Decizia civilă nr. 213/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
4204
Dosar nr._ *
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 213/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -T. A. -Ana
J. ECĂTOR: G. Brîndușa
GREFIER: ROMAN MARIANA
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către pârâții Ț. ANA, dom. sat F. nr. 66, V. M., dom. sat B. nr. 278, R. I. ,
dom. loc. G. nr. 355, P. I., dom. loc. Sat Ș. nr. 28, R. V. ,dom. loc.
nr. 66, R. I., dom. F. nr. 66, I. M. dom. S. M. str. B.
V. nr. 19/67 împotriva sentinței civile nr. 545 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru_ ,_ și_, când a decis următoarele.
T.
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 545 din data de 26 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. G., reprezentată prin Consiliul local
, în contradictoriu cu pârâții Ț. Ana, V. M., R. I., P. I., R.
V., R. I., B. I., C. L., C. Pal Gyorgy, C. Gyorgy Gyorgy,
D. I. căs. C. J., C. I. și I. M. ; s-a dispus rectificarea mențiunilor din CF nr. 1762, nr. topo. 1162 și din CF nr. 3380, nr. topo. 1161/1 și 1165/1, în
sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților Ț. Ana, R. V. și R.
I., cu repunerea părților în situația anterioară de carte funciară; s-a dispus radierea din CF nr. 3380 a interdicției de înstrăinare de sub B3 și a dreptului de ipotecă, înscris sub C1 în favoarea pârâtei I. M. ; s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii privind înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară, în contradictoriu cu pârâții B. I., C. L., C. Pal Gyorgy, C. Gyorgy Gyorgy, D. I. căs. C. J., C. I., toți cu domiciliu necunoscut; au fost obligați pârâții de rândul 1-5 și 7 să plătească reclamantei suma de 1391,10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2315 din 17 iulie 2003 a Judecătoriei S. M. s-a dispus partajarea terenului în suprafață de 1,8609 ha, situat în comuna G., la locul numit "Dumbravă";, înscris în CF nr. 1762, nr. topo. 1162, proprietatea tabulară a defunctului Pîrja
V., între moștenitoarele acestuia, Ț. Ana, V. M., R. I. și P. I., nepoate de fiu ale defunctului, fiind atribuit reclamantei Ț. Ana.
Prin sentința civilă nr. 2532 din 28 septembrie 2004, s-a constatat că R.
V. și R. I. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 11506 mp, situat în comuna G., la locul numit
"Dumbravă";, înscris în CF nr. 345, nr. topo. 1161/1 și în CF nr. 1098, nr. topo. 1165/1. Dreptul de proprietate al acestora a fost înscris în cartea funciară.
Acest teren a fost ulterior transcris în CF nr. 3380, iar sub B3 și C1 a fost notată interdicția de înstrăinare și grevare de sarcini și ipotecă în sumă de 6000 Euro, în favoarea pârâtei Iurca M., în baza unui contract de împrumut.
Parcelele cu nr. top_ și 1165 au fost identificate prin lucrarea de expertiză întocmită în cauză de ing. Kalmar Tiberiu, fiind situate în vecinătatea hotarului comunei G. pe pășunea comunei G., la ieșirea spre Ocna Ș. și având în prezent categoria de folosință pășune.
Potrivit concluziilor lucrării de expertiză efectuate cele trei parcele fac parte din pășunea comunală G. și sunt trecute în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. G., respectiv anexa nr. 35, însușită de Consiliul local prin hotărârea nr. 14 din_ .
Din probele testimoniale administrate în cauză prima instanță a reținut că acest teren a fost vândut de proprietarii săi C. G. în anul 1942, dată de la care a fost folosit ca pășune comunală.
Astfel, martora Kil M. a arătat că pârâta Ț. Ana folosea un teren la locul numit "Dumbravă";, care în anul 1960 a fost cooperativizat și folosit până în anul 1989 ca pășune, iar restul terenului situat la locul numit "Dumbravă"; a fost folosit din anul 1950 de C. G. ca pășune, fiind vândut de persoanele care l-au deținut anterior.
Prima instanță a reținut, analizând întregul material probator, că terenul în litigiu aparține domeniului public al C. G., aspect ce nu a fost
verificat în cadrul proceselor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, în baza cărora pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Întrucât mențiunile din cartea funciară nu mai sunt în concordanță cu situația juridică reală a imobilului în litigiu, instanța a apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 și art. 34 pct. 4 și urm. din Legea nr. 7/1996 pentru rectificarea situației tabulare.
Prin încheierea din data de 6 iunie 2007 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 545 din_ a Judecătoriei S. M., în sensul că reclamanta C. G. este reprezentată prin P., iar nu prin Consiliul local G. .
Prin încheierea nr. 2725 din data de_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta C. G. și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 545 din 26 martie 2007, în sensul că s-a admis cererea privind radierea din CF nr. 1098, nr. topo. 1165, a mențiunilor făcute sub B 3-4 și din CF nr. 345, nr. topo. 1161/1, a mențiunilor făcute sub B 13-14.
Împotriva sentinței civile nr. 545 din_ a Judecătoriei S. M. au declarat apel apelanții Ț. Ana, V. M., R. I., P. I., R. V., R.
I. și I. M., solicitând instanței admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a apelului, apelanții au arătat că pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificarea conținutului cărții funciare, este necesar ca oricare dintre situațiile reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Acțiunea în rectificare de carte funciară are un caracter accesoriu, depinzând în mod indisolubil de existența unei alte acțiuni, cu caracter principal, acțiune care nu a fost promovată de către reclamantă. În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, întrucât nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului.
Apelanții au mai susținut că acțiunea este inadmisibilă și pentru că reclamanta, neavând calitatea de proprietar tabular al terenului, nu justifică un interes pentru restabilirea situației de carte funciară. Astfel, potrivit art. 100 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996, prin "persoană interesată"; se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat de noua înscriere. Reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare în baza anexei nr. 35, poziția 69, din HG nr. 934/2002, publicată în
M.O. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002, unde figurează o suprafață de pășune ca fiind în patrimoniul acesteia, situată în perimetrul comunei G., la locul numit "Dumbravă";, identificată cu nr. top_, 1225. Din lucrarea de expertiză topografică și din înscrierile din cartea funciară rezultă că terenul apelanților face parte din alte parcele, respectiv cu nr. topo._ /1 și 1162,
care nu sunt cuprinse în lista anexă la HG nr. 934/2002 și, prin urmare, nu fac parte din domeniul public al C. G. .
Intimata C. G., reprezentată prin P., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 trebuie interpretate în coroborare cu art. 35 indice 1 alin. 4, art. 37 alin. 1, art. 53 din Legea nr. 7/1996, art. 89 din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art. 111 Cod procedură civilă.
Astfel, conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cartea funciară nu pot fi rectificate decât în baza hotărârii instanței judecătorești definitivă și irevocabilă sau pe cale amiabilă (ceea ce nu este cazul în situația dată). În acest sens sunt și dispozițiile art. 35 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 7/1996. Acțiunea în rectificare implică constatarea existenței cazurilor de rectificare.
Ca urmare, ținându-se seama și de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, nu există vreun impediment legal pentru ca persoana interesată să solicite, în cadrul acțiunii de rectificare, constatarea pe cale indirectă (implicită) a existenței cazurilor de rectificare de carte funciară. Dimpotrivă, în raport de art. 111 Cod procedură civilă, constatarea nu este admisibilă, dacă se poate cere realizarea dreptului. Înscrierile din cartea funciară, realizate în baza unor hotărâri judecătorești neopozabile reclamantei, nu corespund cu situația juridică reală a imobilelor.
Intimata a mai învederat că la data pronunțării sentințelor civile nr. 2315/17 iulie 2003 și nr. 2532/28 septembrie 2004, terenurile constituiau domeniul public al C. G., în baza H.G.R. nr. 934/2002, fiind folosite ca pășune comunală, așa cum sunt folosite și în prezent. Apelanții au fost de rea credință în dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Astfel, așa cum rezultă din probele testimoniale, apelanții și antecesorii acestora nu au folosit terenurile în litigiu, acestea fiind folosite de comună, ca pășune, de dinaintea anului 1950.
În aceste condiții, în sensul dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, cuprinsul cărții funciare nu poate fi considerat exact în folosul apelanților, iar dreptul de proprietate, rezultat în urma înscrierii în C.F., nu poate fi prezumat în folosul lor (art. 33 din Legea nr. 7/1996). Expertiza efectuată în cauză de către ing. Kalmar Tiberiu concluzionează fără dubiu că parcelele de teren în litigiu fac parte din domeniul public al comunei, atestat prin H.G. nr. 934/2002 și însușit prin Hotărârea nr. 14 din_ a Consiliului Local G. .
Prin persoană interesată, în sensul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996, se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare (art. 89 alin. 2 din Ordinul nr. 633/2006). Împrejurarea că în H.G.
nr. 934/2002, poziția 69, nu au fost indicate toate nr. topografice aferente imobilului nu poate duce la concluzia că terenul în litigiu nu a fost cuprins în domeniul public, din moment ce și această suprafață este cuprinsă în suprafața totală de 75,8 ha, situație confirmată prin expertiză.
La termenul de judecată din data de_, apelanții au invocat excepția de nelegalitate a HG nr. 934/2002, publicată în M.O. 665 bis din 9 septembrie 2002, cauza fiind suspendată, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea excepției de către Curtea de Apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva încheierii nr. 2725 din data de_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, au declarat apel apelanții Ț. Ana, V. M., R. I., P. I., R. V., R. I. și I. M.
, solicitând instanței admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 545 din_ .
În motivarea în fapt a apelului, apelanții au arătat că, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 256 din dosarul judecătoriei, sentința civilă nr. 545 din_ a fost comunicată reclamantei la data de 7 mai 2007, dovada de comunicare fiind semnată de primire de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.
Cererea de completare a fost înregistrată la data de 25 mai 2007, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, reglementat de art. 281 indice 2 Cod procedură civilă.
Intimata C. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva încheierii nr. 2725 din_ .
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că, potrivit dovezii aflate la fila 256 din dosarul judecătoriei, sentința civilă nr. 545/2007 a fost comunicată C. G., prin Consiliul local G., de primire semnând secretarul unității administrativ-teritoriale.
În încheierea de la fila 80 din dosar, la consumarea primei zile de înfățișare, s-a făcut precizarea de reprezentare a comunei, prin primar, pentru ca ulterior, în toate conceptele de citare, să se rețină reprezentarea prin P. . Contrar acestei precizări, în considerentele sentinței și în dispozitiv, se reține reprezentarea prin Consiliul local G., în această modalitate fiind comunicată și sentința. Art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 prevede că în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Se observă, din cele arătate mai sus, că hotărârea instanței de fond s-a comunicat Consiliului local G., în reprezentarea comunei G., nefiind comunicată P. ului, în reprezentarea C.
G. . Suntem în prezența unei necomunicări a hotărârii reprezentantului legal, în persoana primarului, ținându-se seama și de dispozițiile art. 87 Cod procedură civilă. Faptul semnării de primire a hotărârii de către secretar nu
înlătură viciul de necomunicare a hotărârii către cel îndrituit, acesta nefiind persoana însărcinată cu primirea corespondenței.
La termenul de judecată din data de_, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă, s-a dispus conexarea dosarului cu nr._ la dosarul cu nr._ și judecarea împreună a celor două apeluri declarate.
Prin sentința civilă nr. 515 din data de_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de nelegalitate a HG nr. 934/2002, publicată în M.O. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002, invocată de apelanți.
Prin decizia civilă nr. 112/A din 10 iunie 2010 Tribunalul Maramureș a admis apelul declarat de apelanți și a schimbat în tot sentința civilă nr. 545 din_ în sensul că a respins acțiunea reclamantei, a admis apelul împotriva încheierii nr. nr. 2725 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă cererea de completare a sentinței civile nr. 545 din 26 martie 2007. Intimata C. G., reprezentată prin P., a fost obligată la plata către apelanți a sumei de 2020,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, T. a reținut că prin sentința civilă nr. 2315 din data de 17 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 1981/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, prin neapelare, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului Pîrja V., decedat la data de_, se compune din terenul situat în hotarul comunei G., la locul numit "Dumbravă";, în suprafață de 1 ha și 8609 mp, înscris în CF nr. 1762, nr. topo. 1162, s-a dispus partajarea acestuia între părți și atribuirea în natură reclamantei Ț. Ana, dispunându-se și înscrierea dreptului de proprietate al acesteia în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 2532 din data de 28 septembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 2909/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a constatat că reclamanții R. V. și R. I. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în localitatea G., la locul numit "Dumbravă";, învecinat cu pășunea comunei
G. și hotarul comunei F., în suprafață totală de 11.506 mp, de natură arabil și fânaț, înscris în CF nr. 345 G., nr. topo. 1161/1-9.671 mp și în CF nr. 1098 G., nr. topo._ mp, dispunându-se și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Constatându-se astfel dreptul lor de proprietate prin hotărâri judecătorești irevocabile, pârâții au, fără îndoială, un "bun actual";, protejat prin prisma art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu care "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului
internațional";, cu respectarea principiului proporționalității. Lipsirea de eficiență juridică a unor hotărâri irevocabile, prin care s-a constatat un drept de proprietate, aduce atingere și stabilității circuitului juridic, componentă a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție. Necesitatea asigurării unui "just echilibru"; între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și se concretizează în necesitatea existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În speță, în dovedirea dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, reclamanta invocă anexa nr. 35, poziția 69, la HG nr. 934/2002, însușită de Consiliul local G. prin hotărârea nr. 14 din_, unde sunt menționate alte topografice decât cele ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv 1286 - 1300, 1225. Temeiul juridic în baza căruia ar fi trecut în proprietatea publică a unității administrativ - teritoriale terenul în litigiu nu a fost indicat în cauză, iar dovada proprietății imobiliare nu poate fi făcută cu probe testimoniale.
Potrivit concluziilor lucrării de expertiză efectuate în apel de ing. Ș. Ovidiu (filele 206 - 211), mențiunile din anexa 35, poziția 69, din HG nr. 934/2002, publicată în M.O. nr. 665 bis/2002, nu sunt suficiente pentru a putea face afirmații tehnice argumentate referitoare la apartenența terenului în litigiu la pășunea comunală înscrisă la această poziție din anexa 35, cu atât mai mult cu cât nu există un plan care să materializeze grafic datele înscrise în această anexă, iar nr. topo 1268 - 1300, 1225 nu sunt localizate în această zonă.
Pe de altă parte, potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, respectiv înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului. Niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în speță, astfel încât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
Atât timp cât hotărârile judecătorești care consacră dreptul de proprietate al pârâților nu au fost desființate, eventual în cadrul unei căi extraordinare de atac, respectiv nu s-a procedat la o comparare a titlurilor părților într-o acțiune în revendicare, în care să se dea eficiență titlului mai bine caracterizat, nu se poate proceda la radierea dreptului de proprietate al apelanților, pentru că aceasta ar echivala cu o privare de proprietate, interzisă de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, în lipsa oricărei despăgubiri.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii nr. 2725 din _
, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 545/_ a fost comunicată
reclamantei C. G. la data de 7 mai 2007, astfel cum rezultă din dovada de primire aflată la fila 256 din dosarul judecătoriei, semnată de secretarul P.
G. . Chiar reclamanta, în cuprinsul acțiunii introductive, a indicat reprezentarea sa prin Consiliul local G., eroarea materială din cuprinsul sentinței nr. 545/2007 fiind îndreptată ulterior prin încheierea din data de 6 iunie 2007.
T. a apreciat că dovada aflată la fila 256 face dovada comunicării hotărârii către reclamantă, chiar dacă s-a indicat reprezentarea acesteia prin consiliul local, iar nu prin P., dovada fiind semnată de secretarul P. G.
, conform art. 87 alin 1 și art. 91 Cod procedură civilă. În speță, cererea de completare a fost înregistrată la Judecătoria Sighetu Marmației la data de 25 mai 2007, cu încălcarea termenului legal imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care s-a împlinit la 23 mai 2007.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. G. prin P.
.
Prin decizia civilă nr. 5775/R/2010 din_ Curtea de Apel C. a
admis în parte recursul declarat, a casat în parte decizia civilă nr. 112/A din
10.06.a T. ui M. și a trimis cauza spre rejudecare T. ui M., menținând dispoziția referitoare la cererea de completare a sentinței civile nr. 545/2007 a Judecătoriei S. M. .
Instanța de control judiciar a statuat că legea aplicabilă în cauză este Decretul-Lege 115/1938, că acțiunea în rectificare de carte funciară are caracter accesoriu în speță, de fapt petitul principal constând în constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în cartea funciară în favoarea pârâților, reclamanta neformulând o acțiune în revendicare deoarece se află în posesia terenului în litigiu, aspect recunoscut de către pârâți.
De asemenea Curtea de Apel a reținut că specificul cauzei decurge din faptul că înscrierea a cărei rectificare se solicită a fost făcută în temeiul unei hotărâri judecătorești, dar nu se poate nega dreptul terțului vătămat prin efectuarea ei de a contesta această înscriere, în baza regulilor de drept comun, chiar dacă în mod formal nu există un text expres în legea cărților funciare care să permită acest lucru. În speță este vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces de uzucapiune în care reclamanta nu a fost parte, hotărâre care nu îi este opozabilă, putând fi deci combătută într-un proces distinct având ca obiect principal fie revendicare, fie constatarea dreptului de proprietate, rectificarea de CF, ca petit accesoriu, urmând a fi soluționată raportat la soluția pronunțată asupra petitului principal.
Instanța de control judiciar a mai relevat prin decizia de casare că în apel nu s-a mai analizat acțiunea raportat la solicitarea reclamantei de a se constata dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum a făcut prima instanță, T. nesoluționând fondul cauzei.
În aplicarea prevederilor art. 315 al. 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs a stabilit că în rejudecare instanța de apel va purcede la administrarea tuturor probelor pe care le va aprecia utile în vederea dezlegării cauzei raportat la prevederile alin.5 al art. 129 C.pr.civ, luând în considerare atât cererile în probațiune formulate de către părți cât și orice alte probe administrate din oficiu în vederea verificării temeiniciei susținerilor reclamantei în sensul că aceasta are un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu care este preferabil dreptului de proprietate invocat de către pârâți asupra aceluiași imobil, cu precizarea că în cauză se impune efectuarea unui nou raport de expertiză întocmit de o comisie de experți având în vedere concluziile diferite la care au ajuns experții numiți în cauză care au efectuat lucrările de specialitate depuse în dosarul judecătoriei și cel al tribunalului.
Referitor la recursul declarat împotriva soluției pronunțate de către instanța de apel în ceea ce privește încheierea nr.2725/_ a Judecătoriei S.
M. s-a apreciat că astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, sentința civilă nr.545/_ a fost comunicată C. G. la data de_ . Semnătura de primire de pe dovadă aparține secretarului comunei, astfel că este evident că hotărârea a fost înmânată unui funcționar competent să recepționeze hotărârea și să ateste acest lucru, fiind respectate prevederile art.91 C.pr.civ. Faptul că pe dovadă s-a făcut mențiune că reclamanta C. G. este reprezentată de Consiliul Local G. este o chestiune care ține de calitatea de reprezentant, acest aspect neprezentând nici o relevanță în ceea ce privește comunicarea hotărârii. Ținând cont de faptul că cererea de completare a dispozitivului sentinței a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. M. la data de_ este evident că raportat la art.281 ind.2 C.pr.civ aceasta a fost tardiv formulată.
În rejudecarea apelului s-a dispus efectuarea unei noi expertize, lucrare ce a fost elaborată de expert tehnic judiciar P. C. G. și ulterior completată. De asemenea s-a procedat la audierea martorului B. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând sentința apelată, în limitele în care s -a dispus rejudecarea
apelului, T. reține ur mătoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta C. G. și-a afirmat dreptul de proprietate asupra terenului de natură pășune (comunală), în suprafață de 75,8 ha, aparținând potrivit susținerilor acesteia, domeniului public al comunei, conform anexei nr. 35, poziția 69 din HG nr. 934/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 665 bis din_ (filele 20 - 26 dosar nr. 3655/2005).
În hotărârea anterior evocată, figurează "Pășuni comunale - Dumbrava
G. ";, "în vecinătate cu comunele Ocna Ș. și Călinești";, în suprafață de 75,8 ha, constituită între 1946-1948 din proprietăți particulare. Anul dobândirii figurează ca fiind 1948 , iar la rubrica "situația actuală"; sunt înscrise nr. topo. 1286; 1300-1225.
Așadar, reclamanta C. G. s-a prevalat în justificarea cererii sale de rectificare a situației tabulare de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, care reprezintă o parte din pășunea comunală a localității G., în suprafață totală de 75,8 ha, drept pe care a înțeles să-l dovedească prin HG nr. 934/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 665 bis din_, anexa 35, poz.
69. În concret, reclamanta a detaliat în sensul că respectiva pășune s-a format în perioada 1940 - 1948, prin cedarea de către proprietari a terenului, în schimbul unor despăgubiri plătite de composesoratul din zonă.
Susținerile reclamantei relative la achiziționarea terenului de către composesorat, cu despăgubirea proprietarilor anteriori nu au fost probate în niciun fel, iar reclamanta nu a justificat, de altfel, calitatea eventuală de succesoare a respectivului composesorat.
De asemenea, reclamanta nu a produs nicio probă în sensul constituirii pășunii comunale G. în modalitatea arătată, nedepunând înscrisurile în baza cărora s-a atestat suprafața de 75,8 ha pășune ca făcând parte din domeniul public. Inventarul bunurilor din domeniul public al comunei nu este însoțit de o schiță, un plan care să materializeze grafic datele textuale înscrise în anexă, iar nr. topo indicate prin anexă nu sunt localizate în zonă, după cum a arătat expertul tehnic judiciar Ș. Ovidiu.
Prin încheierea de ședință din data de_ reclamantei (intimate) i s-a pus în vedere să depună toate înscrisurile pe care le deține arhiva P. G. și înscrisuri de la arhivele naționale, ce fac referire la obiectul cauzei și care să ateste dacă antecesorii reclamanților au participat sau nu cu pământul de la locul numit "Dumbravă"; la constituirea pășunii comunale G., dar intimata nu s-a conformat, învederând că nu s-au găsit alte înscrisuri. De asemenea nu s- a depus nici documentația topografică în baza căreia a fost stabilită suprafața de 75,8 ha aferent H.G. nr. 934/2000.
Prin raportul de expertiză efectuat, ale cărei concluzii converg în mare măsură cu cele ale expertului Ș. Ovidiu, care a realizat a doua expertiză în cauză, ing. P. C. G. a arătat că pășunea comunală "Dumbrava"; aparținând C. G. are suprafața de 118,7 ha și nu cuprinde terenul în litigiu ( top_, 1165).
Ulterior, prin completarea raportului de expertiză acesta a arătat că în urma măsurării terenului conform limitelor arătate la fața locului a rezultat o suprafață totală de 121,71 ha, care include și suprafața de 33908 mp folosită de apelanți din pășunea "Dumbrava";.
De vreme ce expertul a măsurat întreaga suprafață indicată ca pășune comunală, este evident că aceasta o include și pe cea de 75,8 ha, a cărei atestare la domeniul public s-a realizat prin H.G. nr. 934/2002. Din punct de vedere topografic însă, dintre nr. topo 1286; 1300; 1225 indicate prin respectiva hotărâre, doar topo 1225 se regăsește ca identificând o porțiune din suprafața expertizată.
În cauză este esențial un aspect: anume că reclamanta-intimată face dovada dreptului de proprietate publică asupra unei suprafețe de 75,8 ha pășune, nu și asupra excedentului de aproape 49 de hectare, excedent ce poate include cele trei hectare înscrise în proprietatea pârâților-apelanți.
Este extrem de relevantă declarația martorului B. G., viceprimarul comunei G., care a arătat că prin anul 1960 o parte din pășune, aproximativ 40%, a fost preluată abuziv de CAP Cornești (G. fiind zonă necooperativizată) iar 60% a continuat să fie folosită pentru pășunat de comuna
G. . Același martor a arătat că porțiunea de teren pe care o folosea Ț. I. făcea parte din porțiunea de teren preluată abuziv de C.A.P. Cornești, pe care locuitorii din G. au reluat-o în anul 1990.
Aplicând procentele arătate de martor, la suprafața de 121,71 ha, rezultă că 73,02 ha ar fi rămas comunei G., iar 48,68 ha ar fi fost preluate de CAP Cornești. Este de remarcat că suprafața de 73,02 ha teren este sensibil apropiată de cea de 75,8 ha pășune pe care reclamanta a inclus-o în domeniul public. De asemenea, probele testimoniale și cu înscrisuri administrate ar putea susține cel mult o cooperativizare a terenului în cadrul CAP Cornești (comuna Călinești, care din punct de vedere administrativ include terenul pârâților) și nicidecum formarea pășunii comunale prin includerea terenului proprietatea antecesorului pârâților, în modalitatea translativă invocată de reclamantă.
În acest context, se constată că reclamanta nu a făcut în mod cert, în condițiile art. 1169 din Codul civil de la 1864, dovada dreptului de proprietate asupra terenului a cărui stare tabulară a contestat-o. În aceste condiții nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, raportat și la prevederile art. 35 din același act normativ.
În acest proces, reclamanta nu a reușit să răstoarne prin probe concludente prezumția de proprietate care operează în favoarea apelanților, în baza art. 32 al. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938, urmare a întabulării dreptului lor de proprietate. Dacă pășunea comunală s-a constituit în anul 1948, nu a inclus terenul posibil preluat de la antecesorii pârâților în anul 1959-1960. Actele depuse la filele 80 și 96 din dosarul primei instanțe sunt contradictorii sub aspectul existenței unei preluări a terenului în suprafață de 3,5 ha de la Pârja V., considerat chiabur. Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâții R.
V. și R. I., Ț. Ana au invocat faptul că terenul ar fi fost folosit de bunici până în 1959, fiind apoi cooperativizat. Aceste aspecte sunt confirmate de depoziția martorei Kill M., care a relevat folosirea terenului de CAP Cornești și Călinești până în anul 1989.
Sentința civilă nr. 571 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 4432 din_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins excepția de nelegalitate a H.G. 934/2002 nu se impune în cauză cu putere de lucru judecat, în contextul în care premisa raționamentului judiciar dezvoltat prin respectiva hotărâre a constituit- o apartenența suprafeței de teren a cărei rectificare de evidență funciară se
solicită, la pășunea comunală G., aspect ce nu a fost însă probat în rejudecarea apelului, de către reclamanta-intimată.
Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 296 teza a 2-a Cod procedură civilă, T. va admite apelul, va schimba în tot hotărârea primei instanțe și va respinge acțiunea.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă intimata C. G. va fi obligată să achite apelanților suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, atât cât s-a solicitat, respectând principiul disponibilității.
În baza prevederilor art. 22 din O.G. nr. 2/2000, instanța va încuviința decontul final pentru lucrarea de expertiză efectuată de expert tehnic judiciar topografie-cadastru, P. C. G., la suma de 8.171 lei.
Conform decontului depus la fila 138, onorariul expertului P. C. G. pentru expertiza încuviințată a fost de 8171 lei. Intimata C. G. prin primar a făcut dovada achitării acestui onorar, astfel: 2.000 lei (OP nr. 80/_
- fila 104 dosar); 2.000 lei (OP nr. 86/_ - fila 176 dosar); 6.000 lei (conform OP nr. 173/_ - fila 186 dosar).
Întrucât intimata a achitat în total cu titlu onorar suma de 10.000 lei, iar decontul aprobat a fost de 8.171 lei, T. va dispune restituirea către apelantă a sumei achitate în plus, de 1829 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții Ț. Ana, domiciliată în comuna G.
, sat F. nr. 66, județul M., V. M., domiciliată în B. nr. 278, județul
M., R. I., domiciliată în G. nr. 355, județul M., P. I., domiciliată în Ocna Ș., sat Ș. nr. 28, județul M., R. V. și R. I.
, ambii domiciliați în comuna G., sat F. nr. 66, județul M. și I. M., domiciliată în S. M., strada B. V. nr. 19 ap. 67, județul M., împotriva sentinței civile nr. 545 din data de 26 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. G. prin P., cu sediul în G. nr. 114, județul M., în contradictoriu cu pârâții Ț. Ana, domiciliată în G., sat F. nr. 66, județul M., V. M., domiciliată în
B. nr. 278, județul M., R. I., domiciliată în G. nr. 355, județul M.
, P. I., domiciliată în Ocna Ș., sat Ș. nr. 28, județul M., R. V. și R. I., ambii domiciliați în comuna G., sat F. nr. 66, județul M.
, B. I., C. L., C. Pal Gyorgy, C. Gyorgy Gyorgy, D. I. căs. C.
J., C. I., toți cu domiciliu necunoscut și I. M., domiciliată în S. M.
, strada B. V. nr. 19 ap. 67, județul M. .
Obligă pe intimata C. G. prin primar să achite apelanților suma de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Încuviințează decontul final pentru lucrarea de expertiză efectuată de expert tehnic judiciar topografie-cadastru, P. C. G., la suma de 8171 lei.
Dispune plata acestei sume către expert tehnic judiciar P. C. G.
.
Constată că intimata C. G. a achitat cu titlu de onorar expert suma
de 10.000 lei și dispune restituirea sumei achitate în plus față de decontul aprobat, de 1829 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | |||
S. | -T. A. Ana | G. | Brîndușa | Roman M. |
Red. STA/_ .
T.red. R.M/_ /14ex. REd./J. ecător la fond:U. L.
| ← Decizia civilă nr. 1869/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 500/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
