Decizia civilă nr. 196/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIE C IVILĂ Nr. 196
Ședința publică din 21 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare apelul declarat de petentul M. E. C. , domiciliat în municipiul A.
, str. U., bl. 53, sc. J, ap.1, jud. Alba, împotriva Sentinței civile nr. 1676 din data de_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 154 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, apelul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art 15(i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conf. art. 411, alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1676 din data de_, pronunțată de Judecătoria Zalău, s-a respins plângerea ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul M. E. C. în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S. împotriva procesului verbal de contravenție seria CP nr.3632080 din data de_ . Petentul a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 50 lei .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.3632080 întocmit de către intimat la data de_ petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 300 lei și i s-a aplicat 3 puncte de penalizare, cu titlu de sancțiune complementară. În sarcina sa a fost reținută fapta de a conduce autoturismul cu viteza de 73 km/h în localitatea Sutor, depășind cu 21-30 km/h limita vitezei legale în localitate. Această faptă contravențională e sancționată conform prevederilor art. 108 alin.1 lit. b pct.2 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Motivele invocate de petent nu conduc la anularea procesului verbal de contravenție, acesta având posibilitatea formulării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal, ceea ce de altfel a și făcut.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse sub sancțiunea nulității absolute, prin art.17 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește motivele de nulitate ale procesului verbal atacat, în sensul nerespectării prevederilor art.16 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, acestea pot reprezenta (eventual) doar motive de nulitate relativă a procesului verbal atacat. Însă, nulitatea relativă a procesului verbal atacat atrage anularea acestuia, doar în condițiile producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod conform art. 105 alin. 2 C. pr. civ. (care completează materia contravențională). În speță, este evident că nu s-a produs o vătămare petentului, iar dacă s-ar fi
produs o vătămare acestuia ar fi putut fi înlăturată în alt mod decât prin anularea de plano a procesului verbal atacat.
Imprejurarea că în procesul verbal de contravenție agentul constatator a reținut numărul de înmatriculare ca fiind_ nu are relevanță în prezenta cauză, fiind vorba despre o eroare materială. Petentul nu a contestat faptul că o alta persoană este cea care a fost oprită în trafic la data, ora și locul menționat în procesul verbal, iar din vizionarea înregistrării CD rezultă marca autoutilitarei ca fiind Iveco cu numărul de înmatriculare_ . Petentul a arătat că a condus autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, or, tocmai acest autovehicul fiind surprins de aparatul radar.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că se face dovada săvârșirii faptei contravenționale de către petent.
Fotografiile obținute printr-un mijloc tehnic certificat potrivit legii (f.18) constituie proba indubitabilă cu privire la viteza autovehiculului condus de petent.
Dovada relevantă în ceea ce privește calitatea măsurătorilor efectuate cu un mijloc tehnic este dovada omologării acestuia și verificării lui metrologice, în condițiile art. 109 alin.2 din O.U.G. 195/2002 republicată. Această dovadă a fost făcută de organul constatator (f.14-15).
Normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar conțin norme tehnice îndrumătoare pentru operatori, fiind cu atât mai puțin obligatorii pentru instanță. Singurele norme obligatorii sunt dispozițiile legii, or, câtă vreme aparatul este omologat, verificat metrologic și a fixat și reprodus video viteza autovehiculului condus de petent, instanța constată, în condițiile legii, săvârșirea faptei de către petent.
Instanța a reținut starea de fapt plecând de la procesul-verbal de contravenție legal încheiat.
Constatând și existența atestatului de operator radar instanța concluzionează ca fiind temeinic procesul verbal atacat, petentul nefăcând dovada contrarie faptelor dovedite prin planșele fotografice, reprezentând suportul operațiunii video-radar, cererea în probațiune cu audierea unui martor împotriva înregistrărilor video fiind respinsă de instanță ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă.
Fapta săvârșită de petent este prevăzută și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G.195/2002. Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul este de maxim 50 km/h, conform art. 49 alin.1 din ordonanță.
Este sancționată cu amendă categoria a II-a și aplicarea sancțiunii complementare aplicarea a trei puncte de penalizare depășirea cu mai mult de 21 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul a depășit acest maxim legal de viteză cu 23km/h. În raport de această împrejurare, sancțiunile au fost legal individualizate, respectând prevederile art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001.
Împotriva acestei hotărâri, petentul M. E. C. a formulat apel solicitând schimbarea hotărîrii în sensul admiterii plângerii contravenționale în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentuluI(f. 2).
În motivare, în esență, se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală dat fiind că procesul verbal este lovit de nulitate relativă dată fiind descrierea eronată a autovehiculului condus de petent. De asemenea, instanța putea să înlocuiască sancțiunea amenzii cu avertismentul, dat fiind lipsa antecedentelor petentului, care este șofer profesionist, unic întreținător al familiei.
În drept au fost invocate disp. OG nr. 2/2001, art. 242 Cod procedură civilă. În probatiune au fost depuse inscrisuri.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate
(f.13).
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, referindu-se la lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator.
Potrivit disp. 16 din OG nr. 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, iar procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: numele, prenumele contravenientului, "descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite...";
Din procesul verbal analizat rezultă datele necesare si suficiente de natura a face posibila identificarea faptei pentru care a fost sancționat petentul și implicit aprecierea gravitatii acesteia și evaluarea pagubelor.
Contrar susținerilor apelantului in sensul încălcării prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, se observa ca procesul verbal cuprinde descrierea stării de fapt și toate elementele necesare si esențiale ale acesteia, în concret, astfel încât instanța de judecata să poată verifica temeinicia întocmirii procesului-verbal.
In mod corect a fost reținut de către instanța de fond și faptul că o eventuala încălcare a prevederilor art.16 din OG nr.2/2001 nu ar fi condus automat la anularea procesului verbal, ci ar fi atras doar sanctiunea nulitatii relative, condiționate de dovedirea unei vătămări ce nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului.
Or, petentul nu a făcut dovada unei asemenea vătămări, câtă vreme nu a contestat că el este cel care a fost oprit în trafic la data, ora și locul menționat în procesul verbal, recunoscând fapta și solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, inclusiv pe acest motiv al bunei sale credințe în recunoașterea faptei.
De asemenea, din înregistrarea video rezultă marca autoutilitarei ca fiind Iveco cu numărul de înmatriculare_, autovehicul surprins de aparatul radar, context în care faptul că în procesul verbal de contravenție se menționează numărul de înmatriculare ca fiind_ constituie o eroare materială.
De asemenea, procesul verbal cuprinde indicarea textului legal sancționator și toate datele și împrejurările suficiente și necesare privind descrierea faptei și a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, așa cum prevede textul art. 16 din OG nr. 2/2001.
Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond în mod corect a reținut că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realității, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșele fotografice depuse la dosarul cauzei și înregistrarea pe suport CD care atestă faptul că autoturismul petentului rula în localitate cu o viteză ce depășește limita legală, cu 23 km/h.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, tribunalul reține că fapta săvârșită de către petent, prezintă un grad de pericol social concret ridicat ce face incompatibilă înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite
de către petent pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
Instanța de fond a dat eficiență astfel, dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În concret, depășirea cu 23 km/h a vitezei maxim face ca siguranța circulației să fie pusă în pericol prin însăși depășirea vitezei legale, fără a fi necesară producerea vreunui eveniment rutier, iar faptul că petentul este șofer profesionist și totuși a încălcat regulile de circulație întărește convingerea că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Având în vedere cele de mai sus și în contextul in care amenda contravenționala nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv si sancționator, aplicarea unei amenzi in cuantumul minim reglementat apare ca fiind just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către de apelantul petent M. E. C., în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., împotriva Sentinței civile nr. 1676 din_ a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent M. E. C., în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., împotriva Sentinței civile nr. 1676 din_ a Judecătoriei
.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
-D. H. D. C. V. H.
Red./dact./DC/DC_ /2 ex.
Jud. fond. C. R. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 945/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1128/2013. Plângere contravențională → |
|---|
