Decizia civilă nr. 629/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 629/A/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier L. M.
S-a luat spre examinare apelul l promovat de către apelanții T. D. Ș., T.
L., A. I., A. I., M. TIBERIU, M. V. G., D. I., D. V., D. I. A R., D. V. D., D. A., P. M., B. I. D., B. C. E. împotriva sentinței civile nr. 4880/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata C. R., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelanților, av. Victor R. a și reprezentanta intimatei, av. Linca C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul apelanților solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată. Învederează că reclamanții invocă un drept de trecere, care nu a existat niciodată și că o parte dintre apelanți au fost de față la momentul la care ginerele intimatei a efectuat lucrările.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând a supra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4880/_ instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. R. și în consecință:
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. D. Ș. și soția T.
domiciliați în mun. C. -N., str. C. nr.5, Bloc L1, ap.10, jud. C., A. I. și soția A. I. domiciliați în mun. C. -N., str. V. nr.5-7, ap.26, jud. C. ,
TIBERIU și soția M. V. G. domiciliați în mun. C. -N., str. T. nr.19, Bloc P7, ap.27, jud. C., D. I. și soția D. V. domiciliați în mun. C.
-N., str. C. nr.354, jud. C., D. I. A R. domiciliată în mun. C. -N., str. C. nr.356, jud. C., D. V. D. și soția D. A. domiciliați în mun.
-N., str. I. nr.14, ap.35, jud. C., P. M. domiciliată în mun. C. -N., str. P. nr.33, Bloc H15, ap.9, jud. C., B. I. D. și soția B. C. E. domiciliați în mun. C. -N., str. C. nr.2, ap.2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. R. domiciliată în mun. C. -N., str. G. A. nr.32, ap.9, jud. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Conform susținerilor reclamanților, necontestate de către pârâtă, susținute și de înscrisurile depuse în probațiune la dosar, instanța reține că reclamanții sunt proprietarii parcelelor de teren situate în mun. C. -N., str. C. nr.322-352, iar o parte dintre ei locuiesc efectiv în imobilele de pe str. C., iar o altă parte dețin autorizații de construire, imobilele fiind în curs de edificare.
Astfel, potrivit extrasului CF nr.19198 C. -N. reclamanta P. M. este proprietară tabulară asupra imobilului teren în suprafață de 5842 mp, identificat pe nr.top. 22500/1, cu titlu de drept lege și partaj.
Potrivit extrasului CF nr.2. C. -N., reclamanții D. A. și D. V.
sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 600 mp, identificat pe nr.top. 22500/2.
Din probele de la dosar nu rezultă că reclamanții P. M., D. A. și D.
V. D. dețin autorizație în vederea construirii unor imobile pe terenurile deținute în proprietate conform extraselor de carte funciară menționate mai sus.
Prin autorizația de construire nr.1383/_ reclamanții B. I. D. și soția B. C. E. au fost autorizați să construiască pe terenul înscris în CF
2. C. N., nr. top. 2. o casă de vacanță.
Din cuprinsul autorizației de construire rezultă că aceasta are valabilitate timp de 36 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor.
Prin autorizația de construire nr.78/_, reclamanta D. I. R. a fost autorizată să construiască pe terenul identificat în CF 2., nr.top. 5098/2/1/1 o casă familială cu regim de înălțime D+P+M.
Din cuprinsul autorizației de construire rezultă că aceasta are valabilitate timp de 36 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor.
Din Certificatul de atestare a edificării construcției nr.407/_ rezultă că reclamanții D. I. și soția D. V. dețin în C. -N., str. C. F.N. o casă de vacanță identificată în CF 1., nr.cad.5098/1/1.
Prin autorizația de construire nr.234/_ reclamanții T. D. Ș. și T.
au fost autorizați să construiască pe terenul înscris în CF 2. C. -N., nr. cad. 2., CF 2., nr.cad.2. o casă de vacanță.
Din cuprinsul autorizației de construire rezultă că aceasta are valabilitate timp de 24 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor.
Potrivit extrasului CF 1. C. -N., reclamanții A. I. și A. I. sunt proprietari tabulari asupra imobilului teren și construcție din lemn, identificat pe nr.top. 22496/_ 6/_ 7/3.
Prin autorizația de construire nr.439/_ reclamanții M. Tiberiu și soția
V. G. au fost autorizați să construiască pe terenul înscris în CF 2. C. -
o casă de vacanță.
Potrivit sentinței civile nr.608/2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.1816/2003, pârâta are calitatea de proprietar asupra imobilului teren în suprafață de 11.102 mp, fânaț la Rudari, nr.top._ 1/1/2.
Analizând planșele foto existente din dosar rezultă că în zona Făget din C.
N. există un drum de țară, care pe o porțiune este excavat, astfel încât a devenit impracticabil.
Prin întâmpinare pârâta a precizat că lucrările de excavare nu au fost făcute de către aceasta, astfel încât nu poate fi obligată la reamenajarea drumului de acces.
Din declarația numitului Bîlc A., dată în fața organelor de poliție rezultă că, în momentul cumpărării terenului în suprafață de 11.102 mp, capătul străzii C. se oprea la intrarea pe acest teren, iar în acea porțiune se observa un drum de acces care mergea pe o altă proprietate, astfel cum rezultă din planul parcelar. Ulterior, pe terenul cumpărat de pârâta a fost făcut un drum de acces, drumul vechi fiind desființat. Drept urmare, în luna octombrie 2012 numitul Bîlc A. a luat legătura cu 2 vecini și le-a adus la cunoștință că nu mai poate tolera accesul pe terenul proprietatea pârâtei. În acest sens, la data de_ acesta a efectuat
lucrări de toamnă pe terenul proprietatea pârâtei, lucrări care au vizat și calea de acces spre terenurile altor persoane.
Totodată, potrivit planului parcelar existent la dosar, terenul proprietatea pârâtei identificat cu nr.top._ 1/1/2 nu este prevăzut cu drum de acces.
Pe de altă parte, din interogatoriul luat pârâtei, rezultă faptul că aceasta nu a efectuat lucrările agricole - arare a terenului în litigiu, ba mai mult nici nu cunoaște cine a efectuat aceste lucrări.
În același sens s-a reținut de către instanță că închirierea buldoexcavator s-a făcut de către numitul Bîlc A., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 97-99. Din declarația numitului Bîlc A., dată în fața organelor de poliție rezultă că acesta a fost executantul lucrări și nicidecum pârâta.
Deși reclamanții au invocat faptul că pârâta a fost cea care a degradat calea de acces, nu au făcut dovada în cauză că pârâta a generat această stare de fapt și refuză în mod nejustificat refacerea căii de acces.
Astfel, raportat la cele mai sus reținute, instanța a reținut ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, urmând ca în temeiul art.137 C.proc.civ. să o admită.
Pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274-276 C.proc.civ. a obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. D. Ș. si soția T. L., A. I. si soția A. I., M. TIBERIU si soția M. V. G., D.
I. si soția D. V., D. I. A R., D. V. D. si soția D. A., P. M. ,
B. I. D. si soția B. C. E., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei in vederea rejudecarii la Judecătoria C. N. .
În motivarea cererii arată instanței:
În fapt, prin sentința atacata, fara a se intra in cercetarea fondului, prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. R. .
Considera ca prin admiterea excepției s-a realizat o grava eroare de judecata, omitandu-se aspectul esențial, ca parata este titulara dreptului de proprietate asupra terenului peste care trece calea de acces a recurenților care a fost desființată in mod abuziv, la data de_ .
Intr-o exprimare plastica doctrina a definit calitatea procesuala ca fiind "titlul legal care îndreptățește o persoana sa fie parte in proces." Prin indicarea in cuprinsul cererii introductive a pretențiilor recurenților, precum si a împrejurărilor de fapt si de drept pe care s-au bazat aceste pretenții, considera ca au justificat îndreptățirea pe care o au de a introduce cererea de chemare in judecata impotriva paratei C. R. .
Pentru pronunțarea unei soluții legale si temeinice, instanța fondului era ținuta sa verifice calitatea procesuala pasiva, prin prisma dreptului de proprietate inscris in CF, in favoarea paratei C. R. .
In calitatea sa de proprietara asupra terenului, parata are atat drepturi, dar si obligații, iar daca aceasta cale de acces se suprapune peste terenul aflat in proprietatea paratei intimate, aceasta are obligația negativa de a inceta orice act de modificare a caii de acces a subsemnaților, inspre propriile terenuri.
Indicarea de catre parata prin întâmpinare si prin răspunsul la interogatoriu a împrejurării ca lucrările de excavare a drumului de acces a recurenților, au fost efectuate de catre ginerele sau, nu poate sa aiba efectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, ci mai degrabă daca lucrurile au stat asa, iar parata nu a cunoscut demersurile ginerelui sau, parata intimata avea posibilitatea chemării in garanție a ginerelui sau. In aceste condiții se justifica indicarea unei alte persoane care sa fie ținuta sa răspundă pentru aducerea in stare de neintrebuintare a caii de acces folosita de catre subsemnații vreme de mai mulți ani.
In mod evident, recurenții arată că nu puteau formula pretențiile impotriva ginerelui paratei, deoarece acesta nu are nicio calitate in virtutea căreia sa fie ținut
răspunzător fata de recurenți si in baza căreia sa poată executa lucrări de readucere a drumului in situația anterioara.
Considera ca dimpotrivă, aceasta din urma obligație, trebuie sa fie stabilita in contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului, in caz contrar dispoziția instanței ar fi imposibil de executat.
Ambele pretenții formulate de catre recurenți, trebuie sa fie stabilite in mod potrivnic cu parata, deoarece ea deține dreptul de prorpietate asupra terenului, iar nu cu ginerele paratei, persoana care, potrivit afirmațiilor paratei locuiește in străinătate si vine in tara doar pentru scurte perioade de timp.
In aceste condiții, considera ca hotărârea atacata este nelegala si neteminica, impunandu-se casarea ei si trimiterea cauzei in vederea cerecetarii fondului litigiului, la Judecătoria C. N. .
Prin întâmpinarea formulată, intimata C. R. solicită respingerea recursului în temeiul art. 312 teza a-II-a; menținerea hotărârii atacate; obligarea reclamanților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare arată:
Prin memoriul cuprinzând motivele de recurs reclamanții afirmă că prin soluționarea cauzei fără a se cerceta fondul prin admiterea exepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei instanța ar fi comis o gravă eroare de judecată omițându-se aspectul esențial că ar fi titulara dreptului de proprietate asupra terenului peste care trece calea de acces a recurenților, cale care a fost desființată în mod abuziv la data de_ .
Recurenții susțin că într-o exprimare plastică a doctrinei calitatea procesuală ar fi definită ca fiind titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces și că prin exprimarea pretențiilor lor, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceste pretenții, ar fi justificat îndreptățirea pe care o au în introducerea cererii de chemare în judecată a intimatei.
Se afirmă că instanța fondului era ținută să verifice calitatea procesuală pasivă prin prisma dreptului de proprietate tabulară a intimatei, care, în opinia recurenților, ar da naștere unei obligații negative de a înceta orice act de modificare a căii de acces a recurenților înspre terenurile acestora.
Arată că în opinia recurenților, faptul că lucrările de escavare au fost executate de către ginerele intimatei nu putea duce la admiterea exepției lipsei calității procesuale pasive, ci, ar fi trebuit să îl chem pe acesta în garanție, indicându-1 ca fiind persoana ținută să răspundă pentru aducerea în stare de neîntrebuințare a căii de acces folosită de către recurenți vreme de mai mulți ani.
Mai consideră recurenții că nu și-ar fi putut formula pretențiile împotriva ginerelui intimatei, deoarece acesta nu ar avea nicio calitate în virtutea căreia să fie ținut răspunzător față de ei și în baza căreia să poată executa lucrări de readucere a drumului la situația anterioară și că această obligație trebuie stabilită în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate.
În primul rând, consideră că se impune respingerea recursului formulat deoarece, contrar celor susținute prin memoriu cuprinzând motivele recursului, instanța nu a comis o gravă eroare de judecată prin admitererea excepției invocate, ci a analizat și s-a pronunțat în mod legal și corect asupra excepției.
În opinia recurentei, instanța în mod temeinic a admis excepția lipsei calității procesuale a intimatei ținând cont de starea reală de fapt și anume, de împrejurarea că intimata nu a efectuat lucrările agricole-arare a terenului în litigiu și nici nu a avut cunoștință de efectuarea acestora, iar recurenții nu au făcut dovada că a generat această stare de fapt.
Prin motivarea recursului se încearcă instituirea unei răspunderi a intimatei în calitatea sa de proprietar al terenului. întrebările care se nasc sunt: dacă proprietarul unui imobil poate răspunde de tulburările provocate de un terț altor terți printr-o anumită activitate desfășurată pe terenul al cărui proprietar este în lipsa oricărui raport juridic preexistent între proprietar și terțul perturbator? care este temeiul juridic în baza căruia un proprietar poate fi ținut să răspundă pentru faptele săvârșite de către alte persoane pe proprietatea sa? - poate fi considerat proprietarul responsabil de fapta unui terț atunci când nici măcar nu a avut
cunoștință de intenția terțului? Dacă în lipsa unei dispoziții legale exprese se poate grefa răspunderea proprietarului pe răspunderea unui terț care nu a fost antrenat în proces și a cărui răspundere nu a fost stabilită conform regulilor de drept comun?
Precizează că este esențial faptul că acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a intimatei. Instanța de fond a fost obligată să analizeze calitatea procesuală pasivă în cadrul răspunderii subiective, bazate pe culpa intimatei și nu în cadrul unei teorii ce ar considera culpa proprietarului ca fiind culpa terțului însuși. Terțul perturbator nu poate fi considerat un instrument de așa manieră încât acționând, totul se petrece ca și când proprietarul ar acționa el însuși. Culpa este un element psihic ce are un caracter strict personal și, ca atare, nu poate trece de la o persoană la alta.
Pe de altă parte, precizează că în speță nu poate fi vorba de un mandat și reprezentare care, ar fi putut oarecum forțat întemeia o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului, deoarece despre mandat și reprezentare putem vorbi doar în cazul actelor juridice și nu în cazul faptelor juridice, cum sunt, faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. Oricum, contractul de mandat se caracterizează prin independența mandatarului în îndeplinirea activității la care s-a angajat și nu generează raporturi de prepușenie decât doar în cazurile excepționale în care mandatarii au renunțat la independența lor acceptând o situație de subordonare.
Așadar arată că, în lipsa unui contract de mandat, sau chiar în ipoteza existenței unui astfel de contract, intimata nu poate fi ținută să răspund pentru delictele civile săvârșite de către altă persoană și nici nu avea posibilitatea chemării în garanție a ginerelui meu.
Dimpotrivă, reclamanții-recurenți, care încă anterior demarării prezentului litigiu au cunoscut persoana care le-a cauzat presupusul prejudiciu aveau obligația de a stabili cadrul procesual corect și de a se îndrepta împotriva acesteia ca autor al presupusei faptei ilicite și nu să pornească o acțiune împotriva intimatei ca fiind autorul acelor fapte.
Reclamanții-recurenți și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.1349, art.1357-1359, art.1381 și urm. Noul Cod Civil, în condițiile în care cunoșteau împrejurarea că nu intimata a săvârșit fapta de a distruge calea de acces.
Arată că deși este proprietara parcelei de teren pe a cărei suprafață se află calea de acces, consideră că nu pot fi trasă la răspundere pentru distrugerea acestei căi de acces și nu pot fi obligată la refacerea acesteia.
Faptul că reclamanții au înțeles să mă cheme în judecată, în nume propriu ca autor al faptei altei persoane rezultă atât din petitele acțiunii cât și din considerentele cererii de chemare în judecată în care se fac aprecieri la această calitate.
Consideră că este absolut formală apărarea pe care reclamanții-recurenți și-o fac în aceasta cauză apreciind că în calitate de proprietar pot fi ținută să răspund față de ei în condițiile în care au venit cu această apărare după momentul în care a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive și instanța a pus-o în discuția părților.
Împrejurarea că au înțeles să o cheme în judecată în calitatea sa de proprietar, deși această logică nu rezultă din formularea cererii, consideră că nu este un argument pentru a justifica calitatea procesuală pasivă a intimatei într-o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.
Trebuie subliniat faptul că suntem într-un proces civil care este guvernat de principiul disponibilității și reclamanții-recurenți, având apărare calificată au înțeles să stabilească cadrul procesual în aceste limite. Raportat la aceste limite, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe care am ridicat-o în fața instanței de fond după administrarea probei cu interogatoriul intimatei, excepție care consideră că a fost corect soluționată de instanța de fond.
A admite punctul de vedere al recurenților, că simpla calitate de proprietar atrage automat și calitatea de autor al faptei ilicite justificând astfel calitatea procesuală pasivă, ar însemna să nu se dea eficiență textelor de lege care
reglementează obiectul cererii de chemare în judecată, acela al răspunderii civile delictuale.
În Decizia nr. 5210/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată foarte clar: conform principiului disponibilității consacrat de art. 129 alin.6 Cod proc. Civilă, instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost investite prin cererea de chemare în judecată, cadrul procesual atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează procesul este indicat de părți.
Astfel, în mod just instanța de fond a apreciat că excepția trebuie să fie admisă și pe cale de consecință, a respins acțiunea față de o persoană care nu avea calitate procesuală pasivă, respectiv intimata.
Toate referirile făcute în motivele de recurs de către recurenți cu privire la justificarea calității procesuale pasive a intimatei sunt bazate pe calitatea de proprietar al terenului fără însă a se indica textele de lege care să le susțină această teorie.
Pentru aceste motive consideră că în mod legal și temeinic instanța de fond a soluționat excepția invocată pronunțând o hotărâre temeinică și legală pe care solicită menținerea acesteia și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial conform chitanței anexate.
Analizând apelul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între cel care formulează cererea și cel care este titular al dreptului din raportul dedus judecății(calitate procesuală activă) precum și, pe de altă parte, între cel împotriva căruia este îndreptată cererea și cel obligat în același raport juridic(calitate procesuală pasivă)
Or, în prezenta speță așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâtei C. R. la încetarea oricăror acte de modificare a căii de acces care permite accesul acestora la parcelele proprietatea acestora, situate în C. -N., str. C. nr.322 și 352, precum și obligarea pârâtei la repunerea căii de acces, a drumului, în situația anterioară.
Așa cum a remarcat și prima instanță potrivit sentinței civile nr.608/2004 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.1816/2003, pârâta are calitatea de proprietar asupra imobilului teren în suprafață de 11.102 mp, fânaț la Rudari, nr. topo_ 1/1/2.
În mod corect prima instanță a reținut că din declarația numitului Bîlc A., dată în fața organelor de poliție rezultă că, în momentul cumpărării terenului în suprafață de 11.102 mp, capătul străzii C. se oprea la intrarea pe acest teren, iar în acea porțiune se observa un drum de acces care mergea pe o altă proprietate, astfel cum rezultă din planul parcelar. Ulterior, pe terenul cumpărat de pârâta a fost făcut un drum de acces, drumul vechi fiind desființat. Drept urmare, în luna octombrie 2012 numitul Bîlc A. a luat legătura cu 2 vecini și le-a adus la cunoștință că nu mai poate tolera accesul pe terenul proprietatea pârâtei. În acest sens, la data de_ acesta a efectuat lucrări de toamnă pe terenul proprietatea pârâtei, lucrări care au vizat și calea de acces spre terenurile altor persoane.
Din toate aceste desprinde se desprinde concluzia, de altfel necontestată că proprietar al imobilului unde s-au efectuat lucrările de excavare aparține pârâtei C.
R. .
În aceste condiții, contrar opiniei exprimate de prima instanță, în condițiile existenței unui eventual drum de acces existent pe terenul pârâtei înspre proprietățile reclamanților, singura persoană care poate să fie obligată la a permite accesul spre parcelele reclamanților, în sensul prezentului demers juridic, nu poate fi decât pârâta C. R., ceea ce justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Procedând în sens contrar, instanța de fond a statuat în mod eronat astfel că în speță devin pe deplin incidente dispozițiile art.297 C pr civ, sens în care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. R., va admite
apelul declarat de reclamanții T. D. Ș., T. L., A. I., A. I., M. TIBERIU, M. V. G., D. I., D. V., D. I. A R., D. V. D., D.
A., P. M., B. I. D., B. C. E. împotriva sentinței civile nr. 4880/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe
care o anulează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Cluj- Napoca.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. R. . Admite apelul declarat de reclamanții T. D. Ș., T. L., A. I., A.
I., M. TIBERIU, M. V. G., D. I., D. V., D. I. A R., D. V.
D., D. A., P. M., B. I. D., B. C. E. împotriva sentinței civile nr. 4880/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Cluj- Napoca.
Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
L.M. 28 Noiembrie 2013 Red AD/tehn ID
20 decembrie 2013/17 ex
| ← Sentința civilă nr. 189/2013. Actiune in raspundere delictuala | Sentința civilă nr. 1091/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
