Decizia civilă nr. 1869/2013. Rectificare carte funciară

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1869/R/2013

Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. G. C. P. S.

, împotriva deciziei civile nr. 503/A din 26 octombrie 2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată S. H. C. S.

, având ca obiect rectificare carte funciară.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat O. L., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 54 din dosar și reprezentanta pârâtei intimate, doamna avocat M. F. -L., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 25 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanta S. G. C. P. S. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtei intimate și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.

S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că la data de_ reclamanta recurentă S. G. C. P. S., prin intermediul doamnei avocat O.

L. a înregistrat la dosar o cerere, prin care a solicitat o copie de pe încheierea de ședință din data de_, iar la data de_, doamna avocat Sandra Oprescu din cadrul SA Nestor Nestor Diculescu Kingston P. sen a ridicat de la arhiva Curții de Apel copia anterior menționată.

De asemenea, Curtea constată că la data de_, reclamanta recurentă

S. G. C. P. S., prin intermediul doamnei avocat O. L. a înregistrat la dosar un borderou cuprinzând actele depuse în probațiune de recurenta S. G.

C. P. S., pentru termenul de judecată din_, respectiv copii de pe următoarele înscrisuri: actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 376/_, încheiat între S. G. C. P. S. și S. CUG S.A.; copii de pe următoarele extrase de carte funciară: C.F. nr. 1., C.F. nr. 1., C.F. nr. 1. N, C.F. nr. 1., C.F. nr. 1., C.F. nr. 1., 1. /A, C.F. nr.1., C.F. nr.1. (A+1,2,3,7), C.F. nr.160230/A, C.F. nr.1., C.F. nr.1., C.F. nr.1., C.F. nr.1.

, C.F. nr.1. ; chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 1384 lei și timbru judiciar de 4,7 lei; plan de situație al imobilului obiect al partajului (f. 65 - 88 din dosar).

Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este legal timbrat.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantelor părților, referitoare la împrejurarea dacă acestea mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, reprezentanta reclamantei recurente arată că are de formulat cereri în probațiune, respectiv dorește să depună la dosar, în completarea extraselor de

C.F. pe care deja le-a depus la dosar și care au fost enumerate anterior, o copie în

extenso de pe C.F. nr. 1. /A C. -N., cu privire la imobilul "teren cu linii de cale ferată și conducte"; cu nr. cadastral 7677/1/1".

Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar o copie în extenso de pe C.F. nr. 1. /A C. -N., pentru a se vedea că în această carte funciară sunt înscrise cotele de proprietate ale acelor persoane care au dat curs cererii lichidatorului pentru a face actele adiționale la contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar o notă cuprinzând onorariile și cheltuielile aferente contractului de asistență juridică B 1260493/_, reprezentând cheltuieli de judecată pentru recurs, în cuantum de 4.339,90 lei, precum și un borderou cuprinzând cheltuielile suportate de S.

G. C. P. S., la fond și în apel vizavi de cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S. H. C. S. .

Reprezentanta reclamantei recurente înmânează reprezentantei pârâtei intimate câte un exemplar din înscrisurile pe care le-a depus azi la dosar. Totodată, arată că teza probatorie pe care dorește să o dovedească cu înscrisurile anterior menționate se referă la căile ferate și căile uzinale, cu privire la care proprietarii au o cotă parte, care s-a notat în cartea funciară, în baza actelor adiționale anexate la contractul de vânzare-cumpărare. De asemenea, arată că schița pe care a depus-o la dosar, exista deja la dosarul cauzei întrucât face parte din raportul de expertiză întocmit de doamna expert Gheorghiță Tatiana. Totodată, arată că din actele pe care le-a depus la dosar rezultă că imobilul în litigiu este înconjurat de alei pietonale.

Reprezentantele părților arată că nu mai au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reprecierea stării de fapt, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat în cauză de către instanța de recurs, având în vedere și împrejurarea că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, mai precis a acelor critici care vizează reanalizarea probei cu expertiza administrată în cauză.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantelor părților asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestora ca, odată cu concluziile pe fond, să se refere și la excepția invocată din oficiu de către Curte.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii în întregime a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă reconven- țională, precum și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs și a celor aferente judecării fondului, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs. Solicită să i se permită a se referi și la starea de fapt, pentru a putea explica motivele de nelegalitate privind hotărârea atacată.

Curtea pune în vedere reprezentantei reclamantei recurente să se refere doar la motivele de nelegalitate, pentru că tocmai a invocat excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate

Reprezentanta reclamantei recurente arată că s-a solicitat înscrierea unei servituți, iar instanța de fond și instanța de apel au dispus înscrierea acestei servituți în cartea funciară, pornind de la o greșită interpretare a actului dedus judecății, respectiv a clauzei contractuale supusă analizei, de la o greșită interpretare a legii, ceea ce a condus la o greșită motivare a hotărârii. Totodată,

arată că această clauză contractuală supusă analizei a fost cuprinsă în actul de adjudecare, în actul de vânzare-cumpărare și în actul de vânzare-cumpărare al pârâtei. De asemenea, arată că reclamanta recurentă a cumpărat un imobil liber de sarcini, iar părțile au convenit din rațiuni de diligență și reclamanta chiar a prevenit discuții între vânzători, cât și între vânzători și cumpărătoare.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că pornind de la însăși clauza contractuală supusă analizei, în finalul căreia se menționează "pentru intervenția celor în drept";, în cauză putem vorbi doar de intervenția persoanelor abilitate și, totodată, arată că nu este necesar ca un imobil să fie dezmembrat pentru a se face acel drept de servitute, însă instanța de fond a făcut o interpretare greșită cu privire la aplicarea prevederilor vechiului cod civil referitoare la servitute. De asemenea, arată că instanța trebuia să analizeze în ce măsură instituirea acestui drept de servitute este întemeiat pe prevederile art. 564 și următoarele din Vechiul Cod civil, trebuia să analizeze și să constate cu privire la căile ferate și căile uzinale, respectiv dacă acestea sunt în folosul și pentru uzul acelui care solicită instituirea dreptului de servitute, având în vedere și împrejurarea că pârâta a arătat că are un veritabil drept de proprietate forțată cu privire la căile

ferate și căile uzinale. Apreciază că este firesc să fie comune instalațiile, pentru că acestea au fost gândite într-un anume mod de către proiectant, iar dacă toate instalațiile sunt comune, nu înțelege de ce pârâta trebuie să-i greveze bunul reclamantei.

Cu privire la liniile electrice, reprezentanta reclamantei recurente arată că s-a spus de către expertul care a întocmit expertiza în cauză că acestea au continuitate atât pe terenul reclamantei, cât și pe terenul pârâtei.

Cu privire la motivul de recurs care se circumscrie art. 304 pct. 7 C.pr.civ., reprezentanta reclamantei recurente arată că instanța nu a motivat de ce a respins excepțiile pe are le-a invocat, respectiv respingerea excepției lipsei de obiect și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei au fost motivate sumar, iar cu privire la respingerea excepției lipsei de interes referitoare la căile de acces (căi ferate și căi rutiere), instanța a arâtat că pârâta- reclamantă reconvențională deține o cotă de proprietate din aceste drumuri pentru că și-a înscris dreptul de proprietate în C.F., însă ea consideră că cei în drept dețin o servitute legală, nefiind necesară această servitute de trecere.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată, din oficiu, de către Curte, pentru că nu a solicitat o reanalizare a concluziilor expertului care a efectuat raportul de expertiză în cauză, ci a reiterat aspecte privind starea de fapt, doar pentru a susține motivele de nelegalitate privind hotărârea atacată.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului declarat de reclamanta S. G. C. P. S., împotriva deciziei civile nr. 503/A/2012 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pentru motivele arătate prin

întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată în recurs. Totodată, solicită admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată, din oficiu, de către Curte și arată că la rândul său, a dorit să invoce această excepție prin întâmpinarea pe care a formulat-o în cauză, însă nu a invocat-o pentru că motivele de netemeinicie erau împletite cu motivele de nelegalitate și a fost greu să le separe. În eventualitatea în care recursul reclamantei va fi admis în tot sau în parte, solicită să se verifice cuantumul cheltuielilor de judecată raportat la obiectul dedus judecății și la munca depusă de avocat, pentru că i se pare nejustificată suma pe care reclamanta recurentă o solicită cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei intimate arată că instanța de apel atunci când a pronunțat hotărârea în cauză s-a raportat la dispozițiile art. 699 C.civ., având în vedere că pârâta- reclamantă reconvențională a formulat cererea reconvențională solicitând tocmai analizarea clauzei contractuale raportat la dispozițiile art. 699 C.civ. Totodată, arată că din punctul său de vedere cauza a fost analizată de către instanța de apel, iar atunci când a respins excepțiile invocate de reclamantă, instanța de apel a avut în vedere solicitarea reclamantei reconvenționale, structurând totul în baza art. 699 C.civ. Subliniază că această opoziție a reclamantei la admiterea cererii reconvenționale a fost formulată printr-o precizare de acțiune, reclamanta opunându-se din acel moment la admiterea cererii reconvenționale.

În replică, reprezentanta reclamantei recurente arată că motivul pentru care a formulat acea precizare de acțiune este pentru a apăra dreptul de proprietate al reclamantei, având în vedere că pârâta- reclamantă reconven- țională s-a prevalat de o proprietate comună și rațiunea pentru care a formulat acea precizare de acțiune a fost următoarea: "dacă vrei să-mi grevezi terenul meu și eu vreau să-l grevez pe al tău";.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 11.337 din 1 iulie 2011 a Judecătoriei C. -N.

, pronunțată în dosarul nr._,

s-a admis acțiunea principala formulata de reclamanta SC G. C. P. S. împotriva pârâtei SC H. C. S. și s-a dispus rectificarea suprafeței tabulare a imobilului înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 16334 la suprafața de 6881 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert Gheorghița Tatiana, ce face parte din prezenta hotărâre.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 1.

C. -N., nr. top. 16334, conform variantei din expertiza tehnică judiciara de la

  1. 48-58 întocmită de expert Gheorghița Tatiana, ce face parte integrantă din prezenta sentință, după cum urmează:

    • parcela cu nr. topo nou 16334/1 în CF 1. C. -N., în suprafață de 1271 m. p., ca bun propriu, cu titlu de cumpărare și partaj, în favoarea reclamantei - pârâte reconvenționale SC G. C. P. S.

    • parcela cu nr. topo nou 16334/2, în CF 1. C. -N., imobil în suprafața de 5610 mp, ca bun propriu, cu titlu de cumpărare și partaj, în favoarea pârâtei - reclamante reconvenționale SC H. C. S., asupra căruia se află edificată construcția notata C3 descrisă la foaia C din CF 1. C. -N. .

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al părților asupra imobilelor mai sus menționate.

S-a respins excepția lipsei de obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes, invocate de reclamanta - pârâta reconvențională, ca neîntemeiate.

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamanta reconvențională SC H. C. S. împotriva reclamantei pârâta reconvențională SC G. C. P. S. și s-a dispus înscrierea dreptului de servitute la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie electrica, apa, gaze naturale, canalizări, telefonie, pentru efectuarea de eventuale reparații și

intervenții ale celor în drept, asupra parcelei cu nr. topo nou 16334/1 din CF 1.

C. -N. în favoarea parcelei cu nr. topo nou 16334/2 din CF 1. C. -N. aparținând pârâtei.

S-au compensat cheltuielile de judecată privind expertiza topografică, expertiza de evaluare imobiliară și onorariul de avocat și a fost obligată reclamanta pârâtă reconvențională la plata către pârâta-reclamanta reconvențională a sumei de 2768,09 lei, cu titlu de taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale admise.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit colii de carte funciară nr. 1. C. -N., imobilul cu nr. topografic 16334, în suprafață de 7311 mp este coproprietatea reclamantei SC G. C. P. S., în cota de 1350/7311 parte și al pârâtei SC EURO GSM 2000 S., actual SC H. C.

  1. în urma divizării pârâtei, în cotă de 5961/7311 parte, ambele dobândite prin cumpărare.

    Conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul tehnic judiciar Gheorghița Tatiana, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, imobilul teren înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 16334 a rezultat în urma măsurătorilor ca având suprafața de 6881 mp, în loc de 7311 mp câți sunt trecuți în cartea funciară. Față de acordul părților cu privire la partajarea imobilului raportat la suprafața de 6881 mp, măsurată de expert și nu cea de 6909 mp, menționată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 117/_ de către BNP Cârlănaru M. D. și Cârlănaru M., încheiat între SC CUG SA și pârâta, instanța va dispune partajarea imobilul raportat a suprafața măsurată de expert.

    Astfel, în temeiul art. 34 din Legea nr. 7/1996 instanța de fond a dispus rectificarea suprafeței tabulare a imobilului înscris în CF 1. C. -N., nr. top. 16334 la suprafața de 6881 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert Gheorghița Tatiana, ce face parte din hotărâre.

    Cât privește sistarea indiviziunii asupra imobilului înscris în CF nr. 1. C.

    -N., nr. top. 16334, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 728 C.civ. potrivit cărora nimeni nu poate fi silit sa rămână în indiviziune.

    Având în vedere că părțile coproprietare s-au înțeles asupra partajului imobilului, conform variantei propuse de expert raportat la suprafața de 6881 mp, în temeiul art. 728 C.civ. coroborat cu art. 673 indice 9 C.pr.civ. instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 1. C. -N.

    , nr. top. 16334, conform variantei din expertiza tehnică judiciara întocmită de expert Gheorghița Tatiana, ce face parte integrantă din sentința pronunțată, după cum urmează:

    • parcela cu nr. topo nou 16334/1 în CF 1. C. -N., în suprafață de 1271 mp, ca bun propriu, cu titlu de cumpărare și partaj, în favoarea reclamantei - pârâte reconvenționale SC G. C. P. S. ;

    • parcela cu nr. topo nou 16334/2, în CF 1. C. -N., imobil în suprafața de 5610 mp, ca bun propriu, cu titlu de cumpărare și partaj, în favoarea pârâtei - reclamante reconvenționale SC H. C. S., asupra căruia se află edificată construcția notata C3 descrisă la foaia C din CF 1. C. -N. .

    În temeiul art. 20 din Legea nr. 7/1996 instanța de fond a dispus întabularea dreptului de proprietate al părților asupra imobilelor mai sus menționate.

    În ceea ce privește dreptul de servitute la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie electrica, apa, gaze naturale, canalizări, telefonie, pentru efectuarea de eventuale reparații și intervenții ale celor în drept, solicitată de ambele părți a fi instituită ca drept și sarcină asupra imobilului deținut de cealaltă parte, instanța a reținut în primul rând că acest

    capăt de cerere solicitat de reclamanta a fost respins ca tardiv formulat, prin încheierea de ședință din data de_, raportat la dispozițiile art. 132 c.pr.civ., iar cererea reconvențională cuprinzând acest capăt de cerere formulat de pârâta - reclamanta reconvențională a fost apreciat ca fiind formulat în termen, astfel că, din punct de vedere procedural, instanța pronunțându-se doar asupra temeiniciei cererii pârâtei reclamante reconvenționale.

    După cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul tehnic judiciar Gheorghița Tatiana, reclamanta, prin contractul de vânzarea cumpărare autentificat sub nr. 376/_ a cumpărat pe lângă cota de 1350/7311 parte din terenul nr. topo 16344 și imobilele cu nr. topo 16345/1 și 16345/2 pe care expertul a constatat amplasarea construcției C5 - Stația de Pompe ce reprezintă postul Trafo și nu pe parcela cu nr. top 16334 supusă partajului. De asemenea, expertul a constatat că pe platforma fostului CUG existența unor profile ale rețelelor utilitare, fără ca pe planurile puse la dispoziție expertului să se fi înscris nr. top de CF ale parcelelor peste care acestea trec, pentru a se putea raporta aceste rețele și construcții la poziția parcelelor părților

    litigante (anexa D 6). Din cercetările la fața locului, expertul a constatat existența următoarelor construcții: stația de compresoare, stație pompare apa recirculata (Stație de Pompe), turnul de răcire cu tiraj (Stație Răcire Recirculare) și o parte din clăirea actuală a pârâtei (Laboratorul central de metrologie), iar pe terenul reclamantei trec 3 cabluri electrice ce face legătura între Stația de Pompe și clădirea pârâtei. Totodată, pe terenurile ambelor părți, s-a constata că trec conducte termice și o cale ferată uzinală, cu trasee continue. Cât privește traseele rețelelor de apa canal, gaz, telefonie, alarmare etc. acestea nu au putut fi identificate. Față de cele constate, expertul a propus înscrierea servituților ca drept și obligație în favoarea și sarcina fiecărei părți asupra parcelelor acestora.

    Cât privește excepția lipsei de obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei - pârâte reconvenționale, raportat la petitul de servitute pretins de pârâta - reclamanta reconvențională, instanța de fond a reținut că instituirea servituții, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, nu este condiționată de calitatea de proprietar exclusiv al bunului supus servituții, în situația coproprietății fiind necesar acordul tuturor coproprietarilor pentru

    instituirea în favoarea și în sarcina bunului coproprietate. Cum instituirea servituților este posibilă și prin convenția părților, instanța a reținut că, în ceea ce privește rețelele de utilități, toți dobânditorii fostei platforme CUG, în calitate de adjudecatari, inclusiv reclamanta SC G. C. P. S. și fosta SC EURO GSM 2000 S., și-au asumat obligația de a acorda dreptul de servitute la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie electrica, apa, gaze naturale, canalizări, telefonie, pentru efectuarea de eventuale reparații și

    intervenții ale celor în drept, aceasta obligație nefiind denunțată de dobânditori, prin contractele de vânzare cumpărare încheiate de părți ca urmare a adjudecării, fiind menționată în mod expres această obligație. Cum stabilirea servituții a avut în vedere asigurării folosinței optime a imobilelor dobândite conform destinației lor, o situație contrară fiind lipsită de orice rațiune practica, instanța a respins excepția lipsei de obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei

    - pârâte reconvenționale ca neîntemeiate.

    Cât privește excepția lipsei de interes invocată de reclamantă, raportat la servitutea de trecere la instalația de transport energie (postul trafo), instanța de fond a constatat că pârâta, nu a solicitat o servitute de trecere asupra parcelei pe care se situează postul trafo, ci o servitute de acces la instalațiile de transport energie electrica care se situează pe terenul reclamantei ce va rezulta în urma partajului, excepția lipsei de interes fiind neîntemeiată sub acest aspect.

    Cât privește inadmisibilitatea acestui petit, instanța de fond a reținut că, ambele părți și-au asumat, în calitate de adjudecatari obligația prevăzută în caietul de sarcini și expres prevăzută în contractul de vânzare cumpărare încheiat ulterior, poziția contrară a reclamantei, în sensul inopozabilității caietului de sarcini, fiind contrară propriei obligații asumate prin contract. Cât privește conținutul servituții, pârâta nu a solicitat instituirea unei servituți noi, dincolo de ceea ce părțile s-au obligat deja, motiv pentru care, în temeiul art. 19- 20 din Legea nr. 7/1996 instanța a dispus înscrierea dreptului de servitute la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie electrica, apa, gaze naturale, canalizări, telefonie, pentru efectuarea de eventuale reparații și intervenții ale celor în drept, asupra parcelei cu nr. topo nou 16334/1 din CF 1. C. -N. . Totodată, instanța de fond a reținut că acest drept a fost solicitat și de către reclamantă, cererea acesteia fiind respinsă ca tardiv

    formulată, fără a se nega însă recursul la calea separată pentru stabilirea dreptului împotriva pârâtei.

    Cât privește cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză, instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor privind efectuarea expertizei topografice, reținând că partajul profită tuturor coproprietarilor, precum și a cheltuielilor privind expertiza evaluatorie imobiliară, reținând că administrarea acestora a fost dispusă ca urmare a poziției contradictorii părților cu privire la valoarea terenului asupra căreia se instituie servitutea, a compensat cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat, având în vedere că cererile ambelor părți au fost admise și va obliga reclamanta pârâtă reconvențională la plata sumei de 2768,09 lei, cu titlu de taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale admise, față de care reclamanta a manifestat o poziție contrară.

    Prin decizia civilă nr. 10/A/_ a T. ului Specializat C., pronunțată în dosarul nr._,

    s-a admis excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. de soluționare a apelurilor formulate de pârâta SC G. C. P. S. și reclamanta SC H. C. S., excepție invocată din oficiu, și în consecință s-a declinat competența de soluționare a apelurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 11337/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. _

    , în favoarea T. ului C. .

    Pentru a hotârî astfel, în ședința publică din data de 27 februarie 2012 tribunalul specializat, din oficiu, raportat la disp. art.158, art.159, 1591alin.2 și 4 C.pr.civ., coroborat cu prev. art.2 alin.1 pct.2 C.pr.civ., ținând cont de natura litigiului care se poartă între cele două părți litigante, natură care nu se schimbă în calea de atac a apelului, a pus în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului specializat în soluționarea acestuia. Aceasta întrucât prin cererea

    dedusă judecății cu care a fost învestită judecătoria de către reclamantă s-a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr.1. C. și partajarea acestuia în două loturi, atribuirea în natură fiecărui coproprietar și înscrierea în cartea funciară, cererea dedusă judecății fiind întemeiată în drept pe disp. art.728 și urm. C.civ., respectiv art.6731și urm. C.pr.civ.

    Pârâta a învestit, la rândul său, instanța cu o cerere reconvențională, solicitând în baza disp. art.19 și 20 din Legea nr.7/1996, înscrierea unui drept de servitute la căile de acces, căile ferate uzinale și instalațiile de transport, energie, apă, gaze naturale, telefonie, precum și înscrierea acestuia în cartea funciară.

    Obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă, astfel cum, de altfel, și părțile au arătat în cuprinsul cererilor formulate în fața primei instanțe, o cerere de împărțeală judiciară reglementată de disp. art.6733C.pr.civ., cerere care are o natură civilă indiferent de faptul că părțile litigante au calitatea de profesioniști, fiind societăți comerciale înregistrate la registrul comerțului.

    Obiectul de activitate al celor două societăți profesioniste nu îl reprezintă partajarea imobilelor, astfel încât dispozițiile aplicabile procedurii împărțelii judiciare, sistării stăruii de indiviziune asupra imobilului aflat în coproprietatea celor două părți litigante, sunt cele specifice unor raporturi de natură civilă, procedura împărțelii judiciare nefiind reglementată de Legea nr.31/1990 sau de Codul comercial.

    În afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul (profesionistul înregistrat la registrul comerțului) face și acte de natură civilă care, evident, nu pot fi supuse regimului de comercialitate.

    Se consideră că trebuie avute în vedere actele de drept privat care prin structura și funcția lor esențială nu se pot referi la activitatea desfășurată ca profesie și care rămân civile indiferent de persoana care le săvârșește (profesionist sau neprofesionist).

    Instanța a considerat că în această categorie intră actele de drept civil propriu-zise, precum și actele juridice privind imobilele, în condițiile în care necomercialitatea rezultă chiar din actul săvârșit de către profesionist.

    Profesionistul este îndreptățit să încheie și acte juridice străine de activitatea sa profesională, fiind îndrituit să imprime actului, prin propria sa voință, un caracter necomercial.

    Sistarea stării de indiviziune, a stării de coproprietate asupra unui imobil, partajarea acestuia și instituirea unui drept de servitute asupra unuia dintre imobilele rezultate în urma partajării sunt operațiuni străine de activitatea profesională a celor două părți litigante, actul în sine neavând un caracter comercial atâta timp cât nu îl constituie obiectul de activitate al celor două părți.

    Natura litigiului dedus judecății este esențialmente una civilă, această natură nefiind modificată în calea de atac a apelului, astfel încât competent să soluționeze litigiul dintre cele două părți în calea de atac a apelului este Tribunalul Cluj, raportându-ne la disp. art.2 alin.1 pct.2 C.pr.civ. conform cărora tribunalele judecă ca instanță de apel apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

    Față de considerentele mai sus reținute, raportat la dispozițiile legale sus enunțate, ținând cont de prev. art.1591alin.2 și 4 C.pr.civ., conform cărora judecătorul este obligat, din oficiu, să-și verifice competența, excepția necompetenței materiale putând fi invocată de judecător la prima zi de înfățișare, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a căii de atac a apelului declarată de ambele părți împotriva sentinței comerciale nr.11337/1 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea T. ului C. .

  2. ul Specializat C. a apreciat că în ceea ce privește excepția nelegalei timbrări a cererii formulate de SC G. C. P. S. în calea de atac a apelului se impune a fi analizată de către instanța competentă material să se pronunțe asupra litigiului și că, în urma admiterii excepției necompetenței materiale, întrucât soluționarea acesteia are un caracter absolut, peremptoriu și dilatoriu, nu mai are competența să se pronunțe asupra acesteia.

Prin decizia civilă nr. 503/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._,

s-au respins apelurile declarate de reclamanta S. G. C. P.

  1. și de pârâta S. H. C. S., împotriva sentinței civile nr. 11337/_

    , pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, compensându- se cheltuielile de judecată din apel.

    Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, în ceea ce privește apelul reclamantei, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale privind servitutea de trecere, susținând că în mod greșit au fost respinse excepțiile ridicate față de această cerere și că nu sunt întrunite condițiile legale pentru existența unui drept de servitute.

  2. ul a apreciat că prima instanță a procedat legal și temeinic respingând excepțiile lipsei de obiect și a lipsei calității procesuale pasive invocate față de cererea reconvențională, raportat la actele dosarului, și anume contractul de vânzare cumpărare prin care reclamanta și-a asumat obligația respectării unei servituți de trecere în favoarea dobânditorilor de pe fosta platformă CUG.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între CUG SA, în calitate de vânzător și S. G. C. P. S.R.L, în calitate de cumpărător, s-a stabilit obligația cumpărătorului de a asigura drept de servitute celorlalți proprietari de pe platformă, la căile de acces, căi ferate uzinale și acces la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie, alarmare, semnalizare incendiu, pentru efectuarea de eventuale reparații și

intervenții ale celor în drept.

Contractul a fost asumat de către reclamantă prin semnarea acestuia, astfel încât reclamanta este obligată a respecta obligația de a asigura dreptul de servitute prevăzut în contract.

În aceste condiții, în care servitutea a fost stabilită prin contractul părților, nu se mai impune analiza condițiilor servituții legale, invocate de apelanta reclamantă, întrucât în speță nu ne aflăm în prezența instituirii unei servituți stabilite de lege, ci a unei servituți stabilită prin fapta omului, în speță, prin convenție.

Pentru aceleași considerente, și anume că prin contract reclamanta și-a asumat o obligație, pe care este obligată să o respecte conform art. 969 C.civ, nu pot fi reținute nici susținerile apelantei reclamante privind interpretarea naturii juridice a clauzei referitoare la servitutea de trecere.

În ceea ce privește apelul pârâtei, aceasta solicită schimbarea în parte a sentinței, în sensul că partajarea să se facă potrivit completării la raportul de expertiză, prin atribuirea unui lot de 1081 mp în favoarea reclamantei și a lotului de 5800 mp în favoarea pârâtei. Apelanta pârâtă a susținut că această variantă respectă cotele de proprietate dobândite prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 117/_, ce a avut la bază documentația întocmită de exp.

M. Boacă.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate, iar varianta de partaj însușită de către prima instanță, potrivit raportului de expertiză inițial întocmit în cauză de exp. Gheorghiță Tatiana, respectă drepturile dobândite de către părți prin contractele încheiate cu SC CUG SA.

Astfel, prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 117/_ încheiat între Euro GSM 2000 și CUG, terenul cu nr. top 16334 în suprafață de 7311 mp a fost partajat în teren cu nr. top nou 16334/1 în suprafață de 5961 mp și teren cu nr. top 16334/2 în suprafață de 1350 mp.

Ulterior, prin contract de vânzare cumpărare, reclamanta S. G. C. P.

S.R.L a dobândit cota de 1350/7311 din terenul cu nr. top 16334 în suprafață de 7311 mp, iar pârâta S. H. C. S.R.L a dobândit cota de 5961/7311 din același topografic, ca și continuatoare în drepturi a SC Euro GSM 2000.

Așadar, stabilirea drepturilor părților asupra suprafeței găsită în realitate ca fiind 6881 mp, față de 7311 mp din CF, s-a făcut în mod corect de către expert, prin aplicarea cotelor de 1350/7311 și respectiv 5961/7311 la suprafața existentă de 6881 mp.

Propunerea din completarea la expertiză, întocmită de expert în urma obiecțiunilor pârâtei, nu a putut fi însușită de către instanță întrucât suprafețele rezultate nu ar respecta cotele dobândite de părți, astfel cum s-a arătat anterior și cum sunt înscrise în cartea funciară. De altfel, pârâta a invocat documentația cadastrală întocmită de Boacă M., ce a stat la baza actului de partaj. Dar, cum se poate observa în acea documentație (f. 91-99 dosar fond), propunerile de partaj

s-au făcut tot prin raportarea cotelor de 1350/7311 și respectiv 5961/7311 la suprafața găsită la fața locului.

Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 296 C.pr.civ, tribunalul a respins apelurile formulate în cauză, ca neîntemeiate.

În baza art. 276 C.pr.civ, cheltuielile de judecată din apel au fost compensate.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S. G. C. P. S. G., reprezentată convențional prin SCA Nestor Nestor Disculescu Kingston P. sen, a formulat recurs

în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii în întregime a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă reconvențional. De asemenea, reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs, precum și cele aferente judecării fondului.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că decizia recurată este nelegală deoarece instanța de apel, interpretând greșit clauza contractuală dedusă judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acesteia.

Clauza analizată de instanță, așa cum este menționată în caietul de sarcini, precum și, în contractul de vânzare-cumpărare încheiat atât de reclamantă, cât și de intimată cu S. CUG, are următorul conținut: "cumpărătorul de obligă să asigure dreptul de servitute celorlalți proprietari de pe platformă la căile de acces, căi ferate uzinale, accesul la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie, alarmare, semnalizare incendii pentru efectuarea de reparații și intervenții ale celor în drept precum și să nu depisteze sau să distrugă aceste

instalații, care vor fi identificate ca amplasament conform planurilor de situație care urmează a fi puse la dispoziție de către vânzătoare".

Astfel, instanța a calificat în mod eronat obligația rezultată din clauza contractuală analizată ca fiind obligația de a asigura dreptul de servitute stabilit prin fapta omului (în speță, prin convenție). In realitate, clauza contractuală instituie numai o obligație de vecinătate a celorlalți proprietari de pe aceeași platformă.

Această "servitute" a fost menționată sub forma unei clauze în caietul sarcini și a fost preluată în toate contractele încheiate de S. CUG SA cu toți cumpărătorii de active de pe fosta platformă CUG (în număr de peste 40), fiind inclusă inclusiv în contractul pe care însăși intimata-pârâtă îl are cu S. CUG SA.

În opinia recurentei, nu suntem în prezența unei servituți convenționale deoarece reclamanta nu și-a asumat această servitute direct față de intimata- pârâtă și nici nu a convenit direct cu intimata-pârâtă constituirea ei. Este o obligație impusă în contract de vânzătorul SC CUG.

În plus, în interpretarea clauzei contractuale deduse judecății, instanța de apel ar fi trebuit să aibă în vedere prevederile art. 977 și art. 978 din vechiul Cod Civil

Una dintre utilitățile enumerate în clauza contractuală, calea de transport rutieră, este în realitate o alee de acces, care trece pe lângă proprietatea subscrisei și a intimatei-pârâtă, așa cum rezultă din raportul de expertiză. În ce privește căile ferate, pe terenul reclamantei trece într-adevăr o linie ferată dezafectată, care traversează însă și terenul intimatei-pârâte. Căile de acces și căile ferate sunt deținute în coproprietate de toți proprietarii imobilelor fostei platforme - CUG.

Astfel, intimata-pârâtă are un adevărat drept de proprietate asupra căilor de acces și a căilor ferate, neavând niciun interes să ceară constituirea unei servituții. Această cotă de proprietate asupra căilor ferate și a drumului de acces

din incinta fostei platforme CUG este menționată și în contractul de vânzare- cumpărare al intimate-pârâte în mod expres: "imobilul mai sus descris va avea cota din părțile indivize comune de 1,57 % din cele ce se vor stabili ca fiind comune tuturor imobilelor situate pe platforma CUG";. Așadar, asupra căilor ferate și aleilor, intimata-pârâtă deține o cotă de proprietate comună indiviză de 1,57%.

În plus, pornind de la mențiunea finală stipulată în clauza contractuală analizată, și anume ,,pentru efectuarea de eventuale reparații și intervenții ale celor în drept" este evident că părțile ar urmărit să instituie numai o obligație de vecinătate a celorlalți proprietari de pe aceeași platformă, obligație care nu trebuie înscrisă în cartea funciară, și nicidecum un drept de servitute, dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Mai mult decât atât, fiind vorba de domenii de strictă specialitate - energie, telefonie, gaz, "cei în drept să facă intervenții de specialitate" beneficiază oricum de un veritabil drept de servitute legală, nefiind necesară o recunoaștere a acestui drept și nici asigurarea opozabilității acestuia prin înscriere în cartea funciară.

Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 576-643 din vechiul Cod Civil, art. 19 și 20 din Legea nr. 7/1996.

În lipsa unei indicări exprese a servituții a cărei înscriere a fost solicitată de intimata-pârâtă, pornind de la solicitarea de înscriere a acesteia în cartea funciară a reclamantei și, în consecință, de grevare a terenului reclamantei ca și fond aservit, reclamanta a dedus că ar putea fi vorba de o servitute de trecere. De altfel, această calificare a fost dată și de instanța de apel, aceasta reținând în motivarea hotărârii că reclamanta și-a asumat prin contractul de vânzare cumpărare "obligația respectării unei servituți de trecere în favoarea dobânditorului de pe fosta platformă CUG".

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de apel nu a analizat condițiile legale pentru stabilirea și existența unui drept de servitute și nici natura juridică a clauzei contractuale deduse judecății, pe motiv că: "Nu se mai impune analiza condițiilor servituții legale [ ... ], întrucât în speță nu ne aflăm în prezența instituirii unei servituți stabilite de lege, ci a unei servituți stabilite prin fapta omului, în speță, prin convenție. Pentru aceleași considerente, și anume că prin contract reclamanta și-a asumat o obligație, pe care este obligată să o respecte conform art. 969 C.civ., nu pot fi reținute nici susținerile apelantei reclamante privind interpretarea naturii juridice a clauzei referitoare la servitutea de trecere". Prin urmare, instanța de apel nu a făcut nici măcar o analiză sumară a condițiilor generale care stau la baza constituirii și înscrierii unei servituți, în general, de orice natură, respectiv nu a făcut o verificare a condițiilor stabilite în

mod expres de art. 576 - 643 Cod civil.

Dacă o astfel de analiză ar fi fost făcută, instanța de apel ar fi constatat că aceste condiții nu sunt întrunite, ";servitutea" nu profită imobilului intimatei- pârâte nefiind stabilită în favoarea ei întrucât calea de transport rutieră este în realitate o alee de acces, care trece pe lângă proprietatea reclamantei și a intimatei-pârâtă, aspect care se desprinde cu ușurință și din raportul de expertiză. În ce privește căile ferate, pe terenul reclamantei trece într-adevăr o linie ferată dezafectată care, potrivit aceluiași raport de expertiză, traversează însă și terenul intimatei-pârâte. Căile de acces și căile ferate sunt deținute în coproprietate de toți proprietarii imobilelor ale fostei platforme CUG.

Intimata-pârâtă are un adevărat drept de proprietate în cotă de l.57 % asupra căilor de acces și a căilor ferate, neavând nici un interes să ceară constituirea unei servituți.

Chiar dacă în cuprinsul contractului încheiat de intimata-pârâtă cu vânzătoarea comună, SC CUG SA, această cotă de 1,57% ar putea fi considerată ca referindu-se numai la căile ferate și de acces rutier, se consideră că această cotă se referă și la instalațiile de apă, de gaze, curent, telefonie.

Toate aceste instalații, care se află și pe proprietatea intimatei pârâte, sunt în proprietatea acesteia, ele putând fi eventual considerate imobile prin destinație care urmează soarta imobilului pe care îl deservesc.

Așadar, înscrierea servituții solicitate, ca veritabil dezmembrământ al dreptului de proprietate, nu este posibilă pentru următoarele motive:

  • această servitute nu întrunește condițiile legale pentru înscrierea unei servituți;

  • expertul nu a putut identifica pe terenul reclamantei toate utilitățile pentru care se solicită înscrierea servituții;

  • ceea ce expertul a putut identifica a fost: calea ferată dezafectată, care traversează și terenul intimatei-pârâte și asupra căreia aceasta deține o cotă de proprietate, conducte termice, precum și niște cabluri electrice; în plus, calea de transport rutieră, care este în realitate o alee de acces, trece pe lângă proprietatea subscrisei și a intimatei-pârâtă;

  • cu privire la toate utilitățile identificate, expertul arată că acestea se continuă și pe terenul intimatei-pârâte. Este firesc să fie așa, întrucât acestea fac parte din întreaga rețea de cabluri și conducte termice care deservesc fosta platformă a CUG-ului. Toate aceste cabluri și conducte beneficiază, potrivit legilor speciale în materie, de o servitute legală specială subterană, nefiind necesară înscrierea ei în cartea funciară;

  • câtă vreme celelalte utilități nu au fost identificate, ele nu pot fi înscrise în cartea funciară, așa cum ci propus și expertul. Mai mult, și în privința rețelelor de telefonie, gaze, apă, canalizări există aceeași servitute legală specială, supra sau subterană.

  • postul de transformare (postul trafo) nu este situat pe terenul în litigiu. Mai mult, intimata-pârâtă a precizat în mod expres că servitutea pe care o solicită nu-l vizează și pe aceasta.

Așa fiind, fără o analiză a condițiilor necesare stabilirii și instituirii unui drept de servitute, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, și fără o analiză a naturii juridice a dreptului a cărui înscriere s-a solicitat, instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a considerat legală și temeinică respingerea de către prima instanță a excepțiilor invocate de reclamantă față de cererea reconvențională.

Criticile aduse primei instanțe prin cererea de apel au vizat și modul greșit în care aceasta a respins excepțiile pe care reclamanta le-a invocat față de cererea reconvențională, respectiv excepția lipsei de obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei și excepția lipsei de interes.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect și excepția lipsei calității procesuale pasive, reclamanta a învederat faptul că prima instanță nu a analizat condițiile legale pentru stabilirea și existența unui drept de servitute și nici natura juridică a clauzei la a cărei preluare din contract instanța a recurs, astfel cum s-a precizat și mai sus.

În plus, a invocat excepția lipsei de interes atât pentru constituirea servituții de trecere la instalația de transport energie (postul trafo), cât și pentru servitutea asupra căii ferate care traversează terenul reclamantei și al intimatei- pârâte (așa cum rezultă și din completarea la raportul de expertiză).

În motivarea hotărârii sale, instanța de apel a reținut că "prima instanță a procedat legal și temeinic respingând excepțiile lipsei de obiect și a lipsei calității

procesuale pasive invoca te față de cererea reconvențională, raportat la actele dosarului, și anume contractul de vânzare cumpărare prin care reclamanta și-a asumat obligația respectării unei servituți de trecere în favoarea dobânditorilor de pe fosta platformă CUG".

Prin urmare, instanța de apel nu a învederat motivele pentru care consideră legală și temeinică respingerea excepțiilor de către prima instanță, rezumându-se la oferirea unei motivări succinte și lacunare, cu titlu general. Mai mult decât atât, instanța de apel nici măcar nu a amintit de excepția lipsei de interes invocată de reclamantă față de cererea reconvențională.

Acest mod de soluționare în fond a litigiului vădește o încălcare a principiilor unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt cuprinse în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a considerat legală și temeinică soluția primei instanțe, deși aceasta a acordat mai mult decât s-a cerut.

Prin cererea de apel, reclamanta a învederat faptul că prima instanță nu a ținut cont de precizarea făcută de reprezentanta intimatei-pârâte, consemnată în încheierea de ședință din_, în sensul că aceasta nu solicită acordarea unui drept de servitute și la postul trafo. Cu toate acestea, prima instanță a dispus înscrierea servituții și asupra acestui obiectiv, acordând mai mult decât s-a cerut. Instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică, fără a indica motivele pentru care a respins criticile formulate de

reclamantă cu privire Ia acest aspect.

Prin urmare, instanța de apel nu a învederat motivele pentru care consideră legală și temeinică respingerea excepțiilor de către prima instanță, rezumându-se la oferirea unei motivări succinte și lacunare, cu titlu general. Mai mult decât atât, instanța de apel nici măcar nu a amintit de excepția lipsei de interes invocată de subscrisa față de cererea reconvențională!

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C.pr.civ.

Pârâta intimată S. H. C. S. C. -N. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (f.22-24)

În susținerea poziției procesuale, pârâta intimată a arătat că în mod corect instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 969 Cod civil, reclamanta având obligația respectării servituților solicitate de pârâtă.

Aceste servituți sunt descrise în mod clar și neechivoc în actul de dobândire al reclamantei. Contrar susținerilor recurentei, acțiunea reconvențională a pârâtei are ca obiect instituirea sarcinilor la care recurenta s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 376/_, respectiv, să asigure dreptul de servitute la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie pentru efectuarea de eventuale reparații și intervenții ale celor în drept.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost soluționată în mod corect prin respingerea ei, întrucât pârâta a solicitat înscrierea acestor servituți pe terenul reclamantei.

De asemenea, pârâta are un interes juridic de a-și înscrie în cartea funciară servituțile la care recurenta s-a obligat încă din momentul dobândirii imobilului în litigiu.

Cererea reconvențională privește accesul la instalațiile de transport energie și nu postul trafo de pe parcele învecinată care nu este obiect al prezentului dosar.

În probațiune, reclamanta recurentă a depus copii de pe următoarele înscrisuri și anume: contractul de vânzare-cumpărare nr. 4472/_ încheiat între S. C.U.G. S.A. și S. SANFA S., contractul de vânzare-cumpărare nr. 5065/_ încheiat între S. C.U.G. S.A. și S. DGD S., contractul de vânzare-cumpărare nr. 4474/_ încheiat între S. C.U.G. S.A. și un

cumpărător al cărui nume nu poate fi menționat, contractul de vânzare- cumpărare nr. 4479/_ încheiat între S. C.U.G. S.A. și un cumpărător al cărui nume nu poate fi menționat, contractul de vânzare-cumpărare nr. 5145/_ încheiat între S. C.U.G. S.A. și un cumpărător al cărui nume nu poate fi menționat; C.F. nr. 1. C. în care sunt înscrise drumurile uzinale și aleile din incinta S. C.U.G. S.A.; actul adițional la contractul de vânzare- cumpărare nr. 376/_ încheiat între S. C.U.G. S.A.; C.F. nr. 1., 1., 1.

N, 1., 1., 1., 1. /A, 1., 160230/A, 1., 1., 1., 1., 1. ; planul

de situație al imobilului obiect al partajului (f.28-53, f.68-95).

Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele

:

La termenul de judecată din data de_, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, prin reanalizarea stării de fapt ca urmare a reaprecierii probelor administrate în cauză de către instanța de recurs, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 și pct. 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:

În reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ.,

"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate.";

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.

Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanței de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurenta nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Deși formal cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7-9 C.pr.civ., în realitate, prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează și motive de netemeinicie a hotărârii atacate.

Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține motive de netemeinicie prin care se reproduce starea de fapt în opinia recurentei și se expune o analiză laborioasă a probațiunii administrate în cauză, în special a raportului de expertiză topografică. Se constată, așadar, de către Curte că este incidentă excepția inadmisibilității acestor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, excepție fundamentată pe împrejurarea că, memoriul de recurs conține critici de netemeinicie a hotărârii recurate, reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, etc. aspecte care s-ar fi încadrat în

punctele 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304

prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității invocată din oficiu este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Criticile reclamantei recurente referitoare la motivarea superficială a apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe prin decizia recurată, la interpretarea greșită a clauzei contractuale dedusă judecății și, în consecință la aplicarea greșită al legii sunt, în opinia Curții, întemeiate pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Astfel, instanța de apel a motivat doar în fapt și extrem de sumar apelul declarat de reclamantă limitându-se să arate că prin semnarea contractului reclamanta este obligată a respecta obligația de a asigura dreptul de servitute prevăzut în contract și, în consecință, servitutea fiind stabilită convențional, nu pot fi reținute susținerile reclamante privind interpretarea naturii juridice a clauzei referitoare la servitutea de trecere.

Procedând în acest fel, tribunalul nu a analizat efectiv motivele de apel invocate de reclamantă ceea ce vădește o încălcare a dreptului la un proces echitabil astfel cum acesta este consacrat prin art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea constată că prin cererea reconvențională depusă la termenul de judecată din data de_ în fața primei instanțe, pârâta SC Euro GSM 2000 S. a solicitat înscrierea obligației acordării dreptului de servitute la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie pentru efectuarea de eventuale reparații și intervenții a celor în drept. Cererea reconvențională a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 19 și art. 20 din Legea nr. 7/1996. În continuarea cererii, pârâta a menționat expres că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a clarificat situația transformatorului de curent existent pe o altă parcelă proprietatea reclamantei, ce nu face obiectul prezentului litigiu (f.66, dosar fond).

În ședința publică din_, prima instanță, în baza art.132 C.pr.civ., a luat act de solicitarea pârâtei de stabilire a unui drept de servitute la căile de acces, la căile ferate uzinale și la instalațiile de transport energie, precum și înscrierea acestuia în CF (f.68-69, dosar fond).

Reclamanta - pârâta reconvențională a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția lipsei de obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei față de stabilirea dreptului de servitute la căile de acces, la căile ferate uzinale și la instalațiile de transport apă, gaze naturale, canalizări și telefonie. Totodată, a invocat excepția lipsei de interes pentru stabilirea servituții la instalația de transport energie, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca inadmisibilă (72-74, dosar fond).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.374/_ de BNP C. D. Ciacoi încheiat între SC CUG SA, societate aflată în lichidare voluntară, în calitate de vânzătoare și S. EURO GSM 2000 S.R.L, în calitate de

cumpărătoare, aceasta din urmă a dobândit o cotă reală de 5961/7311 parte din terenul situat în C. N., înscris în CF nr.1. C., A+8, nr.top.16334, în suprafață de 7311 mp, precum și întreg dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat în C. N., înscris în CF nr.1. C., sub A+8 (f.165-168, dosar fond).

Părțile contractante au stabilit că imobilul mai sus descris va avea cota din părțile indivize comune de 1,57/100 parte din cele ce se vor stabili ca fiind comune tuturor imobilelor situate pe platforma industrială GUG - imobile aparținând vânzătoarei - determinate prin documentația cadastrală întocmită ulterior de vânzătoare, conform contractului de vânzare cumpărare cadru încheiat între prezentele părți contractante la data adjudecării imobilului, documentație cadastrală pe care vânzătoarea se obligă să o pună la dispoziția cumpărătoarei gratuit, în termen de 3 zile de la finalizarea acesteia.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.376/_ de BNP C. D. Ciacoi încheiat între SC CUG SA, societate aflată în lichidare voluntară, în calitate de vânzătoare și S. G. C. P. S.R.L, în calitate de cumpărătoare, aceasta din urmă a dobândit o cotă reală de 1350/7311 parte din terenul situat în C. N., înscris în CF nr.1. C., A+8, nr.top.16334, în suprafață de 7311 mp, precum și întreg dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C. N., înscris în CF nr.1. C., A+9, nr.top.16345/1 și 16345/2 compus din teren în suprafață de 3869 mp cu construcții (f.75-79, dosar fond).

Părțile contractante au stabilit că imobilul mai sus descris va avea cota din părțile indivize comune de 2,00/100 parte din cele ce se vor stabili ca fiind comune tuturor imobilelor situate pe platforma industrială GUG - imobile aparținând vânzătoarei - determinate prin documentația cadastrală întocmită ulterior de vânzătoare, conform contractului de vânzare cumpărare cadru încheiat între prezentele părți contractante la data adjudecării imobilului, documentație cadastrală pe care vânzătoarea se obligă să o pună la dispoziția cumpărătoarei gratuit, în termen de 3 zile de la finalizarea acesteia.

Totodată, în ambele contracte de vânzare cumpărare s-a stipulat clauza potrivit căreia cumpărătoarea s-a obligat să asigure dreptul de servitute celorlalți proprietari de pe platformă, la căile de acces, căi ferate uzinale și acces la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie, alarmare, semnalizare incendiu, pentru efectuarea de eventuale reparații și

intervenții ale celor în drept, precum și să nu deterioreze sau să distrugă aceste instalații, care vor fi identificate - ca amplasament - conform planurilor de situație care urmează a fi puse la dispoziție de către vânzătoare.

Conform înscrierilor din CF nr. 1. C. -N., asupra imobilului cu nr. top. 16334 sunt coproprietare reclamanta SC G. C. P. S., în cota de 1350/7311 parte și SC EURO GSM 2000 S., actual SC H. C. S. în urma divizării pârâtei, în cotă de 5961/7311 parte, ambele dobândite prin cumpărare de la aceeași vânzătoare SC CUG SA.

Ulterior, prin actul adițional la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.376/_ de BNP C. D. Ciacoi ,SC CUG SA, societate aflată în lichidare judiciară, în calitate de vânzătoare și S. G. C. P. S.R.L, în calitate de cumpărătoare, aceasta din urmă a dobândit cota de 2,00/100 parte din toate imobilele situate pe platforma industrială GUG vândute de SC CUG SA și care în urma documentației cadastrale efectuată au fost determinate și înscrise în: CF nr.1. C., A+17, nr.top.16353; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.7677/4; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.8022/1; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.7679/1; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.7671/5; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.8022/4; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.7671/3; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.8229/2; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.7677/1/2; CF nr.1. C., A+1, nr.cad.8027/1; CF nr.1. C., A+1,

nr.cad.7677/1/1; CF nr.1. C., A+1, nr. top.15880/4/1/2, top.15880/2/2/2/2, top.15880/1/2/2/2, top.15880/5/1/2; CF nr.15569 C., A+1, nr.cad.7677/1/6; CF nr.1. C., A+1, nr.top.16323, A+2, nr.top.16324, A+3, nr.top.16325, A+7, nr.top._ 3/2 (f.69-72).

În baza acestui act adițional, prin încheierea de cf nr.43711/_ s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 2,00/100 parte din imobilele înscrise în CF mai sus menționate în favoarea reclamantei S. G. C. P. S.R.L ( f.73- 95).

Reclamanta a arătat, prin înscrisul depus la f.65-66, faptul că antecesoarea în drepturi a pârâtei SC H. C. S., cumpărătoarea SC EURO GSM 2000 S., deși a fost convocată să se prezinte pentru încheierea actului adițional al contractul de vânzare cumpărare, a refuzat să se prezinte, împrejurare care nu a

fost contestată de pârâtă.

Instanța de apel a interpretat greșit clauza contractuală dedusă judecății, sens în care a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acesteia.

Clauza menționată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat atât de reclamantă, cât și de antecesoarea în drepturi a pârâtei cu vânzătoarea S. CUG SA are următorul conținut: "cumpărătorul de obligă să asigure dreptul de servitute celorlalți proprietari de pe platformă la căile de acces, căi ferate uzinale, accesul la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie, alarmare, semnalizare incendii pentru efectuarea de reparații și intervenții ale celor în drept precum și să nu depisteze sau să distrugă aceste instalații, care vor fi identificate ca amplasament conform planurilor de situație care urmează a fi puse la dispoziție de către vânzătoare".

Potrivit art. 977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, iar art. 978 Cod Civil statuează că atunci "când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul".

Aplicând aceste reguli de interpretare a contractelor în prezenta cauză Curtea apreciază că instanța de apel a calificat în mod eronat clauza contractuală mai sus arătată ca fiind un drept de servitute stabilit prin fapta omului, în speță, prin convenția părților.

Clauza contractuală în discuție trebuie interpretată nu în litera, ci în spiritul ei. Ea se referă la obligația proprietarilor pe a căror imobile sunt situate instalații de apă, gaz, curent etc. să permită și altor proprietari uzul, racordarea etc. la acestea și nicidecum înscrierea pe terenurile proprietatea acestora a unor veritabile servituți care să greveze cartea funciară a imobilului.

În realitate, clauza contractuală instituie numai o obligație de vecinătate a tuturor celorlalți proprietari de pe aceeași platformă a vânzătoarei SC CUG SA și anume o obligație de a face, respectiv de a permite: trecerea la căile de acces, căile ferate uzinale, accesul la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie, alarmare, semnalizare incendii pentru efectuarea de reparații și intervenții ale celor în drept.

Această obligație de a face a fost menționată sub forma unei clauze, inițial în caietul sarcini și a fost preluată ulterior în toate contractele încheiate de S. CUG SA cu toți cumpărătorii de active de pe fosta platformă CUG, fiind inclusă inclusiv în contractul pe care însăși pârâta îl are cu S. CUG SA (f.28-49).

Pe de altă parte, clauza mai sus indicată nu reprezintă o veritabilă servitute convențională deoarece reclamanta nu și-a asumat această servitute direct față de pârâtă și nici nu a convenit direct cu pârâtă constituirea ei, ci este

o obligație impusă în contract de vânzătoarea SC CUG SA tuturor cumpărătorilor de active de pe platforma vânzătoarei.

Din interpretarea art.573-art.643 Cod civil rezultă că dreptul de servitute este dezmembrământul dreptului de proprietate privată asupra unui imobil care are calitatea de fond aservit, constituit în favoarea proprietarului unui imobil vecin, care are calitatea de fond dominant, dezmembrământ cu caracter

indivizibil care conferă titularului fondului dominant anumite prerogative, stabilite, prin titlul de constituire, asupra fondului aservit. Din această definiție rezultă principalele caractere juridice ale dreptului de servitute: a. este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată; b. este un drept real imobiliar; c. presupune existența a cel puțin două imobile vecine, aparținând unor proprietari diferiți; d. este un accesoriu al dreptului de proprietate asupra fondului dominant; e. este constituit în profitul unui imobil pentru a asigura utilitatea lui; f. este indivizibil și are un caracter perpetuu.

Prin urmare, dreptul de servitute nu este doar o restrângere a prerogativelor dreptului de proprietate asupra fondului aservit, ci și un transfer, mai redus sau mai amplu, al unor prerogative din conținutul juridic al acestui drept de proprietate către titularul fondului dominant, respectiv atributul posesiei, ca element de drept, dar limitat la partea din fondul aservit și folosința părții din fondul aservit, dar numai pentru uzul și utilitatea fondului dominant. Numai în măsura în care se produce operația juridică a dezmembrării dreptului de proprietate privată, ia naștere un adevărat drept de servitute.

În speță, clauza analizată constituie doar un mod de limitare a exercitării dreptului de proprietate imobiliară în raporturile de vecinătate întrucât extinderea sferei de exercitare a dreptului de proprietate al pârâtei și restrângerea sferei de exercitare a dreptului de proprietate al reclamantei nu are semnificația juridică a transferului unui atribut din conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra fondului aservit, respectiv posesia și/sau folosința, către proprietarul fondului dominant.

Mai mult decât atât, asupra căilor de acces și a căilor ferate uzinale, pârâta are un adevărat drept de coproprietate indiviză așa cum este menționat expres în contractul de vânzare-cumpărare al pârâtei: "imobilul mai sus descris va avea cota din părțile indivize comune de 1,57 % din cele ce se vor stabili ca fiind comune tuturor imobilelor situate pe platforma CUG";.

În plus, pornind de la mențiunea finală stipulată în clauza contractuală analizată, și anume ,,pentru efectuarea de eventuale reparații și. intervenții ale celor în drept" este evident că părțile au urmărit să instituie numai o obligație de vecinătate a celorlalți proprietari de pe aceeași platformă, obligație care nu trebuie înscrisă în cartea funciară și nicidecum un drept de servitute, dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Fiind vorba de domenii de strictă specialitate - energie, telefonie, gaz, "cei în drept să facă intervenții de specialitate" beneficiază oricum de un veritabil drept de servitute legală, instituit prin acte normative speciale, nefiind necesară o recunoaștere a acestui drept și nici asigurarea opozabilității acestuia prin înscriere în cartea funciară.

Ținând seama de interpretarea corectă a clauzei contractuale analizate și anume, aceea a unei obligații de vecinătate, a reclamantei și a tuturor celorlalți proprietari de pe aceeași platformă a vânzătoarei SC CUG SA, respectiv o obligație de a face, de a permite: trecerea la căile de acces, căile ferate uzinale, accesul la instalațiile de transport energie, apă, gaze naturale, canalizări, telefonie, alarmare, semnalizare incendii pentru efectuarea de reparații și intervenții ale celor în drept, Curtea constată că este inutilă analizarea deciziei atacate din perspectiva criticii din recurs referitoare la motivarea succintă și lacunară a

hotărârii cu privire la respingerea excepțiilor invocate de reclamantă, pârâta reconvențională, prin sentința primei instanțe.

Pentru aceste considerente de drept Curtea apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.7, pct.8, pct.9 C.pr.civ. astfel că în temeiul art.312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de reclamanta S. G. C. P. S. G., împotriva deciziei civile nr. 503/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, iar în baza art.296 C.pr.civ., admite apelul declarat de reclamanta S. G. C. P.

S. G., în contra sentinței civile nr. 11.337/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge în întregime cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta S. H. C.

  1. C. -N., având ca obiect "drept de servitute";.

    În consecință, înlătură din sentință dispozițiile referitoare la: compensarea cheltuielilor de judecată; obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională, la plata către pârâta - reclamantă reconvențională, a sumei de 2.768,09 lei, cu titlu de taxă de timbru aferentă cererii reconvenționale; respingerea excepțiilor lipsei de obiect, lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes, invocate de reclamantă, menținând restul dispozițiilor din sentința apelată.

    De asemenea, înlătură din decizia recurată dispoziția referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată și păstrează dispoziția privitoare la respingerea apelului pârâtei S. H. C. S. C. -N. .

    În conformitate cu prevederile art.316 C.pr.civ. coroborat cu art.298 și art.274 alin.1 C.pr.civ. Curtea obligă pârâta intimata S. H. C. S. C. -N.

    , aflată în culpă procesuală, să plătească recurentei suma de 12.551,6 lei, cheltuieli de judecată în recurs, în apel și în fond, reprezentând: 1110 lei, onorariu expert evaluator (f.265-266, f.274 dosar fond); 1400 lei, taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar (f.14 dosar tribunal specializat); 4300 lei, onorariu avocațial în apel (f.29-31 dosar apel); 1392 lei, taxa judiciară de timbru și 4,7 lei timbru judiciar (f.65, f.67); 4339,90 lei, onorariu avocațial recurs (f.97, f.98).

    PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII

    D E C I D E:

    Admite în parte recursul declarat de reclamanta S. G. C. P. S. G., împotriva deciziei civile nr. 503/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, după cum urmează:

    Admite apelul declarat de reclamanta S. G. C. P. S. G., în contra sentinței civile nr. 11.337/_, dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte, astfel:

    Respinge în întregime cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta S. H. C. S. C. -N., având ca obiect "drept de servitute";.

    Înlătură din sentință dispozițiile referitoare la: compensarea cheltuielilor de judecată; obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională, la plata către pârâta - reclamantă reconvențională, a sumei de 2.768,09 lei, cu titlu de taxă de timbru aferentă cererii reconvenționale; respingerea excepțiilor lipsei de obiect, lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes, invocate de reclamantă.

    Menține restul dispozițiilor din sentința apelată.

    Înlătură din decizia recurată dispoziția referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.

    Păstrează dispoziția din decizia recurată privitoare la respingerea apelului pârâtei S. H. C. S. C. -N. .

    Obligă pe intimata S. H. C. S. C. -N. să plătească recurentei suma de 12.551,6 lei, cheltuieli de judecată în recurs, în apel și în fond.

    Decizia este irevocabilă.

    Dată și pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.

    PREȘEDINTE,

    JUDECĂTORI,

    A. -A. P. C.

    -M.

    CONȚ

    I. -D. C.

    GREFIER,

    1. -A. M.

Red.A.A.P./_ .

Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.G.Ioniță.

Jud.tribunal: O.R.Ghișoiu;D.Tatu

← Decizia civilă nr. 28/2013. Rectificare carte funciară  Decizia civilă nr. 213/2013. Rectificare carte funciară →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1869/2013. Rectificare carte funciară