Decizia civilă nr. 189/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 189/R/2013
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
GREFIER: M. -E. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii privind recursul civil declarat de reclamanții B.
O. M. -C., B. G. A. împotriva sentinței civile nr. 9500/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 2 octombrie în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Întrucât în perioada 24 aprilie - 7 mai 2013 grefierul D. L. este în concediu de odihnă, s-a dispus înlocuirea acestuia de grefier P. M. -E. .
Dezbaterea recursului a avut loc la data de 17 aprilie 2013, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La cererea formulată de reprezentantul reclamanților - recurenți B. O. M.
-C., B. G. A., avocat Chiorean Grigore, pentru a se da posibilitatea de a formula și a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 24 aprilie 2013, orele 14:00.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 9500/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 2 octombrie 2012 în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania de Autostrăzi și D. Naționale din Romania SA și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. O. M. C. și B.
G. A. în contradictoriu cu pârâta Compania de Autostrăzi și D. Naționale din Romania SA prin D. regională de drumuri și poduri C. ; s-a admis excepția tardivității precizării acțiunii invocată de pârâtul M. T. și I. și în consecință s-a respins ca tardiv formulată, acțiunea formulată de reclamanții B. O.
M. C. și B. G. A. în contradictoriu cu pârâtul M. T. și I.
.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că potrivit extrasului CF nr. 25041 Tiha Bârgăului, nr. top 359/2/l, în baza actului de donație nr. 8625/2002 emis de Biroul notarului public Groza Aurel, reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 2.102 mp.
Prin sentința civilă nr. 1678/2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bistrița a dispus rectificarea suprafeței nr. top 359/2/l din CF 25041 Tiha Bârgăului de la 2.102 mp la 2.500 mp, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în dosarul respectiv de expertul Petre Ion.
Reclamanții pretind că o parte din terenul menționat anterior a fost ocupat în vederea construirii de șanțuri și rigole, cu ocazia efectuării lucrărilor de lărgire a carosabilului pe traseul DN 17, în cursul anilor 2008-2009, fără ca suprafața respectivă să fi făcut obiectul unei exproprieri.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză de expertul Petre Ion, suprafața de 71,5 mp din terenul reclamanților este ocupată de "șanțul de scurgere betonat și de camera de cădere";, lucrări aferente Drumului național 17.
Așa cum prevede pct. I.12 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, drumurile naționale fac parte din domeniul public al statului.
Potrivit art. 15 din OG nr. 43/1997 ampriza drumului este suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă. Art. 2 alin. 3 din același act normativ stipulează faptul că ampriza face parte integrantă din drum.
Coroborând concluziile expertizei încuviințate în cauză cu textele legale citate anterior, rezultă că proprietarul elementelor constructive ale drumului, descrise de expert ca ocupând o parte din terenul reclamanților (șanțul de scurgere betonat și camera de cădere), este Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public incluse în Anexa nr. 1 pct. I la Legea nr. 213/1998.
Prin urmare, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România S.A., care, în temeiul art. 21 alin. (1) din OG nr. 43/1997, reprezintă entitatea prin care se poate exercita dreptul de administrare al M. ui T. și I. asupra drumurilor de interes național, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei acestei calități și a respins cererea față de această pârâtă.
Referitor la excepția tardivității precizării acțiunii, instanța a reținut că art. 132 C.proc.civ., distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată.
Conform art. 132 și art. 134 C.proc.civ., cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a M. ui T. și I. a fost depusă la termenul din_, cu depășirea acestui moment procesual, iar pârâtul s-a opus într-un mod neechivoc modificării, instanța a admis excepția tardivității precizării acțiunii și a respins, ca tardiv formulată, cererea de chemare în judecată a acestui pârât.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că după 2 ani de zile pârâta a formulat la data de_ o cerere invocând lipsa calității procesuale pasive. Ca urmare a acestei cereri, reclamanții au formulat o extindere de acțiune împotriva M. ui T. și I., indicată de pârâtă ca având calitate procesuală pasivă, minister care a invocat excepția tardivității.
Cererea din 7 februarie 2012 a fost greșit calificată de instanță, aceasta reprezentând o cerere de arătare a titularului dreptului formulată în condițiile art. 64 C.proc.civ. Reclamanții au consimțit ca titularul dreptului să ia locul pârâtei.
Admiterea excepției tardivității este greșită în condițiile în care pârâta a arătat titularul dreptului, iar reclamanții nu au făcut altceva decât să introducă în cauză acest titular.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312 pct. 5 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 23).
Intimații Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România și M.
T. și I., legal citați, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 11, 15) s-au opus admiterii recursului, cu motivarea că potrivit raportului de expertiză terenul este proprietate a statului român, astfel că cererea reclamanților trebuia formulată în contradictoriu cu statul român. Conform art. 20 din OG nr. 43/1997 M. T. și I. este organul administrației publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor naționale.
Lipsa calității procesuale pasive poate fi invocată pe tot parcursul judecății, fiind o excepție de fond, absolută, peremptorie.
Întrucât nu intimata Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România este proprietarul ea nu poate fi obligată la plata sumei solicitate, astfel încât în mod corect s-a admis excepția invocată.
Părerea recurenților că cererea de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive este una de arătare a titularului dreptului este eronată atât timp cât intimata Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România nu deține drumurile naționale, ci doar le administrează.
Tardivitatea precizării de acțiune a fost corect soluționată raportat la prevederile art. 132 C.proc.civ., întrucât modificarea acțiunii a avut loc la data de 17 aprilie 2012, iar intimata s-a opus fără echivoc acestei modificări.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 C.proc.civ., Legea nr. 213/1998, OG nr.
43/1997.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 23 aprilie 2013 au fost reluate aspectele învederate în cuprinsul recursului declarat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ., tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun temei care să ducă la casarea sau modificarea acesteia, pentru argumentele care urmează a fi relevate.
La data de 12 octombrie 2010 reclamanții au promovat o acțiune în revendicare îndreptată împotriva pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România - D. R. de D. și P. C. .
În acest cadru procesual inițial format instanța a încuviințat probațiunea solicitată de reclamanți.
La termenul de judecată din 7 februarie 2012 (f. 57 dosar fond) pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că nu are calitatea de proprietar, ci de administrator.
În aceste condiții, la data de 7 martie 2012, prin cerere scrisă, reclamanții extind cadrul procesual, solicitând chemarea în judecată a M. ui T. și I. (f. 67 dosar fond), entitate care la primul termen de judecată la care a fost legal citat (care evident a fost termenul din 5 iulie 2012 în condițiile în care pentru termenul anterior de judecată din data de 15 mai 2012 pârâtului nu i s-a comunicat acțiunea introductivă, astfel că în mod corect s-a asigurat dreptul acestuia de a lua cunoștință de pretențiile formulate împotriva sa, pretenții are nu rezultau din extinderea de acțiune formulată) a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată ulterior primei zile de înfățișare.
Soluția instanței de fond de admitere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtei chemată inițial în judecată, respectiv a tardivității modificării de acțiune este legală și temeinică, fiind dată cu corecta aplicare a prevederilor legale.
Este de necontestat faptul că excepția a fost invocată abia la data de 7 februarie 2012, însă excepția este una de fond, peremptorie, care poate fi invocată în tot cursul judecății.
Odată invocată instanța este datoare să se pronunțe asupra acesteia, după punerea ei în discuția contradictorie a părților.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. I.12 din anexa 1 la Legea nr. 213/1998, drumurile naționale constituie proprietate publică a statului, din drum făcând parte și terenurile care fac parte din drum, cu excepția zonelor de protecție, conform art. 2 alin. 3 din OG nr. 43/1997, republicată, precum și ampriza drumului, definită de art. 15 din OG nr. 43/1997, republicată, ca suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă.
Prin urmare, corect a reținut prima instanță că șanțul de scurgere betonat și camera de cădere ce ocupă suprafața de 71,5 m.p. (f. 27 dosar fond) fac parte din elementele constitutive ale drumului național, constituind proprietate publică a statului.
Întrucât proprietatea asupra suprafeței identificată de expert ca fiind ocupată din terenul proprietate a reclamanților aparține statului român, iar pârâta chemată în judecată - Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România - D. R. de D. și P. C. - are doar calitate de administrator în mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale pasive știut fiind că acțiunea în revendicare se promovează de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, posesor care nu este altul decât statul român și nu administratorului drumului național.
Nu se poate imputa pârâtei chemată inițial în judecată momentul la care a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care reclamanții, ca titulari ai pretențiilor formulate, erau obligați să se îndrepte împotriva posesorului neproprietar și nicidecum împotriva unui administrator al drumului.
Și cea de a doua excepție, aceea a tardivității modificării de acțiune, a fost corect soluționată de instanța de fond, care a făcut o riguroasă aplicare a prevederilor art. 132 C.proc.civ.
Este evident că pârâtul M. T. și I. a fost chemat în judecată ca urmare a invocării de pârâta chemată inițial în judecată a lipsei calității sale procesuale pasive.
Este de observat că cererea intitulată "extindere de acțiune"; nu respectă cerințele art. 112 C.proc.civ., aspect corect surprins de pârâtul M. T. și I., întrucât nu are obiect, reclamanții nesolicitând obligarea acestui pârât la executarea vreunei prestații.
Chemarea în judecată a altui pârât față de cel inițial, constituie o modificare de acțiune sub aspectul părților, astfel că o asemenea modificare trebuie să intervină în condițiile art. 132 alin. 1 C.proc.civ., la prima zi de înfățișare instanța de judecată putând acorda reclamantului un termen în acest scop.
Or, în cauză modificarea de acțiune a intervenit la data de 7 martie 2012, la cca. 1 an și 5 luni de la sesizarea instanței.
Întrucât pârâtul M. T. și I. s-a opus modificării de acțiune în mod expres, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind tardiv formulată.
Nu poate fi reținută apărarea recurenților în sensul greșitei calificări de instanța de fond a cererii pârâtei intimate Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România - D. R. de D. și P. C. formulată la data de 7 februarie 2012 (f. 57), care ar fi una de arătare a titularului dreptului.
Din simpla lectură a cererii depuse rezultă mai mult decât evident că aceasta nu are valoarea unei arătări a titularului dreptului în sensul art. 64 C.proc.civ., fiind doar un mijloc de apărare prin intermediul unei excepții de fond.
Nu se pot imputa instanței de fond eventualele consecințe juridice ale soluției adoptate în condițiile în care reclamanții au fost apărați legal și nimic nu i-a împiedicat ca de la început să își îndrepte pretențiile împotriva entității care deține efectiv terenul solicitat.
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. O. M. C. și
B. G. A. , ambii cu domiciliul ales în B., str. E. T., nr. 6, județul B.
-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9500/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița la
data de 2 octombrie 2012 în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. L. B. G. C. F. M. -E. P.
R. -I. B.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare 26 aprilie 2013
judec. fond C. R. R.
| ← Încheierea civilă nr. 98/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 1029/2013. Actiune in constatare → |
|---|
