Decizia civilă nr. 857/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROM. IA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr.857
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: H. I. - D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta S.C. C. de A. S. SA
- S. Z.
, cu sediul în Z., b-dul Mihai Viteazu, nr. 23/A, jud. Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 470/_, pronunțată de J. Ș. S., în dosar nr._, având ca obiect, acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata reclamant M. S. Ș. S. - c.j. Juca Marcel, care depune la dosar delegație de reprezentare de la fila 19, precum și întâmpinare de la filele (20,21,22.), lipsă fiind recurenta pârâtă SC C. de A. S. SA - S. Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este motivat și semnat, iar taxele judiciare de timbru și timbru judiciar stabilite în sarcina recurentei pârâte au fost achitate.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art.150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentantul intimatei - reclamant M. S. Ș. S. - c.j. Juca Marcel, solicită respingerea recursului.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 470 din 9 aprilie 2012 pronunțată de J. Șimelu S. a fost admisă în parte cererea reclamantei M. S. Ș. S., împotriva pârâtei SC C. de A. Ș. SA, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2831,25 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și 286 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de_ s-a încheiat între reclamantă și S.C. Valen Gret S.R.L. contractul de închiriere nr. 68, având ca obiect închirierea spațiului comercial amplasat în localitatea Ș. S., str. Partizanilor nr. 37 Microcomplex, în suprafață utilă de 91 mp (f. 41-46).
S.C. Valen Gret S.R.L. a încheiat cu pârâta contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 60300/_ (f. 37-38).
S.C. Valen Gret S.R.L a notificat reclamantei intenția de încetare a contractului de închiriere, începând cu data de_, prin adresa nr. 70/_ (f. 25).
La data de_ reclamanta încheie cu S.C. T&I All Ofert S.R.L., contractul de închiriere nr. 771 având ca obiect același spațiu comercial, anterior eliberat de către S.C. Valen Gret S.R.L., cu începere de la data de_ și pe durată de 15 luni (f. 17-19).
Din actele depuse la dosar la filele 7-13, de altfel părțile recunoscând acest aspect, pârâta a refuzat reluarea furnizării serviciilor de apă și canal pentru noul chiriaș, motivat de faptul că pe acel branșament există restanță de plată, noul chiriaș neavând încheiat contract pentru ca serviciul să poată fi reluat. Pârâta a refuzat încheierea contractului de furnizare cu noul chiriaș, astfel că, acesta a înțeles să renunțe la spațiu începând cu data de_ (adresa nr. 80/_ - f. 14).
De abia la data de_ a fost încheiat un Act adițional prin care s-a reluat furnizarea serviciilor de apă la spațiul menționat și reclamanta a încheiat contractul nr. 116/_ cu noul chiriaș S.C. M. Fruct S.R.L. (f. 20-24).
Astfel, prima instanță a considerat că în perioada_ -_ reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a refuzului pârâtei de a încheia contractul de furnizare a apei cu chiriașul S.C. T&I ALL OFERT S.R.L.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2 lit. d și e din Legea nr. 51/2006 operatorul serviciilor de utilități are obligația să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricțiile impuse deținătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecție instituite, conform prevederilor legale, să plătească despăgubiri pentru întreruperea nejustificată a furnizării/prestării serviciilor și să acorde bonificații utilizatorilor în cazul furnizării/prestării serviciilor sub parametrii de calitate și cantitate prevăzuți în contractele de furnizare/prestare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 lit. c din Legea nr. 241/2006, operatorii au ca obligații față de utilizatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare: să servească toți utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost autorizați, în condițiile prevederilor regulamentului serviciului.
Art. 7 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/ 2006 prevede că serviciul de alimentare cu apă și de canalizare se înființează, se organizează și funcționează pe principiului accesibilității egale a utilizatorilor la serviciul public, pe baze contractuale, utilizatorul fiind definit la art. 27 din același act normativ astfel: orice persoană fizica sau juridică ce deține, în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu.
Art. 28 din Legea nr. 241/ 2006 statuează dreptul de acces nediscriminatoriu și de utilizare a serviciului care este garantat tuturor utilizatorilor, în condiții contractuale și cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului și a programelor de reabilitare, extindere și modernizare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare .
În conformitate cu prevederile Noului cod civil - art. 1349 "Orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane";, art. 1357 Noul cod civil prevăzând obligația de reparare a prejudiciului din partea celui care îl produce cu vinovăție.
Este adevărată susținerea pârâtei, referitoare la dreptul legal al acesteia de a sista furnizarea serviciilor de apă și canal, și de a refuza reluarea furnizării după achitarea debitelor, însă acest aspect se referă la reluarea furnizării serviciilor către vechiul chiriaș, nu și față de orice alt chiriaș ce va lua în chirie spațiul pentru care nu s-au achitat debitele. Este de neconceput a se solicita achitarea unor debite de către persoane care nu au avut legătură cu furnizarea ce a generat debitul, cu atât mai mult cu cât, în contractul încheiat între reclamantă și chiriaș se prevede că acesta are obligația achitării serviciilor.
Concluzionând în sensul că reclamanta a fost prejudiciată de către pârâtă prin refuzul de a încheia cu chiriașul reclamantei contractul de furnizare, prima instanță a admis acțiunea în despăgubire și a stabilit întinderea prejudiciului la valoarea chiriei pe care reclamanta nu a încasat-o din culpa pârâtei, în perioada_ - _
, respectiv la suma de 2831,25 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu [3397 lei: 90 zile (perioada_ -_ ) = 37,75 lei / zi x 75 zile (perioada_ - _
) = 2831,25 lei și a sumei de 286 lei reprezentând cheltuieli de judecată (cu taxa de timbru și timbru judiciar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC C. de
A. S. SA - S. Z., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, după ce reiterează apărările expuse prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, pârâta arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
În acest sens, susține că în mod greșit judecătoria a respins ca inutilă proba cu martori solicitată de pârâtă la termenul de judecată din_, deși martorul propus era șeful secției apă-canal Ș. S., care putea oferi detalii legate de derularea evenimentelor cu privire la litigiul dintre părți.
Apoi, prima instanță nu a avut în vedere buna-credință a pârâtei, invocată cu privire la disponibilitatea pe care aceasta a manifestat-o în soluționarea pe cale amiabilă a litigiului existent, la promtitudinea cu care a răspuns petițiilor adresate în scris de reclamantă și de SC T&J All Ofert SRL. De asemenea, a participat la concilierea la care a fost invitată de către reclamantă și a inițiat o nouă întâlnire cu reprezentantul reclamantei, fapt ce a dus la soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Referitor la pretențiile formulate de reclamantă și procedura concilierii directe, recurenta învederează că petiția depusă de SC T&J All Ofert SRL la data de_ nu avea nici un temei legal, deoarece la acea dată respectiva societate nu avea nici calitatea de chiriașă, nici pe cea de utilizator, în relație cu pârâta.
De asemenea, la termenul de judecată din data de_, a invocat nulitatea contractului de închiriere, deoarece în dreptul semnăturii nu era aplicată ștampila, element obligatoriu pentru identificare în raporturile dintre persoanele juridice.
Pe de altă parte, prin Adresa nr. 80/_ este notificată rezilierea contractului de închiriere dintre M. S. Ș. S. și SC T&J All Ofert SRL, începând cu data de_, menționându-se ca principal motiv al rezilierii faptul că socetatea
chiriașă nu poate face față cheltuielilor pentru desfășurarea activității, nicidecum faptul că la momentul respectiv nu era furnizată apa și canalizarea. Apoi, din cuprinsul adresei rezultă că în luna respectivă chiria a fost plătită, rezultând astfel că prejudiciul nu a existat.
În mod greșit s-a reținut de către prima instanță că prejudiciul a fost cauzat datorită nefurnizării serviciului de apă și canalizare începând cu data de_, deoarece solicitarea privind reluarea furnizării a fost comunicată pârâtei abia la data de_ .
Procedura concilierii directe a fost demarată cu întârziere de către reclamantă, fapt ce denotă că, în realitate, reclamanta nu a avut oferte certe de închiriere a spațiului său. Totodată, acțiunea a fost promovată fără ca, în prealabil, pârâta să fie notificată cu privire la cuantumul pretențiilor și perioada aferentă
În fine, recurenta apreciază că nici în intervalul scurs de la data soluționării litigiului (data celei de-a doua concilieri -_ ) și până la data încheierii unui nou contract de închiriere (_ ), nu poate fi atrasă răspunderea civilă a pârâtei, neexistând un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Intimata reclamantă M. S. Ș. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, apreciind hotărârea atacată ca temeinică și legală. Răspunzând motivelor de recurs invocate de pârâtă, reclamanta arată că bana-credință a acesteia a constat în comunicarea cu promtitudine a refuzului de furnizare a serviciilor de apă și canalizare, refuz menținut chiar și cu ocazia concilierii directe. Sunt nefondate criticile recurentei referitoare la respingerea probei testimoniale, deoarece martorul propus era reprezentantul în teritoriu al pârâtei. Din probele administrate rezultă că motivul rezilierii contractului de închiriere încheiat de reclamantă cu SC T&J All Ofert SRL l-a constituit lipsa serviciului de apă și canalizare. Nu este adevărată afirmația recurentei cum că reclamanta ar fi încasat sume de bani cu titlu de chirie de la societatea sus-amintită și, pe de altă parte, prima instanță nu a acordat despăgubirile decât pentru perioada începând cu data de_, respingând pretențiile aferentei perioadei_ -_ .
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul pârâtei SC C. de A. S. SA - S.
Z. este întemeiat, pentru următoarele motive:
Referitor la proba testimonială cu martorul Sabou I., respinsă de către prima instanță ca inutilă soluționării cauzei, la ultimul termen de judecată, T. reține, mai întâi, că proba nu a fost solicitată în condițiile art. 138 C.pr.civ., nefiind solicitată nici prin întâmpinare și nici la termenul de judecată din data de 12 martie 2013, când au fost puse în discuție cererile în probațiune. Apoi, pârâta nu a indicat teza probatorie și nici chiar în recurs nu se face vreo mențiune concretă în acest sens, pârâta limitându-se a arăta că acest martor "cunoaște starea de fapt, putând oferi detalii legate de derularea evenimentelor";. Pe de altă parte, asemenea primei instanțe, T. apreciază că proba solicitată nu era concludentă, din moment ce starea de fapt putea fi în mod complet stabilită doar în baza corespondenței scrise ce s-a purtat între părți și a celorlalte înscrisuri depuse în probațiune. Apoi, este de observat că, în esență, pârâta nu a contestat starea de fapt pretinsă de reclamantă,
recunoscând că a refuzat să furnizeze pentru spațiul reclamantei serviciul public de apă și canal.
În ce privește invocata "bună-credință"; a pârâtei, aceasta s-a manifestat doar sub aspectul formulării răspunsurilor la cererile repetate ale reclamantei și chiriașei sale și a participării la procedura concilierii directe, însă, în concret, pârâta nu a făcut nicio concesie, menținându-și în mod constant punctul de vedere în sensul refuzului de încheiere a contractului de furnizare cât timp datoria fostului chiriaș nu este achitată. Dincolo de aceste aspecte, având în vedere că litigiul dintre părți de situează pe tărâmul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, buna- credință nu ar putea avea relevanță decât în cazul în care aceasta ar echivala cu lipsa oricărei culpe, însă nu acesta este cazul de față, deoarece culpa pârâtei constă în încălcarea obligației sale legale de a presta serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare. Odată dovedit că refuzul pârâtei a cauzat reclamantei un prejudiciu material, răspunderea civilă a pârâtei poate fi angajată, cu consecința obligării acesteia la repararea integrală a prejudiciului, independent de eforturile pârâtei de a convinge reclamantă că reluarea furnizării serviciilor publice este condiționată de plata datoriei fostului chiriaș.
Cu privire la nulitatea contractului de închiriere încheiat între reclamantă și SC T&J All Ofert SRL, despre care pârâta susține în recurs că a invocat-o la ultimul termen de judecată în fața primei instanțe, T. constată, mai întâi, că în practicaua sentinței nu este consemnată o atare susținere și nici în întâmpinare nu se face vorbire despre pretinsa nulitate. Însă, având în vedere că pârâta nu a formulat o cerere reconvențională, rezultă că nulitatea contractului de închiriere a putut-o invoca doar ca apărare de fond, astfel că prima instanță nu putea dispune cu privire la ea. Apoi, deși pârâta nu arată despre ce fel de nulitate este vorba, raportat la motivul invocat, respectiv lipsa ștampilei părților semnatare ale contractului de închiriere, este evident că, sub aspectul naturii juridice, este vorba despre nulitatea relativă a contractului, nulitate care însă nu poate fi invocată de către pârâtă, aceasta fiind terț față de contractul de închiriere în cauză.
Pârâta a interpretat greșit și conținutul notificării de reziliere a contractului de închiriere nr. 80/_ emisă de SC T&J All Ofert SRL (f.14). Din această notificare nu rezultă nicidecum că societatea chiriașă a plătit chiria în avans, ci doar faptul că această modalitate de plată a chiriei, impusă de proprietar, precum și cheltuielile legate de racordarea la utilități, printre care și apă, generează în sarcina chiriașei cheltuieli neprevăzute la încheierea contractului, cărora nu le poate face față.
De asemenea, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul pârâtei că pe perioada cuprinsă între data inițierii negocierilor pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă (_ ) și până la data încheierii unui nou contract de închiriere a spațiului (_ ) nu poate fi atrasă răspunderea civilă a pârâtei, neexistând un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În realitate, perioada pentru care cauzarea prejudiciului a fost dovedită este cuprinsă între data prevăzută în contractul de închiriere încheiat de reclamantă cu SC T&J All Ofert SRL ca fiind începutul locațiunii, respectiv_, și data la care fapta ilicită a încetat, prin reluarea furnizării serviciilor de apă și canalizare, prin încheierea Actului adițional din data de_ .
În mod corect prima instanță a raportat întinderea prejudiciului la prețul chiriei de care reclamanta a fost lipsită pe această perioadă, în care nu și-a putut pune în valoare imobilul, datorită imposibilității racordării acestuia la serviciul public de apă și canalizare.
Față de aceste considerentele, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. și art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., T. va respinge ca nefondat recursul declarat
de pârâta SC C. | de A. S. | SA, împotriva Sentinței civile nr. 470 din _ | a | |
Judecătoriei Ș. | S. | . |
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C. de A. S. SA - S.
Z., împotriva Sentinței civile nr. 470 din_ a Judecătoriei Ș. S. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. DP H. I. - D. H. V.
Red. H.I.D./_
Dact.H.V./_ Ex. 2
Jud. fond: S. L.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 1231/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1242/2013. Pretenții → |
|---|
