Decizia civilă nr. 203/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.203
Ședința publică din 26 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
K. M., președinte instanță
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de intimatul I. de P. Județean S., cu sediul în Z., str.T.Vladimirescu, nr.14, împotriva sentinței civile nr.4414 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională - OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - petent, lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Instanța procedează la identificarea intimatului-petent, acesta prezentând
spre vedere buletinul de identitate, după care se înapoiază.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Intimatul - petent solicită respingerea recursului declarat, și a se menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.4414 din 20 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea petentului A. N. și s-a dispus anularea procesului -verbal de contravenție nr.1342215/_ încheiat de I. de P. Județean S., prin care petentul a fost sancționat cu 350 lei amendă și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.160 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că în
1
data de_, ora 10,45 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe B-dul M. Viteazul din municipiul Z. și în zona Multicom a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric în funcțiune.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele :
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta conține mențiunile obligatorii instituite de art.17 din O.G. 2/2001, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.
Instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator
și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției
"acuzatului"; dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În speță organul constatator a propus ca probe procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și raportul agentului constatator. In privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanța nu l-a analizat ca probă în prezenta procedură.
Referitor la procesul-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul- verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de "acuzare"; instanța nu poate fi convinsă de vinovăția "acuzatului";, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Împotriva acestei sentințe I. de P. Județean S. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia arătând în motivarea recursului că în situația în care fapta este constatată personal de către agentul de politie, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și în absenta altor probe, propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.
Forța probanta a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsata la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de proba
, insa instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul.
In ceea ce privește fondul cauzei, cele reținute de agentul constatator au fost constatate de către acesta " ex proprii sensibus", iar procesul verbal în sine reprezintă o proba în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-l acestuia sa răstoarne acest mijloc de proba prin
2
dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrara reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
Recursul este nefondat pentru următoarele :
În sensul Convenției acuzația admisă în materie contravențională este o acuzația în materie penală, iar contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind agentului constatator și nu petentului.
Este adevărat că fapta constatată personal de agentul constatator se bucură de temeinicie însă nu în lipsa unui probatoriu care să o susțină. Prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul - verbal nu are caracter absolut ea trebuie susținută, de probe, probe ce în speță nu există singura probă fiind
"cuvântul agentului constatator"; față de "cuvântul petentului";, acesta din urmă beneficiind de prezumția de nevinovăție și de principiul in dubio pro reo, dat de lipsa oricăror probe care să susțină procesul - verbal de contravenție.
În atari condiții soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul ca nefondat urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. de P. Județean S. împotriva sentinței civile nr. 4414 din 20 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
L. M. | D. | G. | K. | M. | V. | V. |
Red.KM/_
Dact.VV/_ /2ex.
Jud.fond: R. R.I.
3
| ← Decizia civilă nr. 1055/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 734/2013. Plângere contravențională → |
|---|
