Decizia civilă nr. 214/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.214/A
Ședința publică din 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. -T.
J. ecător D. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este judecarea apelului promovat de apelantul O. I. cu domiciliul în S. M., str. I. nr. 15/52, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 421/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pretenții -acțiune în despăgubiri.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 421/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea în despăgubiri, formulată și precizată de reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâtul C.
F., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul
O. I., în contradictoriu cu pârâtul C. F., a solicitat instanței să dispună obligarea acestuia, în temeiul art.1349 C.civ., la plata sumei de 200.000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, în esență, s-a arătat că în luna noiembrie 1984 a fost numit avocat în cadrul Biroului de Avocați V. de Sus, unde a activat până în luna august 1988 când a părăsit țara clandestin, în noaptea de 13 august 1988 trecând Dunărea la sârbi și, în final, stabilindu-se în Franța. În cei 5 ani petrecuți la V. de Sus s-a apropiat sufletește de pârât, căruia i s-a confesat,
spunându-i inclusiv că a fost urmărit de Securitate la Constanța, pentru că ar fi scris un manifest pe care l-ar fi difuzat în București, într-un număr de 400 bucăți. A constatat că, după câteva luni de activitate ca avocat la Biroul de Avocați V. de Sus, secretara acestuia nu i-a mai dat voie să utilizeze mașina de scris, astfel că a achiziționat o mașină de scris și a ținut-o clandestin la domiciliul mamei sale, din S. M., până când, fiind ,, turnat"; la Securitate, a fost făcută o percheziție la domiciliul mamei sale care, cardiacă fiind, nu peste mult timp a decedat. Observând că este urmărit de ofițerii Securității din V. de Sus, supus unor discuții în Adunarea generală a avocaților, chipurile pe linie disciplinară, fiind numit în fața clientelei ca fiind
,,slab profesional, afemeiat, alcoolist";, și cheltuind o mulțime de bani cu redactarea lucrărilor la biroul de copiat acte, s-a hotărât să părăsească țara clandestin, riscându-și viața, în final ajungând în Franța.
În pârât a avut încredere, i s-a confesat, iar de la data de_ cunoaște că acesta a fost informator cu nume conspirativ ,,Feri"; și l-a
,,prelucrat"; pe ascuns în acea perioadă de tristă amintire, când simțea că înnebunește dacă nu dispare din această țară. Solicită suma de 200.000 lei, din care suma de 150.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 50.000 lei despăgubiri morale. Despăgubirile materiale sunt justificate prin aceea că, în cei 5 ani de activitate ca și avocat la V. de Sus, a îndeplinit plafonul maxim prevăzut de lege și, având în vedere că de la data de_ și până la data de_ nu a putut munci ca avocat, din cauza faptului că a părăsit țara clandestin, a fost prejudiciat de suma de 480.000 lei, însă, datorită caracterului său uman, își restrânge pretenția la suma de 150.000 le plus 50.000 lei despăgubiri morale. Datorită manifestărilor pârâtului, care i-a creat o stare de infern la locul de muncă și l-a determinat prin instigare să părăsească țara, a pierdut în cei 10 ani o sumă destul de mare la cuponul de pensie.
În ce privește daunele morale, pârâtul, ca ,,turnător";, l-a discreditat, i-a distrus personalitatea, iar definiția de ,,turnător"; i-a dat-o un organ al statului, respectiv C.N.S.A.S.-ul, prin Decizia nr.P2571/03/17/IX/2012. Cere ca instanța să solicite, în probațiune, dosarul său de la CNSAS.
Prin Precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la data de_, reclamantul arată că își majorează pretențiile morale, de la suma de 50.000 lei, la suma de 150.000 lei, arătând că a reflectat mai bine asupra activității desfășurate de pârât în perioada comunistă, acesta nefiind clement față de el, distrugându-i personalitatea și viitorul, dorind poate să-i distrugă și viața. Pârâtul a informat Securitatea cu privire la intenția sa, iar securitatea a informat trupele de grăniceri, astfel că, atunci când a trecut granița, asupra lui s-au tras focuri de armă, având noroc că nu a fost împușcat. El era găzduit, în
V. de Sus, la iubita sa, Leca Iozefina, cu care dorea să se căsătorească, iar pârâtul a convocat o ședință a avocaților din V. de Sus unde s-a dispus ca el să aleagă: fie se mută de la domiciliul iubitei sale, fie pleacă din avocatură. A
ales ultima variantă. Suma pretinsă nu este astfel exagerată raportat la activitatea pârâtului, deosebit de atroce față de el.
La data de 21.1. pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării, acesta arată că toate cele întâmplate reclamantului și arătate în cererea sa, se datorează conduitei acestuia, iar plecarea din țară nu a fost rezultatul unor sugestii sau presiuni verbale ale sale . Venirea reclamantului în calitate de avocat la V. de Sus s-a făcut în condiții deosebite, fiind o instalare de care nu a beneficiat nici un alt avocat. Niciodată acestuia nu i s-au îngrădit drepturile, singurele discuții fiind în legătură cu modul în care își îndeplinea obligațiile profesionale. Fiind director al BCAJ V. de Sus a aflat de la ceilalți colegi despre comportamentul reclamantului, modul în care se prezintă în instanță, de natură a afecta imaginea profesiei de avocat, faptul că în concluziile scrise invoca dispoziții legale abrogate, sau denotând necunoașterea legii. Chiar și în aceste condiții discuțiile între el și reclamant au fost neoficiale, niciodată nefiind luate alte măsuri față de acesta. Între el și reclamant nu au existat relații de prietenie, ci doar de colaborare dată de calitatea sa de director. Nu a avut discuții cu acesta, în care să afle despre activitățile lui ,,revoluționare";, acum aflând despre ele. Nu știe în ce condiții a dobândit calitatea de informator al securității, abia acum aflând despre ea, niciodată necomunicându-i-se vreun act din care să reiasă aceasta. Nu a dat relații despre colegii săi, iar cu privire la plecarea reclamantului au fost toți întrebați dacă știu despre cele întâmplate.
Adevăratele motive ale plecării reclamantului în străinătate sunt cele arătate chiar de acesta în scrisorile pe care i le-a trimis ulterior și în care arată că niciodată nu i-a plăcut liniștea, monotonia și a căutat întotdeauna să se miște, să migreze, să se mute, fugind mereu de situații bune și alergând după ce- i nou, plăcându-i de când se știe aventura și riscul, motiv pentru care ,,este unde este";. Nu a vorbit nicidecum de opresiuni, activități clandestine, voia o aventură a vieții, altfel nu-și explică ce l-a împiedicat să se întoarcă în țară, să-și reia munca de avocat. Întoarcerea în țară putea să o facă în decembrie 1989, cum au făcut-o și alții.
Pârâtul mai arată că o problemă pe care instanța trebuie să o pună în discuție din oficiu este prescripția dreptului la acțiune, reclamantul putând face investigațiile necesare începând din decembrie 1989.
În drept a invocat disp.art.998,999 C.civ.vechi, art.7,8,3,18 din Decretul 167/1958 rap.la art.3 din 71/2011, art-274 C.pr.c.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de_, reclamantul solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, arătând că temeiul de drept invocat de acesta a fost abrogat prin Legea nr.287/2009. Apoi, conform art.2528 C.civ., prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut atât paguba, cât și pe cel
care răspunde de ea, or, în speță, a cunoscut identitatea informatorului
,,sursa";Feri abia prin Decizia nr.P2571/3/_ a CNSAS, astfel că termenul general de prescripție nu a fost împlinit .
Prin ,,Precizarea de acțiune"; depusă la aceeași dată, reclamantul a arătat că își restrânge pretențiile formulate în acțiunea inițială și precizările ulterioare la suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, în drept invocând art.1394 C.civ., în motivare reiterând, în esență, aceleași aspecte. Pârâtul, alături de alte surse care nu i-au fost dezvăluite, a determinat o supraveghere continuă a sa, fapt ce l-a determinat să părăsească țara, riscându-și viața când a trecut Dunărea. Daunele morale sunt determinate de argumente și indicii din care rezultă că drepturile sale personale nepatrimoniale ocrotite prin Constituție i-au fost lezate prin acțiunile de oprimare ale organelor de securitate, cu ajutorul nemijlocit al pârâtului, în calitate de informator, cum rezultă din dos.0037/1985. Presiunea și monitorizarea l-au determinat să-și abandoneze profesia, cele două fiice, rudele apropiate și să părăsească țara în mod clandestin și au dus la deteriorarea imaginii sale publice inclusiv după revenirea sa în țară și reluarea profesiei de avocat. Suma solicitată reprezintă o justă și echitabilă reparație, având în vedere consecințele negative suferite de el pe plan psihic și fizic, dar și importanța valorilor morale lezate și intensitatea cu care a perceput consecințele vătămării. A renunțat la cererea de a se solicita dosarul său de la CNSAS.
Reclamantul a formulat o nouă precizare de acțiune, depusă la dosarul cauzei la data de_, prin care arată că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 lei cu titlu daune morale, renunțând la despăgubirile materiale cerute prin acțiunea inițială, în continuare reiterând aspectele din acțiunea introductivă și precizările ulterioare, aceleași afirmații fiind reluate apoi și în concluziile scrise depuse la data de_ .
Analizând cererea, astfel cum a fost precizată, prin prisma susținerilor părților, probelor administrate în cauză și dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că reclamantul a formulat în fața instanței o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 200.000 lei, motivate ca fiind, așa cum acesta se exprimă ,,prejudiciu cauzat prin încălcarea drepturilor sale personale nepatrimoniale, lezate prin acțiunile de oprimare a organelor de Securitate, cu ajutorul nemijlocit al pârâtului, în calitate de informator";.
Având în vedere faptele la care se raportează reclamantul, cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata unor daune morale s-a impus a fi analizată raportat la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a acestuia în sensul prevederilor art. 998-999 C.civ vechi, în conformitate și cu disp.art.19 din Legea nr.71/2011, și nu în conformitate cu dispozițiile din Codul civil nou ( dispoziții, de altfel similare în ambele reglementări).
În temeiul art.998 și 999 C.civ, conform cărora orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l
repara";, condițiile antrenării răspunderii civile delictuale fiind: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, toate acestea trebuind a fi dovedite de reclamant, regula generală în materie de probațiune aplicându-se și în această materie.
Astfel, fapta ilicită are un caracter obiectiv, fiind o manifestare exterioară a unei atitudini de conștiință sau voință a unei persoane. Prejudiciul este rezultatul încălcării unui drept subiectiv al victimei datorită faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Cele două condiții trebuie să coexiste datorită unui raport de cauzalitate, în sensul că prejudiciul cauzat, efectiv suferit, este consecința firească a faptei ilicite.
Instanța a reținut că în speța de față, s-a pus problema de a stabili dacă atitudinea pârâtului, așa cum a fost descrisă de reclamant și dovedită în cadrul litigiului, poate sau nu poate fi reținută ca intrând în sfera ilicitului și dacă a fost sau nu dovedit un prejudiciu moral suferit de reclamant, urmare a faptelor ilicite ale pârâtului, jurisprudența statuând că ,,răspunderea civilă delictuală este menită nu a-l sancționa pe autorul faptei ilicite ci pentru a acoperi sau repara un prejudiciu";.
Reclamantul a fost avocat în cadrul Biroului de avocați V. de Sus, funcție pe care a exercitat-o din 1984 și până în data de_ când a părăsit, în mod ilegal, țara, în această perioadă pârâtul deținând funcția de director al Biroului de avocați V. de Sus, calități în care părțile, în mod evident, au interacționat în plan profesional.
Din înscrisurile depuse de reclamant în probațiune a reieșit fără putință de tăgadă că acesta a fost urmărit, în perioada respectivă, de către organele de securitate, fiind întocmite rapoarte informative cu privire la activitatea acestuia, dar și cu privire la aspecte din viața sa particulară. Conform înscrisurilor depuse în probațiune, eliberate de CNSAS, în respectivele rapoarte este indicat ca ,,sursă";: ,, Feri";.
Potrivit adresei nr.2571/03/_ a CNSAS, transmisă reclamantului, identitatea informatorului cu nume conspirativ ,,Feri"; a fost stabilită în persoana pârâtului ( fila 6).
Plecând de la aceste aspecte, reclamantul a afirmat că, datorită activității desfășurate de pârât, în calitate de informator, dar și de director al Biroului de avocați V. de Sus a fost supus unor presiuni care, în final, l-au determinat să fugă din țară. Mai mult, pârâtul este cel care l-a instigat să procedeze astfel, iar prin plecarea sa din țară, pe lângă riscul la care s-a supus atunci când a trecut granița, și-a pierdut calitatea de avocat, și, după 9 ani petrecuți în Franța, atunci când s-a întors, a întâmpinat dificultăți în a i se recunoaște această calitate, toate aceste aspecte îndreptățind cererea sa.
Instanța a considerat însă că această cerere, raportat la probatoriul administrat, este nefondată.
Astfel, având în vedere motivația reclamantului în susținerea cererii sale, instanța a constatat, în primul rând, că pârâtului nu i-a fost stabilită, în mod oficial și legal, cu respectarea procedurii prevăzute de OUG nr.24/2008, modificată, calitatea de lucrător al securității sau colaborator al acesteia, adresa la care face referire reclamantul fiind doar o adresă informativă a CNSAS către acesta, în urma unei solicitări în acest sens, și nu dovada că pârâtului i-a fost atribuită această calitate, cu respectarea procedurii legale prev. de OUG nr.24/2008.
Pe de altă parte, raportat la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului, reclamantul nu a făcut dovada daunelor morale suferite, nedovedind prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre prejudiciul efectiv suferit și faptele ilicite, imputate pârâtului.
Afirmațiile reclamantului referitoare la faptul că activitatea pârâtului, ca și coleg și director al Biroului de Avocați V. de Sus în cadrul căruia a activat și reclamantul în perioada 1984-1988, i-ar fi adus prejudicii, prin aceea că ,,i- ar fi creat o situație de infern la locul de muncă"; care l-a determinat să părăsească țara, rămân simple afirmații, în condițiile în care nu au fost în nici un fel dovedite, iar în lipsa unor dovezi în acest sens, acestea nu pot prin ele însele, să antreneze răspunderea delictuală a pârâtului. Nici afirmațiile reclamantului, în sensul că pârâtul l-ar fi ,,instigat"; să părăsească țara, nu se coroborează cu probațiunea administrată.
Din înscrisul de la fila 64, denumit ,,Raport cu propunerea de luare în supraveghere informativă a numitului O. I. și de trecere în evidența dosarului de obiectiv 129";, întocmit la data de_, a reieșit că reclamantul a fost luat în supravegherea informativă ca urmare a informațiilor date de informatorul
,,Dobrin"; privind o eventuală intenție de a merge în străinătate ,, de unde să nu mai revină";, reținându-se că acesta încearcă ,,să determine și alte persoane să rămână în străinătate";, din acest înscris reieșind că reclamantul și-a manifestat o eventuală intenție de a părăsi țara încă din anul 1981, anterior relaționării cu pârâtul. Relevantă în acest sens este și scrisoarea reclamantului, trimisă pârâtului din Franța, unde arată că ,,este unde este"; pentru că mereu i-a plăcut aventura, riscul, să se miște, să migreze, să se mute, să alerge după tot ce-i nou ( fila 30), o implicare directă a pârâtului în plecarea reclamantului din țară neputând fi stabilită.
Mergând mai departe, în susținerea pretențiilor formulate, reclamantul a afirmat că, din cauza plecării sale din țară în condițiile arătate, după ce a stat 9 ani în Franța, i-a fost greu să se reintegreze în profesie după ce a revenit în țară, abia după câțiva ani fiind reprimit în avocatură. Pe lângă faptul că nu s-a dovedit în ce mod pârâtul este vinovat de aceste neajunsuri, instanța a reținut că reclamantul s-a întors în țară abia în anul 1996, în anul 1997 redobândind cetățenia română ( fila 7), în condițiile în care putea face acest lucru chiar din decembrie 1989, adică la un an după ce a părăsit țara, situație în care reintegrarea sa în profesie și societate ar fi fost mai ușoară.
Apoi, reclamantul nu a dovedit nici existența ,,consecințelor negative suferite în plan psihic și fizic"; datorate actelor și activității desfășurate de pârât, o simplă prezumție în acest sens nefiind suficientă pentru antrenarea răspunderii delictuale și stabilirea existenței unui prejudiciu moral.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a constatat că cererea reclamantului este nefondată, acesta nefăcând dovada prejudiciului efectiv suferit ca urmare a faptelor imputate pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul O. I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
În motivarea apelului s-a învederat T. ui că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata argumentând cu aceea ca prin prisma art 998 C.civ si OUG 24/2008 apelantul nu a dovedit calitatea paratului de colaborator al Securității asa incat atitudinea paratului nu intra in sfera ilicitului, si totodată nu a dovedit existenta unui prejudiciu moral.
În ceea ce privește calitatea paratului de colaborator al Securității prin prisma OUG 24/2008, consideră ca acest fapt este in mod vădit lipsit de orice relevanta. Apelantul nu a solicitat ca instanța de fond sa constate calitatea de colaborator al paratului si de altfel nici nu se putea acest lucru deoarece competenta in aceasta materie aparține secției de contencios administrativ a T. ui București.
Apelantul a arătat ca prin adresa nr P2571/3/_ a CNSAS a aflat ca unul dintre informatorii a căror deconspirare a solicitat-o, cu nume conspirativ
"Feri", este numitul C. F. născut la_ in Somcuta Mare, J. M., fiul lui Ferencz si M. . De menționat ca aceasta deconspirare s-a dat având in vedere Nota Direcției Investigații Nr S/DI/I/1520/_ de către Colegiul CNSAS întrunit in ședința din data de_ . Prin urmare, nu se poate pune problema existentei vreunui dubiu cu privire la identitatea paratului in calitate de informator, turnător sau "sursa".
De altfel, din inscrisurile furnizate de CNSAS din dosarul de urmărire nr 0037 a rezultat ca paratul in calitate de "sursa", dădea informații care vizau aspecte ale vieții private ale apelantului, prin toate demersurile făcute de către acesta nu a făcut decât sa îl denigreze in fata clientelei, arogandu-si in virtutea calității de Director al Biroului de Asistenta Juridica de la acea vreme dreptul de a-l marginaliza atribuindu-i diverse defecte socio-profesionale, ba mai mult, in virtutea aceleiași calități de sef de Birou, îi ingradea posibilitatea de a-și redacta lucrările la mașina de dactilografiat a Biroului, condiții in care a fost nevoit sa-și achiziționez o mașina de scris in mod clandestin si care i-a fost confiscată. In aceste conditiuni, datorita supravegherii exercitate de către Organele de Securitate prin parat (si nu numai, dar restul surselor nu i-au fost
devoalate), a hotărât sa-și părăsească tara, familia, copiii, si riscandu-și viata, a trecut in noaptea de 13 august 1988 Dunărea inot.
In consecința, faptele paratului constând in notele informative date organelor de Securitate nu pot fi apreciate ca fiind fapte licite si prin urmare, in sensul art 998 C.civ, ele constituie fapte ilicite, toata atitudinea paratului dovedita cu prisosința cu actele depuse la dosar convergand in acest sens.
În ceea ce privește daunele morale pe care prima instanța a considerat ca nu le-ar fi dovedit, apelantul a susținut că instanța îi imputa in legătura cu aceasta cerere faptul ca nu s-a intors in tara in decembrie 1989, situație in care i-ar fi fost mai ușoara reintegrarea in profesie si in societate. Simpla sa emigrare clandestina cu riscul pierderii vieții consideră ca îl îndreptățește la daunele morale simbolice solicitate prin acțiune, nemaipunand la socoteala faptul ca reprimirea in profesie si practicarea profesiei de avocat dupa o pauza de 9 ani i-a produs de asemeni mari prejudicii.
Din aceasta perspectiva, solicită a se avea în vedere criterile obiective definite prin circumstanțele personale, apelantul fiind timp de 5 ani un avocat de succes in V. de Sus asa cum a rezultat din Adeverința depusa la dosar, iar presiunea si monitorizarea exercitata de Securitate prin parat l-au determinat sa-și abandonez profesia, sa-și abandoneze cele doua fiice, sa-și abandoneze rudele apropiate (mama, surori si frați) si sa părăseacă tara in mod clandestin.
In consecința, prin prisma art 1394 C.civ, apreciază ca suma de 200.000 lei solicitata cu titlu ce daune morale reprezintă o justa si echitabila reparație, având in vedere consecințele negative suferite pe plan psihic si fizic, dar si importanta valorilor morale lezate si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către apelant.
Intimatul C. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat a se
dispune respingerea apelului.
În motivare, s-a învederat că apelantul omite să observe că a fi informator nu aduce automat și vinovăția, atâta tim cât, în baza legilației aplicabile, nu există nici o faptă ilicită din partea celui numit informator. După cum a arătat în întâmpinare și notele ședință depuse ocazionat de dezbaterea cauzei, nu a avut calitatea de informator al securității și despre această calitate a aflat numai ocazionat de acest proces, calitate care, dacă ar exista, nu-i angajează răspunderea atâta timp cât nu a săvârșit nici o faptă ilicită, caracterul acesteia urmând a fi stabilit potrivit legislației de la data când se presupune că au fost săvârșite faptele prejudiciabile.
Plecarea apelantului din țară nu a avut nici o legătură cu presupuse fapte ilicite săvârșite de către intimat, ea a fost urmare propriei sale dorințe, hotărârea fiind luată cu mult timp înainte de a-l cunoaște, el încercând să determine și alte persoane să o facă și chiar să constituie un grup cu această
finalitate, lucru care reiese din actul depus chiar de către apelant, act datat _
.
Motivele care l-au determinat să părăsească țara sunt expuse chiar de către apelant în cele trei misive pe care i le-a trimis, după ce a ajuns în străinătate, depuse la dosar. Așa-zisa oprimare a apelantului s-a concretizat în primirea lui în profesia de avocat, asigurarea unei locuințe, eforturile autorităților locale de a i se asigura condiții optime de lucru.
Intimatul a susținut că apelantul nu a fost un urmărit politic, aspect ce rezultă și din cuprinsul deciziei civile nr.2606/R/_, dată în dosarul _
* a Curții de Apel C. (dosarul inițial a figurat din eroare sub nr._, eroare îndreptată în camera de consiliu) unde este admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.311 din_ a T. ui M. în sensul că se respinge cererea numitului O. I. de a se constata caracterul politic al monitorizării sale de către securitate, în perioada 1984-1988, menținând celelalte dispoziții, legate de respingerea capetelor de cerere interesând pretenții.
Nimeni nu l-a prigonit, iar minimul de disciplină a fost și va fi cerut întotdeauna la locul de muncă, cu atât mai mult cu cât era vorba de o profesie cu astfel de responsabilități deoarece indiferent ce se spune, justițiabilul este acela care notează și mai apoi alege avocatul în a-i apăra interesele.
Apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și precizări prin care a arătat că venind de la Constanța în 1984 pentru a ocupa funcția de avocat la Biroul de avocați V. de Sus, de la bun început a avut o clientelă numeroasă, clientelă care după 2 ani s-a împuținat substanțial pentru că pârâtul instruit de organele securității l-a discreditat față de clienți. În cursul anului 1986 a intrat într-o relație de concubinaj cu numita Leta Iozefina, o nemțoaică din cartierul Țipțerai din V. de Sus, locuind împreună la domiciliul acesteia, pârâtul (împreună cu ceilalți din conducerea biroului) au convocat o ședință politico- profesională și s-a luat următoarea decizie: ori pleacă de acolo de unde locuia, ori pleacă din avocatură. A ales ultima variantă (a se vedea nota explicativă nr. 0037/_ ). Menționează că după aceea nu avea unde locui și dormea în fiecare noapte pe biroul din cabinet timp de un an și ceva (a se vedea recunoașterea pârâtului la instanța de fond când a fost întrebat de aceste detalii menționate mai sus).
La biroul unde lucra, era singurul care nu avea voie să folosească mașina de scris, din cauza acelui manifest redactat și difuzat de el în 1982 în București, prin care chema cetățenii români să se răscoale și să înlăture comunismul, în frunte cu N. Ceaușescu. Așa că, toate lucrările le bătea la mașina de scris la diverse birouri de copiat acte, unde plătea sume relativ mari la timpul respectiv. Trecând prin traumele descrise la cele 3 puncte i-a venit ideea de a părăsi țara. Fiind cu pârâtul în relații foarte apropiate și mai ales că acesta a făcut armata la grăniceri, pe granița iugoslavă, l-a întrebat de mai multe ori cum se poate fugi din țară, pe la sârbi, și el i-a explicat și l-a încurajat. În noaptea de _
a decis să treacă Dunărea înot la Sârbi, moment în care trupele de grăniceri au început să tragă după apelant, noroc că nu l-au împușcat. Pârâtul i-a ținut la curent pe securiști cu toate demersurile sale, care la rândul lor, i-au avertizat pe grănicerii de la frontiera cu Iugoslavia, că avea de gând să treacă granița clandestin în Iugoslavia.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor relevate prin motivele
de apel, T. o apreciază legală și temeinică, urmând a o păstra, în aplicarea
prevederilor art. 296 teza I Cod procedură civilă.
Angajarea răspunderii civile delictuale presupune întrunirea cumulativă a patru elemente intrinseci, specifice și anume: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa (vinovăția) autorului faptei ilicite.
Fapta pretins ilicită a pârâtului-intimat a fost conturată de către reclamantul-apelant ca fiind echivalentă cu instigarea sa la trecerea frontierei, denunțarea sa organelor de securitate cu privire la intenția de a părăsi țara, grănicerii fiind avertizați și deschizând focul asupra sa când traversa Dunărea înot, discreditarea profesională a apelantului față de colegii avocați și de clientelă, îngrădirea posibilităților de a-și redacta lucrările la mașina de dactilografiat, compromiterea relației cu femeia pe care o iubea, prin denigrarea sa, oferirea de informații organelor de securitate cu privire la activitatea generală a apelantului.
Reclamantul-apelant nu a administrat însă dovada veridicității majorității aspectelor învederate.
În ceea ce privește pretinsa sa instigare de către intimat la trecerea frontierei și emigrarea în Franța, se reține că în scrisoarea depusă la fila 31 din dosarul primei instanțe apelantul și-a cerut scuze pentru necazurile cauzate intimatului și foștilor săi colegi, invocând că nu i-a plăcut niciodată liniștea și monotonia, a căutat întotdeauna să migreze, să se mute, a fugit de situații bune, i-a plăcut aventura, motiv pentru care este unde este (la Rennes, în Franța).
Actele depuse în probațiune la dosar relevă că sursa "Feri"; a oferit organelor de securitate mai multe informații în ceea ce privește conduita generală a avocatului O. I., comunicând și că l-a combătut pe acesta pentru a- l determina să renunțe la idei vizând modul în care se face paza la graniță, dacă se mai trece peste frontieră. În mod corect a reținut prima instanță că pârâtului nu i-a fost stabilită, în mod oficial și legal, cu respectarea procedurii prevăzute de OUG nr.24/2008, calitatea de lucrător al securității sau colaborator al acesteia, adresa la care face referire reclamantul fiind doar o adresă informativă a CNSAS către acesta, în urma unei solicitări în acest sens, și nu dovada că pârâtului i-a fost atribuită această calitate.
Referatele depuse la dosar relevă că apelantul era supravegheat de organele de securitate pentru intenția de evaziune încă dinainte de de mutarea sa în V. de Sus, și de asemenea, pe perioada cât a desfășurat activitate în
Constanța s-au obținut date din care rezulta intenția lui de rămânere în străinătate (_ ). Ca atare, nu se confirmă susținerile apelantului în sensul că intimatul ar fi fost cel care l-a determinat să părăsească țara.
Se mai reține că prin decizia nr. 2606/R/2012 din_, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ * s-a statuat că măsura administrativă la care a fost supus O. I., constând în urmărirea și monitorizarea sa constante de către Securitate, în perioada 1984-1988, nu a avut caracter politic.
În aceeași ordine de idei se constată că apelantul nu a făcut dovada celorlalte fapte pretins ilicite imputate pârâtului-intimat, și nici a prejudiciilor invocate.
Chiar dacă s-ar reține caracterul ilicit al faptei pârâtului-intimat constând în oferirea de informații asupra activității apelantului, nu se verifică existența niciunui raport de cauzalitate între această faptă și suferințele morale invocate de către apelant, în contextul probator al speței. Dimpotrivă, scrisoarea la care s-a făcut anterior referire relevă că plecarea în Franța a fost o dorință mai veche a apelantului, izvorâtă din înclinația spre aventură, spre opusul monotoniei, iar dacă urmările acestei plecări nu au fost poate întocmai cele așteptate, acest lucru nu se poate imputa intimatului.
Raportat la toate aceste considerente, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul O. I., domiciliat în S. M., strada I. nr. 15/52, județul M., în contradictoriu cu intimatul C. F.
, domiciliat în V. de Sus, strada 22 D. bl. T6 sc. A apt. 12, județul M., împotriva sentinței civile nr. 421/2013 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE J. ECĂTOR GREFIER
S. -T. A. Ț. D. Sas A.
Red.STA/_ /Tred. A.S. /_ - 4 ex
J. ecător la fond: V. F. F.
| ← Decizia civilă nr. 840/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 4131/2013. Pretenții → |
|---|
