de reprezentant al C., cât și de către C. C.
M. .
Reprezentanta recurentului a învederat instanței faptul că recursul a fost formulat atât de P. comunei C. M., în calitate de reprezentant al comunei C. M., cât și de către C. C. M. .
În raport de aceste susțineri ale reprezentantei recurenților, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., rap. la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta C. C. M., excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
În principiu, întrucât hotărârea civilă produce efecte relative, numai persoanele care au avut calitatea de parte în primă instanță pot să declare apel împotriva hotărârii fondului, respectiv, recurs împotriva hotărârii date în apel.
Prin urmare, au legitimare procesuală activă în recurs doar părțile din dosarul primei instanțe: reclamantul, pârâtul, intervenienții. Au, de asemenea, calitatea de părți, succesorii în drepturi ai părților, calitate pe care o dobândesc în cazul decesului autorului lor pe parcursul soluționării cauzei (în fond, în apel sau în recurs).
Pot fi părți în primă instanță, deci și în recurs, nu doar titularii drepturilor deduse judecății, ci și persoanele sau organele cărora le-a fost recunoscută legitimarea procesuală activă pentru declanșarea procedurii judiciare.
Terții care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a face recurs în cauza respectivă.
C. C. M. nu a fost parte la judecata în fond a cauzei, nici la judecata în apel, astfel încât, aceasta nu are dreptul de a face recurs în cauza pendinte.
Art. 283 C.pr.civ. folosește noțiunea de "parte"; atunci când se referă la renunțarea expresă la apel, în timp ce art. 285 alin. 1 C.pr.civ. prevede că termenul de apel se întrerupe prin moartea "părții"; care are interes să facă apel, ceea ce înseamnă că poate uza de calea de atac a apelului doar cel care a fost parte la judecata în primă instanță.
Art. 284 C.pr.civ. prevede că termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, afară de cazul în care, potrivit aliniatului 3 al aceluiași articol, "partea"; face apel înainte de comunicarea hotărârii, situație în care hotărârea se socotește comunicată cu respectiva parte la data depunerii cererii de apel.
Conform art. 266 alin. 3 C.pr.civ., hotărârea se va comunica "părților";, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Dispoziții similare sunt conținute și în art. 301 C.pr.civ., în materia recursului.
De altfel, art. 316 C.pr.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Se constată, așadar, că dispozițiile de procedură civilă prevăd în mod expres faptul că hotărârea poate fi atacată doar de către cel care a fost parte la judecata în care s-a pronunțat respectiva hotărâre.
Drept urmare, Curtea constată că recursul declarat de recurenta C. C.
M. este inadmisibil, întrucât, aceasta nefiind parte la judecata în fond ori în apel, nu putea uza de calea de atac a recursului.
Recursul reclamantului M. V., P. C. C. M., în calitate de reprezentant al C. C. M., este fondat
.
Cererea introductivă de instanță a fost promovată de P. comunei C.
M., numitul M. V., acesta prevalându-se în cuprinsul cererii introductive de instanță de calitate sa de președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar.
Pe cererea introductivă de instanță a fost aplicată ștampila Primăriei C.
C. M. (f. 5 dosar fond), iar în preambulul cererii de chemare în judecată apare antetul "C. C. M. . P. ."; (f. 3 dosar fond).
Considerentele de fapt și de drept, pe care s-a întemeiat motivarea cererii de chemare în judecată, au avut în vedere faptul că strada în litigiu este domeniul public al C. C. M., în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu prevederile Legii nr. 213/1998 și ale H.G. nr. 934/2002, considerente care conduc la ideea că prin acțiune s-a încercat a se obține protejarea și respectarea dreptului de proprietate publică al C. C.
M. asupra acestei străzi comunale.
Ulterior, a fost depusă la dosarul cauzei o precizare de acțiune la data de_, pentru termenul de judecată din data de_ (f. 51 dosar fond), prin care "M. V., P. comunei C. M., președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar";, și-a precizat cererea principală și cu un petit în revendicare și în obligație de a face.
Pe această precizare de acțiune a fost aplicată ștampila C. C. M. (f. 52 dosar fond), iar în antet apare "C. M. . P. ";.
Chiar dacă cererea de chemare în judecată și precizarea ulterioară a acestei cereri, au fost defectuos redactate din punct de vedere juridic, prin prisma art. 84 C.pr.civ., se poate constata că reclamantul M. V., în calitate sa de P. al C.
C. M., nu a promovat cererea de chemare în judecată în nume propriu, ca persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al C. C. M. .
Că este așa o dovedește nu numai obiectul cererii de chemare în judecată, și prin care se urmărește protecția și respectarea dreptului de proprietate publică al C. asupra străzii comunale, dar însăși dispozițiile Legii nr. 215/2001.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată,
"Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale";.
În conformitate cu art. 21 alin. 1 din aceeași lege, "unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii";, în timp ce alin. 2 al aceluiași articol prevede în mod expres cum sunt reprezentate aceste unități administrativ-teritoriale în justiție.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.
Prin art. unic din Legea nr. 74/_, publicată în Monitorul Oficial nr. 346/_, a fost introdus la art. 21 din Legea nr. 215/2001 un aliniat nou, 21, care prevede următoarele:
"Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale,
primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca
reprezentant legal și nu în nume personal";.
Desigur, nimic nu se opune ca P. să angajeze un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în justiție, această posibilitate cunoscând și o reglementare legală, conținută în alin. 3 al art. 21 din aceeași lege, text legal care prevede că "P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ- teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție";.
Art. 61 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată precizează faptul că "P. îndeplinește o funcție de autoritate publică";, în timp ce potrivit art. 62 alin. 1 din aceeași lege, "P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile
cu alte autorități publice, cu pers oanele fizice sau juridice române ori
străine, precum și în justiție";.
Prin urmare, este evident că P. C. C. M. nu a uzat de exercițiul dreptului la acțiunea în justiție în nume propriu, ca persoană fizică, ci în calitatea sa de reprezentant al C. C. M. .
Așa fiind, Curtea constată că soluția instanței de apel, în limitele admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, este nelegală, circumscriindu-se dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., fiind aplicate greșit dispozițiile Legii nr. 215/2001, republicată.
Soluționând apelul în limitele admiterii acestei excepții, Tribunalul Maramureș a pronunțat o soluție cu necercetarea și nejudecarea fondului cauzei, în sensul edictat de art. 312 alin. 5 C.pr.civ., coroborate cu art. 304 pct. 5 și art.
105 alin. 2 C.pr.civ., cauzându-i reclamantului o vătămare care nu se poate înlătura decât în condițiile casării hotărârii recurate și a trimiterii cauzei la același tribunal pentru rejudecarea pe fond a apelurilor.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză este fondat și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., motivat pe următoarele considerente:
Art. 304 pct. 7 C.pr.civ. prevede că este posibilă modificarea hotărârii recurate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Acest text legal trebuie coroborat cu prevederile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., ar fi necesar să fie întrunite una din următoarele ipoteze: să existe o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; să existe contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; să lipsească motivarea soluției sau această să fie superficială ori să cuprindă considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă; instanța de control judiciar, adică instanța de apel, să copieze considerentele hotărârii apelate, fără să răspundă motivelor de critică invocate de părțile apelante.
Este știut faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere (Cas. I, Decizia nr. 961/1925, Pandectele Române nr. 1/1926, pag. 34).
Doctrina a fost constantă în a sublinia importanța motivării unei hotărâri, arătându-se că motivele, considerentele hotărârii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistență. "Motivarea hotărârii, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă și cuprinde în sine tot respectul justiției și tot meritul judecătorului"; (I. Deleanu, Tratat de Procedură Civilă, vol. II, Ed. All Beck, pag. 198).
Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, în partea numită considerentele hotărârii, constituie, în același timp, o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita în mod real controlul
judiciar (Cas. I., Decizia nr. 41/1920, în Jurispudența Generală, 1924, pag. 814; Cas. I, Decizia nr. 2108/1924, în Jurisprudența Generală, 1925, nr. 14).
Mai întâi, motivarea hotărârii trebuie să fie făcută de instanța care s- a pronunțat în fond, prin înfățișarea considerentelor de fapt și de drept care au condus-o la soluția adoptată.
Cea de-a doua instanță, și care exercită controlul judiciar asupra primei hotărâri, poate să își însușească motivarea primei instanțe, dacă situația de fapt și apărările înaintea ei au rămas întrutotul neschimbate. Însă, cum efectul devolutiv al apelului nu face să dispară hotărârea apelată, ci numai dă apelantului dreptul de a repune faptele în discuție, în caz de reformare, instanța de apel este ea însăși obligată să motiveze ce anume împrejurări au determinat-o să schimbe soluția primei instanțe.
Esențial este, însă, să nu apară contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul ca, din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele caracterul fondat al aceleiași acțiuni (I. Leș, Tratat de Drept procesual Civil, Ed. V, Ed. C.H. Beck, pag. 759).
Jurisprudența a stabilit că o motivarea sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare, făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar (a se vedea în acest sens C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 723/2000, B.J.C.D., 2000 pag. 952; Decizia nr. 726/2000; Decizia nr. 1978/2000; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 2922/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 953).
Deși s-ar părea că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. ar viza mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii recurate, totuși, în doctrină s-a apreciat că nemotivarea are și conotații care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât, este prezentă situația nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege (G. Boroi, D. Rădescu, codul de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. All Beck, București, 1994, pag. 482; C.S.J., Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 53/2000, B.J.C.D., 2000, pag. 959).
Jurisprudența a apreciat că în ipoteza în care decizia atacată cu recurs nu este motivată, ori că motivarea este confuză și contradictorie, se poate aprecia în sensul că nu a fost judecat fondul apelului (Curtea de Apel Suceava, Secția Civilă, Decizia nr. 325/1999).
Se pune, așadar, întrebarea dacă în cauză, raportat la modalitatea în care instanța de apel și-a expus argumentele de fapt și de drept, pe care și-a întemeiat soluția, în considerentele deciziei sale, ne găsim sau nu în prezența art. 304 pct. 7 C.pr.civ., coroborat cu art. 261 pct. 5 C.pr.civ., respectiv, dacă suntem sau nu în prezența unor motive contradictorii, care, pe de o parte, să sublinieze caracterul nefondat al acțiunii reclamantului, iar pe de altă parte, să conducă la ideea că acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă pe motiv că acesta nu justifică în cauză o calitate procesuală activă.
Deși Tribunalul Maramureș, în judecarea apelurilor cu care a fost învestit, a pronunțat soluția pe baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, totuși, în considerentele deciziei face aserțiuni cu privire la fondul dreptului dedus judecății, în motivarea deciziei referindu-se și la fondul cauzei pendinte.
Or, față de împrejurarea că Tribunalul a reținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, este evident că nu puteau fi făcute niciun fel de referiri, în considerentele deciziei recurate, cu privire la temeinicia ori netemeinicia acțiuni reclamantului, ori cu privire la caracterul fondat ori nefondat al pretențiilor sale.
Tribunalul Maramureș însă face ample trimiteri la fondul cauzei, arătând că: "P. C. C. M. nu a făcut dovada dreptului de proprietate al statului sau al comunei asupra terenului, așa cum s-ar fi impus în raport de
dispozițiile art. 20 alin. 1, art. 22 lit. a, art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996, art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996; reclamantul nu a indicat niciun temei al cererii de rectificare funciare, nu a arătat în ce fel solicită rectificarea de carte funciară și în ce anume constă neconcordanța dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului; cu privire la revendicarea drumului comunal, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, respectiv, că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat; din nicio probă de la dosar nu rezultă că terenul pe care reclamantul îl revendică a ieșit în mod legal din proprietatea apelaților sau a antecesorilor lor și a trecut în mod legal în proprietatea statului sau a unității administrativ-teritoriale";.
Toate aceste considerente expuse de tribunal în motivarea deciziei sale erau neavenite față de soluția adoptată de tribunal, aceea a reținerii incidenței în cauză a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Din considerentele mai sus reproduse, s-ar deduce faptul că Tribunalul Maramureș a apreciat acțiunea reclamantului ca nedovedită ori neîntemeiată, statuări care vizează fondul cauzei deduse judecății și care nu puteau fi făcute de către tribunal, în condițiile în care Tribunalul nu a devoluat fondul cauzei, nu a judecat pe fond pretențiile deduse judecății de către reclamant, ci s-a limitat la a respinge acțiunea acestuia, pe motiv că reclamantul nu justifică o calitate procesuală activă în cauză.
Se poate, astfel, constata că există contrarietate, atât între considerentele deciziei recurate și dispozitiv, pe de o parte, cât și între considerentele expuse în motivarea deciziei, pe de altă parte.
Curtea constată, așadar, că și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. este fondat.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se solicită casarea și trimiterea spre rejudecare direct la instanța de fond, Curtea constată că acesteia nu i se poate da curs favorabil, în condițiile în care, Tribunalul nu a judecat apelurile în fond, ci pe excepție, impunându-se, așadar, rejudecarea apelurilor pe fond de către același tribunal, pentru a nu fi private părțile de un grad de jurisdicție.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 și alin. 5 C.pr.civ., se va admite recursul reclamantului, se va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Maramureș.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul C. C. M. prin P. .
Admite recursul declarat de P. C. C. M., împotriva deciziei civile nr. 10/A din 17 ianuarie 2013 a Tribunalului M., pronunțată în dosar nr._, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare în apel la Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | -M. CONȚ | D. | -L. | B. | A. | C. |
G.
S. -D. G.
Red.CMC/dact.MS 3 ex./_
J. .fond: M.D.F.
J. .apel: D.Țiplea/D.M.Haidu
| ← Decizia civilă nr. 4138/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 3505/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
