Decizia civilă nr. 186/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 186/R/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. O. -S.
JUDECĂTOR C. -V. B. JUDECĂTOR E. L. GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent T. I. și pe intimat C. L. Pentru S. D. De P. P. A. T. D. C. C. Local C. ,
intimat C. J. Pentru S. D. De P. A. T. D. C. P.
C., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 17971/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 13 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. nr. 17971/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâții C. L. Pentru S. D. De P. P. A. T. C. -N. și C. J. Pentru S. D.
De P. P. A. T. C. -N. ca neîntemeiată. S-a luat act Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, numitul T. Martin, soțul reclamantei a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 247/2005 și a solicitat reconstituirea unei suprafețe de 20 ari.
Reclamanta a susținut că soțul său a formulat cererea în baza mandatului tacit reciproc existent între soți, având calitatea legală de a solicita respectivul teren.
Analizând cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, formulate de T. Martin, instanța a reținut că aceasta a fost făcută în nume propriu de acesta, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate, fără a specifica faptul că acest teren aparține soției sale, T. I. .
Instanța a mai reținut că numitul T. Martin a formulat o cerere de chemare în judecată, având același obiect cu cel al cererii formulate de această dată de soția sa, T. I., reclamant în cauza de față, cerere care a făcut obiectul dosarului civil nr._, pe rolul Judecătoriei C. -N., solicitat irevocabil prin decizia Civilă nr. 917/2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, respingându-se
cererea. Tribunalul Cluj a reținut faptul că T. Martin a formulat cererea de reconstituire în nume propriu (f. 5 din Decizie) și că nu are calitatea de fost proprietar al terenului, îndreptățit la reconstituire (f. 5 din Decizie). De asemenea s-a mai reținut că T. Martin nu are calitatea de fost proprietar al terenului
îndreptățit la reconstituire. Întrucât reclamantul nu are nici calitatea de moștenitor al numitului Sajgo M., în mod greșit a apreciat prima instanță că acesta este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu (f. 5 din Decizie).
În fapt, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa și alte persoane anume stabilite, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol S. dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Conform art. 9 alin. (4) din același act normativ Cererea va cuprinde: a) numele și prenumele persoanei solicitante și domiciliul acesteia; b) calitatea de titular sau de moștenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează sa i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi; c) suprațafa de teren care i s-a reconstituit și diferența pe care o solicita.
Susținerea reclamantului T. I., în sensul că soțul său avea calitatea legală de a solicita respectivul teren, în baza mandatului tacit reciproc existent între soți, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, raportat la disp. art. 8 alin.
(2) și (3) și art. 9 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, întrucât T. Martin a formulat cererea de reconstituire în nume propriu.
Prima dată când se susține acest argument al mandatului tacit reciproc, este doar după respingerea în mod definitiv a cererii de chemare în judecată formulată de T. Martin, obiect al dosarului civil nr._, pe rolul Judecătoriei C. -N. .
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a respins cererea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța a luat act de aceasta.
Împotriva Sentinței civile nr.17971/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a promovat recurs reclamanta solicitând în principal admiterea recursului formulat și pe cale de consecință, să se dispună casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței .
În subsidiar, solicită admiterea recursului cu consecința modificării în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii.
În motivarea recursului, au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurenta are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1338 mp teren situat în C. S., înscris în CF 17713 CIU cu nr. top 14573, teren primit de la tată său, Sajgo M.
, iar cererea formata îndeplinea prevederile art.8 alin 2 din Legea nr.18/1991.
Este real că pe cerere a fost trecut numele soțului T. Martin, dar între soți există un mandat tacit reciproc, și întrucât recurenta nu știe să scrie și să citească decât în limba maghiară nu știa să completeze nici un fel de cerere.
Instanța de fond nu a analizat în niciun fel existența mandatului tacit și a respins ca neîntemeiată acțiunea, apreciind că T. Martin a formulat cererea de reconstituire în nume propriu. Suprafața ce face obiectul prezentului litigiu este situata în continuarea grădinii casei recurentei și a fost folosită exclusiv de familia acesteia .
Așa cum s-a susținut, această suprafață de teren a fost dată recurentei, în calitate de fiică drept zestre, și a fost folosită încă de ia momentul încheierii căsătoriei, atât de părinții săi cât și de recurentă împreună cu soțul ei .
Sentința atacată, fiind pronunțată în aceste condiții se poate considera că instanța nu a cercetat fondul cauzei deduse judecății și nu a lămurit cauza sub toate aspectele ceea ce atrage casarea hotărârii potrivit art.312 alin 5 C.pr.civ.
Este bine știut faptul că în vederea administrării, folosirii și dispunerii de bunurile lor comune, soții respectă dispozițiile art. 35 alin. 2 din Codul familiei care instituie prezumția mandatului tacit reciproc de reprezentare. Această dispoziție legală arată că "oricare dintre soți"; exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț".
Așadar, fiecare dintre soți este considerat că exercită în mod lega! aceste drepturi, prevalându-se de existența unui mandat de reprezentare din partea celuilalt.
În ceea ce privește actele de conservare, deși Codul familiei nu face nici o referire la ele, sunt acele acte necesare dobândirii sau păstrării unui drept. Actele de conservare pot fi făcute de oricare dintre soți, chiar dacă celălalt soț s-ar opune, întrucât sunt în interesul comunității matrimoniale, iar o opunere la săvârșirea lor ar fi potrivnică intereselor căsniciei.
D. punct de vedere a Legii nr.18/1991 suprafața solicitată de reclamanta recurentă poate fi restituită în natură deoarece reprezintă teren liber ce a aparținut părinților acesteia, nu există nici o suprapunere cu un alt teren și nici nu a mai fost solicitat de alte persoane.
Nu s-a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiunea civilă formulată reclamanta a solicitat obligarea paratelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1338 mp. înscris în CF 1. C. nr. top.14573, motivand în esență că cererea de reconstituire a fost formulată de soțul ei, T. Martin, în baza mandatului tacit existent între soți.
Argumentul pentru care prima instanță a respins solicitarea reclamantei a fost acela că cererea depusă de T. Martin în temeiul Legii nr.247/2005, a fost formulată de acesta în nume propriu, apreciind ca neîntemeiate susținerile privind existența mandatului tacit reciproc.
Este adevărat că în aplicarea prevederilor art.8 din Legea nr.18/1991 s-a decis că beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate numai persoanele care au făcut cerere individual sau în comun cu ceilalți moștenitori, ori aceștia au împuternicit pe unul dintre ei să facă cerere pe seama lor.
Prin excepție însă, este posibilă existența unui mandat tacit cum ar cazul soților, tribunalul apreciind, în concordanță cu opiniile exprimate în doctrină și jurisprudență, că în situația acestora, oricare dintre ei poate solicita
reconstituirea dreptului de proprietate . Interpretarea într-o altă manieră a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate ar echivala cu pretinderea unei conduite diligente exagerate tuturor persoanelor care uzează de procedurile prevăzute de Legea nr.18/1991 și existența unor cunoștințe juridice temeinice ,
astfel încat să poată discerne între regimul juridic al bunurilor proprii și cel al bunurilor comune, ceea ce nu este în acord cu nivelul mediu de pregătire la procedurile de reconstituire.
În plus, se reține că în cazul soților, funcționează prezumția legală a mandatului tacit, oricare dintre aceștia putand face acte de conservare prin care să dobandească sau să păstreze un drept, cum ar fi acela de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
În speță, prima instanță, fără niciun argument, a înlăturat această prezumție legală, respingand acțiunea promovată pentru un motiv formal, respectiv pentru lipsa cererii de reconstituire din partea recurentei, ceea ce echivalează cu necercetare pe fond a cauzei.
Pentru argumentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca eronată această soluție, impunandu-se ca cererea recurentei să fie aanlizată și pe fond, ceea ce presupune însă administrarea unor probe, inclusiv cea testimonială și eventual ,efectuarea unui raport de expertiză pentru identificarea exactă a terenului și stabilirea situației acestuia.
Aceaste probe nu pot fi însă administrate în recurs față de restricțiile impuse de dispozițiile art.305 C.pr.civ., astfel încat văzand și dispozițiile art. 312 al.3 C.p.c., tribunalul va admite recursul declarat de reclamanta T. I., împotriva Sentinței civile nr. 17971/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T. I., împotriva Sentinței civile nr. 17971/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ a Judecătoriei C. -N.
, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, M. O. -S. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 25 Februarie 2013
Jud. fond. A. P. ESCU- JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA Red./Dact. M.O.S./C.H.-_
| ← Decizia civilă nr. 658/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 340/2013. Fond funciar → |
|---|
