Decizia civilă nr. 3850/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3850/R/2013
Ședința publică din 3 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul H. V. împotriva sentinței civile nr. 175 din 30 aprilie 2013, T. ului C. în dosarul nr._, privind și pe intimații B. O., P. D. și SĂLĂJEAN D. V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei intimate B. O., avocat Criste I. T., în substituirea avocatului M. Răzvan Lăpușan, care depune delegație de substituire și împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent H. V., un înscris prin care își exprimă poziția procesuală, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat, menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Arată că vânzarea autoturismului în discuție s-a perfectat și în lipsa contractului de vânzare cumpărare în forma scrisă, ca efect al art. 1295 din vechiul Cod Civil, iar în speță nu numai că a intervenit acest acord de voință al părților, ci chiar s-a achitat prețul vânzării și posesia bunului a fost transmisă către cumpărător.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 28947 din 9 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. -
N., dosar nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. O. în contradictoriu cu pârâții H. V. cu
domiciliul în C. -N., str. A. V., nr. 5, ap. 14, jud. C., S. D.
V. și P. D., neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada, pe de-o parte a transferului de proprietate cu privire la autoturismul indicat în cerere, iar pe de altă parte că acest transfer a avut loc către pârâtul H. V. .
Prin decizia civilă nr. 175/A/_ a T. ului C. a fost admis în parte apelul declarat de reclamanta B. O. împotriva Sentinței civile nr. 21974/2012 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în sensul că: a fost admisă în parte acțiunea precizată și în consecință, s-a constatat că proprietatea autoturismului DACIA 1300 cu număr de înmatriculare_ a fost transferată pârâtului H. V. .
S-a dispus transcrierea autoturismului de pe numele reclamantei și înmatricularea pe cel al pârâtului H. V. și a fost obligat intimatul H.
V. la plata sumei de 334,3 lei, cheltuieli de judecată către apelantă. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în fapt,
autoturismul marca Dacia 1310, este înregistrat în evidențele S. ui P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sub numărul de înmatriculare_ pe numele reclamantului B. O. .
Pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de reclamant (chitanțe achitare impozit - f. 10-16) precum și faptul că pârâtul H. V. prin înscrisul de la fila 39, precum și prin contractul sub semnătură privată încheiat între pârâtul P. D. și S. V. ,și înscrisul de la fila 41 depus de pârâtul P. D., a rezultat înstrăinarea autoturismului din litigiu inițial
de către reclamantă către H. V., iar apoi în data de 26 februarie 2009 de către acesta din urmă către S. D. V., în prezent autoturismul aflându-se potrivit actelor de la dosar în posesia lui S. D. .
T. ul a mai reținut din declarațiile depuse la dosar de pârâții H.
V. și P. D., că aceștia recunosc operațiunile de cumpărare și de vânzare a autoturismului, și că nu au efectuat procedurile de întocmire a înscrisurilor necesare radierii autovehiculului.
T. ul analizând apelul declarat a apreciat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea precizată a reclamantei, pe considerentul că aceasta nu a făcut dovada înstrăinării autovehiculului din litigiu ignorând înscrisurile depuse și recunoașterile pârâților H. și P. D., persoane care au recunoscut cumpărarea autovehiculului.
T. ul a apreciat că acțiunea reclamantei este admisibilă în parte, numai cu privire la prima înstrăinare către pârâtul H. V., în condițiile în care acesta a recunoscut cumpărarea autoturismului de la reclamantă, în prezent în litigiu existând un raport procesual între reclamantă și acest pârât.
În situația vânzărilor succesive, este necesar ca fiecare vânzare să fie reglementată distinct, respectiv vânzătorul care justifică un interes și o calitate procesuală activă să promoveze o acțiune împotriva unui pârât cumpărător.
T. ul a constatat că pârâtul H. V. nu a formulat o acțiune reconvențională prin care să solicite în contradictoriu cu cumpărătorul P. D. constatarea vânzării autoturismului și reglementarea situației juridice a acestuia și nici ca P. D. să fi promovat o acțiune similară împotriva pârâtului S. D. V. .
În această situație, există un raport procesual doar între reclamanta
B. O. și H. V., motiv pentru care tribunalul a soluționat parțial acțiunea reclamantei, raportat doar la actul de înstrăinare încheiat de cei doi.
În baza art 274 Cod procedură civilă tribunalul constatând culpa procesuală a pârâtului a obligat pe intimatul H. V. la plata a 334,3 lei, cheltuieli de judecată către apelantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul H.
V., solicitând modificarea deciziei atacate, cu motivarea că în mod greșit s-a dispus transcrierea acestui autoturism pe numele lui, având în vedere că nu există nici un contract de vânzare-cumpărare între el și reclamantă, că autoturismul nu se află în posesia lui, că în realitate, proprietarul acestui autoturism este S. D. V., situație în care este de acord cu radierea autoturismului de pe numele reclamantei și înmatricularea acestuia pe numele cumpărătorului S. D. V. .
În realitate autoturismul a fost vândut de către P. D. către S.
D. V., că nu este de acord să plătească cheltuieli de judecată, deoarece nu are nicio culpă, că proprietarul autoturismului S. D. V. este cel care trebuie să radieze autoturismul de pe numele reclamantei și să-l înscrie pe numele său.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 și 3 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, iar indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În speță, recurentul nu a indicat în care dintre dispozițiile art. 304 Cod proc.civ. se încadrează motivele de recurs invocate. Curtea apreciază că aceste motive se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., text de lege prin prisma căruia va proceda la analizarea acestora.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Criticile recurentului sunt nefondate.
Recurentul a recunoscut cumpărarea autoturismului de la reclamată, astfel că în prezentul litigiu există un raport obligațional doar între reclamantă și pârât.
Pârâtul pretinde că a vândut autoturismul numitului P. D., care la rândul lui, l-a vândut numitului S. D. V., astfel că trebuia să se dispună înmatricularea acestuia pe numele lui S. D. V. . Pretenția pârâtului este nejustificată în condițiile în care între reclamantă și cei doi, numiții P. D. și S. D. V. nu există un raport obligațional.
Una din condițiile pentru exercitarea dreptului la acțiune este afirmarea unui drept sau interes, acesta din urmă trebuind să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv afirmat.
Prin urmare, în cazul vânzărilor succesive, fiecare vânzător care justifică un interes și o calitate procesuală activă poate să promoveze o acțiune împotriva unui pârât cumpărător. În speță, pârâtul H. V. avea posibilitatea și interesul să-și valorifice drepturile rezultate din vânzarea autoturismului către P. D. și reglementarea situației juridice prin promovarea unei cereri reconvenționale în condițiile art.119 Cod proc.civ., cerere pe care nu a înțeles să o formuleze.
Pârâtul a criticat decizia atacat și cu privire la faptul că nu datorează cheltuieli de judecată, întrucât nu se află în culpă, pentru că nu el este proprietarul autoturismului.
Critica este nefondată și sub acest aspect, întrucât potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că temeiul acordării cheltuieli de judecată îl reprezintă culpa procesuală. Pârâtul se află în culpă procesuală, întrucât încă din anul 2005, anul când a cumpărat autoturismul de la reclamantă, avea obligația de a-l înmatricula pe numele lui, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
În consecință, în baza art. 3041, art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul H.
V. .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul H. V. împotriva deciziei civile nr. 175 din 30 aprilie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. | C. A. | A. C. | ANA I. | C. B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: V.G., C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 295/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 224/2013. Actiune in constatare → |
|---|
