Decizia civilă nr. 219/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 219/R/2013 Ședința publică din data de 15 mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
JUDECĂTOR: R. - I. B. JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: M. - E. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului civil declarat de reclamanții
M. S. M. și M. A. R. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2013, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La cererea reprezentantei pârâtei - intimate BRD G. S. G. SA PRIN
S. G. C., avocat Mândru M., pentru a da posibilitatea de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 mai 2013, orele 14:00.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei la data de 10 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise din partea reclamanților- recurenți M. S. și M. A. R. .
Totodată, se constată că s-au depus la dosarul cauzei la data de 15 mai 2013, prin fax, concluzii scrise din partea pârâtei - intimate BRD G. S. G. SA prin
S. G. C., prin avocat Pasalega M. I. .
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect
"pretenții";, formulată de reclamanții M. S. M. și M. A. R. , în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. A. De V. S.A, și S.C. B.R.D. G. S.
G. , prin sucursala G. C. .
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
La data de_, între pârâta B.R.D. G. S. G. S.A., Agenția Viișoara, în calitate de împrumutător pe de o parte și numiții, M. M. și M. D.
, în calitate de împrumutați pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de credit numărul 11VF, având ca obiect suma de 20.400 euro, pentru o perioadă de 120 luni.
În vederea obținerii acestui credit debitoarea M. M., a semnat la data de_ Cererea individuală de asigurare de viață atașată creditului, de tip Optimist, completând totodată o declarație medicală suplimentară, conținând afecțiunile de care suferea și tratamentele pe care le urma la data respectivă. Asigurarea de viață era o condiție obligatorie aprobării creditului, aceasta urmând a se încheia în baza Contractului cadru de asigurare din_, încheiat între pârâtele B.R.D. G. S.
G. S.A. și A. A. de V. S.A..
În baza clauzelor din acest contract de asigurare, în cazul decesului asiguratei, urma ca societatea de asigurări A. A. de V. S.A. să achite contravaloarea sumei asigurate în favoarea creditoarei B.R.D. G. S. G. S.A. (beneficiar), în limita datoriei pe care asigurata o mai avea de achitat creditoarei, la data producerii evenimentului asigurat.
La data de_, s-a produs riscul asigurat, respectiv decesul asiguratei M.
M. ; soldul creditului Expres Non Stop, contractat de aceasta fiind în valoare de 15.932,78 euro, (la data de_ ), așa cum rezultă din adresa emisă de pârâta
B.R.D. G. S. G. S.A (fila 47 dosar).
Reclamanții, M. S. M. și M. A. R. sunt fiii numiților M. M. și
M. D., acceptanți ai moștenirii, așa cu rezultă din certificatele de calitate de moștenitor depuse la dosar (fila 87, 88). În această calitate aceștia s-au adresat pârâtei A. A. de V. S.A. și au solicitat ca aceasta să le achite lor și pârâtei
B.R.D. G. S. G. S.A., indemnizația de asigurare conform poliței încheiate de mama lor. Totodată reclamanții s-au adresat și pârâtei B.R.D. G. S. G. S.A., solicitându-i acesteia să procedeze la recuperarea indemnizației de asigurare.
Prin adresa nr. 23755/_, pârâta A. A. de V. S.A. a adus la cunoștință reclamanților refuzul de a plăti indemnizația de despăgubire, motivând că cererea de asigurare completată de mama reclamanților nu le-a fost transmisă la momentul încheierii contractului de credit, de către pârâta B.R.D. G. S. G. S.A., conform procedurii de lucru agreată între cele două pârâte, în vederea unei corecte evaluări a riscului asigurat. În acest sens, se arată în adresă că, dacă ar fi fost cunoscută afecțiunea de hipertensiune arterială pe care o avea mama reclamanților, la momentul acordării creditului, în urma evaluării riscului asigurabil, decizia lor ar fi fost de a o încadra pe M. M. într-un grad înalt de risc sau chiar de a refuza încheierea asigurării.
Așa cum rezultă din adresa emisă de pârâta B.R.D. G. S. G. S.A. (fila 68), în urma situației prezentate mai sus, aceasta a înțeles să nu solicite de la pârâta
A. A. de V. S.A. plata indemnizației de asigurare, înțelegând să soluționeze situația direct cu familia debitorului lor, solicitând doar returnarea primelor de asigurare plătite de către clienta lor (M. M. ), plata acestor sume fiind în percepția băncii, în condițiile date, o plată nedatorată.
Față de această poziție a pârâtelor, reclamanții s-au adresat ulterior instanței, prin acțiunea formulată în cauză, solicitând obligarea celor două pârâte, în solidar, la plata sumei de 17.170,84 euro reprezentând despăgubiri precum și dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data de_ până la plata integrală a despăgubirilor.
Analizând pretențiile reclamanților prin prisma situației de fapt expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea acestora nu este întemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
Conform art. 31 alin. 2 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în vigoare la data încheierii contractului de asigurare și aplicabil în cauză conform art. 6 din Legea 287/2009 Noul Cod Civil), în cazul asigurărilor de viață "asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, definit conform condițiilor contractului de asigurare, să plătească o indemnizație de asigurare";. Iar conform art. 32 din același act normativ: "Indemnizația de asigurare se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizația de asigurare se plătește moștenitorilor legali ai asiguratului";.
Așa cum rezultă din contractul de credit (pct. 10) și din contractul de asigurare (fila 23), mama reclamanților a înțeles să cedeze în favoarea Băncii dreptul de despăgubire ce rezultă din contractul de asigurare, beneficiarul asigurării fiind deci pârâta B.R.D. G. S. G. S.A.. În această situație, fără a pune în discuție valabilitatea contractului de asigurare, reclamanții deși sunt moștenitorii asiguratei M.
M. nu sunt îndreptățiți să solicite indemnizația de asigurare, acest drept de creanță nefiind la momentul deschiderii succesiunii în patrimoniul mamei lor, beneficiarul asigurării fiind pârâta B.R.D. G. S. G. S.A..
Din dispozițiile legale citate mai sus rezultă cu claritate că moștenitorii legali ai asiguratului vor beneficia de indemnizația de asigurare numai în situația în care asiguratul nu a desemnat, în condițiile art. 33 din lege, un alt beneficiar. Pe de altă parte instanța reține că reclamanții nu pot acționa nici în numele pârâtei B.R.D. G.
S. G. S.A., ca aceasta din urmă să încaseze indemnizația de asigurare, neavând calitatea de mandatari a pârâtei. Ori este la latitudinea beneficiarul asigurării de a alege dacă înțelege sau nu să încaseze indemnizația de asigurare - acesta fiind un drept al său, ori nimeni nu poate fi obligat să își exercite un drept - în măsura în care prin aceasta nu sunt afectate drepturile celorlalți. Aceasta nu însemnă, desigur, că pârâta B.R.D. G. S. G. S.A. poate alege, fie să încaseze indemnizația de asigurare, fie să îi urmărească pe moștenitorii debitorului lor pentru recuperarea creanței, pentru că în această modalitate ar fi afectate drepturile reclamanților.
Însă din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâta s-a îndreptat în vederea recuperării debitului împotriva moștenitorilor legali ai clientului lor sau că aceștia din urmă ar fi achitat creditul contractat de defuncta lor mamă.
În ceea ce privește pretenția reclamanților privind-o pe pârâta B.R.D. G. S.
G. S.A. (ca acesta să fie obligată, în solidar, cu pârâta A. A. de V. S.A la plata sumei de 17.170,84 euro reprezentând despăgubiri precum și dobânda legala calculată la această sumă, începând cu data de_ până la plata integrală a despăgubirilor), instanța de fond a analizat în ce măsură sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, pe care și-au întemeiat reclamanții pretenția (998, 999 cod civil de la 1865).
În baza art. 998 și 999 Codul civil de la 1865, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția în comiterea faptei ilicite.
Din motivarea acțiunii reclamanților rezultă că fapta ilicită pe care își întemeiază aceștia pretenția constă în aceea că pârâta B.R.D. G. S. G. S.A. nu ar fi transmis către asigurător declarația mamei lor privind starea de sănătate în
care se afla, fapt ce a dus la refuzul asigurătorului de a plăti indemnizația de asigurare.
În privința prejudiciului instanța reține că pentru a atrage răspunderea delictuală, prejudiciul trebuie să existe, să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Reclamanții nu au arătat explicit în ce constă prejudiciul pe care l-au suferit ca urmare a "faptei prejudiciabile"; descrise mai sus, lăsând să se înțeleagă că prejudiciul ar consta imposibilitatea încasării indemnizației de asigurare. Însă așa cum am arătat în cele ce preced, beneficiarul indemnizației de asigurare în discuție era pârâta
B.R.D. G. S. G. S.A., astfel încât aceasta din urmă a fost prejudiciată prin imposibilitatea încasării indemnizației de asigurare iar nu reclamanții.
În concluzie reclamanții nu au dovedit îndeplinirea uneia dintre condițiile privind atragerea răspunderii delictuale a pârâtei B.R.D. G. S. G. S.A. și anume existența prejudiciul.
În atare situație, reclamanții nu ar putea să solicite ca pârâta B.R.D. G. S.
G. S.A. să le achite lor valoarea indemnizației de asigurare, ci cel mult ar putea să îi opună acesteia propria culpă privind neîncasarea indemnizației de asigurare, în situația în care banca și-ar îndrepta pretențiile împotriva lor.
În modalitatea în care a fost formulată acțiunea de față, pentru argumentele înfățișate mai sus, instanța de fond a respins ca fiind neîntemeiată, urmând ca reclamanții să își valorifice pretențiile față de pârâte urmând calea adecvată.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către pârâte, rațiune pentru care acestea nu vor fi acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 17170 euro despăgubiri, dobânda legală aferentă acestei sume începând cu_ și până la data plății integrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, după ce s-a reliefat situația de fapt existentă, s-a susținut faptul că soluția instanței de fond este criticabilă deoarece polița de asigurare a fost perfect valabil încheiată între defuncta mama a recurenților și intimata A. A. de V. S.A, iar în prezența refuzului cesionarei poliței de asigurare B.R.D. G. S.
G. S.A de a încasa indemnizația de asigurare, exprimată prin adresa nr.660/_
, indemnizația de asigurare se cuvine moștenitorilor legali. Culpa pârâtei B.R.D. G.
S. G. S.A este mai mult decât evidentă, reieșind din cauza nedepunerii diligențelor minime în gestionarea documentelor de asigurare a creditului, asigurătoarea a refuzat plata indemnizației de asigurare. Existența unui prejudiciu prezent și viitor suferit de reclamanții nu poate fi pus la îndoială atât timp cât pârâta nu încetează operațiunile de urmărire a încasării creditului acordat mamei recurenților.
În drept, s-au invocat prevederile legii nr.136/1995. Recursul declarat a fost legal timbrat.
Intimata pârâtă B.R.D. G. S. G. S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat f.32-32.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat faptul că creditul acordat nu a fost restituit, astfel că în prezent intimata are un o creanță restantă de peste 17000 euro, situație în care solicitarea reclamanților de a încasa "despăgubiri" este
neîntemeiată în condițiile în care aceștia nu justifică nici un "prejudiciu". S-a mai susținut că beneficiarul asigurării era intimata, acesta fiind singura ce poate încasa suma asigurată, fiind singura care deține dreptul și posibilitatea legală să solicite achitarea sumei asigurate, reclamanții nefiind desemnați în calitate de beneficiari ai asigurării, iar intimata nu poate fi obligată să-și exercite drepturile contractuale.
A depus întâmpinare la dosar și intimata SC Metropolitan Life A. SA, fosta A. A. de V. S.A, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice f.29-30.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a susținut faptul că raportat la prevederile art.31-32 din legea nr.136/1995 moștenitorii asiguratei M. M. nu sunt îndreptățiți să solicite indemnizația de asigurare, acest drept nefiind la momentul succesiunii în patrimoniul mamei lor, beneficiarul asigurării fiind BRD G. S. G.
. A mai reliefat că în mod temeinic instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, respectiv a prejudiciului suferit. În condițiile în care cealaltă intimată a renunțat la plata indemnizației de asigurare, intimata a returnat primele încasate, orice solicitare ulterioară de plată a indemnizației de asigurare este neîntemeiată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Reclamanții au investit prima instanță cu o acțiune în răspundere civilă împotriva pârâtelor intimate solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 17.170,84 euro reprezentând despăgubiri precum și dobânda legala calculată la această sumă, începând cu data de_ până la plata integrală a despăgubirilor
Tribunalul constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt existentă între părți, situație în care nu va mai fi reiterată, fiind anterior menționată când s-au reliefat considerentele sentinței atacate, motiv pentru care se vor analiza criticile concrete invocate prin recurs.
Tribunalul arată că recurenții reclamanți având calitatea de succesori universali ai defunctei lor mame preiau doar drepturile și obligațiile existente în patrimoniul acesteia la data deschiderii moștenirii, aceștia având așadar calitatea de continuatori ai raporturilor contractuale generate de contractul de Credit nr.11 VF/_ . Se remarcă că asigurarea de viață era o condiție obligatorie aprobării creditului, aceasta urmând a se încheia în baza Contractului cadru de asigurare din_, încheiat între pârâtele B.R.D. G. S. G. S.A. și A. A. de V. S.A. În baza clauzelor din acest contract de asigurare, în cazul decesului asiguratei, urma ca societatea de asigurări A. A. de V. S.A. să achite contravaloarea sumei asigurate în favoarea creditoarei B.R.D. G. S. G. S.A. (beneficiar), în limita datoriei pe care asigurata o mai avea de achitat creditoarei, la data producerii evenimentului asigurat.
Față de aceste prevederi contractuale exprese, tribunalul arată că singura persoană îndreptățită să încaseze indemnizația de asigurare era intimata pârâtă
B.R.D. G. S. G. S.A, ținând cont de faptul că asigurarea a fost încheiată la cererea și-n favoarea acesteia, nefiind vorba de un contract de asigurare autonom încheiat de antecesoarea reclamanților din proprie inițiativă și în care să-i indice pe
recurenți ca beneficiari ai asigurării. Tribunalul arată că aceste prevederi contractuale din contractul de asigurare nu contravin prevederilor art. 32 din legea nr.136/1995 ce arată clar că indemnizația de asigurare se plătește asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizația de asigurare se plătește moștenitorilor legali ai asiguratului. Ori în cauză, după cum s-a explicat a fost desemnat un beneficiar, respectiv intimata pârâtă creditoare BRD, caz în care indemnizația de asigurare nu se mai plătește moștenitorilor legali ai asiguratului. Contrar aserțiunilor recurenților nu ne aflăm în situația renunțării intimatei BRD la indemnizația de asigurare, ci este vorba despre neexercitarea unui drept patrimonial, ceea ce este cu totul altceva. Așa fiind, tribunalul arată că recurenții reclamanți nu sunt îndreptățiți la plata sumei
reprezentând indemnizație de asigurare de către pârâta asigurator.
Tribunalul arată că, în speță, existând raporturi contractuale între mama reclamanților și intimate, iar recurenții fiind succesori universali ai defunctei lor mame, raporturilor litigioase între părți trebuie analizate în principal în contextul obligațiilor generate de contractul de credit și cel de asigurare în sarcina părților contractante.
Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă a pârâtelor se impunea în mod obligatoriu, după cum judicios a remarcat și prima instanță, să se facă dovada prejudiciului suferit de recurenții reclamanți la data sesizării instanței, ori nu s-a dovedit că prin nerespectarea clauzelor contractuale pârâții au fost lipsiți de suma de 17170 euro solicitată prin acțiune, deoarece această sumă nu exista în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia. Prin prejudiciu se înțelege rezultatul vătămător de natură patrimonială cauzat prin încălcarea unui drept subiect ori interes legitim, prejudiciul trebuind să fie cert, adică existența lui este sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluat în prezent.
Nu este suficient pentru admiterea acțiunii invocarea unui prejudiciu potențial și viitor ce ar consta în executarea silită a ratelor de credit neplătite ori a bunului imobil ce a făcut obiectul garanției imobiliare de către intimata pârâtă BRD, fiindcă instanța poate obliga o parte litigantă la plata de despăgubiri doar atunci când prejudiciul este deja produs sau este iminent și este bine determinat, ori în speță, așa ceva nu se poate reține, pentru că reclamanții nu au fost desemnați beneficiari ai asigurării de viață de către defuncta lor mamă și nici nu au fost executați silit pentru ratele de credit exigibile și neplătite.
În situația în care intimata creditoare BRD va proceda la executarea silită a contractului de credit pentru ratele de credit scadente neplătite, recurenții reclamanți vor putea formula contestație la executare prin care să invoce că nu mai trebuie să plătească ratele de credit scadente tocmai ca urmare a încheierii contractului de asigurare în care beneficiar unic era BRD, urmând a se stabili într-un asemenea cadru procesual, în ce măsură într-o asemenea situație banca, în baza prevederilor contractuale asumate, putea urmări și încasa doar indemnizația de asigurare ori putea opta și cere executarea contractului de credit și plata ratelor de credit moștenitorilor defunctei, în condițiile în care intimata BRD nu a încasat indemnizația de asigurare, deși a solicitat mamei recurenților să încheie asigurarea de viață.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constatând că nu s-a făcut dovada prejudiciului cert suferit de către reclamanți, în temeiul art.312 alin.1 Cod
procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.11202/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.274 Cod procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs, fiindcă, pe de o parte, recurenții se află în culpă procesuală și nu sunt îndreptățiți să li se acorde față de soluția respingerii recursului, iar pe de altă parte, intimatele nu au solicitat asemenea cheltuieli de judecată în recurs și nici nu au depus înscrisuri justificative în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. S. M. și M.
A. R. , domiciliați în B., Bulevardul I., nr. 52, sc. C, ap. 46, județul B.
-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.11202/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
G. | C. F. R. | I. B. | M. | L. B. M. E. P. |
MLB// 2ex.// 27 mai 2013 Jud. fond M. IF.
| ← Decizia civilă nr. 323/2013. Actiune in raspundere delictuala | Sentința civilă nr. 189/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
