Decizia civilă nr. 724/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.724
Ședința publică din 21 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta C. Ș. prin P., cu sediul în localitatea Ș., nr. 40/A, județul S., împotriva sentinței civile nr.137 din 08 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei-petente C. Ș. prin P. - consilier juridic Juca L. M., lipsă fiind intimata A. pentru P. și I. SS .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei-petente, consilier juridic Juca L., susține recursul declarat, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința Civilă nr. 137/_ a Judecătoriei Jibou a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta C. Ș. împotriva procesului - verbal de contravenție seria ANPIS nr. 0013808 din_ încheiat de intimatul A. Județeană pentru P. și I. SS .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În data de_, intimata a efectuat un controlul tematic la nivelul Primăriei Comunei Ș. (petenta), iar prin procesul-verbal de control nr. 4614/_ s-a constatat că petenta nu este acreditată, motiv pentru care s-a acordat un termen de realizare a acreditării primăriei ca furnizor de servicii sociale până la data de_, persoană responsabilă fiind primarul Comunei Ș. (Obiectivul 3 pct. 3 din procesul-verbal de control).
Măsura dispusă prin acest proces-verbal de control nu a fost contestată.
Ulterior, prin adresa nr. 5094/_, intimata A.J.P.I.SS a reamintit tuturor primăriilor cărora li s-a trasat ca măsură acreditarea ca furnizor pe servicii sociale să procedeze la demararea procedurii de acreditare, în caz contrar fiind pasibile de amendă.
În data de_, inspectorii sociali din cadrul intimatei au efectuat controlul în vederea verificării modului cum au fost respectate măsurile dispuse și cuprinse în procesul-verbal de control nr.4614/_, ocazie cu care s-a constatat, prin procesul-verbal de monitorizare nr. 7518/_, că măsurile dispuse a fi îndeplinite într-un interval de timp mai mare de 3 luni nu au fost realizate, recomandarea fiind considerată ca neîndeplinită și astfel s-a aplicat petentei sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3.000 lei.
Procesul verbal de contravenție împreună cu raportul agentului constatator nu pot face dovada prin ele însele, astfel încât să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție care funcționează în favoarea petentului, iar contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materia penală în sensul art.6 par.1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a O.G. nr. 68/2003 privește pe toți furnizorii de servicii sociale, iar sancțiunea instituită are un caracter represiv și preventiv, așa cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României.
Amenda aplicată în temeiul actelor normative in materia contravențională și masurile complementare se includ în sfera acuzației în materie penală. Scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, au fost cele două elemente determinante care au permis Curții să aprecieze că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale. Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, așa cum a stabilit CEDO în cauza I. P. contra României.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura speciala prevăzută de lege, astfel ca se bucura de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient conform dispozițiilor art.1169 cod civil care reglementează sarcina probei .
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 11 alin. 4 din OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale, respectiv pentru faptul că în calitate de furnizor de servicii sociale acordă servicii sociale cu caracter primar fără a deține certificat de acreditare, conform dispozițiilor legale.
Fapta comisă de către petentă este sancționată contravențional conform prevederilor art. 55 alin. 1 din OG nr. 68/2003 " (1) Nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (4) și (5), art. 13 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 30
alin. (4) și (5), art. 34, art. 35, art. 38 alin. (3) și ale art. 45 lit. f) constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei."
Potrivit prevederilor art. 11 alin. 4 din OG nr. 68/2003 " Furnizorii de servicii sociale pot organiza și acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditați în condițiile legii."
Acreditarea reprezintă un proces de certificare a îndeplinirii de către furnizori și serviciile sociale acordate a criteriilor, indicatorilor, precum și a standardelor de calitate reglementate pentru fiecare tip de serviciu (art. 6 din Legea nr. 292/2011) .
Conform art. 36 alin. 6 lit. a pct. 2 din Legea nr. 215/2001, administrația locală are obligația să asigure, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.
Așadar, Legea nr. 215/2001, nu prevede că administrația locală furnizează servicii sociale, fără a fi acreditată, ci prevede că o va face potrivit competențelor sale și în condițiile legii, iar legea instituie obligativitatea acreditării pe servicii sociale.
Referitor la aplicarea sancțiunii avertismentului, prima instanță a reținut că nici până în prezent petenta nu a făcut dovada acreditării, cu toate că, încă din cursul anului 2010, intimata a recomandat autorităților publice locale să demareze procedura de acreditare ca furnizor de servicii sociale (adresa nr. 10823/_ ), iar în cursul lunii martie 2012, intimata (A.J.P.I..S S. ) a organizat întâlnirii de lucru cu secretarii comunelor și referenții sociali pe teme legate de noile prevederi legale apărute, inclusiv pe tema serviciilor sociale, reglementate și de Legea nr. 292/2011-Legea asistenței sociale, ocazie cu care s-a pus în discuția reprezentanților administrației publice locale obligativitatea acreditării acestora pentru prestarea de servicii sociale (adresa nr. 1343/_ ). La aceste întâlniri, și din partea Primăriei Comunei Ș. au fost prezenți secretarul și referentul social (așa cum reiese din tabelul cu participanții la întâlnirea de lucru din_ ), sens în care sancțiunea avertismentului nu a fost aplicată.
Având în vedere motivele de fapt și de drept susmenționate s-a constatat că plângerea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta C. Ș.
, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut eronat că petenta este furnizor de servicii sociale primare, în sensul prevederilor legale în vigoare. În conformitate cu prevederile art.17 alin.3 din OG 68/2003, nu există obligativitatea, ci posibilitatea înființării, prin hotărâre a consiliului local, a Serviciului public de asistență socială, la nivel local. Or, C. Ș. nu are organizat un Serviciu public de asistență socială, prin hotărâre a Consiliului local.
În baza Legii 215/2011 a administrației publice locale primarul are competențe legale referitoare la activitatea de servicii sociale. Drept urmare, acesta nu poate fi împiedicat să exercite aceste atribuții, în lipsa certificatului de acreditare.
La nivelul Comunei Ș., în cadrul aparatului de specialitate al primarului, este cuprins în structura organizatorică compartimentul de asistență socială și autoritate tutelară, în subordinea secretarului comunei, unde este încadrată o
singură persoană pe postul de referent social, care are ca atribuții preluarea documentelor privind acordarea ajutoarelor sociale, alocațiilor, etc., însă acesta nu îndeplinește atribuții aferente serviciilor sociale primare, așa cum acestea sunt definite de legislația în vigoare.
Sub aspectul legalității, recurenta apreciază că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 17 din OG 2/2001, deoarece acesta nu cuprinde fapta săvârșită, la descrierea faptei agentul constatator reproducând parțial textul de lege în baza căruia a aplicat sancțiunea. Agentul constatator era obligat să identifice care sunt serviciile cu caracter primar prestate fără acreditare. Descrierea menționată în procesul verbal este insuficientă, iar această omisiune atrage sancțiunea nulității procesului verbal.
În drept, au fost invocate: Legea nr. 292/2011, Legea 215/2001, OG 2/2001 și OG 68/2003.
Intimata A. Județeană pentru P. și I. SS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat. În esență, se arată în cuprinsul întâmpinării că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art.17 din OG 2/2001, neexistând nicio vătămare adusă petentei care să conducă la anularea acestuia. Fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă clar și explicit, fără a lăsa loc de interpretare.
În ce privește temeinicia procesului-verbal, petenta a fost sancționată pentru că, în calitate de furnizor de servicii sociale, acordă servicii sociale cu caracter primar, fără a deține certificat de acreditare. Susținerea recurentei, potrivit căreia ea nu este furnizor de servicii sociale, este contrazisă chiar de către petentă, prin atitudinea sa manifestată. Mai precis, deși recurenta nu recunoaște că furnizează servicii sociale, la data de_ aceasta a depus la secretariatul tehnic al Comisiei pentru acreditarea furnizorilor de servicii sociale ce funcționează în cadrul AJPIS
S., solicitarea de acreditare, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 201. În această situație, recurenta își recunoaște practic propria vinovăție.
În recurs, în completarea probațiunii, intimata a depus la dosar copia cererii de acreditare formulată de petenta recurentă, înregistrată sub nr. 201/_ .
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza procesului - verbal de contravenție, necombătut prin probe concludente de către petentă. De altfel, analizând atât motivele plângerii, cât și cele ale recursului, este de observat că petenta nu a contestat fapta propriu-zisă, respectiv nu a susținut că ar fi acreditată pentru furnizarea serviciilor sociale sau, cel puțin, că ar fi făcut demersuri în vederea obținerii acreditării, ci doar a apreciat că nu îi revenea o atare obligație, deoarece nu furnizează astfel de servicii.
Apărarea petentei este contrazisă însă de propriile sale afirmații, expuse în motivarea recursului, unde arată că primarul, în conformitate cu prevederile Legii 215/2001, are competențe legale referitoare la activitatea de servicii sociale, a căror exercitare poate fi delegată unor funcționari publici din aparatul de specialitate cu competențe în acest domeniu și că, la nivelul comunei, în cadrul compartimentului de asistență socială și autoritate tutelară, este încadrată o persoană pe postul de referent social.
Obligația administrației publice locale de a asigura cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială este prevăzută expres de art. 36 alin. 6 lit. a pct. 2 din Legea nr. 215/2001. Același articol stipulează că serviciile sociale respective trebuie furnizate în condițiile legii, deci, în lipsa unei derogări exprese, inclusiv cu respectarea prevederilor art. 11 alin. 4 din OG nr. 68/2003 care se referă la obligativitatea acreditării,
Așadar, similar opiniei primei instanțe, T. apreciază că petenta este obligată să obțină acreditarea, în condițiile legii, pentru furnizarea serviciilor sociale pe care este competentă și obligată să le presteze. De altfel, din înscrisul depus de intimată în recurs, la fila 22, T. constată că petenta a înțeles să se conformeze cerințelor legii, solicitând compartimentului abilitat din cadrul intimatei, acreditarea sa ca furnizor pentru serviciile sociale.
Fapta săvârșită de petentă este prevăzută și sancționată de art. 55 alin.1 raportat la art. 11 alin.4 din HG 69/2012 și sancționată cu amenda cuprinsă între
1.000 lei și 5.000 lei.
Față de considerentele expuse, tribunalul va reține temeinicia procesului- verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate și corecta ei individualizare.
Neîntemeiate sunt și criticile formulate de recurentă cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenție, sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, în privința lipsei descrierii faptei.
Aprecierea recurentei cu privire la lipsa descrierii faptei este incorectă, cât timp o descriere succinta a starii de fapt este suficienta, în cazul concret fiind menționată obligația legală și modul în care aceasta a fost încălcată.
De asemenea, raportat la specificul contravenției reglementate de art. 55
alin.1 din OG nr. 68/2003, se va reține că această descriere cuprinde toate elementele necesare și esențiale ale faptei, in concret, astfel încât instanța de judecata să poată verifica temeinicia întocmirii procesului-verbal. Nu era necesară enumerarea în cuprinsul procesului verbal a serviciilor sociale cu caracter primar prestate de către petentă, din moment ce dispozițiile art. 11 alin.4 din OG 68/2003 prevăd obligativitatea acreditării pentru toți furnizorii de servicii sociale și pentru orice categorie de astfel de servicii acordate. De asemenea, petenta nu deține acreditare pentru nicio categorie de servicii sociale pe care le prestează, astfel că enumerarea acestor servicii era fără relevanță.
Prin urmare, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută sau relativă.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. Ș. împotriva Sentinței civile nr. 137/_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |
C. D. H. | I. | D. C. | N. C. |
Plecat în C.O. | Plecat în C.O. | ||
Președinte instanță în C.O. | Președinte instanță în C.O. | ||
Semnează judecător delegat | Semnează judecător delegat | ||
M. S. | M. S. |
Grefier,
V. V.
Plecat în C.O. Semnează prim -grefier,
C. D.
Red.H.I.D/_
Dact. H.V./_ /ex.2 Jud. fond. A. F.
| ← Decizia civilă nr. 402/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 839/2013. Plângere contravențională → |
|---|
