Sentința civilă nr. 189/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINTA CIVILA Nr. 189/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013 Instanța constituită din: Judecător O. R. G.
Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamant S.
C. E. A., reclamant SA N. și pe pârât P. M. C. N.
, pârât M. C. N., pârât C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei
C. -N. la data de_ in dosar nr._, de unde a fost declinată în favoarea T. ui C., reclamantii S. C. E. A. si SA N. au solicitat, in contradictoriu cu paratii P. M. C. -N., M.
C. -N. si C. LOCAL AL M. C. -N. :
- obligarea paratilor la plata in favoarea reclamantilor a contravalorii lipsei de folosinta a apartamentului nr. 1 reprezentand "COFET. A TINERETULUI"; situat in imobilul din C. -N., str. Universitatii nr. 3, jud. C., inscris in
C.F. nr. 1. C. -N., nr. topo 504/S/I si 504/S/II, cu suprafata utila de 165,26 mp si suprafata reala de 268,36 mp, pentru ultimii trei ani, potrivit valorii stabilita prin raportul de expertiza care se va efectua in cauza;
obligarea paratilor la plata dobanzii legale calculata la valoarea stabilita in baza raportului de expertiza ca reprezentand echivalentul lipsei de folosinta a apartamentului nr. 1, de la data introducerii cererii pana la data platii efective a sumelor solicitate;
obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanții arată că imobilul a fost preluat abuziv de către fostul stat comunist, lterior, reclamanții formulând notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Prin Dispoziția nr. 1263/2005, P. mun. C. -N. a respins notificarea formulată, aceasta fiind atacată în justiție, constatându-se că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului.
S-au pronunțat astfel în cauză Sentința civilă nr. 5194/_ a T. ui C., Decizia nr. 64/A/_ a Curții de Apel C. și Decizia civilă nr. 7112/R/_ a Î. .
Deși hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă a _
,procesulverbal de predare primire a fost perfectat doar la_ .
Apreciază reclamanții că au fost lipsiți de folosința imobilului, această lipsă de folosință cauzându-le prejudicii, culpa în producerea prejudiciului aparținând pârâților care nu au soluționat în termen notificarea formulată și nu au pus de îndată în executare hotărârile judecătorești prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului.
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 480, 998,999 din Codul civil în vigoare la data formulării acțiuni.
În probațiune s-au depus Sentința civilă nr. 5194/_ a T. ui
C., Decizia nr. 64/A/_ a Curții de Apel C., Decizia civilă nr. 7112/R/_ a Î. și s-a solicitat încuviințarea efectuării unui raport de expertiză.
Cererea de chemare in judecata a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Prin precizarea cererii de chemare in judecata depusa la dosar la termenul de judecata din data de_ (f. 48), reclamantii au estimat valoarea lipsei de folosinta a imobilului apartament nr. 1 reprezentand
"COFET. A TINERETULUI"; solicitata de catre reclamanti prin petitul nr. 1 din cererea de chemare in judecata la suma de 260.000 Euro echivalentul a
1.118.000 lei, potrivit dispozitiilor art. 112 pct. 3 C.pr.civ.
Prin Sentința civilă nr. 1960/_, Judecatoria C. -N. a admis exceptia necompetentei materiale și a declinat cauza în favoarea T. ui C.
.
După înregistrarea dosarului pe rolul T. ui C., pârâții au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, pentru neindeplinirea celor trei conditii necesare pentru antrenarea raspunderii civile delictuale.
Simpla prezentare a faptului ilicit săvârșit de către pârâți-nesoluționarea favorabilă a cererii de revendicare a reclamantei, în termenul prevăzut de legea specială, consideră pârâtul că nu este un argument suficient în sine. În opinia pârâtului, fapta invocată nu se poate circumscrie sub nici o formă faptei ilicite, astfel cum este aceasta prevăzută de lege.
Inacțiunea este considerată faptă ilicită, în toate cazurile când legea prevede imperativ obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel, adică de a avea o conduită pozitivă.
In cauza dedusa judecații, chiar daca Legea 10/2001 pre soluționare a notificărilor o perioada de 60 de zile, acest termen nu este unul imperativ. De asemenea, in condițiile in care Normele Metodologice de aplicare ale Legii 10/2001 au fost publicate abia in anul 2003, este evident ca nu se poate retine culpa instituției noastre in soluționarea notificării reclamanților, cu depășirea termenului prevăzut de legea speciala. Prin adoptarea legii speciale s-a avut in vedere repararea nedreptăților săvârșite in perioada comunista, insa, la momentul adoptării legii nu s-a cunoscut complexitatea procedurii restituirii acestor imobile către persoanele îndreptățite si nici numărul mare de cereri de revendicare ce urmau a se înregistra. Doar la nivelul Mun. C. -N. acestea fiind peste patru mii.
Învederează instanței de judecata ca, pana la emiterea Dispoziției P. ui nr. 1263/2005 avand ca obiect cererea de revendicare a numiților S.
cu privire la imobilul situat in C. -N., str. Universității nr. 3, jud. C., instituția noastră a făcut demersurile necesare in vederea soluționării acesteia, emițând mai multe adrese prin care s-a solicitat mai sus numiților completarea dosarului aferent notificării, cu documente justificative, absolut necesare soluționării cererii formulate in temeiul Legii 10/2001.
Menționam ca la momentul emiterii Dispoziției, in anul 2005, dosarul nu era complet, astfel incat, nici sub acest aspect nu se poate retine săvârșirea unei fapte ilicite sau existenta vinovăției instituției pârâte pentru nesolutionarea in termenul legal a notificării. Arată in acest sens ca, prin mai multe adrese expediate la data de_ (nr. 67328, 45374), s-a solicitat revendicatorilor sa depună o serie de acte; actele doveditoare ale dreptului de proprietate, actele privind modul de trecere a imobilului revendicat in proprietatea Statului R., copiile actelor de identitate si de stare civila, certificate de moștenitor, etc. Ulterior, prin adresa nr. 45974/45, expediata la data de_ s-a solicitat d-nei S. C. E. A. sa depună in termen de 30 de zile documente care sa ateste gradul de rudenie intre S. Tibor-nepot de fiu si S. Tibor, proprietarul înscris in CF. Se poate deci observa ca nu se poate retine sub nicio forma fapta ilicita descrisa de către instanța de fond, constând in starea de pasivitate a instituției pârâte in analizarea cererii de revendicare a reclamanților in speța.
La data de_, intrucat pana la acea data nu au fost depuse toate actele necesare emiterii unei dispoziții favorabile, deși acestea au fost solicitate in reperate rânduri, P. muri, C. -N. a emis Dispoziția nr. 1263, de respingere a notificării. In motivarea soluției date s-a arătat faptul ca cererea nu a indeplinit condițiile art 21, alin. 1 din Legea 10/2001, revendicatorii nu au făcut dovada ca sunt persoane îndreptățite in accepțiunea legii menționate, nu exista la dosar delegație sau procura speciala de reprezentare, Comisia de aplicare s Legii 10/2001 stabilind ca notificarea este lovita de nulitate, invocând excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului.
Ulterior, Dispoziția cu numărul de mai sus, emisa de către P. mun.
C. -N. a fost contestata înaintea instanței de judecata, dosarul având ca obiect plângere la Legea 10/2001 solutionându-se in mod irevocabil abia la finele anului 7010, prin Decizia civila nr. 7112/R/1S.11,2010 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
Consideră faptul ca, perioada de peste cinci ani in care s-a soluționat dosarul aflat pe rolul instanțelor de judecata, nu ne poate fi de asemenea imputata, motivat de faptul ca s-a parcurs o procedura jurisdicționala, cu toate etapele ce le implica aceasta, in considerarea dreptului la un proces echitabil si accesului liber la justiție, drept aparat de Legea fundamentala a României si prevăzut in art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului: Este evident deci ca nici perioada îndelungata pe parcursul căreia s-a desfășurat acest proces nu este din culpa instituției pârâte.
Tot in lumina celor mai sus învederate arată ca, pentru declanșarea raspunderii civile delictuale nu este suficient a ne afla doar in fata unei conduite umane, cerându-se ca aceasta conduita sa aibă caracter ilicit adică nepermis, nelegitim, oprit. O fapta ilicita este deci o acțiune sau o inacțiune nepermisa, oprita de lege.
In ceea ce privește culpa/vinovatia, pe langa motivele de mai sus care se circumscriu motivării lipsei acesteia, invederează ca aceasta nu poate sa existe si nu poate da loc la sancțiune, decit atunci cind cineva depășește limitele dreptului, și prin aceasta, calca in domeniul dreptului subiectiv al altuia, cauzandu-i astfel o paguba, ceea ce nu este cazul in speță.
De asemenea, prejudiciul invocat in speța, respectiv contravaloarea lipsei de folosința, ar trebui să se raporteze la veniturile pe care reclamanții le-ar fi realizat dacă ar fi folosit ei înșiși apartamentul în cauză, doar acesta reprezentând prejudiciul direct ce se reflecta in/patrimoniul persoanei păgubite.
Oricât de condamnabila ar fi o fapta ilicita si oricât de grava ar fi culpa autorului, răspunderea civila delictuala nu poate interveni decât daca, prin fapta ilicita si culpabila, s-a cauzat un prejudiciu cuiva. Mai mult, răspunderea civila delictuala se reduce, conform prevederilor art. 998-1003 Cod civil, la repararea pagubelor cauzate. Deci prejudiciul este nu numai condiția răspunderii, dar si măsura ei, in sensul ca autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat.
Referitor la raportul de cauzalitate învederează ca, pentru ca obligația de dezdăunare sa ia ființa, trebuie sa se stabilească existenta unei legături de la cauza la efect intre fapta comisa de o persoana si prejudiciul suferit de cealaltă. Așadar, răspunderea civila constând în reparația prejudiciului nu poate exista în lipsa raportului cauzal dintre fapta ilicita si prejudiciu, indiferent daca ne referim la răspunderea delictuala sau cea contractuala. Fara existenta prejudiciului si fara constatarea ca el este un efect al faptului ilicit comis de autor, fapta nu poate fi reprimata civilmente. Pentru acest motiv orice hotărâre judecătoreasca care ordona repararea fara sa stabilească existenta raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este casabila, situație care consideram ca subzista si in speța dedusa judecații. Considera ca au demonstrat prin cele mai sus arătate lipsa unei astfel de legaturi.
Stabilirea legăturii de cauzalitate intre fapta autorului si dauna încercata de reclamantul in acțiunea in răspundere este o chestiune de fapt lăsata la suverana apreciere a judecătorilor, proba existentei acestei legaturi incumbând reclamanților
In considerarea tuturor motivelor invocate mai sus, nu se poate reține acesta legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. In ceea ce îi privește, oricum, neexistând in opinia lor o asemenea fapta si nici culpa, nu se poate stabili o legătura de cauzalitate intre acestea doua elemente.
In alta ordine de idei se arata ca înscrierea în cartea funciară s-a realizat abia la data de_, drept urmare perioada pentru care s-ar putea emite pretenții ar fi trebuit să fie cuprinsa cel mult in intervalul_ (data la care reclamanții si-au înscris dreptul de proprietate in cartea funciara V_ (data întocmirii procesului verbal de punere in posesie).
Prin precizarea cererii de chemare în judecată depusă la fila 110, reclamanții au precizat valoarea lipsei de folosință la suma de 332.000 euro
= 1.438.888 lei, conform expertizei întocmită în cauză.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Imobilul apartament nr. 1 reprezentând Cofetăria Tineretului situat în imobilul din C. -N., str. Universității nr. 3, înscris în Cf nr. 1. C. -N. a fost preluat în patrimoniul statului în temeiul Decretului nr. 92/1950. După intrarea în vigoare a Legii 10/2001, reclamanții au depus notificarea înregistrată la data de_, solicitând restituirea acestui imobil.
Deși, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare are obligația de a soluționa notificarea în termenul legal de 60 de zile, notificarea reclamanților a fost soluționată abia la data de_, în sensul respingerii acesteia.
Dispoziția nr. 1263/_ prin care pârâtul P. mun. C. -N. în calitatea sa de reprezentant al unității deținătoare, pârâtul M. C. -N.
, a soluționat notificarea reclamanților, a fost atacată în justiție, pronunțându-se în cauză Sentința civilă nr. 514/_ a T. ui C., Decizia civilă nr. 64/A/_ a Curții de Apel C. și Decizia civilă nr. 6112/R/_ pronunțată de Î. . Prin toate aceste hotărâri a fost recunoscut dreptul reclamanților de a beneficia în natură de restituirea imobilului.
Prin urmare, dreptul de proprietate al reclamanților în baza Legii nr. 10/2001 a fost recunoscut în mod definitiv și executoriu la data de_ prin Decizia civilă nr. 64/A/2010 a Curții de Apel C., procesul-verbal de predare-primire fiind întocmit însă doar la data de 2_ .
Instanța apreciază că soluționarea cu întârziere a notificării, cu depășirea termenului legal și prelungirea în timp a întocmirii procesului- verbal de predare-primire conform hotărârilor judecătorești pronunțate reprezintă fapte ilicite.
Faptele ilicite au fost săvârșite cu vinovăție deoarece erau în vigoare și se cunoșteau dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 cu referire la termenul legal de soluționare a notificării și de asemenea, se cunoștea soluția pronunțată în justiție care dispunea restituirea imobilului către reclamanți.
Datorită faptelor ilicite de nesoluționare în termen a notificării, de provocare a unor proceduri judiciare nejustificate și de neîntocmire a procesului verbal de predare-primire, a fost cauzat reclamanților un prejudiciu constând în echivalentul lipsei de folosință a imobilului, folosința fiind un atribut al dreptului de proprietate, conform art. 480 C.civ, drept de către reclamanții se puteau bucura dacă nu ar fi intervenit săvârșirea faptelor ilicite.
Echivalentul lipsei de folosință poate fi solicitat însă doar cu luarea în considerare a termenului legal de prescripție, respectiv, ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, ținând cont și de data efectivă a predării imobilului către reclamanți.
Apărările pârâților în sensul că nu se fac vinovați de întârzierea în soluționarea notificării, întrucât reclamanții nu ar fi depus actele necesare, nu pot fi reținute, cât timp din motivarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză rezultă că prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea cu motivația că împuternicirea dată avocatului care a formulat notificarea nu echivala cu o procură specială de reprezentare, astfel că notificarea nu emana de la persoanele îndreptățite. Dar, în hotărârile judecătorești pronunțate, s-a arătat că prin această dispoziție emisă de
primar au fost încălcate dispozițiile art. 3, 4, 21 și 25 din Legea nr. 10/2001 și că prevederile legii 10/2001 nu interzic formularea notificării prin avocat.
De asemenea, pârâții au invocat că nu li se poate imputa prelungirea duratei procesului. Nici aceste susțineri nu pot fi primite, câtă vreme, astfel cum s-a arătat anterior, procesul s-a datorat emiterii dispoziției cu încălcarea prevederilor legale, respectiv art. 3, 4, 21 și 25 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, chiar și după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive, pârâții au formulat recurs, acesta fiind respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului produs prin lipsirea de folosința bunului, acesta a fost stabilit printr-un raport de expertiză judiciară întocmit de expert A. G., depus la filele 73-102 din dosar, expertul răspunzând și obiecțiunilor formulate de pârâți (f. 130-136).
Luând în considerare valoarea lipsei de folosință a imobilului stabilită prin raportul de expertiză pentru fiecare perioadă în parte și prin raportare la data predării imobilului,_, dată de la care pârâții nu mai dețin imobilul, acesta fiind predat reclamanților, instanța va obliga pârâții la plata către reclamanți a următoarelor sume, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății: 114.724 euro, pentru perioada_ -_ ; 111.826 euro, pentru anul 2009; 92.033 euro, pentru anul 2010 și 9.459 euro, pentru luna ianuarie și 7 zile din luna februarie a anului 2011. În total: 328.042 euro.
În consecință, reținând că cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 din Codul civil în vigoare la data producerii faptelor analizate și la data introducerii acțiunii, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată și va obliga pârâții P. municipiului C. -N. și M. C. -N. la plata în solidar în favoarea reclamanților a sumei de mai sus, împreună cu dobânda legală, începând de la data introducerii cererii,_ și până la plata efectivă, conform art. 1088 din Codul civil.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.319 lei reprezentând taxa judiciară de timbru - 18.499 lei, onorariu de expertiză -
1.520 lei și onorariu avocațial - 4.300 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții S. C. A. E., domiciliată în B. ești, Calea Moșilor, nr. 312, bl. 62, ap. 61, sector 2 și SA N., domiciliat în B. ești, B- dul C. inău, nr. 4, bl. M1, ap. 27, sector 2, ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Cliseru R., în C. -N., str. P. M., nr. 7 ap. 4, jud. C., în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N., M. C. -
N. și C. LOCAL AL M. C. -N., toți cu sediul în C. -N., str.
, nr. 1-3, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamanților următoarele sume de bani:
echivalentul în lei, la cursul BNR din ziua plății, a sumei de 328.042 euro, cu dobânda legală începând de la data introducerii cererii, adică_ și până la plata efectivă;
suma de 24.319 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 29 Martie 2013.
Judecător,
R. G.
Grefier,
P.
Tehn. AP/_ Red. ORG/7 ex.
| ← Decizia civilă nr. 219/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 629/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
