Decizia civilă nr. 560/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROM. IA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 560
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP Judecător: H. I. Judecător: C. N. C.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare soluționarea recursului formulat de petentul S. F.
V.
, cu sediul proc.ales în O., str. Densușianu O., nr. 5, bl. P 194, ap. 11, jud. Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 1623/_ pronunțată de judecătoria Șimleu Silvaniei în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția proc. a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1623 din 20 decembrie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. F.
V. împotriva procesului - verbal de contravenție seria CP nr. 1341647 din_ încheiat de Poliția Nușfalău din cadrul intimatului I. de P. J. S. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție sera CP nr.1341647 încheiat la data de_ de Poliția Nușfalău petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 910 lei și 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prev.de art.49 al.1 și 147 al.1 din OUG 195/2002, deoarece în data de_, în jurul orelor 10,52, a condus auto nr._ prin localitatea Zăuan, circulând cu viteza de 71 km/h și fără a avea asupra sa cartea de identitate.
Având în vedere prevederile art. 108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002, prima instanță a reținut că în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor
consemnate în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în această situație, sarcina probei revine organului contestator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
J. a apreciat, în acest sens, că planșa foto atașată dosarului cauzei la fila 14 este edificatoare, întrucât din cele 2 imagini prezentate, în una dintre ele apare cu claritate mașina condusă de petent:_, iar pe această planșă viteza afișată este de 71 Km/h și de 65 km/ora.
Ca urmare, instanța a constatat că intimatul a prezentat în susținerea actului o probă relevantă, motiv pentru care a apreciat că, în privința primei fapte contravenționale, plângerea este nefondată.
Referitor la cea de-a doua contravenție, prevăzută de art. 101 pct.18 din OUG 195/2002, s-a reținut că petentul nu a propus probe cu care sa facă dovada că, la data controlului în trafic, avea asupra sa cartea de identitate, astfel că și cu privire la această faptă plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul S. F.
V., solicitând, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probelor solicitate în cuprinsul plângerii, iar în subsidiar, modificarea sentinței, rejudecarea plângerii și admiterea acesteia, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție sau cel puțin modificarea acestuia, în sensul înlocuirii amenzilor cu avertismentul.
În motivarea recursului se arată că, în mod nelegal petentul a fost sancționat cu amenda de 560 lei pentru neprezentarea cărții de identitate, întrucât acesta s-a aflat în imposibilitate legală de a prezenta actul de identitate, deoarece acesta se afla la SPCLEP Salonta pentru preschimbare. Datorită lipsei de vinovăție, fapta reținută în sarcina recurentului-petent nu avea caracter contravențional. Pentru dovedirea acestui aspect, recurentul solicită emiterea unei adrese către SPCLEP Salonta.
Referitor la prima contravenție descrisă în procesul-verbal, depășirea cu 20 km/h a limitei legale de viteză, recurentul precizează că la momentul respectiv a avut convingerea că circula cu viteza legală și, atâta vreme cât intimatul nu este în măsură să prezinte înregistrarea pe caseta video, în favoarea sa operează prezumția de nevinovăție consacrată de jurisprudența CEDO. Dacă în urma prezentării acestei dovezi se va constata realitatea celor consemnate de agentul constatator, recurentul solicită a se avea în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4 km/h prevăzută de art.
3.1.1 pct.c din NML 021-05. Având în vedere și principiul că orice dubiu trebuie interpretat în favoarea celui sancționat, rezultă că instanța nu va putea reține viteza de 71 km/h ca fiind cea reală, singura viteză aflată dincolo de orice îndoială rezonabilă fiind situată în jurul valorii de 67 km/h. În această situație sancțiunea aplicată nu ar mai avea corespondent în textul de lege în virtutea căruia a fost aplicată.
Intimatul I. de P. J. S. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Referitor la prima contravenție, starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza unui mijloc de probă indubitabil, respectiv planșele foto imprimate de pe înregistrarea video efectuată cu aparatul din dotarea autovehiculului poliției, care relevă cât se poate de clar că autoturismul condus de petent a fost înregistrat de aparatul radar circulând prin localitate cu viteza de 71 km/h. Această înregistrare a fost obținută printr-un mijloc tehnic omologat și verificat potrivit legii, iar măsurarea și înregistrarea vitezei de rulare a autoturismului a fost efectuată de un operator calificat. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, reținând așadar starea de fapt descrisă în procesul verbal și reiterată în sentința primei instanțe.
Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul era de maxim 50 km/oră, conform art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002. Petentul a depășit acest maxim de viteză cu 21 km/h, fapta sa constituind contravenție, prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, litera d pct.2 OUG 195/2002 republicată.
Referitor la viteza măsurată, petentul a înțeles să invoce, atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, existența unei marje de eroare în calcularea vitezei de deplasare a autovehiculelor de către aparatul radar, întemeiat pe prevederile pct.
3.1.1. lit.c din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul nr.301/_ al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, modificat prin Ordinul nr.187/_ . În conformitate cu norma invocată, pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim staționar, de + /- 3km/h, iar în regim de deplasare, de +/- 4 km/h.
Instanța de recurs reține că subpct. 3.1.1 este cuprins în pct. 3 al normei denumit "Cerințe metrologice și tehnice";- subpct. 3.1. al normei denumit "Cerințe metrologice";, reprezentând condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aparatul radar pentru a putea măsura corect viteza autovehiculelor. Verificarea îndeplinirii acestor cerințe nu cade în sarcina instanței de judecată, ci în sarcina specialiștilor metrologi în cadrul procesului de omologare și ulterior, cu ocazia verificărilor metrologice periodice. Dacă aparatul este conform pentru a măsura viteza autovehiculelor se emite certificatul de aprobare a modelului. Dacă aparatul, cu ocazia verificărilor metrologice periodice îndeplinește toate aceste cerințe, se emite buletinul de verificare metrologică cu valabilitate un an, care dovedește că aparatul radar este apt a măsura corect viteza de deplasare a autovehiculelor.
În concluzie, prin emiterea Buletinului de verificare metrologică se atestă îndeplinirea tuturor cerințelor metrologice și tehnice prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, prezumându-se, prin norme legale, îndeplinirea acestor cerințe pe toată durata valabilității verificării metrologice (1 an de la data emiterii).
Prin urmare, instanța de judecată nu poate interveni și modifica rezultatul măsurării vitezei unui autoturism efectuate în condiții legale de către un cinemometru.
În concluzie, T. apreciază că în mod legal prima instanță a apreciat că înregistrarea efectuată de camera aparatului radar și depusă de intimat la dosar dovedește cu certitudine că petentul, la data de_, ora 10:52 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, prin localitatea Zăuan, cu viteza de 71 km/h.
În ce privește cea de a doua faptă, sancționată de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002, instanța de recurs constată că în mod corect J. a dat eficiență prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal și că, în condițiile în care petentul nu a dovedit o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, plângerea acestuia se impune a fi respinsă.
În mod similar, T. apreciază că cea de-a doua contravenție pentru care petentul a fost sancționat nu are o gravitate concretă de natură a le circumscrie noțiunii autonome de "materie penală";, așa cum este interpretată aceasta în jurisprudența constantă a CEDO. De aceea, în asemenea cazuri operează în mod indubitabil prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contravențional, care reprezintă un act oficial, autentic în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
Sigur, petentul beneficiază de dreptul de a combate starea de fapt reținută de agentul constatator prin administrarea unor probe judiciare în acest sens. Or, în cazul de față, dreptul la apărare al petentului nu a fost încălcat prin respingerea cererii acestuia de emitere a adresei la SPCLEP Salonta, în vederea stabilirii perioadei de timp în care cartea sa de identitate a fost reținută pentru preschimbare. Nici T. nu a apreciat că se impune emiterea respectivei adrese, din moment ce recurentul nu a făcut dovada refuzului sus-numitei instituții de a-i furniza datele solicitate. Într-adevăr, în recurs petentul a depus copia cererii pe care a înaintat-o la SPCLEP Salonta, însă nu și pretinsul răspuns la această cerere, prin care i s-ar fi refuzat comunicarea datelor.
În plus, din copia cărții de identitate rezultă că actul a fost emis la data de _
, dată de la care, în mod legal petentul putea intra în posesia ei, ridicând-o personal de la unitatea emitentă, iar controlul petentului în trafic a avut loc la data de _
.
În aceste condiții, atâta timp cât starea de fapt reținută de agentul constatator nu a fost combătută de probe pertinente, iar petentului i s-a garantat dreptul la apărare, în mod legal prima instanță a dat eficiență prezumției de validitate a procesului-verbal.
În ce privește sancțiunile aplicate, respectiv amenda în sumă de 350 lei și 3 puncte de penalizare pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1, litera d pct.2 OUG 195/2002, și amenda în sumă de 560 lei pentru contravenția prevăzută de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002, T. constată că sunt legale și au fost corect individualizate, neexistând nici un temei justificat pentru înlocuirea sau înlăturarea lor. Este adevărat că sancțiunile principale nu au fost stabilite în limitele minime legale, aspect justificat, având în vedere că, cu aceeași ocazie, recurentul a săvârșit două contravenții, însă acesta a avut posibilitatea de a achita în termen de
48 de ore de la comunicarea procesului verbal jumătate din minimele legale, chiar în condițiile în care a înțeles să atace cu plângere procesul-verbal.
În baza considerentelor arătate, care completează motivarea primei instanțe,
T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost respinsă ca nefondată, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. F. V., împotriva Sentinței civile nr. 1623 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. | P. | H. | I. C. N. | C. | H. | V. |
Red. H.I./_ | ||
Dact.H.V./_ | ||
Jud.fond: C. | A. | S. |
Ex.2 |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001
| ← Decizia civilă nr. 19/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 495/2013. Plângere contravențională → |
|---|
